1,940 matches
-
nu putea să aibă loc decât duminica, joia dinaintea nunții mireasa era adusă cu alai la casa mirelui. Se spune că În această scurtă perioadă s-ar testa calitățile ei de gospodină. Mirele era Însoțit În alaiul lui de druște, vornici și nași. După un mic ospăț la casa miresei, acesteia i se da zestrea care se Încărca În care trase de boi cărora li se puneau În coarne colaci și ștergare. Zestrea se punea Într-o ladă mare (coastăn), sau
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
muzicanți și ceremonialul aducerii miresei se Încheie. Se alegeau apoi douăsprezece fete druște și doisprezece feciori vornici. Tot acum era ales starostele care avea să adune darurile la nuntă. În cele două zile care urmau, vineri și sâmbătă, druștele și vornicii chemau prin sat nuntașii. Toți erau Îmbrăcați În haine de sărbătoare și purtau cu ei o ploscă cu vinars. După terminarea chematului, vornici adunau tineretul În casa mirelui unde se ținea ultimul joc În calitate de fecior. Era un fel de despărțire
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
haine de sărbătoare și purtau cu ei o ploscă cu vinars. După terminarea chematului, vornici adunau tineretul În casa mirelui unde se ținea ultimul joc În calitate de fecior. Era un fel de despărțire de feciorie. Duminică dimineața, druștele Împodobeau mireasa iar vornicii Împodobeau carul și puneau clopoței la boi, acasă la nănași. Un element de recuzită era steagul, un băț rotund lung cam de doi metri Îmbrăcat În fire de lână colorată, o năframă cu panglici, cu zurgălăi și cu flori de
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
rând alte mirese: o copilă, o babă, etc. De obicei, după o Împăcare simbolică, după dobândirea miresei, colăcarii mirelui primeau câte un colac iar vornici câte un litru de țuică și o batistă frumos cusută, dar al miresei. Acum un vornic lua la joc o drușcă și apoi mireasa. Se juca Învârtita și Țărănește. Mireasa cerea apoi iertăciune de la părinți (moment emoționant) după care alaiul pleca la biserică. Pe mire Îl luau În primul car nănașele, iar pe mireasă nașii În
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
juca Învârtita și Țărănește. Mireasa cerea apoi iertăciune de la părinți (moment emoționant) după care alaiul pleca la biserică. Pe mire Îl luau În primul car nănașele, iar pe mireasă nașii În al doilea car. În carele din urmă se grupau vornicii și druștele. Se puteau auzi acum chiuituri ca acestea: Sui mireasă pe cocoș / Să nu zici că mergi pe jos / Și tu mire pe găină / Să nu zici că mergi prin tină. Întorși de la cununie În același car, mire și
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
să fi fost de vreo unsprezece ani, când am început a învăța”, (Fragment de autobiografie) începe școala, în Humulești, având ca prim dascăl pe „bădița Vasile a Ilioaiei, dascălul bisericii, un holtei zdravăn, frumos și voinic”. 1847. „Peste un an, vornicul prinzând la oaste cu arcanul pe bădița Vasile, dascălul nostru, școala a rămas pustie, iar noi, școlarii, care eram peste patruzeci la număr, ne-am împrăștiat pe la casele noastre”. 1848. „După vreun an, iarăși s-a deschis școala”, dascăl fiind
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
recunoscut statutul așezării care a rămas și până astăzi nesupusă vreunui boier chiar dacă moșia s-a mai micșorat. În 1647 (7156) Ionașcu Blănariu vinde lui Gr. Bouroșu partea lui din Răcușana și Mărtinești, în 26 decembrie 1660, „Nastasia Bârlădeneasa vinde vornicului Dabija ocină și moșie sat Giurgioana, cu vad de moară și cu tot vinitulă” (XIX, pag. 84 85). În 1774 se menționa importanța sa militară într-un document care-i făcea numele cunoscut Europei „Carte de la Moldaviae...” în vederea războiului ruso-turc
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
să întinde cu stăpânire peste partea noastră de moșie răzășască, având a lua moșie lui (?) de la un capăt păr la alt, dar nefiind cini să răspunde de partea boerilor stăpânitori ci să afle cum părții acestăi moșii a răposatului boer vornic Gavril Conachi. Pentru aceasta nu sa hotărât și nu s-au pus piatră, ci au rămas ca să vinim la luminatul noi răzeșii ca să înfățișăm copii zapisului de mai sus pominit și după cum va găsi cu cali cinstitul divan, ca să fim
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
