1,651 matches
-
murim. Credem că va fi curând. Wendy a alergat Înapoi la grup și le-a relatat ce-i spusese Pată Neagră. O sinucidere În masă? Cei unsprezece americani mai vorbiseră despre asta, dar În ultimele săptămâni membrii tribului păreau destul de voioși. Ce anume le-a schimbat părerea? Și iată un gând Înspăimântător: oare membrii tribului se așteptau ca oaspeții lor să li se alăture? Trebuiau să pună capăt acestei idei imediat. Bennie s-a dus la Pată Neagră și l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
departe: "Te iubesc cu o iubire veșnică, de aceea îți păstrez bunătatea Mea. 4. Te voi așeza din nou, și vei fi așezată din nou, fecioara lui Israel! Te vei împodobi iarăși cu timpanele tale, și vei ieși în mijlocul jocurilor voioase. 5. Vei sădi iarăși vii pe înălțimile Samariei, cei ce le vor sădi, le vor culege și roadele. 6. Căci vine ziua, cînd străjerii vor striga pe muntele lui Efraim: "Sculați-vă, să ne suim în Sion, la Domnul, Dumnezeul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
și prevedeam cu emoție propria ei emoție, dar m-am înșelat (și dureroasă a fost pentru mine constatarea!). Preocupată de intenții străine, abia observă cum o așteptaseră florile din glastră, cărțile, plăcile de patefon cu muzică aleasă, portretele și focul voios din sobă. Acceptă îmbrățișarea mea, străină, rece, ca pe o obligație, și nu pricepeam în ce fel s-o refac, așa cum era de obicei, și cum mă părăsise cu o săptămână înainte. Pregătisem cu multă artă tartine și prăjituri, le
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
port mereu de grijă, și cea mai mică oboseală i se vede pe față. La sfârșitul unei discuții i se trage fața, se fac umbre pe la ochi, parcă n-ar mai fi fata frumoasă cum e atunci când e odihnită și voioasă. Nervii întinși o fac să adoarmă oriunde s-ar găsi (cu ce voluptate se învelește cu vreo haină de a mea!), și are nevoie de somn lung. Oricât o forțez să mănânce - atât cit izbutesc, căci Ioana nu suportă constrângerea
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
lui Jim. Pe durata drumului păstră tăcerea. Era tăcut, șocat și nesigur. Era una să gândească, așa cum făcuse mai devreme, că Jim era un membru al bandei și altceva era să-l vadă conducând mașina și să-l asculte mințind voios. Să-l privească în față și să-l asculte mințind. Amărăciunea i se stinse treptat în fața unui gând pe care-l îngropase în mod deliberat, în profunzime, dar care acum revenea implacabil la suprafață. Motorul nu se potrivea în toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
piatră. Pleoapele inerte. Iar buzele parcă se transformaseră În două suluri de pâslă zgrunțuroasă, care atunci când se mișcau scoteau un foșnet tare neplăcut. - În trup, sufletele sfârâie ca niște clătite-ntr-o tigaie, adăugă pe un ton ce se voia voios vizitatorul. O mână nevăzută le aruncă În aer și le Întoarce când pe față, când pe dos, ca să se rumenească bine. Urli, țipi ca apucatul și Încerci să scapi de chin, să evadezi, dar Încotro? Peste tot e pulbere și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
foarte bine să fie folosit drept căptușeală de sicriu. Fără Îndoială că Eisen merita să i se poarte de grijă și la asta servea Israelul, printre altele, să-i adune pe acești schilozi. Dar acum Eisen evadase, auzise cântecul frenetic, voios al Americii și dorise să intre și el În joc. Se dusese glonț la vărul cel bogat. Vărul cel bogat era În spital cu un fel de cheie de scripcă În gât. Ciudat ce instinct aveau cu toții să chinuiască un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
soțului Shebei în care se pretindea că Richard, care predă Teoria Comunicării la City of London, e un „prof trendy care face seminarii sexy despre cum ar trebui citite revistele porcoase“. Până la urmă, totuși, nu e nici măcar neglijența sau mitomania voioasă a reportajelor cea care deranjează, ci mai ales ipocrizia. Doamne Dumnezeule, ipocrizia cea fără sfârșit! Mi-am dat seama, când a început totul, că o să fie ceva agitație. Nu mă așteptam ca Sheba să primească vreun semn de înțelegere. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
