1,617 matches
-
era surprinsă de veste. Dat fiind nivelul ei general de interes în viețile oamenilor din jurul ei, părea complet posibil ca Vivian să-și dea seama abia atunci eu eram îmbrăcată într-o rochie albă și că pe cap aveam un voal brodat, amplu și greu. Vivian stătea înșurubată în apartamentul nupțial de patruzeci și cinci de minute, deși stabilisem o întrerupere de doar cinci, iar Mandy și Lucille începuseră să ne dea târcoale, ca o haită de câini gata de atac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
de semne de neliniște. Privește spre vecinul său, un tânăr îngust, tuciuriu, cu o cicatrice, ca un vaccin, lângă sprânceana stângă. Întinde mâna spre măsuța din dreptul fotoliului, dar stewardesa se și aplecase să-l servească. În rochie lungă de voal, în mâini cu o tavă de argint. Goală, sub voalul violaceu. Mâini lungi, albe. Bust bronz, buzele roșii. Cearcăne de fard vânăt. Se apleacă spre urechea de curcan a turistului. Rochia de voal flutură. Sânii sticloși, bobul bec din mijloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
îngust, tuciuriu, cu o cicatrice, ca un vaccin, lângă sprânceana stângă. Întinde mâna spre măsuța din dreptul fotoliului, dar stewardesa se și aplecase să-l servească. În rochie lungă de voal, în mâini cu o tavă de argint. Goală, sub voalul violaceu. Mâini lungi, albe. Bust bronz, buzele roșii. Cearcăne de fard vânăt. Se apleacă spre urechea de curcan a turistului. Rochia de voal flutură. Sânii sticloși, bobul bec din mijloc. Senatorul nu pare să observe, însă. Zâmbetele infinitului, a cărui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
să-l servească. În rochie lungă de voal, în mâini cu o tavă de argint. Goală, sub voalul violaceu. Mâini lungi, albe. Bust bronz, buzele roșii. Cearcăne de fard vânăt. Se apleacă spre urechea de curcan a turistului. Rochia de voal flutură. Sânii sticloși, bobul bec din mijloc. Senatorul nu pare să observe, însă. Zâmbetele infinitului, a cărui muzică o ascultă, pierdut, la casca prinsă peste urechile clăpăuge... Se trezise Tolea, readormise, cine să mai știe. Orașul în beznă. Ulicioarele cotite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
întinde mâna spre măsuța din dreptul fotoliului, dar stewardesa e la post, se și aplecase, să-i ofere elixirul. O tavă de argint, pe care vibrează sticle brune, galbene, verzi. Coc de bucle blonde. Mâini lungi, albe. Rochie lungă, de voal. Goală, sub voalul transparent. Clientul parcă nici nu o vede. Carcasa se apleacă în stânga, pasagerii se crispează în fotolii. „Populația, odată cu civilizația bronzului. Valuri de popoare migratoare... războaie cu Imperiul Otoman... domnitori din aristocrația greacă din Istanbul. Suntem în apropierea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
măsuța din dreptul fotoliului, dar stewardesa e la post, se și aplecase, să-i ofere elixirul. O tavă de argint, pe care vibrează sticle brune, galbene, verzi. Coc de bucle blonde. Mâini lungi, albe. Rochie lungă, de voal. Goală, sub voalul transparent. Clientul parcă nici nu o vede. Carcasa se apleacă în stânga, pasagerii se crispează în fotolii. „Populația, odată cu civilizația bronzului. Valuri de popoare migratoare... războaie cu Imperiul Otoman... domnitori din aristocrația greacă din Istanbul. Suntem în apropierea capitalei. Densitate peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ultimă gratitudine, buzele mincinoase, de floarea canibală. Vindecat, muri, adormi somnul ultim. Avionul se apleca spre stânga, scaunele vibrară. Un frison de alarmă trecu prin pântecul metalic, stewardesa se afla în fața sa, să-l servească, goală, sub rochia lungă de voal. Tava de argint din mâinile ei lungi trepida, ca și carcasa avionului. Se aplecase, totuși, spre el, îi întinse sânii sticloși, cu bobul bec din mijloc. Ochi mari mari și goi, în care nu se putea citi nimic, nimic, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Cicatricea, zâmbetul umil și rău, ochii iuți. Bătrânul se apleca, îi spunea ceva, dar vocea nu i se auzea. Tânărul aproba, răspundea, repetând spusele turistului, dar sonorul nu pornise. Se rotiră acum, amândoi, spre stewardesă. Dreaptă, în rochie lungă, de voal, transparentă. Goală, sub rochia transparentă. Aștepta, cu tava întinsă. Sticle colorate, pahare colorate, etichete colorate. Dreaptă, goală. Bucle blonde, mâini lungi, albe, chip suav, de băiat. Cearcăne de fard vânăt. Un trup lung, de efeb. Domnul cel cărunt, turistul, zâmbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
