1,402 matches
-
după cum înțelege orice om cu scaun la cap". Dar, protagonistul evadează din turn, pune la cale împreună cu Ancuța cea de demult, eliberarea Varvarei. Planul lor s-a bucurat de succes. Portretul fizic: Todiriță Cătană era "întru adevăr om nalt și voinic subțire în mijloc, lat în spate. Avea mustăți bălai și ochii negri și se uita fudul în juru-i. Era îmbrăcat cu mintean și cu ciubote roșii cu tureatcă răsfrântă, ca un răzăș cuprins". Era cu capul gol și cu buzele
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
și psihologic un bildungsroman. Titlul indică numele protagonistei romanului, iar tema o reprezintă viața târgului transilvănean. La începutul romanului sunt câteva informații despre Mara: "A rămas Mara, săraca văduvă cu cei doi copii, sărăcuții de ei, dar era tânără și voinică și harnică". Protagonista câștiga bani din taxa de trecere pe podul de la Mureș, din negustorie în târguri transilvane și își împărțea "averea" în trei ciorapi: unul pentru casă și ceilalți doi pentru copii. Persida a fost primită la mănăstirea din
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
romantismul de altădată. Slavici subliniază efectele destinului implacabil. Încălcarea normelor este sancționată ca în tragedia greacă. Caracterizarea Marei Mara este un personaj complex, reprezenativ pentru concepția lui Slavici, realist, viabil, plin de vigoare. Văduvă, Mara Bârzovanu era încă "tânără și voinică și harnică și Dumnezeu a mai lăsat să aibă și noroc"; precupeață care "vinde ce poate și cumpără ce găsește", aleargă cu marfa de la Rodna la Lipova, ca o adevărată femeie de afaceri, sau stă la tejgheaua plină de poame
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
greoaie și cu obrajii bătuți de soare, de ploi și de vânt"; aprigă, demnă, vrea să scape de sărăcie și să-și crească cei doi copii, pe Trică și Persida. Copiii umblă "zdențăroși și desculți", dar sunt "sănătoși și rumeni, voinici și plini de viață, deștepți și frumoși", încât Mara îi privește cu încântare: "Tot n-are nimeni copii ca mine!" Pe fată vrea s-o căsătorească cu un preot, iar pe băiat vrea să-l facă maistru-cojocar. Chibzuită, pune banii
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
să se înrudească și să dea o zestre bună unuia care nu era un fruntaș al satului. Povestea Rodovicăi va constitui pentru început subiectul nuvelei Rușinea. Cam în aceeași perioadă, Rebreanu a stat de vorbă cu un flăcău din vecini, voinic, harnic dar sărac, Ion Pop al Glanetașului. Din discuțiile cu acest flăcău se simțea dragostea pentru pământ aproape bolnăvicioasa. Pronunța cuvântul pământ cu atâta sete și patimă de parcă ar fi fost vorba despre o ființă pe care o iubește. Pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
se opun existenței ursului, în comuna Vicdessos, doi vânători de capre negre au avut o vedenie: se făcea că o femeie stătea la soare goală, pe o piatră, liniștită. Să tot fi avut vreo patruzeci de ani, poate mai puțin; voinică, destul de bine făcută, cu un chip ademenitor, cu pielea sănătoasă, nu avea, drept veșmânt, decât păru-i lung și blond. Ei bine, nu-i o vedenie, vânătorii nu visează: când cei doi bărbați se apropie, apariția o ia la goană
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
este cazul să amintim câteva dintre năzbâtiile lui Nică, specifice vârstei copilăriei și în care, într-un fel sau altul, ne regăsim: primii ani de școală din Humulești „împreună cu bădița Vasile a Ilioaei, dascălul bisericii, un holtei zdravăn, frumos și voinic, și sfătuia pe oameni să-și dea copiii la învățătură-; pățania Smărăndiței cu „Calul Bălan-, când „Smărăndița a mâncat papara, și pe urmă ședea cu mâinile la ochi și plângea ca o mireasă, de sărea cămeșa de pe dânsa-; murdărirea ceasloavelor
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
de exprimarea mucalită. Pentru a stârni râsul, autorul folosește ironia, zeflemeaua, scene comice, citate, expresii, vorbe de duh, tratarea comică a unor situații dramatice. Sursele umorului sunt susținute și prin zicători rostite în versuri: ―La plăcinte Înainte, La război Înapoi.― Voinic tânăr, cal bătrân Greu se-ngăduie la drum.― Poftim punga la masă Dacă ți-ai adus de-acasă.― Că e laie, Că-i bălaie, Că e ciută, Că-i cornută. Creangă folosește proverbe și zicători care deși nu sunt rostite
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
