928 matches
-
meu a vîrît mîna pe gaura zăvorului, și mi-a fost milă de el atunci. 5. M-am sculat să deschid iubitului meu, în timp ce de pe mîinile mele picura smirnă, și de pe degetele mele picura cea mai aleasă smirnă pe mînerul zăvorului. 6. Am deschis iubitului meu; dar iubitul meu plecase, se făcuse nevăzut. Înebuneam, cînd îmi vorbea. L-am căutat, dar nu l-am găsit; i-am strigat, dar nu mi-a răspuns. 7. Păzitorii care dau ocol cetății m-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85072_a_85859]
-
un meleag bizar; Par toate rânduite așa de bine Și totuși, totul e un imens bazar. Muncesc să ies din a Tenebrelor capcană Privind prin ale vieții încâlcite rânduri, Infamelor fantasme le sunt hrană Și anevoie stau aninat de gânduri. Zăvor oi pune ferestrei spre Eter Și nu-mi mai caut Soarta printre Constelații, Mă depărtez de Haos ca de Lucifer Și-aștept să mă´ntâlnesc cu alte generații.
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93383]
-
Scout? — Delicios. — Așa că ți-ar fi mult mai rău de unul singur decât mi-ar fi mie, dacă te-ai hotărî să dispari. Ce crezi? Tăcerea fu singurul răspuns care veni dinspre cușcă. — Bine, acum o să deschid ușița. Am tras zăvorul și-am deschis ușița. După un moment, corpul mare și roșcovan al lui Ian păși afară, precaut la început, apoi, uitându-se în jur cu expresia aceea gen - mișto - pe care o au tații atunci când se uită la noile mașini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
lemn proaspăt și podele vechi, rafturi, plinte, stinghii, pervazuri, părți din panouri de ușă etc. Unele scânduri erau vechi și fosilizate sub straturi de vopsea albă, scorojită, unele găurite și marcate de locurile unde s-au aflat cândva cuie și zăvoare, și altele noi și mirosind a rumeguș dulce, zemos. Au fost incluse și bucăți de plăci dure, placaj și plăci aglomerate, însă mare parte din planul podelei era alcătuit din podele lemnoase. 2. Cutii. O mare porțiune centrală, dreptunghiulară, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
prindă pe amîndoi, deși poliția nu te caută pe dumneata. Vino cu mine, plecăm chiar acum! — Bine! — Dacă nu cumva o fi prea tîrziu... oamenii ăștia par să-și calculeze precis toate mișcările. Rowe merse În vestibul și, trăgînd Încetișor zăvorul, deschise puțin ușa, apoi o Închise la loc, fără zgomot. — Adineauri mă gîndeam cît de ușor trebuie să fie să te rătăcești Într-un asemenea hotel, pe coridoarele astea lungi... — Da? — Dar noi n-o să ne rătăcim, căci la capătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
lemn. Răsuflă adânc, cu umerii căzuți și privirea în jos. Încercă, apoi, să-și îndrepte spatele. Mâna stângă se încleștă de pervaz, dreapta lunecă în dunga de lemn a ferestrei, până la umăr. Atinse, pipăind prelung, metalul rece. Strânse degetele în jurul zăvorului, să-l rotească. Nu izbuti. Se înălță în vârful picioarelor, ridicase și cealaltă mână, apucase cu ambele zăvorul, răsucindu-l, să-l miște. Fruntea i se umezise. Mai încercă, încă și încă, până când cele două părți ale ferestrei se desprinseră
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
se încleștă de pervaz, dreapta lunecă în dunga de lemn a ferestrei, până la umăr. Atinse, pipăind prelung, metalul rece. Strânse degetele în jurul zăvorului, să-l rotească. Nu izbuti. Se înălță în vârful picioarelor, ridicase și cealaltă mână, apucase cu ambele zăvorul, răsucindu-l, să-l miște. Fruntea i se umezise. Mai încercă, încă și încă, până când cele două părți ale ferestrei se desprinseră, ușor, una de alta. Brațele îi căzură iar, sleite, pe pervaz. Se sprijini, o clipă, trase de una
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
s-a strîns în jurul fierului, căci n-a putut scoate sabia din pîntece, ci a lăsat-o în trup așa cum o înfipsese. 23. Ehud a ieșit prin tindă, a închis ușile de la odaia de sus după el, și a tras zăvorul. 24. După ce a ieșit el, au venit slujitorii împăratului și s-au uitat; și iată că ușile odăii de sus erau închise cu zăvorul. Ei au zis: Fără îndoială, își acoperă picioarele în odaia de vară." 25. Au așteptat multă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
