1,650 matches
-
dintr-un anume loc pentru a imprima identitatea unui oraș, o identitate care este o colaborare evolutivă Între trecutul clădirilor În care locuiesc, prezentul noilor tehnologii și estetica viitorului. Nici un urbanist sau un antreprenor imobiliar, oricît de luminat și de vizionar, nu poate face acest lucru la fel de bine. Ceea ce ar trebui făcut este să protejăm zonele cu chirii mici de dezvoltările urbanistice fără discernămînt, conchide ea, descuind ușa cu două zăvoare a studioului aerisit. Înăuntru are doi lămîi În ciubere de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
altundeva. Și dacă are și peisaje pitorești, atunci poate fi și loc de vacanță. Oricum ai vrea să-i spui acestui loc, nu ne va invada nimeni. Granițele nu mai Înseamnă nimic În noua economie. — Ăsta e căcatul pe care vizionarii burselor vor să ni-l bage pe gît, amice. Același lucru care face granițele să dispară, le face și permeabile. Dacă nu mai există frontiere, Înseamnă că sîntem vulnerabili. Ce crezi că-i poate opri pe oameni să utilizeze propria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
căruia se va construi o Turcie „modernă, industrială”, primul articol politic („Anticipări“) publicat de același Vinea în revista Cronica a lui Tudor Arghezi și Gala Galaction (Cronica, anul I, nr. 3, 26 februarie 1915) este vizibil contaminat de optimismul „viitorist”, vizionar și utopic al lui Marinetti & Co, în care elogiul optimist, viril al progresului industrial cade ca o piatră tombală peste pasivitatea „poetică” a unui Orient tradiționalist și efeminat, idealizat sentimental și exotic de Pierre Loti: „Și se mai aud glasuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și a pregătit un caracter unanim ce determină tendințele, fără să le limiteze”. Antitradiționalist, angajamentul lui Vinea în promovarea modernității radicale are drept țintă construirea unei tradiții refuzate de o istorie discontinuă. Lamento-ul din „Blestemul locului“ cedează în favoarea optimismului vizionar, întîlnind - peste timp - reprezentările geo-politice ale neoconservatorilor americani din anii 2000 despre „vechea” și „noua” Europă: „Sîntem asemenea americanilor și civilizația noastră are înfățișarea unei emigrații pe pămînturile, totuși, strămoșești. Munca de construcție pe care o vom încredința, de-abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
o mimică a ideilor, și nu o variație pe aceeași temă cu a poemului - poate fi unul din drumurile criticei. El se bazează pe faptul că dacă actul poetic este în esență un act erotic — în sens platonic, de entuziasm vizionar - și actul critic trebuie să fie de aceeași esență erotică”. Pentru a-și cultiva disponibilitatea receptivă față de „noutatea poetică”, criticul - afirmă Boz - trebuie să-și pună între paranteze orgoliul „intelectualist” al autorității: „în căutarea unor noui continente poetice, trebuie lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
disprețuită companie multinațională producătoare de bere. Alice i-a aruncat o privire recunoscătoare și totuși defensivă. Era limpede că părinții ei considerau că ginerele lor era un mojic. Dar ceea ce ei nu înțelegeau era că Jake era un idealist. Un vizionar. Aproape un profet. Iar profeții și vizionarii nu trebuiau să fie diplomați. Vorbind la modul general, nici nu prea aveau tendința să fie. Ei operau la un nivel mult mai ridicat și mai important, unde grijile banale legate, de pildă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
i-a aruncat o privire recunoscătoare și totuși defensivă. Era limpede că părinții ei considerau că ginerele lor era un mojic. Dar ceea ce ei nu înțelegeau era că Jake era un idealist. Un vizionar. Aproape un profet. Iar profeții și vizionarii nu trebuiau să fie diplomați. Vorbind la modul general, nici nu prea aveau tendința să fie. Ei operau la un nivel mult mai ridicat și mai important, unde grijile banale legate, de pildă, de maniere sunt sacrificate pentru binele omenirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
amintiți fără îndoială, romanul său mitic, omul invizibil. Greu de imaginat un efect redundant mai puternic. Și totuși, această aserțiune, pe care unii o cred științifico fantastică, sintetizează toată viața lui Wells. Pentru că el a fost de fapt un spirit vizionar interesat de transformarea socie tății, de utopie deci... Nu visa el la crearea unui stat planetar ? Nu se declara el socialist ? Ori, ideea că oamenii ar putea deveni într-o bună zi invizibili, este punctul de plecare al unei utopii
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
urmează pe Miel oriunde merge, se referă la cei care s-au abținut de la idolatrie. În vechile culte idolatrice, de obicei, aflăm culte orgiastice, în care elementul sexual se dezlănțuie până-ntr-atât că ajunge să nege orice limită. Pentru vizionarul din Patmos, așa-numiții parthenoi, feciorelnicii, sunt cei care nu s-au amestecat cu idolatria. Idolatria, de obicei, se etalează în straie carnavalești și întotdeauna se identifică cu un exces de vitalitate desfrânată: sărbători, banchete, orgii. Așa-numiții parthenoi sunt
