1,547 matches
-
dintre științe!” Da, știință, căci definiția dată de Stagirit filosofiei, sună astfel: „Filosofia este arta artelor și știința științelor”. „Mda, vor strâmba din nas științificii zilelor noastre pragmatice. Poate că pe-atunci, când filosofia acapara în grabă tot ce era zămislit de mintea umană, orgoliul aristotelic era întemeiat. Dar astăzi...” Și poți să nu le dai dreptate acestor atotștiutori neîncrezători?! Ei bine, dacă asta-i starea de lucruri cu filosofia, nici cultura (mă rog, restul culturii) nu stă pe roze. Ba
DESPRE CULŢI, INCULŢI, SEMIDOCŢI ŞI FALŞI CULŢI de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1893 din 07 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369211_a_370540]
-
Acasă > Poezie > Imagini > OFRANDA MI-E CUVÂNTUL DE IUBIRE Autor: Gabriela Docuță Publicat în: Ediția nr. 2093 din 23 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului M-ai zămislit iubite din vise, c-un fir de nisip și stele Și m-ai renăscut vers, pentru tine poezie, Torța ard, pasiune și viață-n trup de femeie Ce-ar vrea că sufletul în Paradis să-ți ieie. Ai întrebat Iubirea
OFRANDĂ MI-E CUVÂNTUL DE IUBIRE de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374179_a_375508]
-
o speranță În loc pustiu Poate da viață Dintr-o sămânță Nefertilă Într-o tulpină? - Fiind credincioasă Am Biblia pe masă Și cred în Dumnezeu Și în destinul meu, Și cred în Duhul Lui Și al Iisusului, Cum El s-a zămislit Dintr-un absent iubit Și cum s-a întrupat Din Duhul Sfânt În pântec de fecioară - Messia pe pământ. Aș vrea de poți, Când ieși pe porți, Să arzi în nod Instantaneu Numele meu În jar pe glod Sau dă
AȘ VREA ... de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374267_a_375596]
-
Acasa > Literatura > Beletristica > VEȘNICIA DRAGOSTEI Autor: Nastasica Popa Publicat în: Ediția nr. 1890 din 04 martie 2016 Toate Articolele Autorului Vesnicia dragostei Veșnic sunt îndrăgostită, În suflet te păstrez mereu, Dragostea mi-e zămislită Să-mi potolească suflet-greu. Veșnic sunt îndrăgostită De ochii care m-au vrăjit, Frumoși ca iarba-nverzită, Stingheri 'n-amurgu-mpietrit. Veșnic sunt îndrăgostită De stelele ce mi-ai lăsat, Sub raza lunii-adăpostită Iubiri șoptite-ai revărsat. Și apa mării o iubesc
VEȘNICIA DRAGOSTEI de NASTASICA POPA în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377718_a_379047]
-
ni le răzbunăm. Iubirea noastră e-n refuz de hrană Și mușcă-apoi din noi cu disperare, E foc, care ne arde și ne doare, Balsam de pus pe-a inimilor rană. Eu sunt convins c-am renăscut din tine, Mai zămislit din cântec și visare Iar dragostea ne-nalță către soare, În simfonii de râsuri cristaline. Simt, uneori, cum fulgeră prin noi Fiori de viață, descărcând lumină, Pe care îi sorbim din cupa plină, Sperând să ne îmbete pe-amândoi. Referință
SIMBIOZA de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377721_a_379050]
-
mai departe. Mi l-a cîntat o femeie simplă, împăcata cu Dumnezeu , într-o seară de vară. Menirea ei a fost să lase în sufletul meu acest cîntec! Știu doar că este un cîntec vechi, ca ținutul ce l-a zămislit. Că vine din trecut. Din trecut,de acolo de unde nouă, astăzi, în micimea noastă sufletescă , ne este rușine să căutăm! Știu doar că este prea dulce, prea simplu și prea tămăditor pentru suflete de om ! Și prea curat! Atît cît
CANTEC PIERDUT de MIRELA PENU în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377733_a_379062]
-
rege să ațîțe pe brahmani împotriva sa; pentru că aceștia, odată întărîtați, pot să-i distrugă toți caii, toate carele, trupele și elefanții. De aceea cine vrea să se ruineze, nu trebuie decît să-i provoace pe acești oameni sfinți care zămislesc flacăra ce mistuie totul și toată apa mării, soarele și luna cu creșterile și descreșterile ei. Care dintre oamenii ce țin la viața lor pot să-i ofenseze pe cei prin intermediul cărora trăiesc zeii? Un brahman, fie el învățat sau
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
necesitate, să îi ațîțe împotriva sa pe brahmani; pentru că aceștia odată întărîtați îi pot distruge toți caii, toate carele, trupele și elefanții. De aceea, cine vrea să se ruineze, nu trebuie decît să-i provoace pe acești oameni sfinți care zămislesc flacăra ce mistuie totul, și toată apa mării, soarele și luna cu creșterile și descreșterile ei. Care dintre oamenii ce țin la viața lor pot să-i ofenseze pe cei prin intermediul cărora trăiesc zeii? Un brahman, fie el învățat sau
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
politică făcută de Fundescu și Costinescu? Dar urmărit-au vrodată să vază cum se coc marile acte politice? Știu ei, de ex., de când a-nceput a se-nchega războiul din 1870? Din timpul lui Richelieu. Știu ei de când s-a zămislit scoaterea Austriei din Imperiul Germanic? Din vremea lui Francisc I, regele Franței. Știu ei de când Germania aspiră a anexa Olanda? Din secolul trecut abia, și se vor scurge poate încă o sută de ani până ce, deodată cu anexarea acestei țări