sunt folositoare pentru a putea realiza un tablou al copilăriei lui Ludovic și al evenimentelor la care a luat parte. Toți autorii de memorii contemporani cu Ludovic al XIV-lea afirmă același lucru: regele a fost un copil sănătos, robust, voinic, care impresiona prin demnitate, grație și noblețe. De mic a manifestat aceeași trăsătură morală care l-a însoțit pe întreaga durată a vieții sale: o formă de interiorizare și totodată o curiozitate neobosită. Pentru rege, lumea exterioara a fost mereu
Ludovic al XIV-lea, memorii oficiale și apocrife by Andreea Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/1669_a_2963]
-
aici eul narator va conștientiza kierkegaardian că nu-i este dat să fie decât ceea ce este, nimic altceva: Exisă, așadar, o categorie de lucruri în lume din care eram menit să nu fac niciodată parte, paiațe nepăsătoare și mecanice, băieți voinici pe care nu-i doare niciodată capul. În jurul meu, printre copaci, în lumina soarelui, curgea un curent vioi și amplu, plin de viață și de puritate. Eu eram menit să rămân veșnic în marginea lui, îmbâcsit de întuneric și de
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
apăsarea vântului."97 În același episod, ironia este de o subtilitate rafinată, cu repercusiuni asupra genezei romanului Patul lui Procust. Portretul fizic al unuia dintre scriitorii de la masă este foarte concis și provoacă ambiguitate: celebru în lumea literară, "bălai și voinic". Lectorul avizat se poate gândi fie la Liviu Rebreanu, fie la Eugen Lovinescu. Rebreanu, cu care, de altfel, Camil Petrescu a avut tot timpul relații cordiale, este implicat, fără voia sa, în geneza romanului. Pentru primul număr al revistei Cetatea
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
tradiții europene : „Ecrivez a mon pereque je suis marie, ., Que j'ai pris une femme qui s'appelle la Mer „ Densusianu remarcă diversitatea „explicațiunilor omorului" în unele variante ciobanul fiind ucis pentru că e mai bogat, în altele pentru că e mai voinic sau, în altele, pentru că e străin. El este primul dintre exegeții Mioriței care folosește pe larg o documentație istorică și paraistorică (de la elemente de lexic și etimologie sanscrită, de la Biblie la Strabon, până la documente din colecția Hurmuzachi ) cu scopul mărturisit
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
fraților Lapedatu 6 . Spre deosebire de Onea Lăpădat, care a învățat carte, ceilalți doi frați au fost plugari în sat. Sursele menționează în legătură cu cei doi frați ai săi câteva date mai mult sau mai puțin relevante. Ion, descris ca fiind „un bărbat voinic și frumos” a fost însurat de două ori. În prima căsătorie a avut o fată, Măriuța. În a doua căsătorie a avut mai mulți copii: Rafila, Alexe si Ana. Celălalt frate, Nicolae spre deosebire de cei doi avea o infirmitate. El nu
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3063]
-
102 ii. Extras de cont oniroscriptic 106 6. Ce pielea mea... 114 ANEXE STRICT SECRETE 120 (r)întru LOCAREA Cajvanemelor și cajvantlâcurilor I. L'IMPORTANT, C'EST LA (P)ROSE... 121 1. (En) vie en rose 122 2. Pitou cel voinic și poamele (din epoca) de aur 125 Un vis cu păzitoarele livezii fermecate 3. Comentariul hipervizat al lui Master X 129 care prelucrează niște hărți pentru uzul Delfinilor uitând de Broaște, Rechini și Caracratițe 4. Scrisoarea sfâșiată, tentația lui San
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
în schimb o replică, numai bună pentru a trece la noua secvență onirică, ai cărei nori plutesc deasupra trestiilor gânditoare din Frenchie Lake. De-atunci tot plâng tăcuta mea iubire Și o voi plânge pân'la nemurire. 2. Pitou cel voinic și poamele (din epoca) de aur Un vis cu păzitoarele livezii fermecatecccc De mic luase (ziua sau noaptea, pe furiș) mere din livezile vecinilor. Odată cu colhoizarea (cum spune în anamneza instanței puerile) nici nu simțea c-ar face un păcat
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
fraților Lapedatu 6 . Spre deosebire de Onea Lăpădat, care a învățat carte, ceilalți doi frați au fost plugari în sat. Sursele menționează în legătură cu cei doi frați ai săi câteva date mai mult sau mai puțin relevante. Ion, descris ca fiind „un bărbat voinic și frumos” a fost însurat de două ori. În prima căsătorie a avut o fată, Măriuța. În a doua căsătorie a avut mai mulți copii: Rafila, Alexe si Ana. Celălalt frate, Nicolae spre deosebire de cei doi avea o infirmitate. El nu
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3042]
-
care-l vom vide aice îl vom aștepta în zadar de la orice altă doftorie". Și mai departe, iarăși zice: "Scăldătoarea răce este cel mai puternic și cel mai bun mijloc a îndrepta greșala părinților și a crește oameni sănătoși și voinici pentru stat, iar nu doftoriile ce strică stomahul copiilor și cu care, deprinși odată, se găsesc sâliți a le întrebuința de-a pururi". Asemene și înțăleptul Tisso, care, prin scrierile sale pentru poporeni s-au făcut nemuritori, ne învață a
