1,680 matches
-
LĂPUȘNEANU] Tu și tu... de rău de bine, mulțumiți... dară dreptatea? (ridică mantia de pe cadavru) Dar acesta, dar viteazul care, fără pic de vină, A murit în umbră neagră făr-un capăt de lumină? O, nuntași vă mulțumirăți, [---] Dar acesta care zace ca [---] la ceea nuntă Și cu [---] încruntată... Pe al morții negrii țărmi Doarme fără de nădejde pentru-a fi mâncat de viermi, Pentru-acesta nu-i dreptate... Nu e-n lume nime, nime Ca mizeria [lui] toată să o simtă-n adâncime
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
e-n lume nime, nime Ca mizeria [lui] toată să o simtă-n adâncime. Cum? Acesta drept nu are ca fiind mort - și rece?... Tinerime, mergi de joacă, tinerime, hai, petrece, Ce îți pasă de cumătrul care-n umbră neagră zace... Cât trăiești ai parte numai... gura morților ea tace... Ba nu tace... Căci tiranul ce pe voi domnește, oameni, Pe voi suflete de șarpe, pe voi inime de fameni, O, acel tiran nu doarme... e dreptatea și sunt eu... Sol
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
am plecat la toată lumea, m-am rugat la mic și mare, Orice rază se pierduse... Ce să fac? Dar ce să facă {EminescuOpVIII 226} O femeie fără sprijin, părăsită și săracă... Când puterea ei, viața, brațul ei, a [ei] lumină Zace-n temniță de moarte, singur, fără pic de vină. Și atunci... veni ispita! Nu ți-a fost de-ajuns să moară, Nu, ai vrut să-i fie neamul de rușine și ocară, Au venit ispititorul, om de sfat la cele
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
sorbit neciodată cu [mai] multă lăcomie ființa unui ceva cum nimicul acestui Vodă a sorbit în pustiurile sale plîngînda soarte a Moldovei. Ei bine, desfă aste două, smulge moartea din mormânt, smulge-un Vodă de pe tron; căci mormântul în care zace acea moarte a fost râzătorul palat al vieței. Hilariu! oare creștinul va urma lumina crucei lui, oare tu mă vei urma pe mine? HILAEIU Jur! {EminescuOpVIII 235} [MIHAI] Pune pe tronul Moldovei un om... un om pierdut într-adevăr... jertfa
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
lumei vamă Nici suflete nu intră, nici suflete nu ies; Ci prin al nopții aer întunecos și des Abia pătrunde galben lumina-n raze rare Precum se fur speranțe în inime amare. Când somnul, frate-al morții, pe lume falnic zace, Cu genele-i închise, cu visele-i de pace, Când palida gândire prin țara morții trece Și moaie-n visuri de-aur aripa ei cea rece, Cu-aghiasima cea dulce a lumei frunte-atinge, Păcatele i-adoarme, invidia i-o stinge, Ce
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Nici viii nu mai intră, nici morții nu mai ies, {EminescuOpVIII 266} Vrăjește frunza-n codri în întuneric des; A lunei adormite pătrund razele rare, În temnița din pieptu-mi trezind simțiri amare Când somnul, frate-al morții, pe lume falnic zace, Sub genele-i lăsate a veciniciei pace, Și când gândirea oarbă prin țara morții trece Și moaie-n lac de vise aripa ei cea rece, Cu aghiazima-ndulcită a lumii frunte-atinge, Păcatele-i i-adoarme, voința ei o stinge, Ce ochi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
de vă spuneați povești unul altuia. [ȘTEFAN] (aducîndu-și aminte) Emma? Emma? A! Știu... va să zică la părinții ei ești acu... Ce face boier bătrînul? {EminescuOpVIII 316} [NIȚĂ] (încet) Ia, joacă cărți, domnișorule! [ȘTEFAN] Cucoana? [NIȚĂ] Cucoana se primblă prin munți. Duduia zace. [ȘTEFAN] Mamă bună! N-am ce-i face. Dar, Niță dragă... ia vezi afară... Vezi de mi s-a dus lucrurile toate în odaie la mine... Și ia și de la mine ceva... ce pustia... Te rog. (îi dă o monedă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
UN ALT, UN SOPRAN (preschimbîndu-se cu corul) Și codrul e-n priveghi Fiorul îl trece. Durerea cea rece În vederea noapte-i veghi. a Ofteaz-adînc, privind Copilul său veșted Și pleac-al său creștet În cruda durere tăcând. b Privește trist cum zace Copilul său veșted Și pleac-al său creștet, Oftează și tace. 370 Privește cum stă-așternut Copilul său veșted Și pleac-al său creștet În crudă durere și mut. Auzi un șopot trist, 375 Cântare cerească În tremur îl trece Și sufletul fuge
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
griji pe frunte, Dormi acum! Dormi, pe când un șir de duhuri Pribegește prin văzduhuri... Ele plâng - Pin lumea moartă Al pieirei suflet poartă Și-i fac drum. Dormi, când șirul de năluce O suflare-a morții duce Peste lumea care zace În adâncul somn de pace - Plângă ele. Dormi când ceata de năluce O suflare-a morții duce Peste lumea liniștită - Plângă ceata rătăcită Pe-a ei drum. IONEL Cum vâjâie, bate În preajma mea {EminescuOpVIII 413} Și inim-ascultă, De visuri grea