a ieșit prin tindă, a închis ușile de la odaia de sus după el, și a tras zăvorul. 24. După ce a ieșit el, au venit slujitorii împăratului și s-au uitat; și iată că ușile odăii de sus erau închise cu zăvorul. Ei au zis: Fără îndoială, își acoperă picioarele în odaia de vară." 25. Au așteptat multă vreme, și fiindcă el nu deschidea ușile odăii de sus, au luat cheia și au descuiat; și iată că stăpînul lor era mort, întins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
noaptea, și au zis: Cînd se va lumina de ziuă, îl vom omorî." 3. Samson a rămas culcat pînă la miezul nopții. Pe la miezul nopții, s-a sculat, și a apucat porțile cetății cu amîndoi stîlpii, le-a scos împreună cu zăvorul, le-a pus pe umeri, și le-a dus pe vîrful muntelui din fața Hebronului. 4. După aceea, a iubit pe o femeie în valea Sorec. Ea se numea Dalila. 5. Domnitorii Filistenilor s-au suit la ea, și i-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
și furculița devin simboluri de clasă așa cum pot fi regăsite În cântecul revoluționar: „Trăiască lingura, jos furculița!“ O ușă din lemn gros, negeluit, ferecată pe partea din care o vedem noi cu mari bucăți de metal și cu mai multe zăvoare. În partea de mijloc a ușii, la Înălțimea unui stat de om, o deschizătură dreptunghiulară cu două gratii de metal, un fel de vizetă. Ținând strâns gratiile În mâini, dincolo de ușă, se afla o femeie frumoasă, tunsă scurt, foarte tânără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
timp mă ridic și încep să mă plimb. Pasul mi-i ușor dar fruntea tot mai grea. Nu știu pentru ce sunt adus, aceasta-i întrebarea ce stăruie și năruie liniștea mea. Deodată, se aud mișcări la lacăt. Se trag zăvoarele. Era pe la cântatul cocoșilor. Eu tresar și îmi îndrept privirea către ușă. Ușa se deschide! În prag îmi apare un sfânt aureolat de contrastul luminii de pe sală și întunericul dinlăuntru. Fața lui palidă, fruntea brăzdată ușor și obrajii supți, zăbovind
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
grea. Pomenește, Doamne, pe frații noștri, pe surorile noastre, camarazii noștri, rudenii după duh și după trup, cunoscuți și necunoscuți. Pomenește, Doamne, pe toți cei adormiți întru nădejdea învierii și a vieții veșnice. Amin!” Dimineața, lacătul s-a deschis și zăvoarele se trag. Se face numărul cu tot ritualul temniței, controlându-se gratiile cu întrebarea: „Câți sunteți aici?”, rostește primul gardian. „Doi”, răspund eu. „Numai doi?!” Se închide ușa și-i aud șoșotind pe sală. Era desigur vorba despre situația noastră
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
au întors spre mine. Spre uimirea mea, am descoperit că aveau, amândoi, fețe de copii. Și că bărbatul semăna cu colegul de școală primară din Lisa care, într-o zi de iarnă, mă păcălise, convingîndu-mă să-mi lipesc limba de zăvorul înghețat de la poarta școlii; urmarea fiind că fugisem spre casă cu gura plină de sânge. "De ce bați în ușă?" m-a întrebat, răstit, bărbatul. "Vreau să trăiesc", i-am spus, cu vocea sugrumată de emoție. El a râs. Mai auzeam
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
ai sfătui să ne adaptăm la această regretabilă stare de lucruri? — Să nu intrați în panică, domnule. Acesta ar fi primul meu sfat. Nu intrați în panică, orice-ați face. Luați-vă precauția să încuiați toate ușile casei - trageți și zăvoarele dacă puteți - dați drumul la câțiva câini în grădină, aduceți puștile și armele de foc pe care le aveți prin casă și asigurați-vă că aveți lumina aprinsă în fiecare cameră. Dar orice ați face, nu intrați în panică. Făpturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
și se gândi că merita să pună în aplicare acest plan; dar drumul până acolo nu era plăcut. Era decisă să-l parcurgă cât mai repede, așa că nu se mai duse să-și aducă pelerina de ploaie înainte de a trage zăvorul ușii din față și de a se arunca în miezul urlătoarei furtuni, care continua de mai bine de două ore. Abia văzând prin perdelele groase de ploaie, mai să o dărâme rafalele de vânt, se luptă să înainteze în curtea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
înaintarea și în scurt timp calculă că ajunsese la nivelul parterului, unde se terminau treptele. Stătea acum la intrarea unui pasaj îngust. Începu să-l învăluie întunericul, Găsi în peretele pasajului, după numai câțiva pași,o ușă de lemn. Avea zăvorul tras sus, dar mecanismul era bine uns și părea să fi fost folosit de curând. O deschise fără dificultate și se pomeni, după cum se așteptase, în sala de biliard. Încă nu se iviseră zorile, dar câteva raze de lună pătrundeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
