1,689 matches
-
frontiere și cu spiritul fără dogmă al unor frumoase doctrine de înțelepciune universală. Atrăgătoarele lor propuneri au rămas să doarmă cuminte între coperțile cărților. Ele nu ne țin nici de frig, nici de cald. Tot așa cum în fiecare om civilizat zace un barbar, adevărul adevărat este că Dumnezeu și Diavolul formează o singură persoană. Iar când acest Ianus bifrons ni se prezintă din profil, să știm că va veni o zi când vom avea drept și la celălalt: un bobârnac va
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
se încălzească! Spuse cineva Nimeni nu știa în ce lume minunată a plecat ea împreună cu scumpa ei bunică care o iubea nespus de mult și care avea mare grijă de ea.... Vocabular: năprasnic: cumplit înfometat: flămand, care are foame a zace: a sta Răspunde întrebărilor 1. În ce anotimp a avut loc acțiunea? Descrie vremea. 2. Ce avea fetița în sortuleț? 3. Cum era fetița? 4. Ce a făcut ea să se mai încălzească puțin? 5. Cu cine a visat ea
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
mistuit creația și care poate să o facă să izbucnească din nou, cu abundența pe care am văzut-o în colindele tip Voinic chipeș călare (IV). O implicație la fel de importantă vine din câmpul semantic al focului: vatra casei în care zace (deci tânjește, mocnește în așteptarea timpului inițiatic) eroul reprezintă inima universului domestic și punctul de legătură cu energiile sacre care includ prezența strămoșilor. Turta din cenușa din vatră constituie hrana magică pentru protagonistul plecat pe tărâmul infernal și datorită ei
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
în inima câmpului” să intre în fântână pentru a fi devorați. „Strategia” se bazează pe lăcomia feciorilor destul de naivi să coboare în puț pentru a căpăta galbenii voinicului, trădat totuși de aparența lui profund nefirească: „Între furcă și-ntre puț/ Zace-un tinerel voinic,/ Cu capul la răsărit,/ Cu picioarele la vânt;/ Ficații i-au putrezit,/ Rinichii i-au mucezit./ Că zace pe paie ude”, „ Între furcă ș-între vizduri/ Zăcea un tânăr voinicî,/Zace-n tină și-n morcilă/ Șî
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
în puț pentru a căpăta galbenii voinicului, trădat totuși de aparența lui profund nefirească: „Între furcă și-ntre puț/ Zace-un tinerel voinic,/ Cu capul la răsărit,/ Cu picioarele la vânt;/ Ficații i-au putrezit,/ Rinichii i-au mucezit./ Că zace pe paie ude”, „ Între furcă ș-între vizduri/ Zăcea un tânăr voinicî,/Zace-n tină și-n morcilă/ Șî pă nas venin că-i pică,/ Șî pă gură sânge-i cură...”, „Între furcă și-ntre puț/ D-un voinic, cu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
nefirească: „Între furcă și-ntre puț/ Zace-un tinerel voinic,/ Cu capul la răsărit,/ Cu picioarele la vânt;/ Ficații i-au putrezit,/ Rinichii i-au mucezit./ Că zace pe paie ude”, „ Între furcă ș-între vizduri/ Zăcea un tânăr voinicî,/Zace-n tină și-n morcilă/ Șî pă nas venin că-i pică,/ Șî pă gură sânge-i cură...”, „Între furcă și-ntre puț/ D-un voinic, cu chip drăguț,/ Lung îmi șade tolănit/ Cu fața spre răsărit,/ Tot cu haine
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
fiindcă e neprotejată de simboluri apotropaice și se află în no man ’s land, departe de social și ordine. Singuri neofiții pot ajunge aici, căci oamenii care au făcut deja saltul existențial nu reușesc să refacă traseul magic. „Puiul” Scorpiei „zace” lângă fântână, verbul trădând starea intermediară între moarte și viața umană. Ulterior adevărata natură a Samodivei va fi clară, inclusiv la nivelul lexemelor, dar ea nu va surprinde, căci lungirea, hainele verzi și nasturii de forma solzilor, ochii mici, metalici
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
flăcăul primește șansa de a actualiza gestul arhetipal al săgetării din genunchi. Cerbul, asemeni leului, este găsit dormind, fapt ce se datorează latenței somnolente specifice spațiului neordonat, precosmic. În mod din nou asemănător colindelor în care leul întrupează stihiile, cerbul zace sub un element vegetal, învestit cu simbolistica Arborelui Cosmic. Prezența fiarei la rădăcina lui axis mundi sugerează neantul anterior creației și convertirea energiilor primare, dar și o amenințare a cosmosului. În multe texte populare, formele zoomorfe ale stihiei stau la
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
