1,148 matches
-
În care Înotau morcovi putrezi, varză stricată cu un miros sfâșietor În timp ce viermii cari rezistase fierturii de mântuială, Încercau să se refugieze către fundul blidului de metal Încât numai la vederea acestui mizerabil preparat culinar Îți producea o stare de vomă, o stare de paralizie parțială a Întregului sistem nervos!! Însfârșit, cele șapte zile, timp În care nu mâncase nimic se scurseră Într-o așteptare cu fel de fel de ipoteze de felul cum va acționa când va fi afară iar
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
În care pluteau morcovi găuriți de viermi și ceapă alterată mirosind Îngrozitor În castroanele metalice ce li se oferea prin vizeta ușii de către un deținut Liber și care erau unsuroase cu un fel de murdărie metalizată, provocând o stare de vomă. Mulți o aruncară În W.C.-ul camerei cu gândul la următorul fel. Șeful de cameră ordonă deținuților să se așeze În linie fiecare cu gastronul pregătit la gaura ușii pentru a primi felul doi de mâncare, castron ce-l manipula
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
cartierul nostru era un loc bun În care să cauți mîncare. După ce barurile și localurile de striptease se Închideau, majorității oamenilor le plăcea să arunce diverse pe caldarîm. Printre pungi de hîrtie, cutii de bere storcoșite, pachete de țigări și vomă, aruncau și destul de multe chestii hrănitoare, cîteodată chiar feluri de mîncare Întregi, neatinse. În afară de-asta, orașul Boston Începuse o adevărată campanie Împotriva boschetarilor, care În zilele alea reprezentau aproape toată populația din zonă și Încetaseră să mai adune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
ore delirând, până când oboseala mă-ntorcea spre patul meu din dormitorul pustiu. îmi trăgeam cearșaful peste cap și, astfel înfășurat 74 , cum dorm întotdeauna, mă retrăgeam, încet, în mine însumi. Curând nu mai percepeam zgomotul îndepărtat al discotecii și o vomă de gânduri și imagini mă invada, mă tortura, nu-mi dădea voie să dispar în somn. Un cap de viperă, luminos, cu colții curbi, căsca botul pe retinele mele. Un mort, cu pielea feței în putrefacție, îmi spunea încet numele
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
îi dădeau locului aerul de mizerie macabră erau burgerii cu carne de vită. Erau împrăștiați pretutindeni pe gazon și zăceau mânjiți de salată de morcovi și varză, așa că Wilt dădu câteva clipe în mintea lui Clem. Câinele se întoarce la voma lui, zise inspectorul Flint, citindu-i în mod evident gândurile. Traversară terasa, ajunseră la fereastra salonului și se zgâiră prin ea. Dacă grădina arăta rău, interiorul arăta dezastruos. — Sparge un ochi de la fereastra bucătăriei și deschide-ne să intrăm, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
în care fusesem sub influența cocainei. Așa se nășteau ceasurile de groază. Corpul mi se destrăma încet și greoi, unghiile mi se înfigeau în palme într-o disperare rea, urcând dintr-o tristețe inexprimabilă, apărută parcă din neant; ca în vomă, memoria scotea la lumina zilei tot ce era înăuntru, iar eu priveam, nu puteam să nu mă uit la aceste chipuri ale unei rușini înfiorătoare. Revedeam totul până la cele mai mici detalii. Eu, încremenit, la ușa acestei camere liniștite, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
bucuros un război. Dacă vorbele mele, înjosirea, băutura sau șocul operator l-au făcut pe O’Hare să vomeze, nu știu. Dar de vomat a vomat. De la etajul al patrulea a împroșcat până jos casa scării cu un jet de vomă. — Pun’-te și curăță! i-am zis. M-a privit drept în față cu ochii încă plini de o ură neclintită. — O să pun eu mâna pe tine, frățioare, m-a amenințat el. — Asta se poate, am zis eu. Dar n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
o chițimie de doi metri pe doi. Fără geamuri, fără telefon, fără interfon. De pe rafturi se revărsau formulare, mopuri, mături. O chiuvetă Înfundată, plină cu votcă și rom. Ușa era armată cu oțel, iar amestecul de băuturi avea miros de vomă. Strigătele și bubuiturile răzbăteau printr-o răsuflătoare a sistemului de Încălzire. Ed bubui În ușă; nici un răspuns. Urlă În răsuflătoare, cu aerul cald izbindu-l În față. Se pomeni cu mîinile legate și ușurat de conținutul buzunarelor. Iar băieților de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
