3,553 matches
-
publice ale acestui geniu! Extraordinar... - Aleși de către cine, domnule Euripide? izbucni Maro, ridicându-se în picioare indignat. Ce tot îi dați înainte cu prostiile astea? Personal îl găsesc pe domnul Giordano ca fiind un biet delincvent, un delincvent excentric și vulgar, nimic mai mult! - Hiii! se auzi din sală, din nenumărate locuri, auzi ce nesimțire... să vorbească așa despre domnul Giordano... incredibil... Un murmur de nemulțumire străbătu întreaga sală. Euripide îl potoli însă rapid, printr-un simplu gest al mânii, înfruntându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
poetul și criticul literar V. Hodasevici care, în publicația Vozrojdenie, 9 ian., 1937, o consideră „o ilustrare banală a unor adevăruri de mult cunoscute“ și o „narațiune viciată de judecăți directe și de moralizări totdeauna banale, ba chiar, uneori, și vulgare“. Același critic, însă, se declară cucerit de „sinceritatea“ cărții, ceea ce numește puțin lucru, pentru că, implicit, această mărturisire atrage atenția că miza scrierii poate sta în aspecte ale poeticii pe care nu trebuie să le căutăm în romanul „bine scris“. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
mea personalitate. Simțeam că această personalitate îmi mai aparține și că mi-o pot recâștiga imediat ce o să scap, o, nu de banii care-mi trebuiau, ci de prezența lui Iag. Dar nu puteam pleca și, folosindu-mă de o glumă vulgară a lui Iag la care am râs atât de dezgustător, încât m-aș fi pălmuit singur cu plăcere, am băgat banii în buzunar cu gestul celui care i-a furat cu o clipă înainte. Am băut votcă undeva într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
că tocmai această presimțire a rușinii mă lipsește de ultima posibilitate de a trezi în mine animalul care ar putea-o înlătura. În ultima secundă, când, ca într-o prăpastie adâncă, ne-am prăbușit amândoi pe patul care a zbârnâit vulgar din toate arcurile, am găsit ieșirea și, ca la teatru, am început să gâfâi tare și să gem, încercând să-mi desfac gulerul de stofă. - Sonia, mi-e rău. Apă! 9 Moscova, septembrie, 1916 Dragul și scumpul mei Vadim! Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
în toate părțile, bărbia ei de femeie bătrână se ridică și coboară rapid, în timp ce ridurile de pe frunte i se umplu de transpirație. Nu mai este ea, cea de totdeauna; pare lacomă și dezgustătoare. Sorbind lacom mâncarea, repetă cu o satisfacție vulgară: „Ah, ce custios, ce custios“. Și, văzând-o așa, am început să am alte sentimente pentru mama mea. Mi-am dat seama deodată că e și ea un om viu, că e făcută din carne. Am simțit că iubirea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Și apoi îmi mai arătă și alte lucrări. Am descoperit că și la Paris zugrăvea exact aceleași lucruri banale, de un pitoresc naiv, pe care le pictase ani de zile și la Roma. Totul era fals, nesincer, de o banalitate vulgară. Și totuși, nimeni, nici un om nu era mai cinstit, mai sincer și mai deschis decât Dirk Stroeve. Cine oare ar fi putut dezlega enigma acestei contradicții? Nu știu ce mi-a venit să întreb: — Apropo, n-ai dat din întâmplare de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
ții capul sus de tot, tocmai printre stele. Și apoi, deodată, nu mai poți rezista, și observi că în tot timpul ăsta ai mers cu picioarele prin noroi. Și vrei să te bălăcești în el. Și găsești o femeie ordinară, vulgară, de ultima speță, vreo ființă animalică în care strălucește cu înflăcărare oroarea sexualității, și te năpustești asupra ei ca o fiară. Și sorbi din ea până-ți potolești furia oarbă. Se uita la mine fără să se clintească. Izbuteam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Dante profită de acest lucru ca să observe mai bine masa de oameni care Îl Înconjura. Ceva era altfel decât prima oară: probabil că zvonul miracolului se răspândise cu repeziciune, ajungând până În punctele cele mai mărginașe ale orașului. Acum, pe lângă fețele vulgare și pe lângă hainele cenușii și grosolane ale plebei, naosul era animat de petele de culoare ale veșmintelor somptuoase purtate de nobili și de reprezentanții breslelor majore. Schilozii și bolnavii Își câștigaseră cu forța un loc În spatele altarului. Ici și colo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
