1,096 matches
-
fure copilul Melintiei. Este semnificativ faptul că anume acest episod nu apare în legendele apocrife relative la Sf. Sisoe, ci doar în forma lor pregnant folclorizată (70). Motivul „somnul eroului” apare și în alt tip de basme, cel în care voinicul răpune „balaurul de la fântână”, salvând astfel fata de împărat oferită monstrului ca jertfă (75, a, b, c, d). Eroul adoarme aproape întotdeauna înaintea luptei - constată V.I. Propp, comentând basme rusești similare -, situație deosebit de frecventă în basmele în care fata de
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
un somn voinicesc, punându-și capul pe genunchii fetei de împărat și a-l trezi nu este întotdeauna treabă ușoară. Constatăm așadar că, în basm, natura somnului este bivalentă. Pe de o parte, înainte de luptă sau în timpul ei dorm falșii voinici ; pe de altă parte, eroul însuși doarme înaintea luptei (23, p. 277). V.I. Propp are meritul de a fi prezentat „somnul eroului” ca fiind un motiv bine conturat al basmului fantastic (23, pp. 86-89, 274-277, 381-382). Și chiar dacă el nu
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
cum te tai,/ grijă să ai,/ să nu sai/ din coajă,/ din lemn,/ din rădăcină ;/ să stai chircit,/ înghesuit,/ turtit,/ în rădăcină,/ la nelumină...” (47, p. 173) ; sau un exorcism oltenesc menit să alunge dracul din lemnul copacului : „Bradule,/ frumosule,/ voinicule,/ cin’ te-a tăiat,/ te-a despicat,/ te-a desciotit,/ cin’ te-a bătut/ par în pământ/ ca să scoată pe dracu ;/ cin’ te-a bătut/ cu nuiele de alun/ să-l scoți pe nebun/ să se ducă/ nălucă” (47, p.
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
acestuia, un arbore consacrat, căutat îndelung, cu o grijă rituală parcă : El a pribegit Și el scobora Pe munte de criș De Criș, de Măcriș, Prin verde brădiș, Mărunt aluniș Și ei poposea La paltin galben, La fântână lină, Mulți voinici s-adună (34, p. 426). Arhaicul obicei de a face „dreaptă judecată” la poalele unui arbore sacru este atestat de documente istorice, etnografice sau folclorice atât în spațiul românesc (3, pp. 67 și 112 ; 91, pp. 192-196), cât și aiurea
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
supușii (91, p. 196). La rândul său, Ludovic al IX-lea (1226-1270) este descris de un cronicar contemporan judecându-și supușii la poalele unui stejar (vezi 119). Dar varianta cântecului eroic în discuție are un final specta- culos. La venirea voinicului cu probele materiale ale reușitei sale, Sila de Mihai „încremenește” de supărare. El îl încoronează totuși pe noul domn, anunță oștenii că i-a sosit ceasul morții, își leapădă armele (semn de renunțare la prerogative, dar și că nu va
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
de Mihai „încremenește” de supărare. El îl încoronează totuși pe noul domn, anunță oștenii că i-a sosit ceasul morții, își leapădă armele (semn de renunțare la prerogative, dar și că nu va opune rezistență) și se lasă omorât de voinici, la poalele aceluiași „paltin galben” : El că-ncremenea Și rău îi părea Și el se scula, Nici mult nu trecea Și-l încorona, Crai că mi-l făcea Mozica punea Și el că grăia : - Voi, voinicilor, Voi, livinților [= vitejilor], [...] Să
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
se lasă omorât de voinici, la poalele aceluiași „paltin galben” : El că-ncremenea Și rău îi părea Și el se scula, Nici mult nu trecea Și-l încorona, Crai că mi-l făcea Mozica punea Și el că grăia : - Voi, voinicilor, Voi, livinților [= vitejilor], [...] Să mă pomeniți Că eu nu am mult Și-acum să vedeți Că intru-n pământ ! [...] Și el că-mi vedea O puțină oaste, Da’ el ce făcea ? Arme lepăda, Nainte le ieșea Și mi-i saluta
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
de călugărie pustnică, de sihăstrie, de „neagră schimnicie” : Ea mi se ducea La călugărie Prin neagră pustie, Prin înalții de munți, Prin verzii de brazi Prin dealuri cu stânci, Prin văile-adânci, în Domnul să crează, Nimic să nu vază, Nici voinic trecând, Nici păsări zburând ; Să nu mai audă De frate, de rudă, Nici popă tocând Nici cocoș cântând (18, p. 43). Când „Ceasu-i venea/ Sfârșitul să-și dea”, Dumnezeu îi cheamă pe toți sfinții (Petre, Ilie, Ion, Mihail, Gavril) și
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
