1,416 matches
-
sprachgeschichtliche Darstellung (Frankfurt a.M., 1987), în sp. 46-67, despre avertizări și prohibiții împotriva jocurilor de noroc și zarurilor; J.-M. Mehl, Leș jeux au royaume de France du XIIIe au début du XVIe siècle (Paris, 1990), 76-98 despre jocuri cu zaruri; A. Rizzi, Ludus/ludere. Giocare în Italia alla fin del medio evo, Ludica: collana di storia del gioco 3 (Treviso-Roma, 1995); și G. Mentgen "Alltagsgeschichte und Geschichte der Juden. Die Juden und das Glücksspiel im Mittelalter", Historische Zeitschrift, 274 (2002
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
the Gaming Table with Alfonso the Learned", Journal of Medieval History, 24 (1998), 333-345. 69 Songs, (n. 9 mai sus), 169. 70 Ibid., 354 și 188 (nr. 154). În nr. 238 (ibid., 287-288) un menestrel din Portugalia a jucat la zaruri și a blestemat pe Dumnezeu și pe Fecioara, scuipând când un preot a venit cu Trupul lui Christos. El a fost strâns de diavol până când a fost complet răsucit. Despre jucători de noroc în miracolele Marianei, vezi E. Gulli Grigione
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
eziți? <vick47>: 500 sunt 500 <sidonia>: în cîte zile îi faci? Două? Trei? <sidonia>: pentru tine sunt vax <sidonia>: îi dai pe o curva într-o noapte <vick47>: nu dau bani pe curve <sidonia>: știu. Îi poți pierde pe un zar <vick47>: nu joc <sidonia>: știu. Zici că au fost și nu mai sunt <sidonia>: că ai reparat ceva la mașină <sidonia>: îmi trimiți? ... <vick47>: îți trimit <sidonia>: hehe, nu ma întrebi la ce îmi trebuie? <vick47>: nu <sidonia>: bine. <sidonia
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
Domnișoara ri era nehotărîtă. atunci trăgeam cuibul la sorți. Și se întîmpa chiar ca același cuib să iasă victorios de două sau de trei ori la rînd... în astfel de cazuri Domnișoara ri mă acuza de magie neagră. „ați falsificat zarurile” îmi spunea, mai ales atunci cînd cuibul meu ieșea de trei sau de patru sau chiar de cinci ori la rînd. Pentru a rupe „seriile negre” Domnișoara ri îmi cerea să plecăm pentru o zi sau două înafara Parisului... „Vreau
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
felurite grade de curiozitate. Erau două femei și un bărbat. Bătrânul merse și ocupă scaunul rămas gol lângă ceilalți, în vreme ce Otilia conduse pe Felix de-a dreptul la masă, prezentîndu-l. - E Felix, zise ea oprindu-se în fața bărbatului care tocmaiaruncase zarurile. G. Călinescu Acesta ridică numaidecât capul și întinse repede mâna. Era un om cam de vreo cincizeci de ani, oarecum voluminos, totuși evitând impresia de exces, cărnos la față și rumen ca un negustor, însă elegant prin finețea pielii și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
-i lăsă apoi asupra măsuței, fără să scoată o vorbă. Abia după ce se mai adaptă obscurității, Felix constată cu surprindere că domnul cu broboadă broda cu lână de felurite colori o bucată de etamină întinsă pe un mic gherghef. - Proaste zaruri! bombăni Aglae. Apoi, după o pauză: Dar, Costache, la cine o să stea "băiatul"? - La noi! explică Otilia. Ședea acum cu o coapsă pe marginea fotoliului bătrânului, jucîndu-și ca o pendulă piciorul, în vreme ce cu mâna stângă îmbrățișase capul vădit mulțumit al
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
un protejatîn ochii Otiliei, care îi scutura un fulg de pe haină. - Atuncea faceți pensiune, continuă implacabil Aglae. Osă aibă Otilia cu cine se distra, ce zici, Pascalopol? Pascalopol își mușcă puțin buza de sus, cam schimbat la față, dar, lovind zarurile, răspunse conciliant: - Așa ești dumneata, cocoană Aglae, malițioasă. Otilia sărise acum de pe scaunul lui moș Costache pe acela al lui Pascalopol, pendulîndu-și și aici piciorul. Această prezență avu efecte tonice asupra jucătorului, fiindcă începu să manevreze cu mai multă vigoare
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
fetele. Simioane, strigă ea, aruncând ochii spre fundul odăii, tu ce faci acolo? De ce nu te duci să te culci? Omul cu broboadă și mic barbișon, care broda și scruta din când în când pe Felix, scoase un scurt mormăit. Zarurile începură din nou să cadă. G. Călinescu Părăsit de toți, obosit, Felix examina mediul în care căzuse; Otilia îl surprinsese de la început și n-ar fi putut spune ce sentiment nutrea față de dânsa, dar simțea că are încredere în ea
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