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
și sub presiunea a numeroase fobii, zăvorăște și ușa din fundul coridorului, ca nu cumva Maria Brancea să mai pătrundă, accidental, în birou, apoi deschide dulapul: Își adusese aminte că încăperea din dreapta, fără rafturi, era goală. Chiar un trup mai voinic decât al lui Păun ar fi încăput înăuntru. Brumă luă cadavrul și îl vârî în dulap". Impresiile senzoriale deformate continuă sub impresia măștii mortuare: "Se ferea mereu să-i privească fața, în care numai un ochi era întredeschis, dând figurii
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
taie și Îi spuneau că orice lovitură de topor e ca și cum ar izbi În carnea lor. Îl ridicau pe umeri, ducându-l ca pe un mort În sat, bocind pe drum pe un ton calm și grav, cântecul bradului. „Voinice voinice, nu-mi place, nu-mi place/ ce nevastă ai/ naltă și subțire/ crescută-n pădure/ tăiată-n semne/ Cu ce Îi Îmbrăcată?/ Cu coajă uscată/ Cu ce-i Învelită?/ Cu frunză Încrețită.”1 Altă versiune a acestui cântec al bradului
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]
-
aprobă”, chiar dacă lingușitorul plugar Vasile I. din Hârsova îi ridica osanale. Ținem să-i avertizăm pe iubiții noștri cititori că ortografia nu ne aparține, așa că tot „meritul” și toată “gloria” îi revin autorului acestui patriotic și mobilizator „plugușor”. „Aho - aho - Voinici Feciori Nu stați pe la cheutori Ținețivă de fereastră Ascultați urarea noastră Când seara sa lăsat Noi cu plugu am plecat Am plecat să colindăm Și o veste ca să dăm Nea venit zi cu soare Și e mare sărbătoare An nou
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
a sufletului său o aplică iubirii de arginți, înscrisă la rîndu-i în destinul hangiului prin chiar numele ce i-a fost predestinat: purtător al crucii, conform etimonului grecesc; ispititoarea eroină a nuvelei La hanul lui Mînjoală, cocoana Marghioala era frumoasă, voinică și ochioasă așa cum îi esențializează grațiile frumosul ei nume elenic; înstrăinarea omului într-o lume care nu-i mai aparține este sugerată magistral în Două loturi prin distanța semantică dintre toponim și antroponim: nenorocitele chivuțe își au bordeiul pe strada
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
tatălui și legea mamei, degenerescența, se regăsesc surprinse în romanul din 1894. Capitolul al XIV-lea al cărții se deschide cu prezentarea unei familii compuse din ceea ce Otto Gross va numi "inferiorități psihopatologice"142. Unguroaica Reghina, servitoare la Radna, femeie voinică, frumoasă și în toată firea a rămas, după nașterea copilului ei, paralizată de o mână, strâmbă de gură și cam smintită, încât abia te mai puteai înțelege cu dânsa. Scriitorul notează cu rigurozitate aproape medicală manifestările psihotice ale femeii, de la
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
fi o simplă coincidență faptul că romanul se deschide cu o frază emblematică despre această amărăciune pe care o conține sine qua non numele însuși: A rămas Mara, săraca, văduvă cu doi copii, sărăcuții de ei, dar era tânără și voinică și harnică și Dumnezeu a mai lăsat să aibă și noroc. Dacă în textul biblic, Noemi devine o Mara, în romanul lui Slavici, Mara se va transforma pas cu pas într-o Noemi, căci țăranca de pe Radna va lupta să
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
său din primul volum: Tânăr, de vreo douăzeci și unu de ani, înalt și subțirel, cu plete lungi, cu obrajii curați și rumeni, cu mustața subțire și cu barba numai fulg, Bodea semăna mai mult a fată mare și sfiicioasă decât a voinic de munte: bărbăția îi era toată numai în felul cum își ținea îmblăcitoarea ferecată, arma lui în lupta cu lupii, și în ochii mărunți care străluceau cu o viuă mișcare printre genele lungi și dese... Când scria în 1870 prima
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
Deși nu a fost Împușcat decât Într-un picior, nefiind pe acolo nimeni să-l panseze și pierzând mult sânge, În cele din urmă se prăbușește. Dar după moartea lui, coana Ioana Își găsește alt concubin, un bărbat falnic și voinic, potrivit preferințelor sale, Îl chema Dumitru Blaga. Între timp, fiica, Ioana, se căsătorește În Toplița cu un bogătaș, proprietar al unei fabrici de cherestea. Îl chema Dușa Vasile și nu a avut noroc de nici un urmaș, În ciuda bogăției acumulate. Blaga
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]