bâtă de alun cu care a fost omorât un șarpe, topor de fier descântat etc.), dar și săgețile eroului de colindă. Săgeata lui este „sicreată” sau „de la cer picată”. De asemenea, nu numai solomonarul este predestinat și inițiat, dar și voinicul din colindă. El nu se teme de furtuna marină, nici de „duhul” ihtiomorf care o declanșează, pentru că [...] veșmântu-i zugrăvit, Scrisă-i marea tulbure, Scrisă-i marea rotocoală Cam cu nouă vădurele (88, p. 27). „Marea rotocoală” cu „nouă vădurele” este
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
mare meșteșug scrise” ; cf. N. Costin, Letopiseț sau „Iar în pieptul lui,/ Scris îmi este scris/ Soarele și luna”). Ca atare, consider că este forțat să acordăm cuvântului carte (fie ea a solomonarului, fie a eroului de basm de tipul Voinicul cel cu cartea în mână născut - Petre Ispirescu) anume înțelesul modern de scriere (tipărită sau manuscris) legată în volum. De altfel, în basme, când povestitorul popular se referă anume la acest tip de carte, face în mod expres precizarea. Ca
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
în stare latentă („adormit, nepomenit”). Armele tranșante pe care și le pregătise eroul se dovedesc a fi inutile pentru că cele două personaje se înfruntă „în lupte, că-s mai drepte” (29, p. 78). După o „zi de vară până-n seară”, voinicul răpune leul și-l leagă cu „curea neagră”, sau cu „zgardă albă de bumbac”, sau cu „o sfoară de mătasă,/ împletită-n cinci, în șasă” (29, pp. 71-78). Mi-l leagă cu curele și în frâne subțirele ca de-o
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
târg] leu-nzgărdat ’Nzgărdat, nevătămat Cum e bun de-ncălecat (109, pp. 279-281). Chiar și în cazurile de excepție, în care sunt folosite arme războinice, acestea joacă (paradoxal) același rol magic, de legare : Binișor că mi-l lega, Cu cordița arcului, Arcului voinicului (66, p. 37 ; 31, p. 90). în acest caz, arcul e folosit ca arcan. O dată legat, leul este scos „în zgardă” din „zonă” (anabasis) și adus „la țară” (în sat) sau „în târg” ca tropaeum (trofeu) sau ca hostia (animal
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
cel al împărtășirii eroului din carnea acestuia. Inițial, eroul rătăcește în căutarea animalului, fiind nevoit să-și caute o călăuză : N-ai văzut, Doamne, pe-aicea, D-un bohor, de-o fiară neagră ? Răspunsul ne sugerează drumul spiralat, labirintic al voinicului : De te-i duce precum vii, Pe bohor îl vei găsi... [Voinicul] Șapte moșii că-mi săriară, Cu bohor s-alăturară, De trei ori roată-i deteară, într-o scară se lăsară, Cu patru suliți mi-l tăiară. Zăbovi, de
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
animalului, fiind nevoit să-și caute o călăuză : N-ai văzut, Doamne, pe-aicea, D-un bohor, de-o fiară neagră ? Răspunsul ne sugerează drumul spiralat, labirintic al voinicului : De te-i duce precum vii, Pe bohor îl vei găsi... [Voinicul] Șapte moșii că-mi săriară, Cu bohor s-alăturară, De trei ori roată-i deteară, într-o scară se lăsară, Cu patru suliți mi-l tăiară. Zăbovi, de mi-l coji. Mititel focșor făceară, Bune bucate găteară (63, pp. 78-79
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
de foc, de data aceasta) este vorba în unele variante ale baladei tip Iovan Iorgovan (sau Gruia lui Novac și șarpele). Monstrul este, în acest caz, un balaur care „a oprit drumurile, a stricat potecile” și a devorat 99 de voinici (sau a răpit o fecioară). Iorgovan, care trebuie „să deschidă drumurile”, își comandă la faur arme redutabile (buzdugan, sabie), dar ele se dovedesc ineficiente în lupta cu „șarpele negru”. Acesta se ascunde în pădure, într-un labirint silvestru : Și-n
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
se produce o inundație mare, meșterii conduși de maistrul Vlădeanu păzeau construcția. Pe la amiazi, printre curajoșii trecători, s-a ivit și fostul marinar Caunic, care băuse, pe semne, câteva pahare de alcool și cum e bețivul mai ceva de cât voinicul, se laudă că pentru el apa asta-i fleac. Au încercat câțiva oameni să-l oprească, dar el și-a dat ceva haine de pe el jos și a sărit în apa adâncă de 3-4 m de pe pod care avea o
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
se produce o inundație mare, meșterii conduși de maistrul Vlădeanu păzeau construcția. Pe la amiazi, printre curajoșii trecători, s-a ivit și fostul marinar Caunic, care băuse, pe semne, câteva pahare de alcool și cum e bețivul mai ceva de cât voinicul, se laudă că pentru el apa asta-i fleac. Au încercat câțiva oameni să-l oprească, dar el și-a dat ceva haine de pe el jos și a sărit în apa adâncă de 3-4 m de pe pod care avea o
