1,091 matches
-
Papa ajunsese un figurant, piesa se scria altfel, ce mai vroia Rusoaica? Antonia, lasă-ne! Îi lăsase; nenorocoasă, cum fusese toată viața, poate și după, nimerind - cine știe? - În iad, pentru că Își luase zilele singură, un mare păcat; Înghițise cu votcă și un pumn de somnifere. Thomas o visase În urmă cu vreo două nopți, bătrîna era bine, Într-o pădure plină cu veverițe, păsări albastre, avea o rulotă acolo, avea și un prieten, simpatic tipul, se auzea muzică. Thomas era
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Sodoma, cu mamele lor, una dintre ele le este și soră - mai rău! -, Îți dai seama cum vor fi urmașii? O veșnicie, Antonia - cu mici reveniri, la fiecare facere a lumii, cînd vei mai atinge, ca Într-un vis, bărbat, votcă, motocicletă -, o veșnicie vei fi nefericită, tot privind cum din Thomași se vor ridica alți Thomași! Măcar mamele de-ar fi neprihănite, vorbește-i lui Dumnezeu, poate schimbă ceva! Numai din Fiul său s-ar ridica ființe pe măsură, dar
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
ca să-mi scoată din cap ideea unei noi tentative de sinucidere. Era încruntat și serios. Te simți mai bine? mă întrebă. — De fapt, îngrozitor de singură, disperată și cu inima sfâșiată. Îmi comanzi o șampanie? Charlie făcu semn unui chelner. — O votcă pentru mie și un Perrier pentru domnișoara, vă rog. Dumnezeule, bărbații chiar sunt egoiști cum susțin femeile. Apoi spuse: Ai nevoie de o minte limpede dacă ai de gând să-ți pui la punct viața. —O minte limpede n-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
și stăteam la câte o lumânare de seu, vorbind tot mai monosilabic, pe subiecte care căpătau formele de relief ale contextului: dacă ne duce și la sfeclă, dacă ajung la timp camioanele cu prânzul pe tarla, dacă mai aduc vreodată votcă la bufet, dacă există viață înainte de moarte. Acum, la fel ca în Twin Peaks, it happene again. Pe scurt, în fiecare toamnă, pe când profesorii ăștia drăguți din laboratorul oxonian de creiere (că doar între ei mă aflu acuma) își puneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
5. Când nu dansam, beam pahare întregi de Pinot noir, unul după altul. Apoi iar dansam, ca nebuna, cât mai intens cu putință. Dimineața am plecat la Cristi în cămăruța din subsol, 11 oameni în 6 metri pătrați. Am băut votcă Stalichnaya, am vorbit cât de mult și de tare am putut, am făcut mișto de tot și de toate, am cochetat cu bărbații de față. Mai târziu, după ce au aflat, colegii mei au făcut ce era de cuviință: ferpar, coroane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
și aplaudam măiestria. Șefului comenduirii îi mai sărise cureaua de la pantaloni cu încă un ochi din pricina mândriei ostășești. După ceremonii și concursuri de marineli, ne-au poftit la căpitănie. Bărbații într-o cameră largă cu fotolii rotative de birou: whisky, votcă, trabucuri, politichie, femeile în încăperea alăturată: fursecuri, licheur, Fanta, hai, cu bătaie, țigări Salem mentolate, discuții despre greutățile de soție de demnitar. Doamnele din jur ar fi vrut să vorbească cu mine, că așa era diplomatic indicat (soții lor voiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
plus nevestele aferente. N-am putut mânca nimic toată ziua fiindcă meniul era: carne, cu carne din carne și deasupra fripturi cu sarmale. N-am putut bea decât cu mare greutate două sticle de Tuborg, fiindcă primăria decisese deja țuică, votcă, vinuri. Stăteam mută, fumând ca o nefumată, lângă violonistul din taraf (încaltea, omul foarte drăguț, într-o pauză de cântece patriotice și hore mehedințene, mi-a cântat Balada, uitându-se în ochii mei, și a cântat-o așa de frumos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
eclipsei a plouat de a rupt. Tata nu s-a sinchisit prea tare, ba chiar a dat drumul la grătar în șură, a pus un ou pe masă și oul s-a ridicat la verticală. Se freca pe mâini în preajma votcii Smirnoff, adusă de mine de la un Shell, și încerca să ne potolească tristețea și foiala după o geană de lumină: - Fata mea, ia mai uită-te tu pe pământ, că e și mai frumos ca în ceruri. Și m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
