1,117 matches
-
și bătrâni - în afara orașului. Nu conduc pentru că mașina mică îmi produce greață. Știu să conduc (am trecut examenul după doi ani - DOI ANI ! - de lecții și câteva mii bune de lire), însă trebuie să opresc din kilometru în kilometru să vomit. Copilului nu-i place când altcineva vomită, are impresia că e privilegiul lui și numai al lui. Îl înțeleg perfect. Suntem cu toții niște egoiști mediocri. Adevărata virtute e să poți dezvolta un egoism de calitate. (Și autoironie în același timp
Poveşti cu scriitoare şi copii by Ioana Morpurgo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1775]
-
mașina mică îmi produce greață. Știu să conduc (am trecut examenul după doi ani - DOI ANI ! - de lecții și câteva mii bune de lire), însă trebuie să opresc din kilometru în kilometru să vomit. Copilului nu-i place când altcineva vomită, are impresia că e privilegiul lui și numai al lui. Îl înțeleg perfect. Suntem cu toții niște egoiști mediocri. Adevărata virtute e să poți dezvolta un egoism de calitate. (Și autoironie în același timp, dacă e posibil.) — Cum adică un egoism
Poveşti cu scriitoare şi copii by Ioana Morpurgo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1775]
-
11, 15, 27, 51; slavă Domnului că numărarea merge repede, sărind atâtea numere. Uite numărul 115. Ușa e deschisă, urc scara, intru într-o cameră în penumbră. Legată pe un divan e Marjorie, cu un căluș în gură. O dezleg. Vomită. Mă privește cu dispreț. — Ești un nenorocit, îmi spune. VII Așezat la o măsuță, la cafenea, citești romanul lui Silas Flannery împrumutat de la doctor Cavedagna și o aștepți pe Ludmila. Mintea ta e ocupată cu două așteptări concomitente: cea interioară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
de artă și mici obiecte prețioase de colecție, numai gândindu-se la ele și o lua amețeala. Făcea alergie la antichități. Și la obiecte de artă! Numai cât se uita la cutiuțele alea mici și simțea că-i vine să vomite. S-a plâns ea cât a îndrăznit în momentul în care Toby a anunțat-o care era planul pentru seara aceea, dar nu vroia să forțeze nota; o fi Toby un picuț cam plictisitor și cam mormoloc, dar era prietenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Bun venit la mica noastră petrecere, ciripi ea, sărutând în aer în direcția grupului. Suntem încântați că ați putut veni cu toții voi, californienii. — Catherine, zise Toby, prinzând-o de mâini și sărutând-o pe amândoi obrajii. Adrianei îi venea să vomite. Zău așa! Mai rău decât se purtau europenii nu era decât să vezi niște americani purtându-se ca niște europeni! — Aș vrea să ți-o prezint pe prietena mea, Adriana de Souza. Când auzi cuvântul “prietenă”, Adriana se uită pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
-l vadă pe portar înainte de a-i scrie soției sale. Vânzătorii ziarelor de seară anunțau că invazia șobolanilor se oprise. Dar Rieux își găsi bolnavul pe jumătate răsturnat peste marginea patului, cu o mână pe burtă și alta în jurul gâtului, vomitând, cu icneli mari, un fel de bilă de un roz murdar, într-un bidon de lături. După lungi eforturi, cu răsuflarea tăiată, portarul s-a întins la loc. Temperatura era de 39,5°, ganglionii de la gât și membrele i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
încheiat comisarul. Era din pricina vremii, fără îndoială. Totul se năclăia în mâini, pe măsură ce ziua înainta, și Rieux simțea cum teama lui crește cu fiecare vizită. În seara aceleiași zile, la periferie, un vecin al bătrânului bolnav își apăsa vintrele și vomita în toiul delirului. Ganglionii erau mult mai groși decât cei ai portarului. Unul începea să supureze și curând se sparse ca un fruct stricat. Întors acasă, Rieux telefonează la depozitul de produse farmaceutice al departamentului. Însemnările lui profesionale menționează doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
placul mai-marilor... mai-marii fac și ei giumbușlucuri, să intre În alte grații, numai scamatori, Thomas, ăștia ne omoară de tot, Înainte să ne omorîm noi! SÎntem pierduți, Thomas! Trăiește cît mai ai vreme!...“ Jesper a izbucnit În plîns. Apoi a vomitat. Verde, numai alcool și fiere. Veninul de care era plin și Thomas. A venit un picolo, a schimbat fața de masă. Jesper a băut o cafea, s-a Înviorat. „Trăim vremuri care ne fugăresc“, nu s-a lăsat Castor, „totul