de tinichea între degetul mare și cel arătător de la mâna stângă, femeia se ridică, deschide ușa cu dreapta și aruncă verigheta cât de departe poate, în întuneric. ─ Na! Și să nu îndrăznești să te întorci! Apoi închide ușa și trage zăvorul. Cu bancnotele risipite pe jos, prostul de Sofronie și-ar fi putut lua barem un Trabant acum douăzeci de ani, ce să-i fac dacă a fost atât de prost, prost grămadă. Acum nu mai sunt bune de nimic, nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
și mioritic al Patriei. FONCIARA, CIOARA, ȚARA între alte găselnițe de care nu ducem lipsă, la propunerea unui domn senator, ziua de astăzi a fost declarată la toate primăriile, ziua lacătelor deschise, sau mai exact, la nivelul primăriei noastre, ziua zăvorului deschis fiindcă lacătele au fost declarate ca broaște yale și încuiate de domnul administrator, din motive de protecție, într un bar până va reuși să-și plătească datoriile de onoare la poker. Dar asta e o chestie care nu vă
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
tradiția indiană ușor îmbunătățită cu o teslă, o bâtă de bassebal, melesteul și dinții câinelui mops. Cine e? - am reușit să repet complicata înșiruire de propoziții. Cine ? Pauza a cărei înaltă tensiune ar fi putut topi cele patru broaște yale, zăvorul și cele două lanțuri de siguranță, fu în sfârșit întreruptă de vocea de după tăblia ușii de stejar, artistic ornamentată cuun scut antiglonț, antitopor, antidinamită. Vecinulll! Respirând liniștiți,iluminați, am deschis ușa imediat ce presupusul vecin a răspuns la cele 647 de
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
Când mi-am văzut numele pe plicul adus de paznic, parcă nu-mi venea a crede că-mi este adresat mie. Mi se părea că acel Allan nu mai există de mult, că îl lăsasem undeva în urmă. Am tras zăvorul la ușă și am cetit scrisoarea lui Khokha, palpitând, parcă m-aș fi aflat deodată în fața lui Sen sau a Maitreyiei, sau a d-nei Sen. Îmi scria că familia petrecuse o lună la Mid-napur, de unde chiar Maitreyi îmi trimitea câteva
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
cearcăne vineții și neras, tocmai Își scosese de pe el un pulver și-l Întinsese peste colivie. Și acum tînĂrul stătea În picioare, ascultînd cu gura Întredeschisă. Cineva tot Încerca ușa din față, care era Încuiată cu cheia și avea și zăvorul tras. Cum stătea așa, auzea frunzele de dafin foșnind În vînt, claxonul unui taxi care trecea pe stradă și vocile copiilor care se jucau pe un teren viran. Și apoi auzi din nou cheia care se Învîrtea În gaură. Auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
foșnind În vînt, claxonul unui taxi care trecea pe stradă și vocile copiilor care se jucau pe un teren viran. Și apoi auzi din nou cheia care se Învîrtea În gaură. Auzi cum se deschide ușa, cum se izbește de zăvor și apoi cum este Încuiată din nou. În același timp, pe terenul viran se auzi cum o bîtĂ lovește mingea de baseball, urmată de țipete ascuțite și strigăte În spaniolă. RĂmase În picioare, umezindu-și buzele și ascultînd cum cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
care, cu picioarele goale, se mută fărĂ să facă zgomot de cealaltă parte a ușii. — Celor care o merită, Îi răspunse cineva din spatele ușii. Era vocea unei femei cea care-i răspunse la parolă - vorbea repede și agitat. Enrique trase zăvorul dublu și apoi deschise ușa cu stînga, ținîndu-și Încă Colt-ul În dreapta. În Întuneric stătea o fată cu un coș În mînĂ. Pe cap Își legase o batistă. — Bună, Îi spuse, după care Închise repede ușa și trase zăvorul. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
trase zăvorul dublu și apoi deschise ușa cu stînga, ținîndu-și Încă Colt-ul În dreapta. În Întuneric stătea o fată cu un coș În mînĂ. Pe cap Își legase o batistă. — Bună, Îi spuse, după care Închise repede ușa și trase zăvorul. O auzea cum respiră În Întuneric. Îi luă coșul din mînĂ și o bătu ușor pe umăr. — Enrique, spuse ea, dar el nu putea să vadă cum Îi străluceau ochii, și nici ce expresie avea pe chip. — Hai sus, Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]