KorAP: Find »[drukola/base=whisky & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...34 35 36 ...77 >

1,925 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669

puțin cam complicată și îmi este greu să vorbesc despre ea. — Amor ilicit? {tii că mie poți să-mi spui totul! Am luat o înghițitură de vin ca să evit răspunsul. — Vezi? spuse Nagasawa, care era la al treilea pahar de whisky. Nu vrea să divulge nimic. Dacă s-a hotărât să nu vorbească, nu-i scoți vorbele nici cu cleștele. Ce păcat! spuse Hatsumi, tăind o bucățică de carne din aperitiv și ducând-o la gură cu furculița. Dacă te-ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
o fată. — Da, așa e, ține la ce-i al lui și de aceea a fost de acord să schimbăm fetele între noi... mai demult. Îți amintești, Watanabe? mă întrebă Nagasawa cu o expresie indiferentă, dând pe gât restul de whisky și comandându-și imediat altul. Hatsumi a pus cuțitul și furculița la o parte, [i-a șters buzele cu șervetul și apoi m-a privit fix. — Watanabe, e adevărat că ai făcut așa ceva? N-am știut ce să zic, așa că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
cu biban. Ne-au pus în farfurii legume fierte și niște sos. Apoi s-au retras, lăsându-ne iar singuri. Nagasawa t\ie o felie de rață și începu s\ m\nânce cu poftă, sorbind din când în când din whisky. Eu am mâncat puțin spanac, dar Hatsumi nu s-a atins de mâncare. Ascultă, Watanabe, nu știu de ce este atât de complicată situația despre care vorbeai mai înainte, dar nu cred că ți se potrivesc aventurile cu fete necunoscute. Ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
așa? — Nici măcar nu pot spune că umblu după alte fuste. E doar un joc și nu supăr pe nimeni, spuse Nagasawa. — Pe mine mă supără, normal. De ce nu te mulțumești numai cu mine? Nagasawa tăcu o clipă, scuturând paharul cu whisky. — Nu spun că nu m-aș mulțumi, dar e vorba de cu totul altceva. Tu nu poți să înțelegi nevoia de femei pe care o simt eu. Dacă te-am supărat, îmi cer iertare. Deci, nu este vorba de faptul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
desertul, spuse Nagasawa. — Zău că vă las, dacă vreți. Am continuat să mâncăm în tăcere. Eu mi-am terminat peștele, dar Hatsumi a mâncat doar jumătate din porția ei. Nagasawa își terminase de mult rața și acum se concentra asupra whisky-ului. — Bibanul a fost excelent! am zis eu, dar cei doi n-au reacționat în nici un fel, de parcă aș fi aruncat o pietricică în adâncurile unui puț. Ospătarii au strâns farfuriile, au adus șerbet de lămâie și cafea espresso. Nagasawa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
ajuns la DUG, Midori stătea în capătul barului cu o băutură în față. Purta o vest\ bărbătească albă, șifonată, peste un pulover subțire galben, blugi, iar la mână avea două brățări. — Ce bei? am întrebat-o. — Tom Collins. Am comandat whisky cu sifon și în clipa aceea am observat un geamantan mare la picioarele lui Midori. Am fost în excursie. Tocmai m-am întors, spuse Midori. — Unde? — La Nara și la Aomori. Într-o singură excursie? am întrebat eu, uimit. — Ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
naiba! Oi fi eu ciudată, dar tot nu pot cuprinde Nara și Aomori într-o singură excursie. Am fost pe rând, normal. La Nara m-am dus cu prietenul meu și apoi la Aomori, singură. Am luat o gură de whisky și am întins mâna după un chibrit ca să-i aprind Marlboro-ul, pe care îl ținea în gură. — Ai avut multe probleme, nu?... cu înmormântarea. — Ei, na, m-am obișnuit, har Domnului! Îmi pun un kimono negru și stau acolo ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
plac. Ce alt motiv aș fi avut? Cine naiba își dorește să fie împreună cu cineva pe care nu-l place! — Dar ai un iubit, nu? Nu e cazul să te gândești la mine! am zis eu, sorbind o înghițitură de whisky. — Adică n-am voie să mă gândesc la tine dacă am un iubit? — Nu, nu e vorba de asta... — Ascultă, Watanabe! zise Midori, arătând cu degetul spre mine. Îți atrag doar atenția că s-au adunat prea multe și sunt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
opresc o noapte întreagă. Ești pregătit să suporți așa ceva? Sunt ca un animal fioros când mă pun pe plâns, indiferent de locul în care mă aflu. Crede-mă. Am dat din cap și am tăcut. Mi-am mai comandat un whisky și am mâncat niște fistic. Undeva, în spate, dincolo de vasul pentru pregătirea cocteilului, de clinchetul paharelor și de zgomotul cuburilor de gheață, Sarah Vaughan cânta un vechi cântec de dragoste. — Relațiile dintre noi s-au stricat de la incidentul cu tamponul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
Midori. Hai să mai venim și altă dată. — Mereu se întâmplă aceleași lucruri, am spus eu. Dar ce altceva ar putea să facă? Noi toți facem aceleași lucruri, nu? Aici avea dreptate. Am intrat într-un bar. Eu am băut whisky, iar Midori vreo trei sau patru cocteiluri. După ce am plecat de la bar, Midori avea iar poftă să se urce într-un copac. — Nu sunt copaci prin apropiere, i-am spus eu. Și chiar dacă ar fi, ești prea amețită ca să te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
încă devreme. Parcă spuneai că ești obosită, nu? Pentru asemenea lucruri mă simt excelent. — Vai de capul meu! am exclamat eu. Avusese dreptate. Am intrat într-o discotecă și energia i-a revenit pe măsură ce dansam. A băut două pahare de whisky și de Coca și a stat pe ringul de dans până a fost leoarcă de sudoare. — Mă simt atât de bine! spuse ea când ne-am așezat la masă, să ne tragem sufletul. N-am mai dansat așa de secole

