KorAP: Find »[drukola/base=weber & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...34 35 36 ...142 >

3,544 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227

care se ferea de primele lovituri ale lumii. Tocmai când am mai multă nevoie de adevărata mea soră, mi se cere să accept imitația asta. —De ce crezi că se întâmplă așa ceva? Mark se îndreptă în scaun și se uită la Weber: —Ei, asta-i o întrebare a dracului de bună. Cea mai bună întrebare pe care am auzit-o de multă vreme. Începu să fixeze un punct aflat la o distanță medie. Trebuie să fie ceva legat de... ce ziceai tu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
minut, se desprinse, luptându-se cu ceva prea mare pentru el. Apoi, Mark se întoarse. Uite ce cred eu. Mi s-a întâmplat ceva după... ce s-o fi întâmplat. Își întinse palma, fără să-i arunce vreo privire lui Weber. Sora mea - adevărata mea soră - și Rupp, poate, au dus camioneta Ram undeva unde să n-o pot vedea. Unde să nu mă poată supăra. Apoi au adus-o pe cealaltă femeie, care seamănă cu Karin, ca să nu observ că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
Rupp, poate, au dus camioneta Ram undeva unde să n-o pot vedea. Unde să nu mă poată supăra. Apoi au adus-o pe cealaltă femeie, care seamănă cu Karin, ca să nu observ că a dispărut. Își ridică privirea spre Weber, plin de speranță. Weber dădu dintr-un umăr. —Și de cât timp a dispărut ea? Mark își azvârli mâinile deasupra capului, apoi le lăsă în jos, pe piept. — De când e cealaltă aici. Fața i se tulbură de durere. Nu mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
camioneta Ram undeva unde să n-o pot vedea. Unde să nu mă poată supăra. Apoi au adus-o pe cealaltă femeie, care seamănă cu Karin, ca să nu observ că a dispărut. Își ridică privirea spre Weber, plin de speranță. Weber dădu dintr-un umăr. —Și de cât timp a dispărut ea? Mark își azvârli mâinile deasupra capului, apoi le lăsă în jos, pe piept. — De când e cealaltă aici. Fața i se tulbură de durere. Nu mai e acolo unde stătea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
Probabil că ar putea să desfacă japonezăria aia ieftină a ei de patru cilindri până la blană și să facă din ea ceva aproape decent, dacă ar vrea. Ce fel de mașină are cealaltă femeie? — Ah! Mark se uită pieziș la Weber, refuzând să se predea. Ai remarcat. Da, a copiat detaliile aproape până la capăt. Tocmai asta mă bagă în sperieți. Îți amintești ceva despre accident? Capul lui Mark se răsuci într-un semicerc, încolțit. —Domnu’ psihiatru, hai să ne relaxăm și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
până la capăt. Tocmai asta mă bagă în sperieți. Îți amintești ceva despre accident? Capul lui Mark se răsuci într-un semicerc, încolțit. —Domnu’ psihiatru, hai să ne relaxăm și să ne revenim un minut, bine? Sigur. De-acord cu tine. Weber se lăsă pe spate și-și împreună mâinile la ceafă. Mark îl privi, cu gura deschisă. Treptat, falca i se înăspri într-un rânjet. —Zău? Vorbești serios? Dădu drumul unei serii de icnete joase, înfundate, râsul cuiva rămas la pubertate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
serii de icnete joase, înfundate, râsul cuiva rămas la pubertate. Își întinse picioarele și își împreună și el mâinile la ceafă, ca un țânc care-și imită tatăl. Așa mai vii de-acasă! Trai bun. Zâmbi și-i făcu lui Weber un semn aprobator cu degetul mare. Ai auzit că Antarctica se face bucăți? — Am auzit ceva de genul ăsta, spuse Weber. Ai citit asta în ziar? — No. La teveu. În zilele noastre, ziarele sunt prea pline de teoria conspirației. Peste

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
ca un țânc care-și imită tatăl. Așa mai vii de-acasă! Trai bun. Zâmbi și-i făcu lui Weber un semn aprobator cu degetul mare. Ai auzit că Antarctica se face bucăți? — Am auzit ceva de genul ăsta, spuse Weber. Ai citit asta în ziar? — No. La teveu. În zilele noastre, ziarele sunt prea pline de teoria conspirației. Peste câteva clipe, deveni din nou neliniștit. Ascultă. Ești psihiatru. Dă-mi voie să te întreb ceva. Cât de ușor i-ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
să... Karin se întoarse, supărată să-i găsească pe amândoi întinși de parc-ar fi fost într-o croazieră. Mark țâșni în sus ca o săgeată. —Vorbești de lup. Trăgeai cu urechea. Trebuia să-mi dau seama. Se uită la Weber. Vrei să bei ceva? O bere ca lumea, rece, sau de-astea? Te lasă să bei bere aici? —Ha! Te-am prins. Ei, oricum, e un automat de Coca-Cola aici. Nu vrei să încercăm niște teste, mai întâi? Zic da