deja în ușa livingului, în cămașă de noapte și șosete. La început stă foarte tăcută. De obicei a plâns înainte. Rolul meu e s-o înveselesc și s-o scot dintr-ale ei, așa că mă străduiesc să fiu cât mai voioasă. Îi povestesc ceva drăguț de la supermarket sau fac o remarcă răutăcioasă despre câinele zgomotos al vecinilor. Apoi mă ridic să pregătesc cina. Cu Sheba cel mai bine e să nu forțezi lucrurile, mi-am dat seama. Deocamdată e într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
moment potrivit să cunoști profesori. Dacă ar fi să desenezi un grafic cu starea psihică a profesorului într-o zi de școală, pauza de după-amiază ar echivala cu cea mai joasă curbă. Aerul în cancelarie are ceva stătut, apăsător. Discursurile voioase de dimineață s-au dus, iar acei membrii ai corpului didactic care nu se învârt fără rost, verificându-și orarele sau cine mai știe ce, stau trântiți într-o liniște lugubră. (Ca să fim corecți, faptul că stau trântiți are legătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
la cina neobișnuit de extravagantă pe care o luasem la familia Hart. Ei cu siguranță nu se opreau niciodată la asemenea mici supermarketuri neigienice, în care plătești cât nu face. Nu, ei profită de dimensiunea economiei lor familiale și fac voioase expediții de familie la marele Sainbury din West Hampstead. Îi văd alunecând pe culoare, aruncând pachete mari și economice de hârtie igienică în cărucioare și strâgând: „Care e situația orezului, draga mea?“. Bărbatul din fața mea urmărea cu mare atenție cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
fine, a trebuit să se ducă s-o ia pe fiica lor, Sheba și Richard au fost îndrumați spre pavilionul cu bolnavi. Polly fusese scoasă din dormitorul ei și cazată temporar la infirmerie. — Deci aici stau criminalii, a strigat Richard voios când Polly e ieșit în ușă, mâncând o pară. În ciuda vremii reci, purta doar un șort minuscul și un tricou care avea scris pe piept Bitch Goddess. Sheba a ridicat un ghemotoc de șosete de sub biroul asistentei și i l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
audiențe e aproape imposibil. Dacă nu e nimeni care să vadă răbdarea și delicatețea ei, i se pare mult prea obositor să abordeze misterele mohorâte ale lui Polly. „Stăteam acolo, zice ea, adunându-mi energia pentru a încerca o conversație voioasă, iar apoi pur și simplu m-am prăbușit, zicând în gând, la dracu, las-o să fiarbă.“ Până la urmă l-au văzut pe Richard alergând înapoi prin parcare, cu cutii de polistiren ieșindu-i din haină. Când a deschis poertiera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
pentru ea - un pic de a se mânji în stil Maria Antoaneta în ritualurile drăguțe ale altuia. Îndrăznesc să spun că dacă sora mea și soțul ei ar fi fost credincioși ai cultului Santeriei, li s-ar fi alăturat la fel de voioasă, rumenind măști și sacrificând capre. Azi, pe de-o parte ca să-i fac plăcere și pe de alta pentru că fotografiile mă convinseseră că era cazul s-o supraveghez mai îndeaproape, am însoțit-o pe Sheba în a doua ei escapadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
bătrână încuiată, așteptând o invitație de la singura și căsătorita mea prietenă. Aveam să devin, în sfârșit, o persoană care relaționează ușor cu lumea, o persoană care își petrece weekendurile având întâlniri, care poartă fotografii în portofel, scene demonstrative de la petreceri voioase, de la grătare zgomotoase, de la un botez minunat la care tocmai am fost. Îmi amintesc că simțeam în mod special o satisfacție picantă pentru că eram în posesia unui plan social - o întâlnire personală - despre care Sheba nu știa absolut nimic. Pe când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
e momentul la care mă tot întorc, momentul care mă face să-mi încleștez pumnii și să urlu. Oare faptul că i-am lăudat cu prefăcătorie acea jachetă oribilă mă face să mă simt așa prost? Ori că a consimțit voios la jargonul lui șmecheresc-adolescentin? Probabil amândouă. Dar mai mult decât atât, motivația din spatele lor - dorința de a-l face pe Bangs să mă placă. Am ținut-o tot așa. Bangs mi-a povestit despre locurile de unde luase unele dintre jachetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
oră. M-am holbat la ea, mai puțin mirată de riscul pe care și-l asumase, decât de evidenta satisfacție cu care povestea. — Steven purta un polover oribil pe care i-l dăduseră părinții lui de Crăciun, a continuat ea voioasă. Bleu ciel. Cu decolteu în V. Oribil... — Te rog, Sheba, am zis. Am putea să nu vorbim despre Connolly? A ridicat din umeri. — Ok. Nu, nu vreau să fiu... Nu, nu, înțeleg. N-o să-i mai pronunț numele. A rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