al bătrânului, gulerul țeapăn, cămașa de azur, cravata bordo, botul batracian deschis închis deschis, fără sunet, gura amfibie clămpănind vorbe fără sunet. Ritmic se mișca și mustăcioara tânărului său însoțitor, ghidul, patrula. Manechinul aștepta, cu tava întinsă, comanda. Cămașa de voal flutura, se vedea pieptul băiețesc, bobul bec din mijloc, roz, electric, parfumat.. Venus își îndreptă umerii, se aplecă spre turist. Îi oferi din nou sticlele, bustul, buzele, orice. Clap-clap, zgomot sec în laringe, gura roșie de crap înghițind sunetele, șarpele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
dug: perfectul simplu/perfectul compus sau participiul trecut al verbului „to dig“, a săpa. ham (În orig.) Ill (În orig.). Lanț de magazine foto. Mare bancă de investiții din SUA. Chlorophytum Comosum, plantă de apartament, cunoscută și sub numele de Voalul miresei. Echivalentă cu celebra „fată de la pagina 5“ de la noi, Însă cu un pronunțat caracter pornografic. Zonă a Londrei de pe țărmul nordic al Tamisei, aproximativ Între Battersea Bridge și Chelsea Bridge, incluzînd cartierele rezidențiale Chelsea și Brompton. Cap de mînz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
stea în drum lui Lucy, în timp ce se pregătește. — Ai văzut‑o? întreb cu interes. E frumoasă rochia? — N‑am văzut‑o, spune mama, și‑și coboară vocea. Dar se pare că a costat trei mii de lire. Și asta fără voal! — Uau, zic, impresionată. Preț de o clipă simt că mă încearcă o oarecare invidie. Da, bine, nimic nu poate fi mai rău decât să te măriți cu Tom Webster, dar totuși. O rochie de 3000 de lire. Și o petrecere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
întărește voința de a continua. Îi spune secretarei că după-amiază se va duce în Parcul Dealului Jing. Cheamă-l pe fotograful meu. Spune-i că voi fi în Zona Merilor. * E o zi noroasă. Perfectă pentru poze. Cerul e un voal natural, care ajută la ecranarea luminii. Inițial, parcul a fost construit pentru împărații din dinastia Sung. Acum șase sute de ani, împăratul Jing s-a spânzurat aici după ce și-a pierdut țara. Mă urc în vârful dealului fără să mă opresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
surpriză. ― Oh, vous êtes encore ici? ― Oui, madame! Je m’appele... Julien. ― Très bien... Julien!... Tu as... une certaine manière... de parler, bien sûr... mais... - aici, femeia scoase o mână albă de sub mantila de nurci și începu să tragă încet voalul. Nu de tot, căci se opri și punctă de-a dreptul pe românește - desigur, stăpânul tău știe că am sosit. Un fulger amuzat sclipi printre genele valetului și femeia primi cel mai nuanțat răspuns. Mai întâi, o falsă surpriză, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
pe ultimul cuvânt, consulul descifră o undă de ironie. Valetul îi citise deja nepriceperea. ― Ce luminație, pentru numele lui Dumnezeu! țipă el exasperat, țâșnind ca din pușcă pe ușă. De câte ori vrei să-ți mai spun că mă grăbesc? După ce aruncă voalul și mantila din nurci siberiene, femeia privi mulțumită în jur. Hotărât lucru, aici se afla pe teritoriul Franței! În toate lucrurile regăsea acel aimer la bonne chère din saloanele pariziene. Căldura focului, canapelele confortabile, draperiile din catifele moi, în culoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
însuși împăratul apreciază... bâigui consulul și, încurajat de faptul că femeia se pregătea de plecare, îndrăzni să-i pună întrebarea care îl frigea la inimă. Dar... dacă-mi este permis, madame... Manuc va muri... nu-i așa? Ledoulx zări tresărirea voalului. Dar nu auzi râsul ei plin de sarcasm, ci doar răspunsul sibilic aruncat din mers: ― Excelență, vom trăi și... vom ști! Intermezzo informativ: Doi oameni diferiți gândesc diferit despre același personaj și despre multe alte lucruri. 1. În timp ce se strecura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cum revine, cum zâmbește, cum îi zâmbește din înălțimi siderale. Așa crezu în acel moment. Și poate că nu se înșela prea tare. Servitorii luară arcada, dezvăluind publicului șmecheria iluziei: un felinar cu sticle roșii, un rest de lumânare și voalul negru, agitat cu înflăcărare de doi țigănuși. După ce trimise mai multe sărutări spre cei din sală cu brațele ei nefiresc de albe, Nanone își desfăcu fibula și o lăsă să cadă undeva, printre instrumentiști. Își aruncă apoi mătasea cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