și luătoare în râs. Pentru întîia oară Felix era prins de braț cu atâta familiaritate de o fată și pentru întîia oară, luând act de izbucnirea unei simțiri până atunci latente, încercă și acul geloziei, văzând cum Otilia generalizează tratamentul. Zarurile zornăiau pe masă între cele patru capete strânse în jurul luminii de lampă. Jucătorii emiteau numai scurte exclamații tehnice, moș Costache râdea doar în favoarea câștigătorului, iar Aurica privea nemișcată cu fața între palme, aruncând câte o ochire și la Felix. În fața
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cărți de joc, de unde se putea deduce că tablele reprezentau doar o distracție trecătoare, de antrenament. Trecuseră peste două ore de încordare monotonă de când Felix fusese uitat acolo și nimeni nu se mișca de la masă. Într-un târziu, Pascalopol lovi zarurile definitiv în semn de încheiere și se lăsă, respirând tare, pe speteaza scaunului. - Cocoană Aglae, eu zic să trecem la cărți! Aglae luă un pachet de cărți, în vreme ce Costache se ridicase și cu grijă minuțioasă strânsese jocul de table și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
conduși de plasatori silențioși ce adulmecau spinările curbate ale fotoliilor cu boturile unor lanterne aprinse și le dezvăluiau numerele caligrafiate pe obrajii unor lamele de fildeș. Afară, în coasta unor dozatoare de aramă, se potrivise de necăjea o pereche de zaruri un alt mare înger decăzut, un gogîltan de primă linie, cel ce se lansase, excelând, în teribila înscenare de la En-Dor, interpretîndu-l înaintea întregului Univers și, mai ales, înaintea Regelui Saul, pe defunctul prooroc Samuel, imitat ca și cum s-ar fi ridicat
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
fiecare dintre cei patru, de sfârcul urechii stângi. Ca și cum ar fi retezat, în joacă, patru codițe de măr. Adună sfârcurile urechilor în palma stângă și, înainte de a le înmîna străinului, le sună, la propria ureche, ca pe niște zaruri de barbut. Străinul preluă fărâmiturile de carne zvîcnindă, își deschieie trenciul, scoase de la brăcinarul pantalonului o curelușă de piele pe care avea înșirate, ca niște mărgele, celelalte porțiuni de ureche colectate până atunci. Cele vechi, se văzu, erau separate unele
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cerul ostenit, stins, cu lungi scame fumurii. Șobolanii ieșiseră din găurile lor și mișunau înfrigurați, tîrîndu-se după urmele sărace ale soațelui. Hoțul scuipa în silă. Erau mari, grași, cenușii ca fierul, cu cozile năpârlite. Alături, pungașii suceau babaroasele. Stăpânul mesteca zarurile în pumnul lui mare și negru și privea întunecat pământul bătătorit cu palmele. - Doi-doi! spuse Oacă și-și trecu mâneca zdrențuită pe sub nas. Ceilalți fumau pe vine împrejur, așteptîndu-și rândul. - Para-n coadă! - Șase-cinci... mormăi Nicu-Piele, aruncând în țărână un
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
o parte pe ucenic: - Ia stai, Paraschive, să mă bunghesc și eu! Sub malul surpat, vântuI obosea. Se auzea numai fâșâitul aglicei culcate de furia lui, și pe fața bălții se vedeau valuri mici, zbuciumîn-du-se. 49 Stăpânul desfăcu pumnul și zarurile căzură. -Para-ndărăt! -Ce vine... - Șase-șase... - Perechi! mai spuse unul, și mâna norocosului strânse paralele cu praf cu tot. Mînă-mică se așeză de-a binelea. Bozoncea abia atunci râse, icnind: - V-am curățat, puișorilor... Și se scutură pe fundul pantalonilor. Seara
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Bătrânul Q înteți cu buruieni uscate și un fum gros se răspândi împrejur. Pungașii se apucaseră iar de barbut. Oacă, cel mai mic, ședea deoparte, că se curățase, și ronțăia semințe. Lângă flăcări, bătătoriră pământul cu palmele, și Bozoncea scoase zarurile. De data aceasta, meșter se dovedi codoșul. Scuipă și-și făcu semnul crucii, că era bisericos. Babaroasele cădeau clănțănind în praf. Hoții priveau cu ochii aprinși norocul. - Șanu-Brăila! spuse unul. - Perechi! mârâi alături Piele. Bozoncea strânse oasele, râse cu toată
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
fraților, ce mai masă! Numai curcani fripți și găini de săreau din oalele în care fierbeau. Și cârnați, și salam, și pune... Îmi lasă gura apă și-acu. Am întins mâna să-nfulec ceva, parșivul de Dumnezeu mi-a tăiat zarurile: Nu se poate, Ciupitule! Tu ești pedepsit să stai și să te uiți cum beau eu cu sfîntu Petre bere la metru!" Și s-au apucat, mînca-v-aș ochii, să pilească! Și parcă erau mai mulți și înșirau sticlele lîng-un zid
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