provocator de ce țipase copilul, Julius spuse că l-a bătut și atunci Sălbatica, furioasă, Începu să strige În gura mare: oare voiau să-l facă să verse iar sau ce naiba voiau, pînă cînd bietul băiat avu o ușoară senzație de vomă și ceru să continue lecția, probabil ca să evite un scandal. Domnișoara Julia se sperie și spuse că aveau să continue, dar bucătăreasa se proțăpi acolo și nu se clinti pînă nu se isprăvi lecția. Și nu i-a prins rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
chipiul, se Întoarce stăpîna și Începu să fredoneze valsuri creole, ca Întotdeauna cînd se Întrista din pricina unor lucruri care n-ar fi trebuit să-l Întristeze. „Domnul Juan Lucas!“, strigă, văzîndu-l că apare În capul scării. Julius alungă senzația de vomă, amînÎnd-o pentru altădată și Începu să le facă semne cu mîna țopăind de bucurie. Într-adevăr, iată-l pe Juan Lucas, Îmbrăcat cum se cuvenea În Împrejurarea aceea (probabil că În ziua cînd se va produce un cutremur Juan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Clodagh. Sunt tunici, se poartă peste pantaloni. — Am pierdut complet legătura, spuse Clodagh hipnotizată. Dar se întâmplă fără să îți dai seama, te trezești dintr-odată că ceea ce vrei de la un material este să ascundă cât mai bine petele de vomă... Uită-te cum sunt îmbrăcată, spuse ea, arătând către bluza neagră și jacheta de blugi. Ashling strâmbă gânditoare din buze. Poate că nu era Clodagh expertă în ale modei, dar tot ar fi dat orice să arate ca ea - picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
patruzeci de arome, pungi de ciocolată Hershey și borcane cu unt de arahide Reece. Dar când i-a oferit Lisei o pungă de Hershey, aceasta se scutură: —A, nu. Ciocolata americană mi se pare că are un ușor gust de vomă. Domnișoara Morley - cu gura plină de Babe Ruth - rămase mască la un așa sacrilegiu și, pentru moment, ochii negri ai lui Mercedes se fixară în ai Lisei. Lisa era mulțumită și chiar amuzată de acest lucru. — Mă rog, spuse Mercedes
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
fecioara de la Fátima. Îți pot spune doar numele cui ridică corespondența: Nuria Monfort. Am pălit. — Nuria Monfort? Fermín, ești sigur? — Am văzut cu ochii mei cîteva chitanțe. Pe toate apărea numele și numărul țidulei de identitate. Deduc, după fața de vomă pe ai căpătat-o, că această dezvăluire te ia prin surprindere. — Oarecum. — Pot să Întreb cine este Nuria Monfort? Angajatul cu care am vorbit mi-a zis că și-o amintea perfect fiindcă a trecut acum două săptămîni să ridice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
va fi de nici un folos. Carax nu-i aici. Deschide gura! porunci Fumero. — Pentru ce? — Deschide gura sau ți-o deschid eu cu un foc. Mi-am desprins buzele. Fumero Îmi vîrÎ revolverul În gură. Am simțit o icnitură de vomă urcîndu-mi pe gîtlej. Degetul mare al lui Fumero trase percutorul. — Acum, nenorocitule, gîndește-te dacă ai vreun motiv să mai trăiești. Ce zici? Am Încuviințat Încet. — Atunci, spune-mi unde-i Carax. Am Încercat să bîigui ceva. Fumero și-a retras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
I-am spus doamnei Harrison să se aștepte la o mică stare de slăbiciune, cam douăzeci și patru de ore. Puteți să-mi telefonați dacă sînteți neliniștiți. Totuși, vă rog să nu-mi lăsați mesaje... Dacă aveți stare de leșin, sîngerare abundentă, vomă, crize, orice de genul ăsta, trebuie să vă sunați doctorul. Dar nu cred că se va Întîmpla așa ceva. Foarte puțin probabil. Cred că nu e cazul să vă spun că, dacă ar fi nevoie de un doctor, nu ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
printre lacrimi. — Isuse, repetă el, apoi i se adresă domnului Imrie: Așa ar trebui să arate? — Puțin slăbită, cum am spus. Graviditatea ușor avansată a complicat Întru cîtva lucrurile, asta-i tot. Rețineți ce v-am spus despre stările de vomă și crize... Reggie Înghiți În sec. Își Îmbrăcă paltonul și apoi o ajută pe Viv să se Îmbrace. Ea se sprijini de brațul lui. Era nouă fără zece. Ieșiră cu toții În hol, iar domnul Imrie Închise ușa sălii de așteptare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