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
CĂ DIN PUNCT DE VEDERE PSIHOLOGIC ERA MAI UȘOR SĂ LOVEȘTI ÎNTR-UN OM CARE STĂTEA ÎN PICIOARE DECÂT ÎN CINEVA CARE STĂTEA JOS. \ LĂSAȚI-L ÎN PACE! STRIGĂ O VOCE AUTORITARĂ DIN SPATELE CLĂDIRII. TREBUIE SĂ AȘTEPTĂM ORDINELE. OMUL CEL VOINIC SE RIDICĂ CU GREU DE PE JOS, MERSE ȘCHIOPĂTÂND SPRE UN PAT DE CAMPANIE ȘI SE ÎNTINSE PE EL. CELĂLALT ÎNCETĂ SĂ ÎȘI MAI MASEZE GLEZNA ȘI SE TÂRÎ SPRE UN SCAUN, ÎN CARE SE PRĂBUȘI, STĂPÂNIT DE O SUFERINȚĂ VIZIBILĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
CALMULUI LOR APARENT CĂZURĂ UNUL CÂTE UNUL, DÂND LA IVEALĂ O TERIBILĂ DRAMĂ INTERIOARĂ. Brusc, unul din ei urlă. Ceilalți îl scoaseră afară, deși se zbătea și dădea din picioare ca un copil cuprins de isterie; din cauză că era atât de voinic, fu nevoie de toată forța ofițerilor Controlului pentru a-l duce. Altul începu să plângă în tăcere. Carroll se apropie de el și îl dojeni: \ DAN, E RUȘINOS PENTRU REPUTAȚIA TA. NU MĂ POT ABȚINE, VENI RĂSPUNSUL PRINTRE SUSPINE. CEILALȚI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
gâtului, este ca și când ar cere-o de soție?“. Iar în locul lor, iată „nunțile bogaților noștri de astăzi, unde căsătoria este o speculație, binecuvântarea părintească o comedie de râs, fata o marfă, adeseori dată pe credit, și cununia o profanație“. Odinioară, voinicul alerga la cimpoieș, care se ducea să spună fetei, „în versuri întovărășite de cimpoi, că cutare flăcău moare și pere pentru dânsa“. Azi, la 1840 adică, avem „declarațiile civilizate de pin capitaliile românești, unde tânărul întreabă întâi câte mii de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
frumoasă m-ai făcut...Mă mir eu cu sinceritate, deși pe foaie sunt doar un cerc, cu două puncte în loc de ochi, o linie verticală în locul nasului și o linie curbă cu vărfurile, degajat trase în sus, într-un zâmbet generos... Voinicul zâmbește pe sub mustăți, învingător, spre ceilalți copii... Nu pot să-i las așa cu buza umflată și îmi plimb ochii peste toate desenele, împărțind laude în stânga și în dreapta...Limbile lor se dezleagă ca prin minune. Purtăm o discuție mult prea
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
Că pe cea mare o muștruluiesc eu... Văd și aud, aud și văd, dar chiar mâine le cumpărăm săniuță, ca s-o aibă tusșapte! Vai de pantalonii și de fundulețele lor! Cheamă-i de urgență în casă, dragii tatei de voinici neînfricați! Și să nu o bați pe Sabinuța! Cum adică, Romică, să n-o bat, atâta vreme cât fătuca asta ne păzește pas cu pas. I-a povestit celeilalte că locuința noastră a fost zguduită alaltăseară de un mare cutremur, că buduarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
s-ar zice! (Intră un neguțător, având în mână diverse obiecte de vânzare) Negustorul: Veniți toți la moșu-ncoace Am aici tot ce vă place Cercei, nasturi și dantelă Salbe, rochii și inele Săbii, cizme și tunici Și pistoale de voinici... (îi observă pe cei doi): Bună dimineața! Ionică: Bună să fie, moșule, dar încotro? Negustorul: Dacă era vreo nuntă pe aicea, mă duceam la nuntă, dar fiindcă nu este, mă duc la bâlci. Ionică: Dar unde e bâlci? Negustorul: Ia
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
CORTINA ACTUL IV (Decorul reprezintă camera uriașului Găman. Acesta stă la o masă din centrul camerei și mănâncă lacom. Slugile abia reușesc să-i schimbe felurile de mâncare.) Cotoșman: (se oprește în fața mesei și face o plecăciune adâncă) Să trăiești, voinicule! Uriașul: (privindu-l mirat) Ce vrei, mă, lighioană? Cotoșman: Să-ți fiu oaspete. Uriașul: Ce tot vorbești, mă? Nici mai mult nici mai puțin? Să-mi fii oaspete, hai? Cotoșman: Nu mă cunoști, uriașule Găman? Eu sunt cavalerul Cotoșman...Motanul
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
la masă...Hai, puiule.( Pleacă în culise, revine imediat. Intră vesel și se linge pe buze). L-am mâncat...Ăsta trebuie să fi fost om tare al dracului, că n-avea nici un gust și avea și inima pestriță... Cotoșman: Ei, Voinicule, să vedem dacă-ți vine coroana! Uriașul: Cum să nu-mi vină? Mie orice-mi pui pe cap, îmi vine turnat! Cotoșman: Ia încearc-o! Uriașul: Nu acuma, după ce termin masa, că mi s-a făcut foame după aperitivul pe care
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]