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
fi vorba de acel "fruct amar" de care vorbea Hegel, un principiu în care e circumscrisă viața omului, care "în parte conservă, în parte transfigurează". Dar fiind un "circuit de etape" acest fruct nu-i aparține "poporului care l-a zămislit și l-a făcut să se coacă; dimpotrivă, el se transformă pentru acest popor într-o băutură amară... Să renunțe la această băutură nu poate căci este însetat la nesfârșit de ea, iar a gusta din această băutură este pieirea
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
vechea universitate să fie "îmbrățișat" cu atîta dragoste sufocantă de "cazarma" actualului institut. Încît să-l anuleze, creînd, totodată, prin această silnică îmbrățișare, și o cacofonie arhitectonică pe care orașul venerabilelor monumente nu o merita. Ce minte deranjată a putut zămisli o astfel de aberație? (nici măcar echidistanța plasării nu a fost respectată, cele două intervale laterale, dintre vechea și noua clădire, rămînînd caraghios inegale). Iată însă că acestui galimatias i se adaugă un altul, de dată foarte recentă: o piață omagiind
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
tradus în viață pe plan intern și ignorat de practica raporturilor internaționale, în ciuda recunoașterii etniilor „antice” sub influența umanismului și iluminismului (Dacia romană, în cazul românilor). Oamenii de stat ignorau popoarele nu numai ca entități naționale, ci adeseori și etniile, zămislind proiecte de împărțire a lor grație unor impulsuri izvorâte din calcule ale puterii tipic feudale. Pentru cârmuitorii Rusiei, ca și pentru indiferent care alții, nu exista în secolul XVIII, de pildă, o „problemă română” în sensul emancipării naționale, conceptul având
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Turcia și Austria, că dubla alegere nu reunește în aceeași persoană funcțiile a doi domnitori, funcții care nu se exclud, nu sunt contradictorii și incompatibile; deci dubla alegere e legală! [...] prin această distincție între persoana fizică și persoana legală se zămislește dreptul în întregimea lui”; „două persoane fizice nu se pot topi într-un singur individ. Drepturi fără număr se pot reuni într-o singură persoană”; primul născut al Casei de Habsburg era în același timp arhiduce în Austria, rege în
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
cu prezentul eseu al domnului Bachelard, am insistat îndelung asupra rolului capital al negației. La fel ca domnul Bachelard, credem că ea ține de timp. Dar, pentru noi, ea este însuși timpul; dl. Bachelard îi adaugă afirmația, astfel încît amîndouă zămislesc". Și Lupasco înfige un cui, un cui ce i-a fost, poate, fatal: Pe undeva, regretăm că îl vedem aici pe dl. Bachelard poate puțin prea dispus să asculte sirenele hegeliene. Orice s-a spus și respus, Hegel rămîne groparul
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
nalta Glasul și pe răsunătorul mal statu, Strigînd: "Furie-n mădularele-mi! și nimicire-n oasele și măduva-mi! Țeasta mi-e despicată-n fire, ochii-n meduze Plutindu-mi pe maree rătăcesc bolborosind, bolborosind, 165 Rostindu-mi tînguirile și zămislind dihanii mici Ce batjocoritoare șed pe-ale mareei pietricele În toate rîurile-mi și pe uscate scoici pe care peștii De tot le-au părăsit. O nebun! nebun! să îmi pierd cea mai dulce fericire. Unde ești, Enion? ah, de viclenie
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
înlănțuiți și de blesteme plini. Și respirînd grozavnic sînge, răzbunare, scrîșnind din dinți îndurerat, Drumul dădu Giganticului Spirit 131 pe beznele străfundului, 60 Și-ntunecatei lui soții, acea cîndva senină-nfățișare de cleștar dumnezeiesc de limpede, Ce-n coastele-i zămisli șerpi cu suflete văpăi de foc. Dar timpurile-acum se-ntorc asupră-ți. Pîntecul lui Enitharmon Te ține-acum, curînd va naște. Sunați, Goarne de război! Din tainicu-i ungher chemați pe Vala-n toată-ntunecoasa-i amăgire, 65 Apoi mînie pe mînie se
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
el să poată face toate chipurile omenești 165 De voia să ca să asculte, dar groaznică urmare n-o știu. Los șezu-n ploi torențiale a' lui Urizen privind pe recea Enitharmon. Tristele sale cugetări țîșnesc în jos către picioarele-i, zămislind Ouă, care sorocul atingîndu-și, Se crapă peste vînturi deschizîndu-se deasupra copacului de Taină. Enitharmon se așeza pe genunchii lui. Urizen scrise Versurile sale. 170 În afunzimea-ntunecată întunecatul arbore creștea; umbră ei jos era trasă, Jos pîn' la rădăcini; umbră