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
nevoie, Charlie mi-a suflat-o de sub nas. Dumnezeule, era atât de băgăcios! De-abia așteptam să se întoarcă la LA, unde-i era locul, alături de ceilalți regizori tipicari, obsedați să controleze ei totul. Dintr-odată, mi-a venit să vomit. M-am împleticit până la baie. Vă scutesc de amănunte. Situația nu s-a îmbunătățit deloc în cursul zilei. Julie a fost încântată de toate lucrurile pe care i le-am lăsat prin testament și m-a întrebat dacă n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
puțin ca să-și digereze necazurile. Și don Miguel o ține morțiș că, dacă tot trebuie să-i faci pe oameni să râdă, atunci fă-o nu pentru a le înlesni digestia cu ajutorul contracțiilor diafragmei, ci pentru a-i face să vomite tot ce vor fi hăpăit, deoarece sensul vieții și al universului îl vezi mai limpede cu stomacul golit de bunătăți și bucate în exces. Și nu admite ironia fără venin și nici umorul discret, deoarece zice că unde nu există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Dacă viața ta, cititorule, nu e un roman, o ficțiune divină, un vis de veșnicie, atunci abandonează paginile acestea, nu continua să mă citești. Nu continua să mă citești deoarece îți voi provoca indigestie și vei fi silit să mă vomiți fără folos nici pentru mine, nici pentru tine. Și acum încep să-mi traduc narația despre cum se face un roman. Și cum nu-mi e cu putință să o reformulez fără a o regândi, adică fără a o retrăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
că și viața lor era o fericire... Dacă pe mine mă durea în cot de regim, însemna că și ei puteau trăi la fel de indiferenți... M-am simțit ca un vierme, cum zicea Victor. Am ieșit în pauză, îmi venea să vomit. M-am dus la WC-ul profesorilor și am vomitat. Nu-mi venea nimic în gură decât un lichid verde și cleios. De mine voiam să scap, pe mine voiam să mă borăsc. De atunci am început să urăsc, Mihaela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
mă durea în cot de regim, însemna că și ei puteau trăi la fel de indiferenți... M-am simțit ca un vierme, cum zicea Victor. Am ieșit în pauză, îmi venea să vomit. M-am dus la WC-ul profesorilor și am vomitat. Nu-mi venea nimic în gură decât un lichid verde și cleios. De mine voiam să scap, pe mine voiam să mă borăsc. De atunci am început să urăsc, Mihaela, tot regimul, tot, tot, tot, de la discursul lui Ceaușescu la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
punem plumbi, că se deschidea o întreagă ofertă empiristă. Toți eram fermecați de acea Șeherazadă, toți, până la unu. Iar ea își iubea toate personajele, oameni sau idei, cu admirație, cu blândețe, cu ironie, dar le iubea pe toate, nu le vomita ca pe o cunoaștere calpă ca să ne lărgească „bagajul de informații” - mama lui de bagaj, că adesea mă simțeam la școală ca-n Gara de Nord venind de la Crăciun cu două valizoaie pline cu borcane cu carne în untură, să nu moară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
una dintre bibliotecarele de serviciu, se așeză pârâind pe un scaun și începu să se uite tâmp în soarele toamnei și să-și mângâie în neștire grăsimile care îi acopereau gâtul. Am început să tremur și mi-a venit să vomit și să fac pipi în același timp și m-am dus tremurând tot la WC și am vomitat, până când o zeamă verde a început să mi se prelingă printre buze și, fără să mă gândesc, am întins mâna și mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
soarele toamnei și să-și mângâie în neștire grăsimile care îi acopereau gâtul. Am început să tremur și mi-a venit să vomit și să fac pipi în același timp și m-am dus tremurând tot la WC și am vomitat, până când o zeamă verde a început să mi se prelingă printre buze și, fără să mă gândesc, am întins mâna și mi-am înfășurat sârma de tras apa în jurul gâtului și m-am lăsat în jos, ca să atârn așa, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
bătând la computer, total relaxat. Să te rog să verifici garanția împrumutului. Câteva clipe, nu sunt în stare să vorbesc. Da, zic într-un final, cu glasul răgușit. Las jos receptorul, tremurând din tot corpul. Simt că-mi vine să vomit. Am făcut-o lată de tot. Am făcut-o atât de lată încât... Nu pot nici măcar să... Aproape în transă, îmi trag scaunul. Trebuie să scap de aici. Cât mai departe. CINCI Trec pe lângă recepție, pe pilot automat. Ies pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
