7,506 matches
-
ciocan în daltă. Măcar un pic, o găurice, Dumnezeii mamii lui! Mare șmecher este Vasilică ăsta! Între confrați Spre asfințit cerul devenise rozaliu și soarele cobora obosit, ascuns de nori anemici, striați și pîclișiți. În partea de est nu era zare de nor, doar dincolo de Holboca, pe la basarabeni, se vedeau ceva forme neclare, care ar fi putut fi catalogate drept nebulozități nedefinite. În umbrarul aflat în posesia subsemnatului era răcoare și discuția cu amicul meu, Nicușor, lîncezea lamentabil. Fiecare evita dialogul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Tinică strălucește. Este tînăr, este deștept foc și are o mînă de aur. Din pasta mîzgoasă a malaxorului a fost zărit de o inimă haină, mizerabilă. De acolo a ieșit hidosul produs, nu spre a urca, cu infinit efort, spre zări îndepărtate, ci pentru a utiliza bidineaua lui respingătoare. Am o mare contribuție la opțiunea medicului Tinică de a rămîne la Iași. A acceptat casa care se dărîma și era populată de șobolani, doar ca să fie aproape de spital. Prin eforturi personale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
36 "Nimic în lume nu este atît de nestatornic, atît de trecător, ca acea faimă a puterii care nu se întemeiază pe forța ei proprie". 37 "Grele nevoi și-o domnie ce'ncepe mă-mpinge la de-acestea, / Pînă în zare, prin străji apărînd ale țării hotare". (Eneida, trad. D. Murărașu, 1956) 38 E de ajuns ca să nu aibă încredere, însă nu justifică pe cei care sînt răi și înșelători. (Christina) 39 ad votum = după dorință 40 Nu poate să pară
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
Pentru sine, a Înțeles că un iriș trebuie să fie vreun irlandez, țară unde știa că Biserica Catolică e la mare cinste, așa că patronul nu putea fi decît un om tare bun. Curgerea mîloasă a acestei viețuiri cu așteptări fără zare, cu scrisori rare, cu bani adunîndu-se prea Încet, cu vorbe noi și sucite dincolo de care nu se Întrezărea nimic, s-a oprit În pragul verii. Au bătut la poartă doi bărbați Întrebînd dacă nu cumva sînt prin casă pendule stricate
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
din ce găseau. Chiar În toamna aceluiași an, 1712, orașul Ulm era plin de coloniști disperați, Întorși În zdrențe din aventură. De frica vreunei molime, municipalitatea i-a reți nut În la găre de carantină. Abia următoarele operațiuni de coloni zare, mai bine organizate, au izbutit. Șvabii Înșiși spu neau mai tîrziu că prima generație de coloniști a avut parte de Tod (moarte), a doua de Not (mizerie) și abia a treia de Brot (pîine). Contele Károlyi, obișnuit cu confruntările ma
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
aceea, trebuie că simțea asemenea scriitorului rus. În plus, voia să și răsădească populație catolică pe moșiile sale pus tiite. A mizat pe cartea germană și a reușit. Satele de șvabi din Sătmar au sporit ca număr, au apărut coloni zările in terne de la un sat mai populat la altul mai sărac În suflete ori pe cîte un loc primitor, fără case. Károlyi a Început să-i așeze pe nemți și alături de români, fructificînd avan tajul absenței tensiunilor religioase dintre cele
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
strîgă nici geană, nici sprînceană, da’ p-aci, Îi plin de tălpile lor În tăt locu’... — Și pe la noi prin grădină? Întreba Lia. — Și p-acolo. Iar hierofania din 1953 nu putea fi decît feminină, cu o lumină dintr-o zare Într-alta a feminității, din apus la răsărit, căci Floare nu pomenea niciodată de strigoi, ci doar de strigi. Numai muierile erau În stare de tot felul de prefaceri și de rătăciri pe fața lumii noaptea ori pe scăpătat, cînd
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
În Illinois. Hotărîrea le-o dăduse peste cap băiețelul mort și Îngropat În acele locuri, se temeau că n-o să le poarte noroc pămîntul Americii. Așa că Pomean i-a scris Învățătorului din Pișcari, Întrebîndu-l dacă este În sat de vîn zare o casă mai acătării și atîtea iugăre de pămînt, că, dacă se află, el, cu nevasta și cu fătuca, se Întoarnă acasă. De vînzare era chiar casa arătoasă a Învățătorului, iar loturi și vite s-au găsit destule. Cu bani
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