sută de metri. La un moment dat, când Zach a luat puțin prea larg una dintre curbele de la barajul Sunbeam, Jina a crezut c-or să ajungă în apă mai devreme decât planificaseră. O parte din remorcă s-a înclinat voioasă deasupra râului Salmon, până când Zach a apăsat pe accelerație și-a tras-o înapoi, pe drum. Într-un final, au ieșit din canionul împădurit în deșertul de o stranietate marțiană de lângă Challis. Ușurați, s-au reîntâlnit cu râul de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
a lungul despărțiturii. N-am văzut decît un birou vechi, demodat, și ceva care aducea a observator. În spatele biroului răsări un cap de fată tunsă băiețește, iar sub birou doi genunchi albi, rotunzi, strîns lipiți. Bună seara, am zis, mai voios decît ar fi fost cazul, frecîndu-mi Între timp brațele și umerii pe rînd, ca și cînd aș fi vrut să mai vîr ceva căldură În oase. Intenționat n-am privit-o pe fată. — Bună seara. Pentru moment nu-mi venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Se făcuse Întuneric și nu-i mai vedeam fața. I-o puteam Însă ghici din tăcerea ei Încordată. Una, două, trei secunde, patru secunde... Se adîncea pe măsură ce trecea timpul, i se contura mai mult semnificația... Reacția ei bruscă, tonul ei voios Îmi mai estompă agresivitatea: — O, ce s-a Întunecat! A aprins lumina și a rămas În picioare lîngă peretele comun cu bucătăria. Rafturi cu cărți, perdeaua lămîiatică, telefonul, mașina de formula 1, reproducerea după Picasso, aparatul stereo, fața de masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Printre ele s-a strecurat una pe care o auzeam prima dată: „Din an în an, sosesc mereu la geam de Moș Ajun”... Se încheia cu: „Acum te las, fii sănătos și vesel de Crăciun, dar nu uita când ești voios, creștine să fii bun”. Era și ceva de genul : „Dar sunt bordeie fără foc și mâine-i Moș Crăciun”. Atunci m-am gândit acut, cu nodul în gât, că noi nu mai știm să fim buni, că suntem bolnavi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
și că acel „Creștine să fii bun” este un îndemn pe care îl luam la fel de în serios ca pe ceea ce spunea Tovarășul despre construirea societății socialiste multilateral dezvoltate. Dar fiindcă versul era precedat de cel cu „Nu uita când ești voios”, mi s-a părut că am și explicația. Omenii nefericiți și cronic triști capătă o umanitate la fără frecvență. Una mai degrabă abstractă, axiomatică. Mi-am dat de fiecare dată mâna cu enoriașii bisericii catolice, la sfârșitul slujbelor lor. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
indiană, că drumurile mele sunt o poezie ecologico-estetică foarte civilizată. În weekend mă simt mai străină și mai singură decât de obicei. Cel trecut a fost la New York, o experiență superbă în care m-am simțit realmente bucuroasă, un copil voios, înconjurat de oameni mari dispuși să îi facă plăceri. Da, sigur că e banal să descopăr ce mult îmi place să fiu răsfățată și cât de rar mi se întâmplă. 21 septembrie, duminică dimineața Ieri m-am cam dat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
am poposit la râu căutând pietre cu urme de fosile. Hotărât, Maria are în ea ceva, o forță, o sinergie pe care o împarte bucuroasă. Lângă ea simt cum nu mai am vârstă, cum se așază o liniște senină și voioasă (Bucur, nume predestinat, de!). Încercăm să vorbim multe în timp scurt: politică, lucrări, oameni, proiecte și, în mod fascinant, și trebi foarte personale. Ea a ajuns în America la 17 ani după ce aventurierul său tată fugise din țara noastră, România
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
mine, orice posibilitate de gândire, - dar prezența lui, de adolescent, lumina casa cu flacăra și vioiciunea cu care se confirmă continuitatea generațiilor, alungarea mucegaiului de pe pereții din casele stătute, locuite, îndeobște și pe nedrept, de bătrâni. Cât despre această continuitate, voioasă și zgomotoasă era, fără nici o fisură, asigurată de fratele cel mai mic, avea opt ani, - sunată în trompete de hârtie sau carton, în care striga cu toată convingerea, fără să știe, pentru trezirea generațiilor. Mai târziu, o dulce melancolie - sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]