examinez din profil și din spate. E atît de frumoasă. Eu sînt doar o simplă mamă. Fac semn către Tom, care bolborosește fericit, În cărucior. Eu n-ajung să port haine ca asta, dacă nu vreau să mă trezesc cu vomă pe toată mîneca, În mai puțin de cinci minute. — O să-l Îmbrăcați seara, Îmi spune ea zîmbind, după ce copilul s-a culcat. Și, dacă aveți un bebeluș, ăsta e un motiv În plus să vă răsfățați. Mă răsucesc, mormăi, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
vîrful picioarelor În camera lui Tom, ca să văd ce face, Înainte să mă duc la culcare. Veioza Împrăștie o strălucire palidă, suficientă ca să-i lumineze jucăriile. Mă apropii și zîmbesc În timp ce-mi plec privirea spre el. Mirosul de vomă nu poate fi ignorat și dau cu ochii de Tom, dormind dus și zăcînd Într-o baltă de vomă uscată. — Rahat! șoptesc eu, panicîndu-mă puțin. Aprind lumina, iar Tom se mișcă, deschide ochii și Începe să plîngă. Îi pipăi fruntea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
strălucire palidă, suficientă ca să-i lumineze jucăriile. Mă apropii și zîmbesc În timp ce-mi plec privirea spre el. Mirosul de vomă nu poate fi ignorat și dau cu ochii de Tom, dormind dus și zăcînd Într-o baltă de vomă uscată. — Rahat! șoptesc eu, panicîndu-mă puțin. Aprind lumina, iar Tom se mișcă, deschide ochii și Începe să plîngă. Îi pipăi fruntea, dar nici un semn de febră. Îl sărut ușor și-l alin În vreme ce-o iau spre baie, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
rapid. Acum e treaz de-a binelea și sporovăiește. Îl așez În balansoarul de pe podea, ca să-i schimb așternuturile. Se aude un zgomot caracteristic, iar eu mă Întorc și-l văd pe Tom vomitînd din nou. Un jet gros de vomă Îi acoperă pijamalele noi și curate și se Întinde pe balansoar și covor. — Rahat. Se pune din nou pe urlat, eu Îl ridic, Îl duc iarăși În baie și o iau de la capăt. PÎnă la ora două dimineața, a vomitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
s-a trezit fără soție În arestul nostru ca să ne ajute la investigații. McLaughlin e o alegere bună pentru așa ceva: un nemernic roșcat mârșav cu un nume de papistaș jegos și de rahat, nu-i mason, un jet odios de vomă rasistă. E un noroc să am așa o scuză ca să nu-i pun pile Confratelui Blades. Perversul Confrate Blades. — Deci Îi cunoști bine pe Cliff și pe Bunty Blades? Întreabă el. Bineînțeles, ni se pare o chestie scârboasă să discutăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
lacrimile ne umplu ochii și sunetul ascuțit al durerii ni se Întinde pe față și ne lovește În centrul creierului și apoi un șir de crize respiratorii cu intensități variabile, un freamăt În pieptul nostru, jumate hohot de plâns, jumate vomă. Singurul lucru la care putem reacționa este durerea. Nu mai putem vedea sau simți nimic altceva. Cum te-a făcut să te simți Suntem altfel decât cred ei Unde-s Întăririle alea de rahat? Suntem poliția ce naiba! Poliția. Ne pun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
prin casă cu dezgust. E mizerie: cutii de aluminiu cu mâncare la pachet, pungi de cartofii prăjiți, cutii de bere (mov? da, până la urmă au ajuns și la noi!), farfurii cu resturi putrezite de mâncare, chiar și o grămadă de vomă uscată Într-un colț. — Ascultă Bruce, chipul lui Toal se lungește În timp ce nările-i recunosc duhoarea care pe noi demult ne lasă indiferenți, nu poți trăi așa. Nu poți lua legătura cu nimeni care să aibă grijă de tine? — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
combatant ieșea să se ușureze sub cerul liber, înainte de a intra înapoi în gura monstrului avid de poșircă. Dimineața, încă se mai auzea un horcăit venind din tavernă. Ieșea dinăuntru și un miros nedefinit de vin răsuflat, sânge, cămașă nespălată, vomă și mahorcă puțind a urină. Cei mai mulți dormiseră acolo. Fermillin, care se sculase primul, îi trezea scuturându-i ca pe pruni, înainte de a le servi niște vin alb la micul dejun. Am văzut-o pe Lysia Verhareine trecând prin fața localului, zâmbind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
nevoie de ea, ia viața mea, iar plânsul meu se împletește cu plânsul lui, dar nu plângem împreună, ci unul împotriva celuilalt, continuând interminabila noastră ceartă. Și atunci ochii i se dilată și gura ei împroașcă un val uriaș de vomă, ce înseamnă asta, povestea vieții mele se scrie sub nasul meu, încifrată în slove necunoscute, pe care nici nu le pot citi, ăsta o fi oare un semn bun, nu? Mă uit către medic, se va face bine, nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]