repetă. Nu e ceea ce pare. - Ce vrei să spui? Prostituata aruncă o privire dușmănoasă spre mută, care zăcea mai departe nemișcată, cu capul lăsat pe spătarul caprei. Apoi, pe nepusă masă, izbucni Într-un râs aspru, plin de acel sarcasm vulgar pe care poetul Îl cunoștea prea bine. - O să afli singur, of, dacă o să afli! exclamă, desprinzându-se de marginea căruței și făcând cale Întoarsă spre poarta bordelului, ca și când i-ar fi părut rău că venise. Dante nu știa ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
el, recunoscând silueta mlădioasă a femeii. Lumânarea de pe masa de scris abia cu greu reușeau să o scoată din umbră. - Cum ai intrat? - Femeile Lagiei găsesc mereu porțile deschise. Am prieteni și printre gărzile tale, replică femeia cu râsul ei vulgar. Dante se ridică cu greu, apropiindu-se de fată. Întinse o mână ca să Îi atingă obrazul, dar ea se feri, plecându-și capul În partea cealaltă. - Nu mă atinge. N-ai plătit. Poetul Își lăsă mâna să cadă. Fata Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
se păru ochii Îi căpătaseră o ușoară luminiscență, sub razele mituitoare ale lumânării. Pentru o clipă, dulcea fantasmă a Amarei se suprapuse peste acele trăsături aspre, ascunzându-le. Pietra Îi studia cu luare-aminte Înfățișarea febrilă. Apoi explodă În râsul ei vulgar. - Care va să zică, ai Încercat cu femeia aceea? Și cu ea? Râse din nou, batjocoritoare. - Și ți-a plăcut, ia zi? - Pleacă! murmură Dante cu silă. - N-ai vrea o femeie adevărată, ca s-o uiți pe cealaltă? Nasul scurt și drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Împlinească, pornind această impostură, un vis de pace și de măreție? N-ar fi fost el, oricum, un mare Împărat, ogarul atât de așteptat, care cobora să Îi judece pe lupi? Mâna Îi căzu pe lângă trup, lipsită de vlagă. Fețele vulgare din Colegiul priorilor, trufia cardinalului de Acquasparta, ferocitatea Inchiziției, obișnuințele putrede ale concetățenilor săi, toate acestea ar fi putut fi Îndreptate de omul acela, a cărui lucrare se pregătea el acum să o curme. Poate că tentativa eșuase. Manfred și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
dramă, deși criticii o trimiseseră la Caragiale - mulți uitaseră că ea debutase în O noapte furtunoasă și făcuse succes, cântase excelent în montarea aia. La acel mașina noastră din povestea cu nevasta - proprietăreasă, se reacționează diferit, Maestrul surâde, Cezarina hohotește vulgar, Loredana vine cu ciorba. Cam astea sunt rolurile. Lori lasă castronul enorm în mijlocul mesei, polonicul mic alături, vă puneți fiecare sau, ca să nu vărsați, vă pun eu? Ne punem noi, îi răspunde Căpșuna, își ia prima, puțin, pe fundul farfuriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
la marginea gropii, stăteau noaptea cum sunt razele soarelui. Fata aia de pe bolovan era nedormită, neică, asta vreau să spun, dormea la poale de munte și, din poziția în care stătea, i se vedea păsărica, să mă scuzi tu, nimic vulgar, că m-am uitat și eu, era ca-ntr-un tablou din albumele părintelui, un tablou ce s-ar chema Somnul, eu așa i-aș zice. Ba nu, neică, te mint, că fata aia depășea picturile din albumele părintelui, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
terminată”, dar adjectivul ăsta, „terminată”, are două sensuri, și „realizată” și „desființată”, alege-l tu pe ăla care trebuie... Și tot el spunea despre cuvinte că sunt niște curve, mai ales cuvântul IUBIRE (pe ecran, imaginea unei femei bătrâne și vulgare, o curvă bătrână, adevărată, așezată la un colț de stradă...), ce curvă bătrână, cum îi atârnă șuncile, ce gură scofâlcită, ca un cur de găină, cât machiaj întins pe fața ei, ce privire obosită are... (Muzică, lumini, se îmbracă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
a gustat elixirul de caise al mamei și, plăcându-i gustul, s-a cherchelit În toată legea. O vreme s-a simțit bine În starea aceasta, dar, În exaltarea sa, a Încercat să și fumeze, căzând pradă unei reacții plebee vulgare. Deși incidentul a oripilat-o pe Beatrice, a și amuzat-o În secret, devenind parte din ceea ce următoarea generație ar fi numit „stilul ei“. Copilul ăsta al meu, o auzise el povestind Într-o zi unui salon plin de doamne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