se bazează pe lăcomia trecătorilor pentru a-i anihila. Aflați într-un canal de comunicare cu celălalt tărâm, „La puțul porumbului”, Scorpia și fiul ei imaginează o strategie naivă, dar eficientă: voinicul, deși purtând semne evidente ale naturii sale malefice, zace lângă fântână și pretinde că are nevoie de ajutor pentru a-și recupera „ristoavele” și galbenii, pe cei din urmă oferindu-i salvatorului. În puț se află, desigur, Scorpia, ființă a tărâmului infernal ce nu poate ieși decât ca să distrugă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
ipostază solară și biruie întunericul precos- mogonic figurat de fiare, fecioara - succedaneu lunar dirijează ritmul universal al înnoirii periodice. Condensul matinal cu încărcătură magică pare, într-o colindă din Mlăceni, Vâlcea, efectul stării intermediare a cerbului, între viață și non-manifestare: „Zace-m’, zace-acel tretin./ Dacă zace, boală-ș’ face./ Zăcu az’ și zăcu mâni,/ Pân’ poimâne-n prânzul mare./ El atunci să scula,/ Să scula, să scuturară/ Den raoa de miez de noapte./ Dintr-a lui scuturătoare/ Râu repede se pornea,/ Repede pe
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
precos- mogonic figurat de fiare, fecioara - succedaneu lunar dirijează ritmul universal al înnoirii periodice. Condensul matinal cu încărcătură magică pare, într-o colindă din Mlăceni, Vâlcea, efectul stării intermediare a cerbului, între viață și non-manifestare: „Zace-m’, zace-acel tretin./ Dacă zace, boală-ș’ face./ Zăcu az’ și zăcu mâni,/ Pân’ poimâne-n prânzul mare./ El atunci să scula,/ Să scula, să scuturară/ Den raoa de miez de noapte./ Dintr-a lui scuturătoare/ Râu repede se pornea,/ Repede pe lespedeoară,/ Dar de mare, margini
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
să suporte efectul duratei și forma în care este găsit devine metafora universului vlăguit: „cum a-mbătrânit tată-tău, așa am îmbătrânit și eu”, „un cal răpciugos și bubos și slab”, „zăcând pe coaste”. Ca și cerbul care pornește potopul, calul zace pentru că energiile vitale s-au epuizat, și latența conservă forța de regenerare. Intrat din nou în dimensiunea eroică, armăsarul devine o hiperbolă a forței: „Cinci voinici în frâu mi-l ține,/ Măru cu flori dalbe!/ Cinci voinici mi-l netezesc
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
realității, există o manifestare ascunsă a providenței, adică a Spiritului Absolut, în atitudinea irațională a tuturor creaturilor, mai ales a omului: "Oamenii își duc la împlinire interesele, dar în același timp se înfăptuiește și ceva mai depărtat, ceva lăuntric ce zace în aceste interese, fără a se fi aflat în conștiința și interesele oamenilor"99. Totul în istorie se petrece din pasiune și din interes, acțiunile oamenilor servind, în ultimă instanță, un plan mult mai amplu al Ideii Absolute. De aceea
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
cotidiană: un efort de „aerisire“ în atmosfera îmbâcsită a veacului... Andrei Pleșu, februarie 2014 În loc de prefață: Inactualități Când, obligat de doctori, îmi fac plimbarea (cvasi) zilnică și se întâmplă să fie vreme senină, dau, inevitabil, peste câte un maidanez care zace pe-o parte, în drumul tuturor, profitând de căldura mediocră a soarelui. E atât de imobil, de extatic, de impasibil, încât pare mort. Ceea ce văd e o lecție de destindere rituală, un salt, aproape mistic, în afara vârtejului înconjurător. Prin comparație
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
ceilalți. Dar frica își pierde urma. Când îți stăpânești obrazul, se strecoară în glas. Când reușești să-ți ții în frig obrazul și glasul, ca pe ceva fără viață, frica îți părăsește până și degetele. Se așază undeva în afara pielii. Zace liberă în jurul tău, o poți zări pe lucrurile din preajmă. Vedeam a cui frică se afla în cutare loc, pentru că ne cunoșteam deja de mult. Adesea nu ne puteam suporta, pentru că depindeam unul de celălalt“1. Anchetatorul mă întreba la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
nodurilor. Voiam să-mi extirp frica, să privesc cu tot dinadinsul cartea poștală până ce frica avea să-și piardă efectul. Dar n-am putut-o scrie nimănui. Ajunsă acasă, am vârât-o într-un sertar sub tot felul de hârtii. Zace acolo de ani de zile. Nu pot s-o scriu nimănui, și nici să scap de ea. Așa cum elita puterii își deghiza asasinatele în sinucideri, proceda și invers, când era vorba de propriii ei reprezentanți, prezentând sinuciderile unor mari ștabi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