fusese numa’ apă, se Îmbarcă pe vaporul Caronia, drept care, a doua oară În viață, văzu cum sclipește, la capătul mării și la Începutul Americii, Femeia. Inima ei nu se Împăca defel cu uriașa statuie, cu ea ca semn În toată zarea. Bine măcar că nu era vie, căci dintre vii cei dintîi ce i-au ieșit În cale pe pămînt nou au fost bărbații de la vamă. Nu s-a mai oprit la New York, ci a luat-o pe calea bătută pînă la
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
proclamau ei, trăgînd cu pistoalele În aer. Numai că așa fusese la Sibir pămîntul de cînd lumea, al cui voia și al cui nu-l răbda, neted, gras, nesfîrșit, sorbindu-te În Întinderea lui, mai mult depărtare decît geană de zare. Iar Pomean, ajungînd acasă În SÎmbăta de Rusalii a anului 1921, a adus În sat o tulburare mare: le-a predicat oamenilor că pămîntul era ca o roată, după cum Înțelesese el ne smintit, de vreme ce mergînd dintr-un loc, fie spre
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
uitat în stânga Lui și a glăsuit: "Nu-L vei ispiti pe Domnul Dumnezeul tău". M-am strâns mai tare în cutele veșmântului, fiindcă, iată, treceam cu El peste pustiu și când am ajuns pe muntele pe care-l știam în zarea depărtării, chiar acolo, m-am uitat să văd cu cine e. Nu era nimeni, doar se făcuse umbra mai deasă în stânga Lui și El striga cu glas mare: "Pleacă, satană! Căci este scris: Pe Domnul Dumnezeul tău Îl vei adora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
să rostești numele Lui Dumnezeu... Dar eu L-am rostit, așa, numai pentru mine, atunci, o singură dată, ca să nu-L uit. Și atunci, deodată, am simțit cum mă topesc de bucurie. Toată lumina soarelui, toată bucuria nisipului, toată liniștea zării și răcoarea nopților erau în numele acela. Așa se face că ne-am adunat toate firele de nisip... și am ajuns ce vedeți astăzi: trandafirul deșertului. Acum vi-L spun și vouă: numele acela e Iisus." Și în timp ce-L șoptea, apa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
mă interesează nici viața, nici moartea. Filosofia ta e prea sus pentru mine. Eu atâta știu : merg unde mi-e bine și rămân... cât mi-e bine. Ce, oamenii nu fac tot așa?! Pe urmă, cu vântul în cele patru zări ! Așa se face că am fost și eu acolo , pe muntele acela, unde spui tu mă izbise vântul, așa, într-o doară, chiar lângă o sămânță mică, neagră o fi fost chiar bunică-ta. Aș fi vrut să merg mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
lângă foc și mai așteptam ceva. Mă uitam pe furiș cum îi juca lumina focului pe chip: era aspru și blând, ars de vântul și soarele mării, părea că e o statuie de bronz, vechi de când lumea... privea nemișcat în zare... o fi așteptând să răsară luna, îmi spuneam... sau poate așteaptă pe cineva... dar cine putea să vină de dincolo de mare, când ai noștri se întorseseră deja acasă?! Nu vorbea niciodată. Nu povestea pe unde fusese, ce văzuse. Dacă îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Ca să vezi! mi-am spus atunci. Am avut dreptate: odată ce-l are pe tata în cer, sigur că soția lui e într-un palat în mare și copiii lui se joacă departe, pe valuri de asta stă uitându-se în zare, de asta e așa de bun și blând... Înseamnă că e semizeu... dar aceia sunt regi, se luptă tot timpul și se ceartă cu zeii, nu stau cu oamenii de rând, ca noi, nu sunt săraci, cum e el chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
mai și joci, vorbești cu toți, dar odată singur, golul se întinde și te sfâșie înlăuntru... ai plânge de dor, dar durerea ți-a uscat și lacrimile, iar când te culci, adormi cu gândul să-i visezi... Îi știi dincolo de zare și-i chemi... cu fiecare val pleacă de la tine strigătul și fiecare val se întoarce... singur. Ești sărac în duh și singura bogăție e dorul după ei și iubirea pentru ei... Așa mă simțeam și eu, pierdut, dar când l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
ar plăcea să am un frate așa mare, frumos, bun și puternic, ca El, dar dacă-i Fiul Lui Dumnezeu, înseamnă că poate face tot ce vrea; atunci de ce să poarte jug?! Un timp a rămas tăcut. Se uita în zare. Îmi părea rău că-l înfruntasem. Dar vroiam să știu, fiindcă mi-ar fi fost și mai drag Fiul acelui Dumnezeu al străinilor, dacă ar fi fost liber. Auzi tu ! Jug... Într-un târziu, m-a întrebat : Ai văzut vreodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