a închis, floarea-soarelui și-a regăsit rotirea înceată, rățuștele și-au scuturat aripile, cocoșii au cântat de ziuă. O zi derulată în patru minute, o zi întreagă. Cea mai acută percepție cosmoterestră pe care am trăit-o. Tata a deșurubat votca. Universul mirosea a aripi de pui prăjite la jar, a fân, a rugi de zmeură și a dragoste senină. A dragul tatei de mine și al meu de el. Într-o seară stăteam sub viță, la un vin alb, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
admir fiindcă reușește să publice Teatrul azi, gazetă excelentă, de ținută. Dinu Kivu, marele meu prieten, critic de rară finețe și boier minunat, care menaja neajunsurile reprezentațiilor, Încercînd să nu-i rănească pe realizatori. Boem, admirator de femei interesante și votcă de calitate, a plecat dintre noi la nici 50 de ani, nemaiizbutind să publice un volum de cronici. Noroc că după 1990 cartea lui a fost tipărită, datorită familiei, dar și lui Radu Boroianu, ori Floricăi Ichim, În două ediții
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
ea cuprinde o Întreagă epocă nenorocită!). În continuarea aceleiași idei este relatată, În jurnal, pregătirea pentru turneul la Moscova, cu trei spectacole. Spectacolele erau mai puțin importante : o deplasare acolo Însemna, de fapt, o aprovizionare nesperată :”... Aici valuta forte e votca. Și Kent-ul. Tata mi-a comandat tocilă, mama pastile Împotriva fumatului, unchiul B - pompă Kama, Mondo muștar, Mara aspirator, Ion aparat de fotografiat, Turturică - șapcă”...Să-ți tot stea gîndul la spectacole, În asemenea condiții! Altă relatare cutremurătoare: Într-
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
care beau și uită textul (e formidabilă povestea cu Pisoschi beat, care-n Cuza Vodă nu putea să zică Moș Ion Roată și a rostit...Vasile Roaită! Sau descoperirea adevărului despre celebrele pahare ale lui Horia Lovinescu - În ambele era votcă!); concurs de recitat, la cîrciumă, Întîmplări de la filmări, portretizări tandre, turneul din Japonia (În care a aflat că te iubesc, În niponă, se spune wakaranai - adică, „așa ceva nu se explică”!), o nuntă cu rațe greu de obținut, care pînă la
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
Dăm dovezi c-avem cadavre; Nu mă mir, cei buni de gură O-ntrețin cu-a’ lor palavre. Oana Muscă-i la Cultură. De n-ar face mușițe! Noi mafii să intre-n tură Dup-a’ slavei arșițe. Eu beau votcă, țuică, gin Cât încape-n degetar, Dar de-i din Cotnar un vin Sorb pe-ncetul un pahar. De ai iertat greșeli ce-au fost Și-ți amintești, tu n-ai iertat. Altminteri, sub ăst mare rost, Înșelăciunea te-a
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
nu se ia ăștia la contre prea tari între ei? Aici, la noi, pe plan local, că mai sus era altă lume, alte probleme. Noi eram, așa, mai populari, cu pumni și șuturi la poponeț, sus era cu diplomație și votcă «Krepkaia», de-aia cu ficatul în doliu, sau coniac «Țărăncuța», sticla cu fata lui Grigorescu cu papornița în cap, după cum era terenul de dispută. Ai grijă, vezi cum o întorci, să nu creadă că am ceva cu ei, că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
privirea. — Deci, acum ești la colegiu? — Nu. Mi-am luat un an liber, zise ea și îi zâmbi. Nu aveam note prea bune. M-am distrat prea mult. Scoase o sticlă mică de plastic, cu suc de portocale. Ai niște votcă? — N-am la mine, spuse el, surprins. — Gin? — Ăă, nu ... Dar ai putea face rost, nu? zise ea și îi zâmbi din nou. — Cred că da, spuse el. — Îți promit că mă voi revanșa, zise ea, zâmbind în continuare. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
-l face ca, pentru câteva momente să nu mai simtă frigul. Revine la intrarea metroului, acolo unde șuvoiul de oameni curge necontenit În sus și În jos Doi cerșetori rebegiți de frig, cu figuri distruse de alcool, beau pe rând votcă dintr-o sticlă din plastic, plată și-și Încălzesc mâinile suflându-le din când În când abur cald Îmbibat cu băutură. Stau exact În fața vitrinei unde cerșea Plăcințica. Dintr-o coșniță peticită pe care au rezemat-o de peretele vitrinei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
