5,438 matches
-
piața de artă în România, dar și extensia artei românești pe piața europeană, sînt admirabile, dar lipsesc cu desăvîrșire. Faptul are mai multe explicații, dar, în mod esențial, el se datorește stării de recluziune și de noncomunicare în care am zăcut aproape 50 de ani. În tot acest interval, bunurile artistice n-au circulat și, în consecință, valoarea lor a fost stabilită în mod artificial, în funcție de interese de grup sau în funcție de comandamente politice. Singurul cumpărător cu putere financiară mare era statul
Între vocația culturală și provocările pieței by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7629_a_8954]
-
citim presa de scandal (adică 99 la sută din publicațiile tipărite în acest moment în România). Confruntați cu o astfel de posibilitate, cred că marea majoritate a românilor ar înnebuni pe loc. Ce altceva știu ei să facă, decât să zacă pe canapea și să butoneze nevrotic telecomanda televizorului? Cum să renunțe, în cușca de beton unde-și duc existența larvară, la singura pâlpâire de viață din jurul lor - cutia cu imagini a televizorului? Singura care le dă sentimentul că există un
Cum definim normalitatea? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7636_a_8961]
-
a devenit obligatoriu socialist, iar beneficiarul a năpîrlit la comandă și din om pur și simplu a renăscut ca om nou, animat de nobilul sentiment al spaimei și al obedienței. De două decenii sistemul s-a ruinat, vestigiile lui artistice zac prin depozitele muzeelor, iar cărțile de estetică au amorțit și ele. Dacă privim, însă, cu puțină atenție în jurul nostru, omul nou este încă destul de vioi; atîta doar că a schimbat spaima în aroganță și obediența în resentiment. ...și Piața Universității
Somațiile memoriei (...după 19 ani) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7232_a_8557]
-
cu sufletul la gură toate procedurile care nu țin seamă dacă cel de pe masă este un om obișnuit sau un demnitar, tăierea cămășii, sfâșierea pantalonilor. Cel care nu renunță până în ultimul moment este cel mai tânăr dintre medici (interpretat de Zac Efron), încercările sale de reanimare fiind impresionante. Filmul este întretăiat de inserții ale unui document care, la vremea lui, a fost vândut pe bani buni revistei Life, și anume cel al secvenței care a fixat momentul glonțului, gestul deznădăjduit al
Veneția 2013: Și totuși, politica by Magda Mihăilescu () [Corola-journal/Journalistic/72665_a_73990]
-
exemplu. Absența e de natură să nedumerească serios. Deși apare mai peste tot în interiorul poemelor, nici un titlu nu-i e, așa cum s-ar cuveni, rezervat. Dedus exclusiv din text, ritmul e totdeauna susținut. Uneori, corpul se încăpățânează să nu mai zacă în sicriul fraged al cafelei (godont-godont), alteori țipetele Marei trădează o pasiune congenitală pentru cafea (nopțile mici), alteori apar mic dejunuri calme în care nu mai rămâne loc pentru cafea (noile dimineți), alteori mirosul tatălui e pentru Mara la fel de confuz
Exiguum Etimologicum by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7173_a_8498]
-
rescrie ( sau să scrie dacă nu sunt) procedurile. Mie operațiunea de salvarea mi s-a părut că a semănat cu ceea ce am văzut în Haiti, la cutremurul din 2010. Acolo autoritățile s-au mișcat așa de bine, încât morții au zăcut zile-n șir pe străzi și a izbucnit și o epidemie de holeră... Nici nu vreau să mă gândesc ce s-ar întâmpla la noi în cazul unui atentat sau în cazul unui cutremur devastator. În România, mai bine te