mai puțin exotice. Manuc îmbrăcase costumul alb al unui prinț indian, cu un mare safir prins în turban, deasupra frunții. Mariam avea o minunată rochie din mătase și o coafură de zeitate chinezească. Domnița Ecaterina și clucereasa Elenca zâmbeau sub voaluri pastelate de cadâne. Obrajii lui Stimo, secretarul marelui dragoman Dimitrie Moruzi, răsăreau rumeni din barba inelată a lui Darius, regele perșilor. Se „nimerise” alături de Marioritza.. Locul era extrem de strâmt, așa că el o ținea pe după umeri. Fluturarea unei șuvițe de păr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de ce a făcut atâtea eforturi ca să grăbească semnarea tratatului? Femeia zâmbi clipind de câteva ori, ca să-și ascundă unda de tristețe din priviri. ― La asta n-aș putea să vă răspund, Excelență. Este taina lui. Își luă pelerina, își potrivi voalul, luă sfeșnicul într-o mână și adăugă într-o doară, dar închizând un ochi: Apropo, Excelență! Frumoasa Marioritza a părăsit deja Bucureștiul. Singură. Femeia evită să mai citească marea lui nedumerire. Obosise să-i tot explice cum stăteau lucrurile. Continuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
curtea și am purces să urcăm scările. Portarul ne-a ajuns din urmă fugind: halo, unde-ați luat-o așa? Și, adresându-i-se bunicii, ridică tonul cu două octave: mamaie, scoate buletinul, altfel nu intri nicăieri! Grecoaica își ridică voalul negru de pe chip și se întoarse spre el ca o zmeoaică: cui îi zici tu mamaie, bulaiule? Ia vezi-ți de lungul nasului! Bulaiul se retrase intimidat, cu chipiul pe ceafă. La etajul doi, salonul treisprezece, părintele cu barba albă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de mătase de un albastru pronunțat, strânsă pe talie până la mijloc de unde se lăsa în falduri bogate până la glezne. Decolteul larg lăsa să se vadă salba de galbeni pe care o purta ca să-i aducă noroc. Pe cap avea un voal alb, diafan, ca acela din mânecile rochiei, voal ce-i acoperea părul de culoarea spicului de grâu copt ce se revărsa în bucle lungi peste umeri. Pe marginea voalului strălucea o panglică subțire aurie de care atârna din loc în loc
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
talie până la mijloc de unde se lăsa în falduri bogate până la glezne. Decolteul larg lăsa să se vadă salba de galbeni pe care o purta ca să-i aducă noroc. Pe cap avea un voal alb, diafan, ca acela din mânecile rochiei, voal ce-i acoperea părul de culoarea spicului de grâu copt ce se revărsa în bucle lungi peste umeri. Pe marginea voalului strălucea o panglică subțire aurie de care atârna din loc în loc câte un bănuț de aceeași culoare. Cu fiecare
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
care o purta ca să-i aducă noroc. Pe cap avea un voal alb, diafan, ca acela din mânecile rochiei, voal ce-i acoperea părul de culoarea spicului de grâu copt ce se revărsa în bucle lungi peste umeri. Pe marginea voalului strălucea o panglică subțire aurie de care atârna din loc în loc câte un bănuț de aceeași culoare. Cu fiecare act al operei se impunea tot mai mult vocea caldă, cristalină a Prințesei cu trilurile când mai înalte, când mai joase
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
început să-și deschidă petalele, să parfumeze aerul și să zâmbească cerului albastru cristalin. Ea nu a uitat să-și contureze puțin ochii și iarba a prins deja culoare. După ce și-a pieptănat părul, și-a pus pe cap un voal alb prin care a anunțat izvoarele că pot începe să murmure poveștile adunate în timpul iernii. Un cer de primăvară plutește pe apele aurii ale văzduhului. Lujerele verzi ale florilor împânzesc natura, iar petalele lor par niște dansatoare în bătaia vântului
Arta si creatie in anotimpul primavara. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Voloşciuc Cristina Maria () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2335]
-
vieții mele să mai scriu o pagină. Va fi și ultima, căci zarurile sânt aruncate și acvariul e gata. Să astup ultima fisură pe unde mai curge apa - și apoi voi rămâne mut și imobil alături de el. Doar cozile si voalurile înotătoarelor ne vor mai pulsa din când în când. Aștept acel moment cu-atîta voluptate, încît abia mai am răbdare să duc până la capăt povestea Ruletistului. Sfârșitul lui a venit repede, după ruleta cu șase cartușe din care supraviețuise monstruos. La
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
aș fi preferat să cred naibii că am ținut la o fată care să mă merite, cât de cât. Așa, e umilitor. Doamne, mă gândesc acum ce-ar fi însemnat cununia cu ea. Ce tămbălău, ce mizerie! Bloody Mary cu voal și lămâiță și buchetul de mireasă în brațe, țipând și gesticulând de fericire. Tarafurile reunite zdrăngănind la țambal, călușarii apărând de după un colț: hop-șa, hop-șașa! Chiote și voie bună și ea în capul mesei, năclăită de lacrimi, și mă-sa
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]