1,054 matches
-
poate-i nevoie de minea... DĂNILĂ: Aici a fost, Pâșpâlică, și am, cu adevărat, mare nevoie de tine. Că mi-am pus în gând s-o joc pe cumnata Anisia până i-or sări pingelele... ANISIA: N-ai tu atâta vlagă, Dănilă... DĂNILĂ: Pe cercatelea, cumnată! Ia zi-i, Pâșpâlică, da' să-i zici să se-audă până hăt, la Lacu' Babei, să joace tontoroiu și dracii din fundu' bălții...! muzică și, repede, CORTINA CUM DE S-A SUPĂRAT PRICINĂ-ÎMPĂRAT Întâmplare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
înainte și m-am uitat prin crăpătura ușii de la garderobă; am văzut că Weisthor își scotea haina și o agăța de spătarul unui scaun. Așezându-se cu greutate, îi dădu voie lui Kindermann să-i ia pulsul. Părea lipsit de vlagă și palid, aproape ca și cum fusese cu adevărat în legătură cu lumea spiritelor. El păru să îmi audă gândurile: — Să te prefaci este aproape la fel de obositor ca și să o faci de-adevăratelea, zise el. — Poate că ar trebui să-ți fac o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
să-mi dau seama, cu un gest automat, mi-am scos mănușile. — Spuneți-mi. I-am găsit jurnalul... era scris pe el numele dumneavoastră de familie, domnule profesor. Am ridicat mâna, i-am smuls masca de pe față. Nu mai exista vlagă în vocea ei, i se terminase curajul. Era o cerere de ajutor calmă și fără putere: — Cum o cheamă pe fiica dumneavoastră? Cred că m-am aplecat spre ea să o văd mai bine, să caut în adâncul ochilor ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
frică, când insistasem să plece din casa de la mare. Frică de noi doi singuri împreună. Am însoțit-o cu tandrețe până la ultimul geamăt, apoi m-am întins alături de ea. Mulțumirea îi turnase în privire un chihlimbar dulce. Întinse brațul fără vlagă spre mine. — Dar tu? I-am luat mâna, am atins cu buzele verghieta. — Eu sunt fericit așa. Membrul îmi era deja foarte mic, pierdut între coapse. Inutil ca acela al unui copil. Mă privi, chihlimbarul din ochii ei devenise mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
jur, mă simt ușurat. Nu mai rămân nici un minut. Dimineața, locul acela mi se pare îngrozitor. Mă duc direct la spital, mă cufund în meseria mea cu precizie. Asistenta instrumentistă este puțin nesigură. Probabil este nouă, îmi dă instrumentele fără vlagă. Mă supăr. O pensă îi cade din mână. Cu un șut o arunc în cealaltă parte a sălii de operații. În casa de la mare mama ta începe să-și strângă lucrurile, vara e pe sfârșite. Stau în grădină, mă uit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Romica Puceanu, șaraiman e pentru tine, din partea noastră. Râzi și pupă-ne, la trecutu-ți mare, mare viitor! Paharul cu tămâioasă este ridicat cu Încetinitorul, iar Gicu nu se poate abține: Slou moșăn, slou moșăn, riplei, Sandule, parcă nu ai vlagă-n tine, zău așa! Ia să iei supradin de la farmacie, oi fi anemic. Gore și Gicu ciocnesc halbele și-și fac cu ochiul, ca niște ștrengari. Tot Gicu pune paiele pe foc: Nici măcar nu e zi de-ntreținere. Am auzit
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
niște produse comerciale cu etichete false. Copii, dacă vroia copii, nu avea decît să facă doi-trei cu Ingrid, era Încă tînără, abia ar fi așteptat să-l prindă, sau cu altă femeie, erau atîtea. Da, cu adevărat urmași; crescuți din vlaga lui, În burta femeii lui, În casa lui. „Bine“, a zis Lars, și totul s-a năruit. De fapt, Thomas Încă nu ajunsese să gîndească așa, nu se năruise nimic, dimpotrivă, un semn bun. Lars se tot codise; pînă la
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
prin Christiania, unde Încerca de toate, reîntinerind, murind, revenindu-și. Ieșea, spre ziuă, Întremat din cazanul cu smoală; Îl durea cîteva ore capul, dar acesta era semnul că totul se petrecuse ca odinioară, că nu era pierdut. Că mai avea vlagă, chiar dacă tot mai puțină. Altădată, putea să o țină așa nopți de-a rîndul, trecînd din bar În bar, din pat În pat, ajungînd ziua, uneori, și pe la Cryos, pentru a mai vinde resturile de sămînță rămasă În vintre. CÎnd
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