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
Te lasă să bei bere aici? —Ha! Te-am prins. Ei, oricum, e un automat de Coca-Cola aici. Nu vrei să încercăm niște teste, mai întâi? Zic da cu toată gura. Mark părea dornic să se joace. Testele erau cronometrate. Weber îl puse pe Mark să taie linii împrăștiate pe o foaie de hârtie. Îi arătă un desen și-l puse să încercuiască toate obiectele care începeau cu litera „A“ pe care le identifica. Nu pot să încercuiesc toată chestia și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
linii împrăștiate pe o foaie de hârtie. Îi arătă un desen și-l puse să încercuiască toate obiectele care începeau cu litera „A“ pe care le identifica. Nu pot să încercuiesc toată chestia și să zic că e o „aberație“? Weber îi ceru să traseze niște rute pe o hartă cu străzi, după niște indicații simple. Îi ceru să numească toate animalele cu două picioare care-i veneau în minte. Mark se scărpină în cap, furios. Faci o șmecherie. Când o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
indicații simple. Îi ceru să numească toate animalele cu două picioare care-i veneau în minte. Mark se scărpină în cap, furios. Faci o șmecherie. Când o formulezi așa, mă obligi să mă gândesc doar la alea cu patru picioare. Weber îl puse pe Mark să aleagă toate cifrele de pe o foaie de hârtie plină de litere. Când Weber îi semnală că timpul expirase, Mark aruncă scârbit creionul în celălalt capăt al camerei, aproape lovind-o pe Karin, care se ghemui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
scărpină în cap, furios. Faci o șmecherie. Când o formulezi așa, mă obligi să mă gândesc doar la alea cu patru picioare. Weber îl puse pe Mark să aleagă toate cifrele de pe o foaie de hârtie plină de litere. Când Weber îi semnală că timpul expirase, Mark aruncă scârbit creionul în celălalt capăt al camerei, aproape lovind-o pe Karin, care se ghemui lângă perete. —Tu numești chestiile astea jocuri? Astea-s mai varză decât ce mă pun terapeuții să fac

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
Mark aruncă scârbit creionul în celălalt capăt al camerei, aproape lovind-o pe Karin, care se ghemui lângă perete. —Tu numești chestiile astea jocuri? Astea-s mai varză decât ce mă pun terapeuții să fac. Adică în ce fel? întrebă Weber. — Adică cum „adică în ce fel“? Cine dracu’ spune „Adică în ce fel“? Na. Uită-te la chestia asta. Vezi cum ai făcut totul foarte mic? Încerci intenționat să mă bagi în ceață. Și uită-te la treiul ăsta. Arată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
ceață. Și uită-te la treiul ăsta. Arată exact ca un B mare. B de la bou. Dup-aia încerci să mă distragi, spunându-mi că mai am doar două minute. Buza îi zvâcnea și ochii i se închideau, în fața dezamăgirii. Weber îi atinse umărul. — Vrei să mai încerci unul? Uite unul cu forme... —Fă-le tu, dom’ psihiatru. Ești om educat. Sunt sigur că poți să le dai de cap și singur. Clătină din cap, deschise gura și gemu. Atrasă de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
Ești om educat. Sunt sigur că poți să le dai de cap și singur. Clătină din cap, deschise gura și gemu. Atrasă de zgomot, o femeie apăru în cadrul ușii. Purta o fustă plisată roșie și o bluză de mătase crem. Weber avu senzația că o mai întâlnise, dar în alt context - la aeroport, la centrul de închiriat mașini sau la recepția hotelului. De vreo patruzeci de ani, cu un aer tineresc și o coamă de păr negru-albăstrui, lung până la umeri - genul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
mașini sau la recepția hotelului. De vreo patruzeci de ani, cu un aer tineresc și o coamă de păr negru-albăstrui, lung până la umeri - genul de față care imita o celebritate minoră. Femeia păru și ea să-l recunoască imediat pe Weber. Nu era ceva nemaiîntâlnit: avea o față umblată. Oamenii care nu știau nimic despre cercetarea neurologică îl țineau minte de la talk show-uri și din reviste. Dar imediat ce-l remarcă, își feri privirea. Înălță dintr-o sprânceană spre Karin, care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
fals, puțin autoironic. Problemele suntem noi. Când auzi vocea îngrijitoarei sale, furia lui Mark se dizolvă. Se ridică, zâmbind. Infirmiera îi răspunse la zâmbet. —Probleme, prietene? — Eu n-am nici o problemă! Tipul ăsta are toate problemele. Îngrijitoarea se întoarse spre Weber. Îl cercetă, cu o mască profesională, cu buzele încrețite abia vizibil. —Un nou vizitator? — Tipul e tot numai o problemă, țipă Mark. Uită-te la așa-zisele lui teste, dacă ai chef să te țicnești. Femeia se apropie de el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
mască profesională, cu buzele încrețite abia vizibil. —Un nou vizitator? — Tipul e tot numai o problemă, țipă Mark. Uită-te la așa-zisele lui teste, dacă ai chef să te țicnești. Femeia se apropie de el și-i întinse mâna. Weber îi dădu prostește bateria de teste, de parcă ar fi fost președinta unei comisii de verificare a cercetărilor pe oameni. Ea studie documentele. Răsfoi paginile, apoi îl privi în ochi. —Cât de mult valorează răspunsurile pentru dumneavoastră? Se uită spre Mark