întețise. Bătrânul vâslea din răsputeri, dar barca parcă se-nvârtea în loc. Țineam ochii strâns închiși. De frică ce-mi era, nu puteam nici să plâng. Știam că nu mai e mult până la mal, dar ce folos ! Un fulger înconjură deodată zarea și începu să cadă ploaia. Repede și deasă. Așa de deasă, de parcă ne scufundaserăm deja. Peste tot, numai apă. Și în nările mele. Abia respiram. Marea fierbea. Îi auzisem pe alții spunând că marea "mugește", "urlă", dar nu era nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
se mai văzuse pe acolo. S-au speriat toți. A început o ploaie repede, flăcările s-au potolit și au putut să mă dezlege și să mă dea jos. Eu știam că venea musonul...(rămâne o clipă cu privirea în zare) Mama (se ridică): Hai, gata ! (se duce la masă și-și reia ocupația) Băiatul (gata să plângă, bătând din picior): Da' nu-i drept ! Mama (privindu-l pe băiat, care se uită drept la ea, "bătăios"): Of, ești ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
o pot socoti cea mai frumoasă zi din viața mea. Am aflat și am trăit atâtea Încât mi-am umplut sufletul de bucurii pentru un veac... Da’... omul vine, stă, dar mai și pleacă. Așa că am să plec spre cele zări, ducând În suflet bucurii cu nemiluita. Rămâneți cu bine, scumpilor. Iar tu să te faci grabnic sănătos, că te așteaptă atâtea treburi! Cu aceste cuvinte, l-a Îmbrățișat pe Nicu, care l-a rugat să mai treacă pe la el, ca să
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
facă o vizită de bun rămas, pentru că primiseră cu toții aprobare să emigreze în Israel. Peste câteva zile Stelian plecă la București. CAPITOLUL II 1 Culae mergea agale pe drumeagul care șerpuia de-a lungul izlazului și se pierdea undeva în zare. De când se pomenise singur, fără prietenul său, pe care-l înghițise parcă pământul, nu se mai întâlnise cu nimeni și tot rătăcise în neștire prin pustietatea luncii. Cu privirea el cerceta zarea, făcându-și mâna streașină la ochi, și uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
a lungul izlazului și se pierdea undeva în zare. De când se pomenise singur, fără prietenul său, pe care-l înghițise parcă pământul, nu se mai întâlnise cu nimeni și tot rătăcise în neștire prin pustietatea luncii. Cu privirea el cerceta zarea, făcându-și mâna streașină la ochi, și uneori i se părea că se afla pe drumul cel bun, iar alteori, că se rătăcise de-a binelea. Până la Argeșul cel cu ape mari și învolburate și până la casa lui deadul Vasile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
făcea din când în când ușa putredă și veche să geamă în balamalele-i ruginite. Adormi. Când deschise din nou ochii, el își dădu seama că nu mai ploua și prin ferestruica nu mai mare decât palma de deasupra lui zări luna, ivindu-se printre norii răzlețiți. Dar nu sfârșitul ploii îi curmase somnul. De dincolo de ușă se auzea limpede scârțâitul unor roți de căruță, așa că, fără să stea pe gânduri, Culae se repezi pe ușă afară. O căruță se vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
de trilurile privighetorilor și de chemările insistente la nuntire ale păsărilor fără cuib. Și bogăția asta de mireasmă și culoare durează câteva săptămâni că, odată cu încheierea stadiului de maturizare, încep ninsorile cu petale dalbe ale florilor de cireș ce albesc zările și cărările. Cu îndreptățită mândrie oamenii locului amintesc oaspeților ori de câte ori au ocazia că aici s-a născut una dintre variantele Mioriței, că aici se află acel picior de plai și acea gură de Rai cu iarbă grasă și cu flori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
mă aflu către apus. * * * Cine nu ascultă de bătrâni rabdă de foame, discutau doi săteni din Dumbrava vecină privind la solele Societății Agricole Bahna. Lanurile de cartofi în floare și de porumb verde-crud, fără nicio buruiană se răsfățau până către zare. Aspersoarele tocmai își încheiau udarea de către seară. Culturile se prezentau în toată splendoarea lor. Aiasta-i treaba leatului meu, Fodur Nicolai, pe care îl cunosc încă de când eram flăcăi. Am făcut și războiul cu el până la Cotu Donului și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]