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
avut. Multora li se face onoare după moarte, după ce i-a necunoscut în viață. O marmură frumoasă c-o inscripție strălucindă în aur stă falnică, mândră, peste grandoarea căzută. O! de-ar putea vorbi marmura cea frumoasă despre cel ce zace sub ea, s-ar vedea câte rele i s-a făcut, ar cădea multe lacrimi, s-ar sfărâma atâtea iluziuni false, rătăcite, deși nobile, deși mari. UNUL Ce-ndrugă ăla, oameni buni? ALTUL Lăsați-l pe bietul bătrân să zică
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
a poetului devin o satisfacție (Genuss) pentru personalitatea proprie. Care arte dar e mai însărcinată de-a restabili marginile mai șterse dintre diletantism și arte (Kuenstlerschaft) și de-a cuceri prin aceea artei însuși o pozițiune Notă Acest fenomen ce zace în artea noastră însași, d-a o putea esersa adică mai nepreparat decât orce altă arte și de-a putea produce deja prin mijlocul unui naturel fericit impresiuni oarecari asupra sufletului au putut în antichitate să aducă la aceea ca să
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
întregi sub starea sufletului reprezintate de el, pe care un artist mare o complinește în momentul acțiunei sale, trebuie să-i fie o despăgubire pentru siguranța dureroasă că nu poate să testeze nimica posterității decât numai numele unui actor mare. Zace însă în natura acestei arte de-a grămădi efectele cele mai gigantice într-un singur moment. Purtat de (valoarea) contenanța spirituală a unei creațiuni bogate el aduce înaintea intuițiunei atât sensuale cât și spirituale viața deplină a omului în espresiunea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
a figurilor lor. Din dezvoltare urmează așadar că calitățile rutinierului nu pot fi decât negative Limba teatrului cea obicinuită se esprimă, fără să aibă cunoștință clară despre asta, în modul următor: "El nu strică neci un rol", într-asta însă zace și reversul care sună: "El neci nu împlinește cumsecade vreun rol". {EminescuOpXIV 266} Asta însă, precum am arătat, îmblă cu-acea răstrîngere daca rolul însuși e lucrat după un tip general și nu resplende din el soarele unei vieți individuale
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
eu. Condițiunea necesibilă pentru aceasta se-nțelege că e dominarea absolută și dispunerea de mijloace (moienuri) naturale însemnate, cari nu (re[nunță]) abnunță serviciul lor în astfel de momente de creațiune supremă, ci-l împlu pe privitor cu siguranță deplină. Zace mai (departe) încolo în natura acestei direcțiuni că aicea înrudirea personală a artiștilor cu cercul rolelor lor e de regulă mai intensivă decât la aciia cari se ridică abia prin mediul reflexiunei la unitatea intuițiunei. De-aceea însă va [fi
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
tabloul care ar trebui să-l acopere cu desăvârșire și ni răpește iluziunea artistică, pentru că noi ne simțim provocați de-a face deosebire între reprezintator și ceea ce reprezintă el, deosebire care tocmai ar trebui să ne facă s-o uităm. Zace în însuși conceptul manierei că ea e un gen de espresiune primită de reprezintator, făcută de el însuși, nu ceva impus de natură. Esprimarea nefrumoasă a unor sunete oarecare, condiționată de organ, dar de-aceea jenantă, care nu s-a
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
trivialului, a ignobilului. Cu cât e mai nobil și mai ideal coprinsul celor vorbite cu-atît mai marcat ni se prezintă acest contrast, care se-n-temeiază pe intuițiunea ignobilului și a ordinarului, despre aparința căruia dîndu-ne socoteală am vedea prea bine că zace în însuși impresiunea ce-o face această greșală. Greșala a doua, opusă acesteia, constă în lărgirea unui vocal la puterea unui diftong (e sau i în o sau u) sau a unui diftong mai slab într-unul mai tare (ei
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
mult originala putere formatorie a limbei, care constă în pătrunderea reciprocă a sunetului cu obiectul său; c-un cuvânt limba cedează din ce în ce însemnări {EminescuOpXIV 315} aceleia la care abia ni se mai reamintește de înrudirea caracterului ce zace în sunet cu noțiunea ce el o esprimă. Accentul simbolic al stadiului al doilea are destinațiunea, cum am arătat-o și mai sus, ca să sensibilizeze și prin ton importanța întreagă a vorbei care e formulată deja în sunetul acelei vorbe