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
fost președinta unei comisii de verificare a cercetărilor pe oameni. Ea studie documentele. Răsfoi paginile, apoi îl privi în ochi. —Cât de mult valorează răspunsurile pentru dumneavoastră? Se uită spre Mark, publicul ei, care era acum un balon de încântare. Weber se simți recunoscător pentru destinderea pe care o adusese. Karin făcu prezentările. Barbara Gillespie îi înapoie testele lui Weber, cu o oarecare sfială. Poți s-o întrebi orice, doctore. E singura pe care te poți baza pe-aici. E cea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
ochi. —Cât de mult valorează răspunsurile pentru dumneavoastră? Se uită spre Mark, publicul ei, care era acum un balon de încântare. Weber se simți recunoscător pentru destinderea pe care o adusese. Karin făcu prezentările. Barbara Gillespie îi înapoie testele lui Weber, cu o oarecare sfială. Poți s-o întrebi orice, doctore. E singura pe care te poți baza pe-aici. E cea mai bună aliată a mea în clipa asta. Barbara traversă camera spre Mark, cloncănind dezaprobator la complimentele lui. Weber

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
Weber, cu o oarecare sfială. Poți s-o întrebi orice, doctore. E singura pe care te poți baza pe-aici. E cea mai bună aliată a mea în clipa asta. Barbara traversă camera spre Mark, cloncănind dezaprobator la complimentele lui. Weber o privi pe femeia asta grațioasă cum stabilește o complicitate cu cel pe care-l îngrijea. Cei doi îi aminteau de ceva - de cimpanzeii care își făceau reciproc toaleta, reconfortându-se printr-o flecăreală ușoară și instinctuală. Simți un junghi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
care-l îngrijea. Cei doi îi aminteau de ceva - de cimpanzeii care își făceau reciproc toaleta, reconfortându-se printr-o flecăreală ușoară și instinctuală. Simți un junghi de invidie. Raportul ei era natural și nestudiat, mai bun decât ceea ce reușise Weber să stabilească vreodată cu pacienții săi după multă vreme. Era întruchiparea cordialității deschise pe care o recomandau cărțile lui. Cei doi își vorbeau în șoaptă, unul anxios, iar celălalt liniștitor. — Crezi că pot să-l întreb? spuse Mark. Barbara bătea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
târziu, ca să-ți faci exercițiile. — Poți să-mi dai în scris chestia asta? strigă Mark după ea. Domnișoara Gillespie o salută pe Karin cu o fluturare a mâinii. Karin atinse ușor brațul îngrijitoarei. La plecare, Barbara își îndoi degetele spre Weber. Somitate. Deci într-adevăr îl recunoscuse. Weber se întoarse spre Karin, care clătina din cap admirativ. —Îngerul păzitor al fratelui meu. Aș vrea eu, izbucni Mark. Aș vrea eu să mă păzească. De tine. Dacă nu te superi, aș vrea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-mi dai în scris chestia asta? strigă Mark după ea. Domnișoara Gillespie o salută pe Karin cu o fluturare a mâinii. Karin atinse ușor brațul îngrijitoarei. La plecare, Barbara își îndoi degetele spre Weber. Somitate. Deci într-adevăr îl recunoscuse. Weber se întoarse spre Karin, care clătina din cap admirativ. —Îngerul păzitor al fratelui meu. Aș vrea eu, izbucni Mark. Aș vrea eu să mă păzească. De tine. Dacă nu te superi, aș vrea să stau de vorbă cu doctorul între

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]