apei. Urmează ca alegoria să intre în rol, în sensul că moartea tînărului se traduce în limbaj nupțial: mireasă-apa, nuntași-racii, cîntăreți-stejarii de pe margine. Alteori, cum ne informează etnograful român, mireasa este „apa cea repede”, druștele sunt mrenele din iaz, iar vornicii, țiparii. Alaiul de nuntă este, așadar, același, în terminologia lui acvatică. Ni se mai spune că la polonezi circulă (la fel de intens și după același scenariu) și motivul „maica bătrînă”. Limbajul criptic nupțial ei i se adresează: tînărul, înainte de a muri
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
om simplu, ca majoritatea oamenilor de atunci, cu talente nedezvăluite, căci n-a avut cine să i le descopere. Nu degeaba tata avea un talent deosebit la scris și pictură. Despre bunicul de pe mamă, nu știu decât că a fost vornic în satul Mănăstireni, din județul Botoșani. A avut vreo patru fete, printre care și mama mea. Spre sfârșitul primului război mondial, în casa vornicului Bogdan a poposit, grav bolnav de tifos, un sergent, care era tatăl meu. Delira și a
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
talent deosebit la scris și pictură. Despre bunicul de pe mamă, nu știu decât că a fost vornic în satul Mănăstireni, din județul Botoșani. A avut vreo patru fete, printre care și mama mea. Spre sfârșitul primului război mondial, în casa vornicului Bogdan a poposit, grav bolnav de tifos, un sergent, care era tatăl meu. Delira și a căzut la pat. În timpul cât a zăcut cu febră mare, poate o lună sau mai mult, mama i-a stat la cap și l-
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
de carne de pasăre sau de vită. Când nu era lângă el, tata o căuta din ochi îngânând: - Unde e îngerul meu blond? Când s-a înzdrăvenit, erau deja îndrăgostiți unul de altul, tata a cerut-o în căsătorie și vornicul Bogdan cu soția lui, bunica, și-au dat consimțământul. Ce frumos! Nu-i așa că acest fapt pare a fi rupt dintr-un film de dragoste? Oare strămoșii noștri ce și cine ori fi fost? Ce păcat că arhivele multor orașe
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
de l-au tras în țeapă în fața lui. Dânsa, postelniceasa, l-ar fi iertat, cum o mai făcuse. Despre care neam mai scrie în cronică la fel ca despre neamul ei, atunci când l-au iertat pe Stroe Leurdeanu: ,,Deci, Stroe Vornicul fiind asupra morții, căzut-au cu multă rugăciune la jupâneasa Elina postelniceasa și la feciorii ei, ca să-i ierte capul și să-i dea zile de la dânșii, și să le plătească toată paguba ce li s-au făcut pre limba
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
minune, beizadea Radu Iliaș! Stanca lăsă jos marama la care lucra, ca să n-o păteze cu lacrimi, și ieși grăbită din sala mare. Cum a fost nunta domniței Maria nu se poate povesti. Iașiul aurit de toamnă găzdui în casele vornicului Vasile Costachi, ruda Brân-covenilor, mireasa și pe cei apropiați ei. Căci veniseră din Țara Românească, pentru nuntă, maica mare - doamna Stanca Brâncoveanu, mama domnului Constantin -, doamna Marica, marele stolnic Constantin Cantacuzino împreună cu feciorul său Ștefan, boieri tineri și în puterea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cununiei porni alaiul domnesc de la curte spre casele gazdelor miresei. Venea vodă Constantin Duca, încălecat pe un armăsar arăbesc alb, îmbrăcat cu haine cum nu se mai văzuseră până atunci, cu surguci în cap și însoțit de mare alai de vornici și vornicei - pe scurt, era adunată acolo toată floarea boierimii Moldovei -, se îndrepta în pasul abia stăpânit al armăsarului spre casa logodnicii spre a o duce la mânăstirea Golia. Acolo îi aștepta patriarhul mazilit al Constantinopolului, Preafericitul Iacov, cu mitropoliții
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mazilit...” Îi vuiau urechile, e vis, ce-i asta? Jupânesele cu care sta la masă șușoteau între ele, privind-o cu un fel de milă sfidătoare. Nu se poate, nu poate fi, e o părere, și nu crezu decât când vornicul intră și comunică răspicat vestea. Bărbatul cu care se măritase nu mai era domn! Cum adică, ea nu mai era doamnă? Afară ningea și viscolea. Repetase în gând fiecare mișcare pe care trebuie să o facă doamna Moldovei la liturghia
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și frumos, împlinit bărbătește la trup, Constantin, Dinu, cum îi spuneau toți, urmărea cu atenție cântările. Reușise mai bine decât ceilalți doi, gândul nu-i mai zbura aiurea spre munții Moldovei, spre mânăstirea de pe râul Râșca, unde cei din neamul vornicului Ioan Balș în genunchi ascultau evanghelia. „Se spune că jupânița Anița are ochii albaștri... Doamne, ferește-mă de păcat”, și Dinu se întoarse la textul patetic citit răspicat de arhimandrit. „Ferice de Petru că atunci când a cântat cocoșul și-a
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