Adelin Petrișor, verdict tulburător în cazul accidentului aviatic din munții Apuseni () [Corola-journal/Journalistic/49176_a_50501]
-
Când am ajuns acolo, n-am mai putut decât s-o văd așa cum se stinsese: un trup vaporos înfășurat în dezabie, cu picioarele încrucișate pe dale, cu gura deschisă într-o expresie de uimire. Peria îi sărise din mână și zăcea într-un colț. Ultimul ei gest de cochetărie pe lumea asta fusese acela de a se pieptăna. Era un cadavru atrăgător, pregătit să primească vizitatorii veniți la priveghi. Am luat-o în brațe, am încercat să-i vorbesc, însă, chiar dacă
Alonso Cueto - Ora albastră by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/5993_a_7318]
-
neajungerea" nu mai urmează calea explicațiilor ca să zicem așa, de ordin universal, concentrîndu-se „Pe tabla de șah a momentului", unde „A mai rămas doar un nebun" (Șah), unul consumat de flacăra eroticească: „De cînd te știu ard / Precum rugul implicat,/ Zac de boală ne-nțeleasă" (Prezumție). Ori, acordat la o altă dispoziție, cînd se hîrjonește cu iubita și deopotrivă cu termenii galanteriei. Iată o mixtură ruralist-bulevardieră: „Tu vrei să trecem prin interjecțiile limuzinelor / Cum albinele prin gene albe de tei,/ Să atingem
„Zbaterile, inclusiv pîlpîirile poemului” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6005_a_7330]
-
carcase de pui care se descompun într-un container", potrivit unui gardian - se află sinistra cameră frigorifică unde vin libienii să se asigure că "inamicul" lor este mort. În interior, spectacolul este sordid: într-o atmosferă glacială, pe podeaua metalică, zac două cadavre rigide și galbene acoperite de pete de sânge uscat, Muammar Kadhafi și fiul său Mutassim, unul lângă altul pe saltele murdare, acoperite cu o pătură colorată care ascunde eventualele mutilări. Numai capetele ies de sub pătură, restul corpului fiind
Libienii stau la coadă pentru a vedea cadavrul lui Kaddafi - GALERIE MULTIMEDIA () [Corola-journal/Journalistic/59401_a_60726]
-
am străbătut / Stăpîn eram dar ochii mei prindeau culoarea sării” ( c su eo e ). Unica gingășie permisă e cea, paradoxală, a descoperirii unui cadavru. Modelul baudelairian apare adaptat unui moment autohton. E vorba de un soldat român, răpus de „tifus”, zăcînd, „cu degetele rășchirate”, la marginea unui tîrg de vite ( o î o c ). O viziune neagră îl îndrumă pe Dan Culcer la ștergerea convențiilor despărțitoare, la abandonarea iluziilor inutile. De ce să ne lăsăm amăgiți, după ca și înainte de decembrie, de
„Intoarcerea” unui poet by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5971_a_7296]
-
ofițeri ce comandau secția și plutonul lui înainte de a fugi. Deși nicio confirmare independentă nu a putut fi obținută, potrivit unui oficial militar care s-a exprimat sub acoperirea anonimatului pentru agenția sud-coreeană Yonhap, doi militari nord-coreeni au fost văzuți "zăcând pe jos". Din partea Coreei de Nord nu a fost făcut niciun comentariu. Un incident similar a fost înregistrat în urmă cu doi ani, acesta fiind cel de-al patrulea cunoscut în ultimii zece ani, după cele din 2002, 2008 și
Un soldat nord-coreean a dezertat și a ucis doi superiori, pentru a fugi în Coreea de Sud () [Corola-journal/Journalistic/57465_a_58790]
-
trandafir de gangster! Împușcat în timp ce transporta droguri ascunse sub banane! BESSIE: Flora, Flora, hai să plecăm! SERAFINA: Eu mă trag din neam de țărani, contadini, dar el, el provenea din proprietari de pământuri. Signorile, nobil, asta era soțul meu. Noaptea, zac aici și mă mulțumesc cu amintirile, pentru că eu am avut parte de ce-i mai bun - nu de calitatea a treia, nu de calitatea a doua, ci de calitatea întâi - singura cu adevărat bună. Așa încât acum zac aici și mă mulțumesc