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
trebuie să fie adăogit și complectat într-un întreg prin conlucrarea sincronistică a altora. Artistul dramatic crează acuma-ntr-adevăr un inel de-sine-stătători, care însă trebuie să fie potrivit în legătura lui cu alte inele pentru a-și împlini destinațiunea sa. Aicea zace pericolul pentru esersarea artei noastre. Nu numai că în arta dramatică omul se servă de personalitatea sa spețială ca de un instrument pentru arte și agează cu ea ca [cu] un material propriu pentru esecutarea unor {EminescuOpXIV 361} ținte estetice
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
preface adâncimile cugetărei în intuițiune, artistul cu talent îmbracă intuițiile trezite în el în formele vieței sensibile. În această necesitate, ce devine din ce în ce mai mare, de a căpăta din cele mai nalte regiuni ale cugetărei garanția ultimă pentru orce creare artistică, zace însemnătatea absolută a dramaturgului ca dirigent spiritual al scenei. Al doilea moment întru pregătirea opului ce e a se reprezenta este repetiția, prin cari e să vie la sensibilizare deplină ceea ce e trecut în intuițiune prin lectură și prin reflecție
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
sânt cugetate în această noțiune. Acuma însă îmi lărgesc cunoștința și, cu privire la experiență, de la care am abstras această noțiune a corpului, mai găsesc că cu acele semne mai e combinată întotdeauna și greutatea. Prin urmare experiența este acel x care zace afară de noțiunea A și pe care se-ntemeiază putința sintezei predicatului greutății, B, cu noțiunea A. Dar la județuri sintetice apriori îmi lipsește acest ajutor cu totului tot. Dac-am să trec afară de noțiunea A, pentru a o recunoaște ca
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
a duce la un capăt o știință fără ca să aibă de temei o idee. Dar în cursul elaborări acesteia schema, ba definițiunea chiar care-o dedese deja de la-nceput despre știința sa corespunde arareori ideei sale, căci {EminescuOpXIV 435} aceasta zace ca un sâmbure în rațiune, ale căruia părți toate șed ascunse încă prea înfășurate și abia prin o observare microscopică de recunoscut. Din cauza asta științele trebuie cineva să le explice și să le determine nu după descrierea pe care o
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
nu e de dezvoltarea individului pentru el însuși, ca el să fie un om plin de știință, ci de dezvoltarea sa ca membru în comunitatea celor știutori. Abia în numărul și în măsura activității celora ce se ocupă cu știința zace propria realizare obiectivă a științei; știința există într-adevăr și ca atare, afară de individul singular, obiectiv; însă ea planează oarecum numai asupra și între individe, ea are o formațiune și obiectivitate numai ideală; ci numai abia în individele ce o
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
al tractatului nostru, adică raportul culturei cu frumuseța. Cugetarea fundamentală asupra acestui raport e, simplu, aceasta: deja, întru cât obiectele frumuseței, productele artei, constituiesc o parte din obiectele inteligenței, cunoașterea lor este o parte a culturei; în noțiunea ei însă zace totodată si pretensiunea ca cel cult să posedeze și simț și gust, plăcere și pricepere a artei și a toată frumuseța, totodată și a celei naturale. De a se bucura de orce speție și formă a artei, a avea participare
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
altă chemare de viață, care, dacă e amăsurată individualității mai mult decât oricărei alte, ea o și va aduce la maturitatea cea mai naltă și la cea mai bogată manifestațiune. Cea mai intimă și prețioasă întrunire a culturei cu frumuseța zace în acea frumusețe a vieții menționată mai sus. Omul e cel mai nalt și mai nobil op de artă al naturei; într-un sens și mai nobil, el ar trebui [să fie] și cel mai frumos op de artă al
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
omului și a destinațiunii vieții sale; însă totuși numai o parte! Dacă sufletul e cult odată în toată privința, atuncea trebuie să-nceapă a urma chemării lui proprii și înalte, aceleia a moralității. Într-o chemare practică și morală numai zace adevărata împlinire a vieții omenești, cultura însă nu e decât prepararea și după aceea ornamentul acesteia. Deși e adevărat ceea ce susține un scriitor vechi, că "dac-am putea privi bunătatea morală în toată văzuta ei frumusețe, toți oamenii ar iubi
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]