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
liniile de evoluție a energiei, reface universul însuși prin structura sa, dă sens nou, personalizat, evoluției lumii (existenței-ca-energie). Nu avem de-a face cu impunerea unei așezări noi a energiei ca natură, ci cu reordonarea sa firească printr-un element zămislit de ea însăși. Astfel, determinismul prin finalitate își dovedește valabilitatea și, în urmare, necesitatea. Iar finalitatea nu este doar un principiu rațional care are valabilitate reflexivă, în ordinea lui ca-și-cum, așa cum este la Kant, ci un principiu de ordine "naturală
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
transpuse în alegorii cu miez politic și de o tensionată investitură morală. În fiecare din piesele lui Constantin Popa se percepe un zbucium în care revolta și disperarea se cheamă și-și răspund. Din idealism contrariat, din freamătul exasperării se zămislește o inconfortabilă dramaturgie, ce nu se rezumă la textele incluse în acest volum.** Calul verde... Ce-o fi asta? O năzăreală poznașă? O trăsnaie surrealistă? Dar varianta (de titlu) Unu plus unu fac trei? Nu-i cumva, așa, în joacă
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
însemna, în fond, agresarea și sufocarea omului de către om! Al doilea nivel e de adîncime, dramaturgul sondînd în ființă, în straturile subconștientului, acolo unde bîntuie fantomele spaimei, acolo unde rațiunea nu are bilet de liberă circulație. Și cum "somnul rațiunii zămislește monștri", transferul din real în imaginar, în oniric se produce pe neobservate, "binevoitorii" vecini de bloc ai profesorului devenind creaturi suprarealiste, întruchipări grotești ale fricii funciare, ale spaimelor acumulate pe traiectoriile unei vieți de supunere lașă, de compromisuri și alinieri
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
de prilej poate deveni un simplu reper biografic cu semnificație subiectivă („Doamne, a mai trecut un an!”), sau un moment prielnic pentru un discurs mobilizator, de impunere În fața celorlalți prin deșertăciuni de tot felul (discursuri siropoase, nostalgice, sentimentaliste, „inteligente” etc. zămislite așa, „instantaneu”, ad-hoc). Un astfel de prilej constituie, de fapt, o situație cât se poate de normală de despărțire dintre discipoli și magiștri, nu lipsită de evidențierea unei drame pedagogice care a existat dintotdeauna, de care nu suntem Întru totul
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
ceea ce ar fi o aberație. Principiile, regulile de funcționare, finalitățile și valorile sub auspiciile cărora se face educația pot fi unice, negociate și statornicite de comun acord. În schimb strategiile, modurile de organizare și formulele acționale trebuie să fie diferite, zămislite de contexte și probleme. Evident, unele secvențe de Învățământ pot fi aliniate după modele și standarde unice (formarea universitară, de pildă, conform Declarației de la Bologna), dar la nivel preuniversitar trebuie să rămână legat de specificul și nevoile unei comunități destul de
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
al treilea rând, se mizează și pe pornirile egocentriste sau antropocentriste ale omului contemporan. Este clar că În fiecare se manifestă o mare dorință de a recepta „personalizat” ceea ce se propune dinafară. Adevărul nu este dat, el trebuie „ghicit” sau „zămislit” de mine. Cel mai bine e atunci când ajung singur la religia mea! Egocentrismul și voluntarismul contemporan imprimă individului „recent” statutul unui „făuritor” al adevărului ultim, fiecare construindu-și un univers spiritual solipsist și delimitat de propriile fixații, complexe sau penumbre
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
În plus, nimic În minus. Din ideile pe care ni le-a transmis nu-mi mai aduc aminte nimic. Cele mai multe lucruri care mi-au rămas le-am Învățat dincolo de lecții, după ce am terminat chiar școala, prin discuțiile și efuziunile ideatice zămislite Între noi ore În șir În laboratorul său de biologie, când eram deja licean și apoi student. Dacă din știința transmisă s-a ales praful, a rămas altceva În schimb, cu adevărat important: un acut sentiment al echității și responsabilității
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
Îmi zic, asta-i o figură a raționalității, modus ponendo-ponens Îi spune, eu am Învățat-o În anul trei de facultate la logică, el când a deprins-o? Și-apoi reflectez nu fără teamă la ideea pe care tocmai a zămislit-o. Oare cum vom exploda, dacă ar fi să fie? Și-apoi, cum să se termine ceea ce este? Nu-mi imaginez cum ar fi și altfel, nu am termeni de comparație. Eu știu lumea așa de când m-am născut. Uite
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]