te gândești „la nimic“, fiindcă nu poți exprima în cuvinte la ce te-ai gândit. Te-ai gândit la ceva ce nu necesită conturul unui cuvânt. și care ți s-a încuibat în cap. Vorba pleacă în zbor, dar tăcerea zace și zace în tine și are miros. Mirosea a locul din casă unde tocmai mă găseam alături de mine și pe lângă ceilalți. În curte tăcerea mirosea a flori de salcâm sau a trifoi proaspăt cosit, în odaie a naftalină sau a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
la nimic“, fiindcă nu poți exprima în cuvinte la ce te-ai gândit. Te-ai gândit la ceva ce nu necesită conturul unui cuvânt. și care ți s-a încuibat în cap. Vorba pleacă în zbor, dar tăcerea zace și zace în tine și are miros. Mirosea a locul din casă unde tocmai mă găseam alături de mine și pe lângă ceilalți. În curte tăcerea mirosea a flori de salcâm sau a trifoi proaspăt cosit, în odaie a naftalină sau a gutuile aliniate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
ca ultimul gunoi plângându-mi de milă, ca o nenorocită jalnică care singură și-a vârât capul în laț. Am întors perna pe partea uscată și m-am apucat să recit și să cânt în mintea mea mici poezii: Zăpada zace albă și albă și albă albă albă și albă zace zăpada sub zăpadă mi-ar plăcea și mie să zac și să zac și să zac privind. De sute de ori am tot cântat asta, iar zgâlțâiturile trenului îmi ritmau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
jalnică care singură și-a vârât capul în laț. Am întors perna pe partea uscată și m-am apucat să recit și să cânt în mintea mea mici poezii: Zăpada zace albă și albă și albă albă albă și albă zace zăpada sub zăpadă mi-ar plăcea și mie să zac și să zac și să zac privind. De sute de ori am tot cântat asta, iar zgâlțâiturile trenului îmi ritmau cântecul. Abia când s-a făcut zi și femeia-samovar încă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
liniște cum n-ai cunoscut în viața ta. Așa că încearcă să faci abstracție de el. Am încuviințat, tăcut. — Am auzi prin oraș că Umbra ta nu se simte prea bine, zise Colonelul ștergând farfuria cu pâine. Vomită tot ce mănâncă. Zace în pat de trei zile. Nu cred că o mai duce mult. Dacă nu te deranjează, poate n-ar fi rău să treci să o vezi pentru ultima oară. Am impresia că și ea vrea să se întâlnească cu tine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
San Zeno in Monte a intrat să facă parte din istoria Operei și a devenit Casa Principală a Congregației Slujitorilor Săraci a Divinei Providențe. Poziția este încântătoare: un balcon orientat spre oraș. Iată cum îl descrie un istoric din 1760: «Zace... San Zeno in Monte... înconjurat de zidurile Veronei, pe un deal separat de zarva lumii, în care te bucuri nu numai de aerul sănătos și desăvârșit; dar și pentru că de aici se vede foarte bine orașul împărțit de râul Adige
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
pierdut. Nu și-a putut imagina că, în final, chiar propria situație îl va întrista într-atât. Pentru aceste sacrificii, pentru acest zel, pentru serviciile aduse, pentru cheltuielile sale, pentru suferințele sale și pentru asigurările care i s-au dat, zace acum înconjurat de ruine ce-i dovedesc justețea suspinelor. U. Astfel, pe când își continua fără întrerupere treburile oficiale și își accepta destinul aici în Viena, s-au năpustit pe capul său și restul necazurilor, o dată cu izbucnirea războiului în anul 1788
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
Nu-ți spun, te iubesc Prea de vreme-i acum Vorbe mari eu nu pot să-ți spun Dar de când te cunosc Sper că ai înțeles Viața mea are alt sens. Este dureros, acest mare cântăreț Cornel Constantiniu, știu că zace singur în casă, s-a făcut ceva pentru el, dar destul de puțin. Spune poetul: Să fii un munte de voinic Oricât un pumn să fii de mic Cărarea mea și-a tuturor E tot nimic. Adriana. Cântecul care urmează, Șatra
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
cu vinul cel mai dulce Pe mine să mă stropiți. Clopotele să nu-mi tragă Dar din fluere să-mi cântați ; Tămâie să nu-mi aprindeți Cu tutun să m-afumați. Și pe cruce-așa să-mi scrie C-aici zace un student Săturat de băutură Și slăbuț la-nvățătură. Iar cântecul care urmează îl cântam prin anul 1953 la Academia militară cu o biată colegă a mea Virginia care a decedat de tânără. Din trista amintire, și acum îl mai
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]