o țigară, cinci lei, o felie de pâine, o sticlă de bere, un leu, ș.a.m.d., s-a ajuns la crimă... În ghetou, cu excepția pruncilor, toată lumea bea vârtos, tot ce Îi pică În mână: bere ieftină, vin de surcele, votcă ce Întunecă mințile și distruge ficatul, rom, spirt medicinal, lichide suspecte, otrăvuri colorate...Băutorii se Împart pe sexe și pe categorii de infracționalitate, și lucrul ăsta l-a simțit și Antoniu de câteva ori. ,,Marginea societății,, , cum i se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de bere Sol pentru Jemima. Jemima nu e amatoare de alcool; gustul nu i-a plăcut niciodată în mod special, și nici n-a prea știut vreodată ce să ceară la bar, atunci când a fost întrebată ce vrea să bea. Votcă sau gin tonic sună prea matur, prea seamănă cu ce beau părinții ei. Malibu cu ananas, singura băutură care-i place, este prea ieftină, iar halbele sau chiar paharele de bere sunt prea studențești. Slavă Domnului că există berile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
droguri, dar ceea ce nimeni nu părea să înțeleagă era că, dacă eu consumam droguri, asta nu era cu nimic diferit de faptul că ei beau un pahar-două vinerea seara, după serviciu. Ceilalți se relaxau luând la bord câteva pahare de votcă și apă tonică. Eu trăgeam câteva linii de cocaină și obțineam același efect. Așa cum i-am spus tatei, apoi surorii mele și soțului surorii mele și, în final, terapeuților de la Cloisters, „dacă s-ar vinde cocaină sub formă lichidă, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
impuls din ăsta incontrolabil într-un avion aflat în aer, la începutul unui zbor de șapte ore. Așa că mi-am reprimat dorința de a trage semnalul de alarmă. Noroc că stewardesa venea cu căruciorul de băuturi, așa că am acceptat o votcă amestecată cu suc de portocale cu aceeași recunoștință cu care o fată pe cale să se înece acceptă o funie. —Terminați, am mormăit pe când Margaret și Paul mă priveau cu niște fețe albe și îngrijorate. Sunt supărată. Și, oricum, de când nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
plată, că merita să mă scoată la liman. Dar asta a însemnat că, de cum am ajuns acasă, și am intrat, poticnindu-mă, pe ușă, afectată de diferența de fus orar, deprimată și amețită din cauza Valiumului și a mahmurelii produse de votcă, Helen m-a întâmpinat urlând din capul scărilor: —Vacă idioată ce ești! Să știi că banii cu care te duci la dezintoxicare sunt moștenirea mea! —Bună, Helen, am spus eu sfârșită. După asta, Helen a adăugat cu o voce surprinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
firul poveștii și i-am spus lui Eddie că în Praga berea era mult mai scumpă decât în Irlanda. Ceea ce, desigur, era complet neadevărat. Eddie a fost foarte surprins și a început să mă interogheze cu și mai mult avânt. —Votca? m-a întrebat el. —Ce-i cu ea? E mai scumpă sau mai ieftină? —Mai ieftină. —Whisky-ul? —Mai scump. —Baccardi-ul? Ăăă... cred că mai ieftin. De ce-ar fi Baccardi-ul mai ieftin și whisky-ul mai scump? m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
în același fel. —Bine, bine, a zis Neil cu ură. Mestecând nervos cuvintele s-a apucat să ne povestească cum bea patru pahare pe noapte, apoi, văzând disprețul întipărit pe chipul lui Josephine, a spus că bea o sticlă de votcă pe săptămână și în final a recunoscut că era vorba de o jumătate de sticlă de votcă pe zi. —O sticlă întreagă, l-a întrerupt Emer, mult mai curajoasă acum. O sticlă de-un litru. Și vin și bere și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ne povestească cum bea patru pahare pe noapte, apoi, văzând disprețul întipărit pe chipul lui Josephine, a spus că bea o sticlă de votcă pe săptămână și în final a recunoscut că era vorba de o jumătate de sticlă de votcă pe zi. —O sticlă întreagă, l-a întrerupt Emer, mult mai curajoasă acum. O sticlă de-un litru. Și vin și bere și orice fel de cocaină îi cădea în mână. Cocaină, m-am gândit eu șocată. El? Uitându-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
aer. În orășelul acela nici nu avea unde să iasă seara să se distreze. Terasa din centru era singurul loc unde se putea duce. Și, ce să facă acolo? Să bea bere? Ce băutură era asta? Nici măcar nu aveau o votcă mai de Doamne-ajută. Fără a fi dependent de alcool, lui Vlad îi plăcea viața și în nici un caz nu ducea paharul la ureche. Ar fi putut pleca la Deva ori în capitală, la București, unde ar fi găsit oricâtă distracție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]