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
în lume, dar luptând cu o intensitate și cu un dramatism egal pentru ideea (în fond pentru destinul) lor, conflictul se agravează cu cât acea "idee" este mai matură în substanța acelui popor. De la profeții evrei până la Dostoievski (ultimul mare vizionar mesianic), știm că fiecare neam ce-și deschide cale în istorie luptă pentru o idee a lui și pentru o formulă de salvare, pe care o crede universală și definitivă. Credința lui Dostoievski că poporul rus va salva lumea este
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ne-am proiectat niciodată un destin monumental? Nu este înfricoșător cazul lui Eminescu, care în loc să se atașeze de un viitor al României a proiectat mărimile neamului în obscuritatea sinistră a trecutului nostru? România n- a avut gânditori mesianici; căci toți vizionarii ei n-au depășit o profeție locală și mărginirea unei clipe istorice. Profetismul național românesc, care n-a întrecut limitele și problemele etnicului, a fost un profetism pe evenimente, iar nu pe dimensiuni intemporale. Eminescu a fost un profet național
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
drum perdelele albe erau încă lăsate, prin aleile grădinei ei vișinii și cireșii înfloriți, salcâmii cu miros dulce tăinuiau cărările risipite într-o viorie și melancolică umbră. Fusese vis visul lui cel atât de aievea sau fusese realitate de soiul vizionar a toată realitatea omenească? - Perdeaua de vis-a-vis se dete puțin într-o parte și prin faldurii ei albi apăru un blond cap de copilă. Râdea. - Maria! șopti el cu inima strânsă. Părul ei cel blond și împletit în cozi cădea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
a parcurs nimica, căci pretutindenea stă în același loc, în același centron, în nemărginire, și dac-ar sta pe loc și dacă s-ar mișca, tot atâta ar fi... Care-i criteriul mișcării lui? Iar simțirile noastre, iar acest senzoriu vizionar, încît mișcarea lui nu-i de cugetat fără ca să punem totodată ființa noastră. Pământul îmblă cum îmblăm noi în vis. Departe ajungem, și totuși pe loc suntem... În urmă și-nainte nici nu s-a mărit, nici n-a scăzut
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
n-a parcurs nimică, căci pretutindenea stă în același loc, pretutindeni e în nemărginire, și dac-ar sta pe loc, și dacă s-ar mișca tot atâta ar fi... Care-i criteriul mișcărei lui? Iar simțirile noastre... iar acest senzoriu vizionar, încît mișcarea lui nu-i de cugetat, fără să punem totodată ființa noastră. E ca și când unul ar păși pe un glob ce se-nvî [r]tește cu el cu o repejune nevăzută... Desigur cumcă el va sta pe loc... deși va
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
odinioară, a epocilor primitive, cînd nu se stătea la taclale decît în cadrul familiei, ar trebui să începem prin a institui mutismul universal. În această ipoteză, nici măcar sufragiul universal nu va mai putea nărui nimic"284. Autorul nostru e un adevărat vizionar! Fără a fi devenit încă universal, mutismul semi-universal care, în multe țări, coexistă cu sufragiul cu același nume, ilustrează pe deplin gîndul francezului. Este indiciul cert al mîinii de fier al unei dictaturi. La drept vorbind, un studiu al sistemelor
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
Cele dintîi, de felul lui Durkheim, Max Weber sau Broglie, aparțin în exclusivitate lumii cunoașterii. Celelalte, adică oameni ca Marx, Darwin sau Einstein, prin ideile și personalitatea lor, aparțin lumii în cel mai larg sens posibil. Sînt, aceștia din urmă, vizionarii care într-o bună zi își vor ocupa cuvenitul loc în galeria eroilor culturii, de felul lui Aristotel, Moise ori Leonardo da Vinci, figuri legendare ale istoriei. Și Freud se află printre ei. De aceea, în jurul lui s-a format
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
aminte mereu și îi cere să renunțe la instinct. Ea îl roagă stăruitor să rămînă legat numai de scopul lui. O astfel de voce "produce cîțiva oameni mari, mulți psihotici și numeroși nevrozați"486. Freud lămurește astfel gîndul său: "Iluminații, vizionarii, oameni suferind de pe urma iluziilor, nevrozații și nebunii, au jucat dintotdeauna un mare rol în istoria omenirii și nu numai cînd întîmplarea nașterii le-a dat puterea s-o facă. În general, au provocat dezastre, nu întotdeauna totuși. Astfel de persoane
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
