1,862 matches
-
am să fac. Rămâi sănătos, Toadere. Mergi sănătoasă, Marandă, și ai grijă de casă și de cal... Rămas singur, Toaibă s-a întins pe laița improvizată cu speranța că va ațipi. Dar gândurile l-au năpădit ca un stol de vrăbii certărețe. „Uite ce zile am ajuns! Să dorm pe o 136 laiță străină, parcă nu mi-ar fi fost deajuns priciul de la pușcărie. Om gospodar și am ajuns să plec de acasă ca cel din urmă calic...” „ Să bei peste
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
trandafir galben, eul liric din poemul lui Virgil Diaconu nu se erijează totuși în cruciat, care să salveze lumea de pandemiile ei, fiindcă menirea poetului e alta, el doar îi identifică diformitățile, rămânându-i alte preocupări înalte, de pildă revendicările vrăbiilor, cărora le-am dat în stăpânire tot cerul / și dreptul de a se bălăci oricând în lumină, / în pulberea Domnului, fiindcă, aflat sub vremi, vorba lui Miron Costin, artistul simte acut pierderea definitivă a Paradisului, vremea când toate locuiau într-
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
său ontologic, dezvăluind astfel sursele aparentelor idiosincrazii. În felul acesta, de pildă, reminiscențe ale epocii primordiale a ființei (Copilăria mea dintre două biserici), când credea că lume-i e clar definită, exclusiv prin raportare la divin (Știam că Domnul îngroapă vrăbiile în ramuri / ca să încolțească la primăvară. Știam că liedul pe care-l cântă sturzul / este sufletul lui Iov, după ce și-a pierdut fiii), sunt punctul de plecare pentru textele-psalm (Laudatio Domine; Unde ești, Doamne?; Sufletul; Din pulberi strig către Tine
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
întorc în mine, în ciuda conștiinței precarității propriei „insule” (două poeme sunt intitulate Insula!): Eu care nu am decât valul! Eu care nu am decât frunza! Și, revoltat, dar nu luptător, decât cu armele scrisului, și susținut de o legiune de vrăbii ( Eu voi pleca să cuceresc lumea cu o legiune de vrăbii. Cu un singur poem), poetul are sentimentul de a fi eșuat pe acest țărm, printre șobolani și barbari, dar apărat permanent de prezența sacrului: Noroc cu Maica Domnului care
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
intitulate Insula!): Eu care nu am decât valul! Eu care nu am decât frunza! Și, revoltat, dar nu luptător, decât cu armele scrisului, și susținut de o legiune de vrăbii ( Eu voi pleca să cuceresc lumea cu o legiune de vrăbii. Cu un singur poem), poetul are sentimentul de a fi eșuat pe acest țărm, printre șobolani și barbari, dar apărat permanent de prezența sacrului: Noroc cu Maica Domnului care mă ține în viață! Poemul eponim al volumului, Secol, este manifestul
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
gerul zugrăvește flori Din vise care par să se destrame. Cetății nu-i mai pasă de ninsori Un veac trecut alătură de altul. Dar nu se-aude încă de prinsori Să-mpreune adâncul cu înaltul. În parcuri veverițele sparg nuci, Iar vrăbiile ciripesc de zor. Un corb pășește fără de papuci Și parcă toate cele au locurile lor. E-atâta liniște după ninsori, Din ceruri multă liniște coboară. Doar o părere zboară printre nori Iar oamenii visează-o primăvară. Iarna și merii Încremeniți
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
face nimic. 5. Am să vă arăt de cine să vă temeți. Temeți-vă de Acela care, după ce a ucis, are puterea să arunce în gheenă; da, vă spun, de El să vă temeți. 6. Nu se vînd oare cinci vrăbii cu doi bani? Totuși, niciuna din ele nu este uitată înaintea lui Dumnezeu. 7. Și chiar perii din cap, toți vă sunt numărați. Deci, să nu vă temeți: voi sunteți mai de preț decît multe vrăbii. 8. Eu vă spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
se vînd oare cinci vrăbii cu doi bani? Totuși, niciuna din ele nu este uitată înaintea lui Dumnezeu. 7. Și chiar perii din cap, toți vă sunt numărați. Deci, să nu vă temeți: voi sunteți mai de preț decît multe vrăbii. 8. Eu vă spun: pe orișicine Mă va mărturisi înaintea oamenilor, îl va mărturisi și Fiul omului înaintea îngerilor lui Dumnezeu; 9. dar cine se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, va fi lepădat și el înaintea îngerilor lui Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