După operație, Beatrice a contractat o boală de nervi suspect de asemănătoare cu un delirium tremens, iar Amory a fost abandonat la Minneapolis, fiind sortit să-și petreacă următorii doi ani la unchiul și mătușa sa. Acolo, aerul crud și vulgar al civilizației vestice l-a surprins prima oară - În izmene, ca să spunem așa. UN PUPIC PENTRU AMORY Citind, i s-au arcuit buzele. „O să dau o petrecere cu săniuș“, scria, „joi, șaptesprezece decembrie, la ora cinci, și aș fi foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
ce vei face, Beatrice? — Dumnezeu știe. Se pare că destinul meu este să-mi irosesc anii În țara asta. Nu regret nici o secundă că sunt americancă - ba, dimpotrivă, cred că acesta-i un regret ce-i caracterizează pe oamenii foarte vulgari și sunt sigură că vom deveni națiunea măreață -, dar (aici a suspinat) simt că viața mea ar fi trebuit să moțăie până la sfârșit lângă o civilizație mai veche și mai blândă, Într-un ținut cu multe nuanțe de verde și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
duioasă și n-am putut să nu mă gândesc că va fi la fel de drăguț și cu... și cu copiii noștri, că se va Îngriji de ei și eu nu va trebui să mă Îngrijorez. AMORY (disperat): Rosalind! Rosalind! ROSALIND (ușor vulgară): Nu-ți etala așa de evident suferința. AMORY: Ce putere de a ne răni reciproc avem! ROSALIND (reluându-și suspinele): Totul a fost perfect Între noi doi. Ca un vis după care tânjeam și pe care nu credeam să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
ideile mi se clarifică ori Îmi zboară din cap. Suficient de multe păcate Îmi apasă cugetul ca să le mai vâr oamenilor În minte lozinci periculoase și găunoase. L-aș putea determina pe vreun sărman capitalist inofensiv să aibă o legătură vulgară cu vreo bombă sau pe vreun amărât de bolșevic inocent să prindă din zbor un glonț de mitralieră... Tom Își pierdea răbdarea sub acest tir neprietenos Împotriva conexiunii dintre el și The New Democracy. - Dar ce legătură au toate astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
portretul lui Zelea Codreanu, un chelner zdravăn care ducea cu o mână niște haltere impunătoare, iar în dreapta, în bucătărie, aburii de varză care-l purtaseră aici. Aburii îi făceau semn exact ca-n Tom și Jerry spre o fată cam vulgară, dar blondă și subțirică. Fata se întoarse spre el cu o farfurie. Ochii lor se întâlniră și pentru o clipă aburii de varză au încremenit, lăsându-i să se privească, el flămând și ea flămândă. - Cât e o porție de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
La noi aici vin mulți studenți și elevi. - Și pleacă cu cucuie. - Nu... A fost un accident. Hotărât lucru, accidentele îl urmăreau pe Horațiu de la o vreme. Dar aici îi era în sfârșit cald și bine. Și blonda asta puțin vulgară putea fi un alter ego al Contesei. Coincidențele fuseseră atât de dure astăzi cu el, încât era convins că merită și o surpriză plăcută. Și ce, Maria Magdalena nu fusese o femeie simplă? Contesa îi recomandase cu căldură lectura Codului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
gândise să plece la Calcutta, pe urmele Maicii Tereza. Apoi se gândi că, așa cum îl găsise prima dată, sfânta îl va găsi din nou atunci când va fi nevoie. Așa că se concentrase cu toată pasiunea lui neconsumată asupra îngerului blond și vulgar, alter ego-ul Contesei, ființa care căzuse fără apărare în brațele unui sinistru urangutan. El o va cuceri pe Mariana prin sensibilitate. Îi va oferi nu celebritate, nu America, ci o viață în care, da, dragostea va fi importantă decât banii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
tii ești? Cu scârbă, spermă și căcat, Nexus”. Citez: „Voi scuipa pe mormintele voastre!”. Citez: „În caz contrar, s-ar putea întâmpla o mare nenorocire” . Și încă o dată citez: „Cu scârbă, spermă și căcat, Nexus”. Horațiu se miră: cât de vulgar sunau cuvintele lui în gura polițistului! - În al doilea rând, și de fapt principalul... pentru răpire. Înainte ca Horațiu să mai apuce să zică ceva, Gabrielescu scoase triumfător un yo-yo roșu, așa cum deveniră obrajii lui Horațiu în câteva secunde. - Deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
ducă la bun sfârșit numărul. Am fost impresionat și i-am spus-o, dar el voia altceva, el voia să fie clovn și mă ruga să-i arăt câte ceva, căci, spunea, clovnii pe care îi întâlnise în circ erau tare vulgari și lipsiți de profesionalism, el voia să fie altfel, el voia să fie un clovn adevărat, un actor de fapt, și avea nevoie de sprijinul meu. Mi-a povestit lucruri incredibile, cel puțin pentru mine, copil crescut la casa părinților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]