era zbîrcită toată. Un interviu real, dacă Thomas chiar ar fi fost ziarist, nu le-ar fi redat celor doi fiul; Thomas nici nu știa cum să Îl numească, mai fiu era pentru Marika, se hrănise din sîngele ei, din vlaga ei, nouă luni; Îi dăduse fătului o parte din firea ei, simțise, aproape sfîrșită, durerile facerii; nu avea nici un rost să afle acum că purtase În trup sămînța străinului care tocmai se pregătea să achite nota. Un pahar cu apă
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
se apropia sfîrșitul! Astronomii dădeau asigurări că Pămîntul nu s-a abătut deloc de la traseu. Iar gazele de eșapament, smogul ce acoperea orașele, Încălzirea planetei erau doar povești; așa vroiau unii, inventîndu-le, să abată atenția lumii de la dezmățul ce măcina vlaga ultimelor generații, moleșindu-le pînă aveau să piară de tot. Antonia putea să dovedească oricui asta. Niște criminali suceau mințile oamenilor, fie ei copii, tineri sau moșnegi. Doar dacă dădeai drumul la televizor și erai aproape c-un picior În
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Thomas? Le-ai gustat; aproape că ți au ținut loc de hrană. Și acum, dacă o trezești pe Ingrid, Îți mai apropii o porție, și trupul Întins alături are o foame, nu te vei sătura, dimpotrivă, Îți vei pierde din vlagă, ești somonul care urcă disperat Împotriva curentului apei să și verse lapții, pentru ca apoi să moară; un pește, tu ești un gînditor, te omori, Încet Încet, singur, Ingrid te stoarce, nu te Întărește, dar rămîne plăcerea; trece, s-a dus
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Apoi: —Nu-uuu! —Ba da-aaa! —Dumnezeule! Super! Crezi că m-ar învăța și pe mine să fac asta? Mi-am săltat pleoapele. Încăperea era întunecoasă și am izbutit să disting două coame blonde ce se agitau frenetic. Am șoptit fără vlagă: — Te poate învăța Daphne. Se ițiră două capete: Jolene și Lara se uitară la mine. —Slavă Domnului, spuse Jolene. Trăiește. — Unde sunt? am murmurat. —Ești în camera de oaspeți din apartamentul lui Julie. Tocmai i l-a decorat Tracey Clarkson
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
de când sosisem noaptea trecută. —Logodnele și divorțurile sunt singurele lucruri care îi fac cu adevărat fericiți pe oameni, îmi spuse. Ești norocoasă c-ai scăpat. Dacă îl suni, nu faci decât să înrăutățești situația. Dar îl iubesc, am șoptit fără vlagă. Nu-l iubești. Doar suspini după el. Cum poți să iubești o persoană pe care o vezi atât de rar? Psihologul meu zice că te-ai lăsat înrobită de un ideal romantic. Tânjești după un Zach imaginar, nu după cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
tavă în mână. Ce să fac, să mă retrag ? Tocmai sunt pe punctul de a mă întoarce pe călcâie și a mă strecura înapoi pe scări. Însă mă apucă o hotărâre bruscă. Nu. Nu mai fi atât de lipsită de vlagă. Am făcut ceai și am să li-l dau. Sau măcar am să li-l ofer. Dacă n-au chef de el, pot să mă trimită la plimbare. Apuc tava strâns și lovesc tare cu colțul ei de ușă. Imposibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
care o șterg nervoasă. N-am de gând să plâng în fața lui Iris. Nu știu cine sunt. Expir, puțin mai calmă. Sau care este țelul meu... sau încotro mă duc în viață. Nu mai știu nimic. Mă simt brusc fără pic de vlagă și mă așez pe iarba uscată. Câte clipe mai târziu, Iris vine și se ghemuiește lângă mine. — Nu are nici o importanță, spune cu blândețe. Nu trebuie să te dai de ceasul morții fiindcă nu știi toate răspunsurile. Nu e nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
așa că, până la urmă, optez pentru 31. Are un preș mai moale. Mă las jos pe podea, îmi las geanta jos, mă rezem de ușă și încep să aștept. În momentul în care Ketterman iese din lift, sunt stoarsă de orice vlagă. Stau aici de trei ore întregi, fără să beau sau să mănânc ceva. Mă simt epuizată și trasă la față. Dar la simpla lui vedere mă ridic imediat în picioare și mă prind de zid ca să nu cad de amețeală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
să Înceapă de atunci. Bătăi repetate și furioase În ușa mea. Sfârșesc prin a le auzi, mă Întind, tresar, alerg În picioarele goale, cu părul Încleiat, cu mustățile pleoștite, Îmbrăcat Într-o tunică largă, cumpărată În ajun. Degetelor mele fără vlagă le e greu să tragă zăvorul. Fazel Împinge ușa, mă Îmbrâncește ca s-o Închidă la loc, mă scutură de umeri. — Vino-ți În fire, Într-un sfert de ceas ești un om mort! Ceea ce mi-a adus la cunoștință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