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
Mă simțeam neputincios, dar atâta vreme cât rămâneam în starea aceea, și ei erau neputincioși în fața mea. Stăteam rezemat de perete, cu ochii în tavan. Când îmi era foame, ciuguleam ceva, beam puțină apă, iar dacă mă cuprindea tristețea, o potoleam cu whisky. Nu m-am spălat, nu m-am bărbierit. Așa au trecut trei zile încheiate. Pe data de 6 aprilie am primit o scrisoare de la Midori. Voia să ne întâlnim la facultate și să mâncăm împreună de prânz pe data de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
în plic, am lipit un timbru și am rămas la birou încă multă vreme, uitându-mă la ea. Scrisoarea era mai scurtă decât de obicei, dar aveam senzația că Naoko mă va înțelege mai bine așa. Mi-am turnat puțin whisky în pahar, l-am băut dintr-o înghițitură și m-am dus la culcare. A doua zi am găsit de lucru lângă stația Kichijoji: serveam la mese într-un restaurant mic, italian, sâmbăta și duminica. Nu mă plăteau grozav, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
dorm la poliție, iar în alta am dormit în cimitir. Puteam dormi oriunde, atâta vreme cât nu încurcam pe nimeni și cât puteam să zac oricât îmi făcea mie plăcere. Când oboseam, mă băgam în sacul de dormit, luam câteva înghițituri de whisky ieftin și dormeam buștean. Erau localități în care lumea, drăguță, îmi aducea chiar de mâncare sau spirale împotriva țânțarilor, iar în alte părți erau și unii mai puțin drăguți care chemau poliția și mă izgoneau de prin parcuri. Oricum nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
era ușor să umblu pe malul mării și puteam găsi întotdeauna un loc confortabil pentru odihnă. Nisipul era plăcut ca așternut. Apoi adunam lemne care pluteau pe apă și făceam focul la care prăjeam peștele cumpărat de la pescărie. Beam niște whisky și în timp ce ascultam vuietul valurilor, mă gândeam la Naoko. Mi se părea cumplit de ciudat că ea a murit și că nu mai face parte din lumea aceasta. Nu puteam pur și simplu să accept această realitate. Nu-mi venea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
ceea ce învățăm nu ne va fi de nici un folos atunci când va trebui să ne confruntăm cu un nou eveniment neașteptat. Cu vuietul valurilor și cu șuieratul vântului în urechi, apăsat de asemenea gânduri, zilele treceau pe nesimțite. Supraviețuind doar cu whisky, apă și pâine, cu părul plin de nisip, cu rucsacul în spinare, la acel început de toamnă, am luat-o pe malul mării tot spre vest, spre vest. Într-o seară cu vânt puternic, pe când stăteam încotoșmănat în sacul meu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
King, The Beach Boys, Stevie Wonder, apoi cu melodia Să pășim privind în sus, cu melodii ca Blue Velvet, Green Fields. Din când în când închidea ochii și dădea din cap sau fredona. După ce s-a terminat vinul, am băut whisky. Am vărsat vinul care a rămas în pahar pe felinarul de piatră și am turnat whisky. — La câte melodii am ajuns? a întrebat Reiko. — Patruzeci și opt, am răspuns eu. Cea de a patruzeci și noua melodie a fost Eleanor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
ca Blue Velvet, Green Fields. Din când în când închidea ochii și dădea din cap sau fredona. După ce s-a terminat vinul, am băut whisky. Am vărsat vinul care a rămas în pahar pe felinarul de piatră și am turnat whisky. — La câte melodii am ajuns? a întrebat Reiko. — Patruzeci și opt, am răspuns eu. Cea de a patruzeci și noua melodie a fost Eleanor Rigby, după care Reiko a mai interpretat o dată Pădurea norvegiană. Reiko și-a odihnit mâinile și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
ajuns? a întrebat Reiko. — Patruzeci și opt, am răspuns eu. Cea de a patruzeci și noua melodie a fost Eleanor Rigby, după care Reiko a mai interpretat o dată Pădurea norvegiană. Reiko și-a odihnit mâinile și a mai băut niște whisky. — Nu crezi că am cântat destul? — Ba da. Ai fost uimitoare! Reiko m-a privit drept în ochi și mi-a spus: — Watanabe, te rog să uiți funeraliile la care ai participat acolo. Ține-le minte doar pe cele minunate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412