și mai ales cele turnate în bronz cu cai cu tot când e cazul de cai. Le-au albit păsările și în general porumbeii. Să punem o taxă pe porumbei? Ar fi o idee. Dar ce facem cu ciorile, cu vrăbiile, cu... Punem și pe ele o taxă, o amendă! Și cine plătește? Mitropolia! Sunt animalele astea cu aripi, păsările ălui de Sus?...Să plătească ăl de Sus. Dumnezeu? Nu, domnule, nu te lega de cel mai de sus care e
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
Ia stai puțin... Dumneata ai crezut că-i vorba de dolari, de valută ? Exact. Păi bine, măi omule, dacă aș fi găsit eu o hârtiuță de o mie de parai eram atât de tâmpit să o aduc aici, să dau vrabia?... Da’ ce făceai cu ea ? Exact ce ai fi făcut și dumneata. Declaram că am pierdut-o pentru a găsi un fraier care să o găsească și să mi-o aducă pentru a-l felicita cu martori. Daaaa ? Și-acum
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
mult pe crengile copăceilor din grădină. Astăzi, de dimineață, o rază jucăușă l-a gâdilat în trunchi și în rămurelele subțiri. Începuse să se dezmorțească. Micul copăcel somnoros revenea la viață. Era amețit de soare și mai ales de gălăgia vrăbiilor ce zburau de colo-colo schimbându-și locul tot timpul între rămurele. O boare plăcută îi cuprindea acum pe toți copăceii și... când sau privit... din loc în loc le-au apărut mici umflături roșcate care în câteva zile s-au mărit
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
zile s-au mărit și șiau schimbat culoarea. Vârfurile s-au albit. După o noapte de inconștiență, zorii se apropie timizi și printre norii dimineții răsar primele raze de soare. Zarzărul se trezește, în grădină totul se trezește la viață. Vrăbiile își încep obișnuitul tărăboi. Li se alătură curând guraliva de Ingrid, care locuiește aici, în curte. Deodată, lângă zarzăr, se oprește uimită cu ochii larg deschiși privind în sus: - Mamă, mamă, vino să vezi! Uite! Și mama vine încet: - Ce
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
întemeiere am poroncit cinstit și credinciosului boierului nostru dumisale Sandul Sturza vel logofăt ca să scrie și a noastră pecete să pue. Și s-au scris hrisovul acesta aicea, în orașul Iașilor, în a treia domnie a domniei mele, de Gheorghie Vrabie logofăt de taină...” „Cum ți s-a părut Așezământul lui Grigore Ghica voievod?” Mi-a plăcut peste măsură spusa lui vodă „Și fiindcă școalele sânt ca o fântână din care se adapă obștescul norod cu îndestularea învățăturii, care...îl face
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
sicriu’’. Drama sa povestită scriitorului de căruțașul ce-l ducea printre ogoarele Tighinei, ochii lui Beccin, ‘’acești ochi rămași deschiși, curați și albaștri ca cerul’’ îl urmăresc pe autorul cărții, îi cer un ajutor prin foșnetul grâului, în spic ca vrabia și în pai ca trestia, cum spune feciorul anonim din urătura clasică a folclorului românesc pe care Virgil Gheorghiu l-a asimilat de prunc de la părinții săi. Și autorul remarcă: ‘’Drama lui Constantin Beccin e drama tuturor românilor Basarabiei’’. Savel
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
de ruine și plin de bărătci din plăci de stuf, tăietorul comentă : - Ia te uită ! Să-nvie grecu’ Ioanide și să vadă, ar muri a doua oară. Ce palate erau aici, parcă gândea grecu’ că n-a mai muri. Nici vrabia n-o lăsa să zboare pe deasupra. După un timp adaose : - Ai văzut bătaia lui Dumnezeu ? Alt viscol la București. Și la noi i-a trântit puișorul ist de ger de țâpă porcul. Așa spunem noi, în clasa de jos. ...Sprinten
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
melci și băltoace farmecul zilei - păpădiile dispar una câte una alți fluturi în zbor - pierduți printre-aceiași tei se țin de mână plimbări tot mai lungi printre cireși în floare - bătrâni, de mână priviri materne - în fiecare mugur o nouă viață vrăbii ciugulind - repetiții timide la muzicuță hoinăreală-n parc - căile petalelor nebănuite drum prin Voroneț - de jur împrejur cerul tot mai albastru țarcul fără miel - cântecul învierii printre morminte sfârșit de mai - tot mai puține cireșe ispitind grauri
Note de prim?var? by Cristina Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83679_a_85004]
-
ne-au silit s-o cumpărăm cu toții, Petruța stă pe rândul din mijloc, în banca a doua, lângă Fleșeriu Dan. Eu aproape că nu mă văd, sunt doar un punct negru în fundul clasei. Petruța era foarte veselă, sprintenă ca o vrabie și n-avea nici un iubit, cu toate că în clasa noastră era un dezmăț ce nu s-a văzut, aproape toți aveau iubiți și iubite, unii, ca Apostol, chiar mai multe. Ajunseseră chiar să joace gajurile pe sărutate, suiți pe câte o