cer ar uita să apună . De crezi că-n deșerturi pictate de ură, Cu sute de vorbe înecate-n tăcere, Căutând însetați picătura de rouă Vom găsi în fântâni doar veninuri și fiere De crezi că va sta Dumnezeu fără vlagă, Sărac și stingher în imensa-i mărire, Plictisindu-se singur, rămas fără slavă Condamnat petrecându-și eterna trăire Privindu-mă-n ochi visătoare vei spune Că dragoste-înseamnă și apă și pâine, Strângându-te astăzi la piept mă întreb Iubi-mă
Gânduri şi doruri by Bogdan NEDELCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/509_a_844]
-
îmbrăcați din cap până-n picioare, se duceau spre sala mașinilor. El măcar nu mă bate la cap cu văicăreala despre salarii și prime! Ripley o luă din loc, ținându-și în brațe motanul, învelit într-un prosop călduț. Amețit, neavând vlagă, Jones se lingea cu o demnitate suverană. Nu era prima ieșire din hipersomn. Va mai suporta câteva minute rușinea de a fi purtat. După terminarea toaletei, Dallas apăsă pe un buton de la baza congelatorului. Ieși un sertar în care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Se rotise în chiar lentoarea acestei fraze: da, lui Mircea i s-ar putea spune. Și zâmbea, incredibil, zâmbea ca o idioată. Parcă fermecată, prostește. Atâtea amintiri inoportune, disperarea și panica, și totuși un fel de împăcare fatalistă, sfioasă, fără vlagă, ca o frivolă alinare... Prinsă în aura legendei magicului cavaler care fusese, până ieri seara, mult iubitul ei Marcu Vancea, incandescența sa tainică, ferită de ochii lumii. Întoarsă, după atâtea ore de încremenire, cu fața spre camera festiv luminată, Dida
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
apropia nebunul. Vasile ajunsese în spatele lui Tolea. Se oprise, lipit de spinarea încovoiată a profesorului Anatol Dominic Vancea Voinov. Nu mai scârțâiau nici ușile. Lumea încetase a respira. Sfârșitul, anul o mie. Blegul Anatol Vancea ghemuit, parcă-și pierduse toată vlaga. A durat mult puțin, greu de spus. Vasile s-a furișat, tiptil, s-a proțăpit în fața lui dom’ Tolea. Era palid profesorul și cu privirea mare, holbată, care nu vedea nimic nimic. N-a avut putere nici măcar să se mire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
pauză? Poate vrei o cafea, Tolea. Nu, nu vrei. Mai bine terminăm repede. Ce-i cu ăla cu gradul unu? L-ai văzut, Florine? Nu? Bine, atunci să intre Vivi, Vivi Ionel. Un băiat îngrijit îmbrăcat. Temător, mâinile balansau fără vlagă. Zâmbea larg, fericit: dantura perfectă. În spate, o femeie suplă, brunetă, ridată. Vocea ei moale, rarefiată: „Nu se mai poate fără însoțitor. Are 28 de ani. Trebuie supravegheat mereu. Nu-l pot lăsa singur nici cinci minute“... — Da, ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de a căror bunătate și bunătăți m-am bucurat cu prisosință. Recunoștință până la capătul de drum. REFLECȚII (CXLVIII) Nici cu mintea de pe urmă Nu suntem mai înțelepți. De aceea, nu se curmă Nedreptăți în timpi nedrepți. * Trăiesc în vis, de vlagă seci Doar pasiuni tardive - Par mărăcini într-un ghiveci Ori umbre maladive. 10 octombrie 2003 Vulpea când n-ajunge spune: „Strugurii sunt acri tare”; Omul prinde-n sac, depune, Face chiar o devastare. 12 octombrie 2003 Recitesc ce-am scris
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
veghează. Pe cer nu sunt stele și nici luna nu apare; totu-i ascuns sub vălul întunecat al nopții. Doar ielele dansează cu foc și nu au stare, învârt pe călcâie, destinele în fața morții. Tristețea mă cuprinde, nu mai am vlagă... Mai ninge iarnă în sufletu-mi rănit, să-ți simt mângâierea fulgului pe plagă; trezește la viață, trupu-mi vlăguit! Dimineață de 15 ianuarie Îmi cresc în dimineață, cuvintele albe, parcă sunt desprinse din fulgii de nea. Astăzi s-a născut
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
vrea să ceară mai multe detalii, dar se teme să nu primească vreun răspuns neplăcut. Bărbații sunt uneori surprinzător de naivi! Capitolul XX Aș vrea să aud glasul iubitului meu. Simt că mă paște o depresie, că nu mai am vlagă, fiindcă mi-am pus în gând să fac pe grozava și să nu-l mai caut de fiecare dată când o iau razna. M-am convins să nu-l contactez în acest weekend, pe motiv că sunt plecată cu prietenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]