care stăteam pe-acolo iubeam foarte tare locul Ăla. Și Încă ceva - băuturile erau foarte bune. Dacă cereai un martini, păi Ăla era făcut cu cel mai bun gin pe care-l puteai găsi, și tot la Chicote mai găseai whisky la butoiaș adus din Scoția, care era atît de bun față de marile mărci, Încît nici nu se punea problema să-l compari cu un whisky obișnuit. Ei, și cînd s-a declanșat revolta, Chicote era În San Sebastian, Îngrijind de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
cel mai bun gin pe care-l puteai găsi, și tot la Chicote mai găseai whisky la butoiaș adus din Scoția, care era atît de bun față de marile mărci, Încît nici nu se punea problema să-l compari cu un whisky obișnuit. Ei, și cînd s-a declanșat revolta, Chicote era În San Sebastian, Îngrijind de localul de vară pe care-l avea acolo. Încă mai vede de localul Ăla, și se zice că-i cel mai bun bar din Spania

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
partea guvernului. Și pentru că era un loc vesel, iar oamenii cu adevărat veseli sînt de obicei și cei mai curajoși, iar cei mai curajoși sînt În genere uciși cel mai repede, mulți dintre vechii clienți sînt acum morți. Butoiașul de whisky se dusese deja de multe luni și ginul galben l-am terminat În mai, 1938. Acum nu prea ai de ce să te mai duci pe-acolo, și bănuiesc că dacă Luis Delgado ar fi sosit mai tîrziu la Madrid, ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
de chelner. — De ce, cînd n-are nici o importanță? E spion. O să-l Împuște. Nu există alternativă. — Știu. Dar contează. — Cum vrei tu, hombre. Cum vrei tu. Cu ’mneata cînd mă mai văd? — MÎine, la prînz. Avem niște carne. — Și niște whisky Înainte. Bine, hombre, bine. — Salud, Pepé, și mersi. — Salud, Enrique. Nici o problemă. Salud. Avea o voce ciudată și Într-un fel morbidă și nu m-am obișnuit niciodată s-o aud, dar acum, urcînd scările, mă simțeam bine. Noi, toți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
nu face decît să Îți limpezească imaginea. Acum, la Chicote era așa o ÎngrămĂdeală, că trebuia să-ți faci loc cu coatele ca să duci paharul la gură. Abia luasem o Înghițitură mare, cînd cineva mă-mpinse, așa că o parte din whisky-ul cu sifon mi se vărsă. M-am uitat furios În jur, iar bărbatul care tocmai mă-mpinsese Începu să rîdĂ: — Sal’t, față de meduză. — Salut, capro. — Hai să căutăm o masă. Chiar că păreai posomorît cînd te-am Împins

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
privire rece, stătea de vorbă pe pat cu un ziarist englez. În afară de gramofon, nu se auzea prea mare gălĂgie. — Asta e camera ta, nu? mă-ntrebă ziaristul englez. — E Înregistrată pe numele meu la recepție. CÎteodată mai dorm aici. Dar whisky-ul al cui e? mai Întrebă el. — Al meu, spuse Manolita. Au terminat sticla ailaltă, așa că am mai luat una. — Ești de treabă, surioară, i-am spus. Cu asta Îți datorez trei sticle. — Două, spuse ea. Cealaltă a fost cadou

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]