cunoașteri verticale. Ucenicia creștină n-a exclus însă travaliul inteligenței, cu ajutorul căreia Evanghelia - mereu universală în revendicările sale - a permeat cutele unei întregi societăți. Instinctul apostolic al creștinismului este acela de a călători mereu către centru, recuperând urbanitatea de la Ierusalimul vizionar către Roma imperială. Destinul cultural al Europei nu poate fi gândit independent de această decizie de a pune întrebarea lui Hristos - „voi cine ziceți că sunt Eu?” - în chiar epicentrul teologico-politic al imperiului. Ulterior, toate deciziile teoretice luate de marile
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
scurtă durată), chiar dacă statutul oficial al teologiei sub comunism nu-i oferea un spațiu critic pentru dialog și dezbatere publică, „părintele profesor” - cum îl chemau cei apropiați - va rămâne în conștiința urmașilor săi ca marele teolog creștin, ascet 2 și vizionar. El este autorul celei mai importante opere de restaurare spirituală în peisajul cultural românesc de secol XX, anume traducerea Filocaliei în douăsprezece volume 3, într-un format până acum nicăieri egalat. Pr. Stăniloae este totodată cel care a adus în
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
nodul aparentelor contradicții, teologia creștină avea nevoie de altoirea unui set de virtuți rare, greu de inventat prin aplicarea unor „strategii metodologice”. O simplă ereditate culturală (religia acceptată ca bun venit „din moși strămoși”) nu face nimănui drept cadou discernământul vizionar sau inspirația duhovnicească. Or, fără aceste atribute teologice, mărturia apostolică despre Hristos Cel răstignit și înviat n-ar fi fost cu putință. Gramatica și lexicul Ortodoxieitc "Gramatica și lexicul Ortodoxiei" Ar trebui să acceptăm mai des să ne punem în
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
mai des să ne punem în pielea apostolilor sau a primilor Părinți ai Bisericii. Ar fi fost oare adepții credinței în literă și în conservatorismul dogmatic niște apărători ai Crezului nicean (modificat parțial la sinodul de la Constantinopol)? Fără îmbinarea discernământului vizionar cu inspirația Duhului, recunoașterea adevăratului chip al lui Hristos, prin lectura Scripturilor și interpretarea tradiției apostolice, n-ar fi cu putință. Dacă este eronat să ne fixăm momentul nașterii ortodoxiei doctrinare la sinodul de la Niceea, trebuie să observăm că gramatica
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
a contemplației originare. Nutrită din Scripturi, teologia descoperă în istoria lumii articulațiile mistice ale unei imense parabole. Prin urmare, practica teologiei nu presupune recursul la măsurători, ci darul adulmecărilor. Teologul nu este, la rigoare, un om de știință, ci un vizionar, profet și vânător de „esențe tari”. Profesorul Louth risipește iluzia modernilor care mai credeau că Dumnezeu ar putea fi „obiectul” unor investigații detașate, ignorând istoricitatea Scripturilor și revendicările tradiției. „Dumnezeul Cel Viu” al profeților nu există însă și nici nu
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
studiu universitar, teologia a ajuns să adopte, dintr-un complex de inferioritate, metode străine chemării ei. Mai întâi, a uitat să mai revendice unitatea și adevărul central al Scripturilor; apoi, a uitat limbajul tradiției și s-a înstrăinat de instinctul vizionar al acesteia. Pe scurt, teologia a cedat presiunilor seculare, pierzându-și identitatea între celelalte discipline umaniste. Drept urmare, vocația sa pastorală, terapeutică și profetică s-a diluat, iar agenda Bisericii a fost confiscată de obsesiile răzgândite ale modernității. Trei nume s-
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
edenică. În locul asumării virile a suferinței, apofaza sublimității propune cultul evadării din real. Chinestezia contrastelor promite - vizual, tactil ori sonor - transgresiunea către ținutul nonreprezentării. Un asemenea proiect se cere, în chip firesc, lipsit de consecințe. Artistul nu mai este un vizionar, precum odinioară, ci creator de mode. Rupt de categoria transcendentală a „binelui” sau „adevărului”, esteticul postmodern devine ambasadorul iluziei. Sublimul este promisiunea unui „dincolo” al diferenței pure sau - în cuvintele lui David Bentley Hart - „o limită mișcătoare, care nu doar
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
Liderii europeni principali, în calitate de europarlamentari și funcționari ai instituțiilor europene, trebuie să fie persoane cu o mare disponibilitate pentru comunicare, cu o reală capacitate de ințelegere a cadrului de funcționare a Uniunii Europene, să fie promotorii schimbării, să aibă spirit vizionar și să fie capabili de perfecționare continuă și de lucru în situații complexe. Politica externă (P.E.S.C.) și politica de securitate și apărare comună (P.S.A.C.) ale Uniunii Europene, chiar dacă se înscriu într-o logică interguvernamentală strictă, respectă toate instituțiile supranaționale
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]