se făcuse somn și scârbă. Era ultima lor seară. Gheorghe strânsese bani și avea de gând să-i lase. I-a spus lui Paraschiv: - Haide cu mine, ia-o și pe Didina, că vreau să pic și eu o dată la zar, să dau de pileală! - Da ce-ti veni? - Uite-așa m-a apucat pe mine, că cine știe... Pungașul s-a uitat bănuitor la el: - Treantă... - Ce-i? - Mă, nu cumva... Codoșul fluiera de unul singur, cu munile în buzunare
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ideal pasiunile și hobby-urile noastre... Pentru mai multe detalii Lieury, A.; Fenouillet, F., Motivation et réussite scolaire, ediția a II-a, Dunod, Paris, 2006. Fenouillet, F., La Motivation, Dunod, Paris, 2003. NOTE Joc ce are în prim-plan cinci zaruri de os, dintre care patru sunt colorate la fel, iar unul în negru (n. trad.). Joc ce are la bază întrebări (n. trad.). 80. Este adevărat proverbul „Toate trec mai întâi prin stomac?” Ierarhia motivațiilor „Toate trec mai întâi prin
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
revue littéraire mensuelle, n. 775, mars, 1992. 129. Lyotard, Jean François, Discours, figure, Éditions Klincksieck, Paris, 1974. 130. Lyotard, Jean François, Condiția postmodernă, Idea Design & Print, trad.de Ciprian Mihali, București, 2003. 131. Mallarmé, Stéphane, Divagații. Igitur. O lovitură de zaruri, trad. de Ioana Diaconescu și Mihnea Moroianu, Editura Atlas, București, 1997. 132. Manolescu, Nicolae, Despre poezie, Editura Cartea Românească, București, 1987. 133. Manolescu, Nicolae, Metamorfozele poeziei, prefață la antologia Poezia română modernă de la G. Bacovia la Emil Botta, Editura Alfa-Paideia
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
în schimbul reparării unei perechi de ghete, încât n-ar fi dus lipsă de un pahar pentru oaspeți. Nu, Părinte, tatăl meu n-a băut niciodată iar la cârciumă merge când și când ca să se uite cum joacă ceilalți cărți sau zaruri. Așa se mai distrează și el, e un om cu scaun la cap și a muncit toată viața. Pentru o clipă îi trecuse prin gând să se răzbune pe Geronimo și să născocească precum că ar bea de dimineață până
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
trezești sub un pin falnic, care va grăi celui ce are sufletul despovărat și gata să asculte. Dacă cel ce se nimerise în preajmă era o iscoadă, se-ndepărta imediat și se-ndrepta aiurea, unde se ghicea sau se juca zaruri. Tommaso juca și el oleacă, pentru a nu-i face să uite că era nebun, și puțin chiar credea în născocirile lui: Ceea ce omul este capabil să găsească în propria închipuire, poate găsi și în realitate, repeta el ca și cum ar
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
decât la întrebările despre viitor. Trecutul e treaba noastră. O fi existând o altfel de monedă, dar nu-i din argint. Ori poate, fiind mai complicat, nu e destul să arunci cu banul. Trebuie mai multe variante, să dai cu zarul, de pildă. — Cât am lipsit, l-au scos pe Ionuț de la reanimare... — Nu mai avea ce face acolo. Mănâncă singur, poate să- și ducă lingura la gură. Ba chiar, azi de dimineață, s-a ridicat în capul oaselor. A cam
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cealaltă. Dacă o prăjești bine și o amesteci cu cartofi, zici că mănânci carne de-adevăratelea. Mai că-ți vine să te scobești în dinți. Se întoarseră amândouă spre el și râseră. Prin ușile deschise se auzea un zornăit de zaruri. Bărbații jucau table. Apoi zarurile nu se mai auziră. Acum trăgeau câte o dușcă. — S-a scumpit carnea, constată Maca, explicând astfel mirosul neîntrerupt de ceapă prăjită și gălbejeala soioasă de pe pereți. — A fost un an foarte bun pentru ceapă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
și o amesteci cu cartofi, zici că mănânci carne de-adevăratelea. Mai că-ți vine să te scobești în dinți. Se întoarseră amândouă spre el și râseră. Prin ușile deschise se auzea un zornăit de zaruri. Bărbații jucau table. Apoi zarurile nu se mai auziră. Acum trăgeau câte o dușcă. — S-a scumpit carnea, constată Maca, explicând astfel mirosul neîntrerupt de ceapă prăjită și gălbejeala soioasă de pe pereți. — A fost un an foarte bun pentru ceapă, observă una dintre femei, arătând
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
draga mea, sau oricum ne amintim, sau vei fi amintit de amintire: Ne oprim, pentru un exemplu: Păpușa muzicii îngropată Și catârul măgar binecuvântat Totul se înfulecă pe sine din același furaj de înfulecat Totul ca și deja aruncatul viitor zar Nu: Cădere PIANISTA: Da, suntem pierduți pentru tot și toate care nu știu că în sine sunt deja putrede. Chiar și eu îmi schimb vocea mea idioată (își preschimbă vocea): în unele zile mă gândesc că am voie să mă
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]