notițele. Așa e, domnișoară Sweeting ? — Nu ! zic. Adică... mă rog... cam așa ceva. N-ar fi mai bine să fac un ceai pentru toată lumea ? adaug disperată. Dar nimănui nu-i arde de ceai. De fapt, Melissa pare pe punctul de a vomita. Ați avut cea mai vagă cunoștință despre faptul că menajera dumneavoastră are un IQ de 158 ? E limpede că ziarista savurează din plin scena. E la limita genialității. Știam că e deșteaptă ! spune Eddie defensiv. Ne-am dat seama de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
cumpărat doar jumătate din încărcătura pe care a dus-o la Centru. Din păcate, când, peste doi kilometri, a intrat în Centura Industrială, i-a venit din nou în minte supărarea comercială pe care o suferise. Amenințătoarea viziune a coșurilor vomitând vălătuci de fum îl făcu să se întrebe care o fi blestemata de fabrică unde se produc blestematele de minciuni de plastic, josnice imitații ale vaselor de argilă, E cu neputință, murmura, nici sunetul nici greutatea nu seamănă, și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Fiindcă fata dumneavoastră se căsătorește. — Da, sigur, Tom îi e foarte devotat lui Lucy, zice agresivă. Total devotat. Nici nu se uită în altă parte. Mă fulgeră cu privirea și eu zâmbesc vag. Serios, ce ar trebui să fac? Să vomit pe el sau ceva de genul ăsta? Să‑i spun că e cel mai urât bărbat pe care l‑am văzut în viața mea? Toată lumea ar zice că sunt geloasă, nu? Și că nu vreau să recunosc adevărul. — E... și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
care au venit amândouă la birou cu aceeași jachetă Next și nici una din ele n‑a acceptat să și‑o dea jos pe a ei, și despre fata de la contabilitate care tocmai s‑a întors din concediul de maternitate și vomită în fiecare dimineață, dar nu vrea să recunoască nimic. Și încă una tare de tot! zice, dându‑mi cutia cu caramele. Cred că Alicia are o aventură cu cineva de la birou. Nu! spun, fixând‑o cu uimire. Serios? Cu cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
restaurant, pe bază de dop. După ce-l miroase, cu un aer dezgustat, i-l întinde și lui Liliane. Aceasta îl miroase, dar nu simte nimic deosebit. Vede privirea imperativă a lui Lionel și supralicitează, prefăcându-se că-i vine să vomite. Lionel îi dă acum dopul lui Robert, care, după ce-l miroase, i-l dă lui Jean. După ce a făcut turul mesei, dopul revine la sommelier. Toți îl privesc ca pe un vierme. Miroase și el dopul. Ia sticla și își
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
era decis, de data asta, să-i dea pestenas micuțului Marga: n-am nevoie de Irina dumitale! Nu mai fă pe codoșul, nu mai am răbdare de giugiuleli... dacă nu cumva ești dispus să primești și alte motivări! Vărs, uite, vomit pe loc, felcere, m-am săturat de tertipurile voastre caritabile. În spatele confesionalului, profesionistul Marga, cu exercițiile sale de cazuistică și terapie și ergopsihoterapie: subterfugii, condimente exotice! Aiureli... messer Marga. Sunt cel de demult, adolescentul imatur, incurabil, ezitarea și excesul, tremur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
era mai mortal decât veninul, era mușcătura de destin, pentru că poseda interjecție, semnul acela impecabil, intransigent și strâmb ca Turnul din Pisa, întrebarea nu există, pentru că urletul gunoierilor nu se îndoiește. El, în abjecția sa perfectă, nu putea decât să vomite abjecție, un urlet murdar, imposibil de negat, dar plin de energie creatoare, motor al vidului, criminal în serie al păcii moarte de la naștere prin urlet, al trilului păsării Salieri sau Paganini. Născută din urletul născocitor de urlete al orgoliului nemăsurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
întrebe cum e să-ți iubești dragostea din tinerețe, dar se abține, saltul ăsta mortal nu vrea să-l facă, mâinile lui au luat forma multor femei de atunci și a uitat, nu vorbim acuma, cum ar fi să-mi vomit sensuri ciudate pe meningele lui?, o să vină timpul și am să-l întreb eu cumva. Răbdare... După un timp, Maestrul o ține în brațe și îi cântă, am o voce care te mângâie pe ovare, cum zice nefericita aia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]