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
și-l minți, spunându-i că vede. După dezastrul de la spital se duse la Daniel. Era exact așa cum și-l amintea: solid, animalic, familiar. Arăta la fel ca în liceu: părul lung, nisipiu, smocul de barbă, fața îngustă, verticală - o vrabie blândă. Coerența lui o reconforta, acum, că toate celelalte se schimbaseră. Discutaseră timp de cincisprezece minute, așezați față-n față, la masa din bucătărie, la un metru unul de altul, agitați și sătui de vorbe liniștitoare. Ea se grăbi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
care-l știți“ - zice. Dock spunea că avea o față ca de mort, că n-a mai rămas din el decît o umbră. „Ce mai, e numai piele și oase“ - a zis - „n-are carne pe el nici cît o vrabie...“ „Ei, și te-a recunoscut?“ - am zis. „Ți-a vorbit?“ - Îți dai seama că voiam să aflu tot. „Ei, Doamne, cum să nu!“ - a zis Dock. „Ne-am Închis Într-o cabină și-am stat de vorbă patru zile ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
că „mouse” înseamnă „șoarece”? Din când în când, găsește câte o carte și stă cu burta pe ea, ca un student în sesiunea de examene. Îl atrag ferestrele. Fereastra să nu aibă perdele că le dă jos. Supraveghează porumbeii și vrăbiile care se agită dincolo de geam. Nu e prefăcut, nu minte și nu lingușește pe nimeni. Doar dis-de- dimineață, când mă trezesc din somn, „se pisicește” îndelung. Mai nou se pisicește și după ce face câte o boacănă. ...Dar cel mai important
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
adică nu, Dragoș era, poate, mort, așa că n ar fi putut face nimic, iar eu, care eram mult mai puternic... 5. Odată, pe câmp, deasupra digului proaspăt consolidat după ultimele inundații, era un cer dușmănos, totul în jurul meu era dușmănos, vrăbiile și ciulinii încercau să-mi zgârie ochii, nu mă iubea nimeni, mă aflam într-un cerc de ostilitate dezlănțuită, acolo, în locul acela pustiu, și vântul îmi vâjâia pe la urechi, mă și durea o ureche, cea stângă, aveam nevoie de cineva
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
asupra lui toate blestemele, toată ostilitatea cercului, m-a iubit, s-a ghemuit, s-a înnegrit și mai tare și a plesnit, încordându-se parcă și răbdând chinul, pentru mine, pentru întreaga lume, pentru tot pământul aflat în primejdie; atunci vrăbiile și-au văzut de treabă, au redevenit prietenoase, ciulinii au foșnit cât se poate de plăcut, o mare povară mi s-a ridicat de pe suflet, iar acum, nimeni... 6. Așadar, pentru că Iason, în ochii mei, reprezenta substanța altui cerc și
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
a populat-o cu animale făcute din beton. 7. În prima zi când locuiam la Maria, spre seară, am găsit în fața ușii, pe pragul de afară, un fluture de noapte. Corpul lui greoi, pufos și mare cât un pui de vrabie zvâcnea din când în când, apoi încremenea, cu aripile desfăcute. Ca să-l feresc de tăișurile reci ale nopții, l-am luat, nu fără dezgust, și l am pus într-o cutie, pe masa de sub fereastră. (Ar trebui să adaug câteva
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
încheiau în preajma vreunui loc încărcat de vestigii sau pe fundul vreunei cariere de nisip părăsite, îmi plăcea să privesc faliile secționate, le citeam ca pe paginile unei cărți, erau și oase vechi. Iarna, pe șosele pustii, vântul îmi biciuia obrajii, vrăbiile aproape înghețate mă însoțeau cu țipete de spaimă, vâram câteva dintre ele sub palton, stăteau cuminți acolo până se încălzeau, apoi își reluau zborul și zarva, lăsând altora locul. Așa se face că, pe când locuiam la Maria, am simțit impulsul
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
pe sofa putea să fie a ei sau a altcuiva, dar vocea, în orice caz, era a lui Iason. „De ce nu-mi răspunzi ?“, m-a întrebat. „Ești nebun“, am spus, „ce să am cu tine ? Aproape uitasem că exiști...“. O vrabie s-a izbit de geam, voia să intre. A căzut dincolo, în afară. „Degeaba vrei să mă duci !...“ Iason (sau poate Maria) ridicase tonul. „Nu poți să uiți că v am pocnit atunci, pe tine și pe Zenobia aia a
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]