Tennessee Williams - Trandafirul tatuat () [Corola-journal/Journalistic/5924_a_7249]
-
era soțul meu. Noaptea, zac aici și mă mulțumesc cu amintirile, pentru că eu am avut parte de ce-i mai bun - nu de calitatea a treia, nu de calitatea a doua, ci de calitatea întâi - singura cu adevărat bună. Așa încât acum zac aici și mă mulțumesc doar să-mi aduc aminte... BESSIE: Haide odată! Haide odată! La gară! FLORA: Stai! Trebuie să aud chestia asta! E prea haioasă s-o pierd! SERAFINA: Îmi aduc aminte de nopțile în care îl strângeam pe
Tennessee Williams - Trandafirul tatuat () [Corola-journal/Journalistic/5924_a_7249]
-
departe de Square Roof, pe Esplanadă! BESSIE: Estelle Hohengarten! FLORA: Estelle Hohengarten - crupiera de blackjack. BESSIE: Îmbracă-ți bluza și să plecăm! FLORA: Toată lumea știa, numai Serafina habar n-avea. Vorbesc despre fapte care au reieșit din anchetă, în timp ce asta zăcea-n pat cu ochii-nchiși și pătura trasă peste cap, ca struțul. Leagă-mi bluza asta afurisită! Și a fost o legătură sentimentală lungă, nu pur și simplu un „descalecă și du-te!” O legătură serioasă, care a ținut mai
Tennessee Williams - Trandafirul tatuat () [Corola-journal/Journalistic/5924_a_7249]
-
a luat la revedere de la prieteni pe site-ul de socializare după o supradoză de medicamente menită să-i curme viața. Prietenii săi au telefonat alarmați la ambulanță, care a sosit la locuința sa din Londra și a găsit-o zăcând pe pat, fără să respire. Ea a murit câteva zile mai târziu, după ce familia a fost de acord să fie deconectată de la aparate, creierul său încetând să mai funcționeze, iar inima ei oprindu-se de câteva ori, scrie Daily Mail
Şi-a anunţat moartea pe Twitter: "Am luat o supradoză, nu ştiu ce să fac" () [Corola-journal/Journalistic/59368_a_60693]
-
să nu ne pierdem în reproșuri față de un demers care, oricum, este salutar. Căci proza de început a lui Dumitru Radu Popescu, ca și cea a altor colegi de generație - Nicolae Velea, Fănuș Neagu, Ștefan Bănulescu, Ion Băieșu, Sorin Titel -, zăcea îngropată în paginile unor volume care nu se mai găsesc demult decât în biblioteci. Voga romanului, la care întreaga generație (mai puțin Velea) trece, în a doua jumătate a deceniului al șaptelea, a făcut ca aceste povestiri și nuvele să
Clasicizarea generației ’60 by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6227_a_7552]
-
magnifică a imaginarului. Și nu numai cătînd spre viitor, dar și spre un trecut de veacuri distante. Cum să uiți, de pildă, că celălalt Constantin, al Xl-lea, Dragases, ultimul dintre împărații bizantini, care a murit ca un erou pe metereze, zăcea desfigurat în maldărul de cadavre, și n-ar fi fost recunoscut decît după broderia heraldică a încălțărilor sale: aruncat, se pare, la loc în grămada anonimă, din ordinul feroce al cuceritorului, Mehmet II, care nu-i îngăduia o sepultură cuviincioasă
Gorduz - „Deasupra celor trei dimensiuni“ by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/6233_a_7558]
-
apoi înaintau iar mai departe, mai departe... Pe cornișa pe care stătuseră aseară, în zăpada bătătorită rămase o baltă mare de sânge. Ici-colo câte-un smoc de blană, risipit. Blană de lup. Câțiva pași mai încolo, rostogolit de propria greutate, zăcea un cap uriaș de lup, un cap smuls. Maxilarul i se înfipsese în zăpadă, botul imens era căscat, de parc-ar mai fi vrut să muște. Ochii sticloși se holbau, inexpresivi, rigizi, în noaptea cu clar de lună.