stolnicului Constantin să-l consulte pe astrolog și să-i comunice ce anume poate aștepta de la viitor. Ușa se deschise cu zgomot și șase dorobanți din gardă, în uniforme de paradă, intrară și dădură onorul la voievod, după ei marele vornic anunță că trimisul padișahului cere să fie primit de domnitor. Brâncoveanu făcu din jilțul său un semn discret cu bastonul scurt ce-l avea în mâna dreaptă. Kuciuk Selin însoțit de doi căpitani de ieniceri apăru în rama ușii, salută
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Jurământului cu hramul Sfântului Dumitru și de la cea a Doamnei lui Șerban Vodă; urmară Sfântul Nicolae din mahalaua Șelari, bisericile scaunelor de neguțători și meșteșugari: a scaunelor de măcelari, a oțetarilor, a săpunarilor, adică cea din Batiște, de pe locul marelui vornic Cernica, chiar și lăcașul din lemn al negustorilor cu hramul Sfântului Mina, toate ridicate sau înzestrate în vremea lui Io Constantin Voievod. Apoi, porniră la rând bisericile dumnealui spătarului Mihai, cea a Zlătarilor și Colței, până și cea din Târgul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
să mai citească o dată înscrisul de pe cruce: „Această cruce este ridicată în slava Domnului Hristos de Constandin Brâncoveanu Basarab, feciorul luminatului Domnu Io Constandin Basarab Voevod, în locul altei cruci ce era de lemn, care era ridicată de Preda biv vel vornic Brâncoveanul în pomenire pentru fiu-său Papa Postelnicul, părintele mai sus pomenitului Domn, că într-acestaș loc au pierit, în zilele lui Constandin Vodă Șerban, ce au fost domn în urma lui Matei Vodă când s-au ridicat dărăbanții asupra Domnului și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ca soție a lui Alex. Ioan Cuza, s-a născut la Iași în 17 iunie 1825. Primii ani ai copilăriei și-i petrece la moșia părinților, de la Solești, în apropiere de orașul Vaslui. Tatăl Elenei, Iordache Rosetti, era fiul marelui vornic cu același nume, care se așezase la Solești, din ținutul Vasluiului, întemeind ramura bărbătească a familiei Rosetti-Solescu. Acest Mare Vornic fusese pe vremuri un om foarte bogat, stăpânind moșii ce treceau până dincolo de Prut, dar, la bătrânețe, rămăsese numai cu
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
și-i petrece la moșia părinților, de la Solești, în apropiere de orașul Vaslui. Tatăl Elenei, Iordache Rosetti, era fiul marelui vornic cu același nume, care se așezase la Solești, din ținutul Vasluiului, întemeind ramura bărbătească a familiei Rosetti-Solescu. Acest Mare Vornic fusese pe vremuri un om foarte bogat, stăpânind moșii ce treceau până dincolo de Prut, dar, la bătrânețe, rămăsese numai cu moșia Solești. Mama Elenei, Catinca, era o femeie aspră la înfățișare, însă o fire dreaptă, hotărâtă în fapte, chibzuită și
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
creinduși adversari puternici, arucându-și țara din prea mult orgoliu în ghearele discordiei și suspiciunei, încăierându-și supușii, mai slabi cu firea. Supușii regatului nu se alegeau cu nimic din această stare a lucrurilor decât cu prigoană, oprimare și sărăcie. Juzii, vornicii de anchetă și noua tagmă de clevetitori insolenți, crainicii fără scrupule, de proastă calitate, l-au încălecat pe Domnitor, având putere chiar mai mare decât acesta, sau mai degrabă lipsă de bun simț. Sfetnicii în frunte cu marele dregător, în loc să
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
o distanță de un ceas între fiecare din ele, și să se mobilizeze un supraveghetor călare, mazil, însărcinat cu patrularea între bordeie, zi și noapte, pentru ca nimeni să nu treacă neobservat râul, peste hotar. Comanda întregului dispozitiv a fost dată vornicului Costache Conachi, supus direct autorității Divanului. Punctele de la Leova, Vadul lui Isac și Reni au fost închise pentru călători și mărfuri. Pentru traficul cu Basarabia n-au mai rămas accesibile decât punctele de la Sculeni și Lipcani, unde călătorii, indiferent de
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
holerei, ziarul "Albina romînească" din Iași făcea cunoscută răspândirea flagelului și în Basarabia, atrăgând atenția publicului cititor "spre a întrebuința cele mai bune mijloace în a se feri de această cumplită boală", ca apoi să dea publicității însărcinările primite de vornicul Costache Conachi de a așeza "pe linia Prutului și pe unde va afla mai cu îndemînare cordonuri cu apropiere unul de altul, întărind cu cea mai mare putere paza marginei"23. Și "Curierul romînesc" din București anunța înființarea carantinelor pe
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]