Bánffy Miklós - Lupi by Georgeta Hajdu () [Corola-journal/Journalistic/6053_a_7378]
-
bocceluța pe care era brodat modelul celor o mie de cocori ajunsese lângă Kikuji și își înfășura șosetele cu care venise în picioare. Se ridică repede ca să-i facă loc lui Kikuji să treacă. Intră în camera de-alături. Acolo zăceau de-a valma cutii de dulciuri, ustensile pentru prepararea ceaiului aduse de Chikako, genți de-ale oaspeților. În bucătărioara din fund, o slujnică spăla ceva. Chikako îl urmă și mai mult se trânti pe genunchi decât se așeză în fața lui
Yasunari Kawabata - O mie de cocori by George Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/6202_a_7527]
-
-i școală?" Mai trăgea un polog în timp ce eu eram cititor, actor și interpret al lui Creangă în fața unui om singur care se mira și de mine, și de el, și de cărți, și de școală, și de prostia părintelui care zăcea în pușcărie fiindcă se opusese regimului. Și ne înjura pe toți cu plăcere și cu un soi de admirație ascunsă în timp ce își bătea coasa speriind stafiile crescute în ierburi. Dialogurile cu nea Gheorghe erau mai aromate decât gutuile și perele
În loc de Prefață la Amintirile… lui Creangă by Ion Pecie () [Corola-journal/Journalistic/6272_a_7597]
-
a murit de mai bine de-un an. Cînd aveam doisprezece ani și m-am dus prima oară să locuiesc împreună cu ea, aveam o asemenea greutate în mine, totul era atît de îndesat, încît nu mai era loc de nimic. Zăcînd pe covor, vedeam pe sub ușă umbrele palide ale picioarelor ei. Ca niște mesaje, îmi spuneam. Misive. Cu Lena mă uitam la desene animate - Roadrunner, Scooby-Doo - dar televizorul, cu imaginile amețitoare și pălăvrăgeala haotică, și scenele de camaraderie și violență, mă
Madeleine Thien (Canada) - Câini la periferie by Irina Horea () [Corola-journal/Journalistic/6282_a_7607]
-
fost invitat... Mi-a propus să-mi citească din proza lui, am acceptat bucuros. Titlul, “Metamorfoza”. “Într-o bună dimineață, când Gregor Samsa se trezi în patul lui, dintr-un vis zbuciumat, se pomeni metamorfozat într-un monstruos operator cultural. Zăcea întins pe o grămadă de formulare de hârtie și dosare din plastic și, când ridica puțin capul, își vedea corpul care arăta ca un dulap metalic de birou. Plapuma abia se mai ținea să nu alunece de pe el complet. Nenumăratele
Goran Stefanovski - Cearta dintre mine și Kafka by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Journalistic/4866_a_6191]
-
parametri fiziopatologi pentru a căror întreținere sunt puse în mișcare cele mai sofisticate aparate de resuscitare, caz în care rafinamentul trece de la om la aparat, iar sănătatea devine o funcție care e pendinte de niște reglaje. Cine a apucat să zacă într-o secție de terapie intensivă știe cel mai bine ce înseamnă depersonalizarea: a fi anexa unor minuni ale tehnicii actuale, care fac din tine un angrenaj de constante vitale. Se modifică constantele, ești pe ducă, nu se modifică, mai
In articulo mortis by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4819_a_6144]
-
concomitent cu o campanie de informare la care participă profesorii, elevii și părinții. ,, Sunt inițiatorul primului proiect legislativ ce prevedea interzicerea comercializăarii etnobotanicelor. Acest proiect a fost adoptat de Cameră Deputaților dar nu a fost promulgat. Alte trei proiecte legislative zac prin sertarele parlamentului în timp ce se constată că 90,48 % din consumatori sunt bărbați din urban (în 83,33% ) din care 66,67 % sunt fără ocupație iar peste 30 % sunt reprezentați de elevi și studenți. Îngrijorător este faptul că aproape un
O nouă moţiune simplă pe tema etnobotanicelor va fi depusă de Tudor Ciuhodaru în Parlament. Deputatul cere până la 20 de ani închisoare pentru comercianţii de plante halucinogene () [Corola-journal/Journalistic/48463_a_49788]
-
jos în zecile de locuri unde simt mâncărimi; aparatul de respirat Bi-Pap din nas îmi e potrivit suficient de strâns, la un nivel necesar de inconfort, astfel încât să existe siguranța că nu alunecă în timpul nopții; mi se scot ochelarii... și zac astfel: țeapăn, miop și nemișcat ca o mumie modernă, singur în închisoarea mea trupească, însoțit pentru tot restul nopții numai de gândurile mele.” Acest ceremonial pe jumătate tehnic, pe jumătate macabru te poartă cu mintea la o altă povestire clasică
Memorii de dincolo de mormânt (V) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5252_a_6577]