5,010 matches
-
intimitatea persoanei, repetând întruna că așa ceva nu se face, nici chiar pentru un scop atât de distins și de înălțător, precum este literatura, bunăoară. Însă pe cine dintre noi toți nu mișcă - sufletește vorbind - un astfel de om, care se zbate așa de vârtos împotriva conștiinței sale și care are inima înțesată doar de regrete și de frustrări, dar lipsită cu totul de speranțe? Pentru un tânăr, un eșec nu are o însemnătate prea mare, fiindcă el, în Istorisiri nesănătoase fericirii
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
inima înțesată doar de regrete și de frustrări, dar lipsită cu totul de speranțe? Pentru un tânăr, un eșec nu are o însemnătate prea mare, fiindcă el, în Istorisiri nesănătoase fericirii 37 vigoarea vârstei sale, știe și poate să se zbată, să-și ia din nou puternice elanuri, să prindă aripi și să calce pe nori, crezând cu hotărâre că lumea întreagă-i doar a sa, să-și îndrepte fruntea în sus, după ce o atare greutate i-o trăsese în jos
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
luat fiecare vermorelul în spinare, cu intenția bună de a îndepărta elementul descompus și de prisos. Într adevăr, locul era abject, scârbavnic și de nesuportat: printre smocuri de paie răzlețe vedeam rozătoarele agitate, pe care le hărțuiam, cum aleargă, se zbat, unele mor, altele, mai L 68 Rareș Tiron abile, scapă și apucă să intre în găuri, unde de bună seamă că se simțeau în siguranță încă. Niciodată n-am agreat nici meseria de deratizator, nici pe cei cu care am
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
că bezna nebuniei nu mă întunecă deloc, așa cum se întâmplă cu toți ceilalți nenorociți din locul acesta ordinar. Nu eu, însă, am vrut să ajung aici, ci chiar m-am împotrivit mult, să știi. Nimeni n-ar trebui să se zbată mai tare, luptând pentru libertatea sa, decât cel care știe bine că nu a greșit cu nimic! Am fost adusă aici cu forța de către familia mea, renegată și uitată de toți, sub singurul pretext că în mine glăsuiește - chipurile - o
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
oricine că facultățile minții ei deveneau din ce în ce mai zdruncinate. Slăbise îngrozitor. Și așa, s-au scurs multe zile. Apoi, într-o noapte, una nu mai puțin întunecată decât era mintea rătăcită a femeii, aceasta, chircită toată în patul său de fier, zbătându-se precum o face mielul fără vină în clipele dinaintea jertfei, în puterea unei crize cumplite, muri. Se sfârși cu buzele supte și vinete, deschise pentru a șopti numele lui Victor, care, împreună cu cel al lui Dumnezeu, precedase ultimul ei
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
plăsmuiești fiul direct în seraiul oamenilor de vază ai lumii întregi, ca apoi să-l vezi dintr-odată cum se îndreaptă, în cădere liberă, spre mocirla de temut a celor săraci și anonimi, este sfâșietor. Mamă fiind, vezi cum se zbate în ea, parcă dorind să nu se înece, dar, totodată, îți refuză mâna pe care i-ai întins-o spre a-l salva, într-o dovadă a ta de supremă compasiune. Strigi Istorisiri nesănătoase fericirii 103 la el puternic, dar
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
nici curând și nici vreodată nu-mi doresc, cu niciun chip, să-i las pe ceilalți din jurul meu să fie martorii propriului meu sfârșit; însă, pe de altă parte, cu tot pesimismul meu, parcă o părticică din mine - nu știu cum - se zbate continuu să fie încă optimistă! - Ia oprește-te!, interveni Luiza. Este ceva aici, la mijloc, care șchioapătă!, rosti aceasta scurt și accentuat, foarte sigură pe ea. Fii atentă la mine! Să-ți intre bine-n cap: nu poți să fii
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
ordinare și viclene se ascund abil în spatele unor denumiri dintre cele mai atrăgătoare, mai agățătoare, care momesc pe loc și subjugă cu puterea lor. Acestea se numesc în chip generic: „frumusețe”, „bine”, „bucuria sufletului”, „nemurirea lui”, „are rost să mă zbat”, „are rost să întreprind ceva pe lumea asta”, și tot așa, la nesfârșit! Înțelegi? Numai în felul acesta, acești oameni pot rămâne în picioare, altfel s-ar prăbuși grabnic în gol: mai întâi în suflet, iar apoi de pe vreo clădire
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
îți dă puteri nebănuite, dar asta doar pentru o scurtă vreme, căci, peste foarte puține momente, cazi din nou în slăbiciunea din care te ridicaseși tu puternic, puțin mai înainte. Întocmai la fel făcu și femeia, fiindcă, văzând că se zbate singură în zadar și că nu poate ține deloc pasul cu eschivele rapizi ale băiatului, încercă să se înfrâneze pe cât posibil și să se mulțumească numai să-i vorbească. Gâfâia, însă, puternic. Avea o mutră dușmănoasă, răutăcioasă și autoritară, încât
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
fericirea mea cu tine, să pornesc a sta de vorbă despre ea numai cu mine, și atât. Pentru tine, mi-am pus zăvor la suflet - așa să știi! - și n-am mai arătat interiorul inimii mele nimănui! Pe urmă, tot zbătându mă și zbătându-mă în forul meu interior, ca să văd ce am de făcut în continuare, am început să-mi dau răspuns, pe rând, la întrebările ce tot eu însumi mi le ridicasem singur înainte. Da, este foarte dificil să
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
tine, să pornesc a sta de vorbă despre ea numai cu mine, și atât. Pentru tine, mi-am pus zăvor la suflet - așa să știi! - și n-am mai arătat interiorul inimii mele nimănui! Pe urmă, tot zbătându mă și zbătându-mă în forul meu interior, ca să văd ce am de făcut în continuare, am început să-mi dau răspuns, pe rând, la întrebările ce tot eu însumi mi le ridicasem singur înainte. Da, este foarte dificil să-ți dai cu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
fu acela că femeia nu-și pierduse cunoștința, însă nici lucidă întru totul nu s-ar fi putut zice că era. Ca să spun așa, se comporta precum omul căruia tocmai i s-a împlântat adânc un cuțit în piept și, zbătându-se în chinuri groaznice, așteaptă ca, în chiar clipa următoare, să-și dea de tot duhul. Dacă ar fi intrat cineva în cameră exact atunci, fără îndoială că, instinctiv, din prima clipă și-ar fi întors privirea de la victimă - n-
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
erau înroșiți ca niciodată, mâinile i se frângeau, întreaga-i făptură, atât de fragedă în ciuda unor ușoare rotunjimi care nu făceau decât să îi dea și mai mult farmec, părea zguduită de o povară imposibil de purtat. În jurul gâtului, se zbătea cercul viu al unei eșarfe de mătase neagră, cu o puzderie de petale smulse, parcă, de vânt. Ea ne cerea scuze, înțelegeam treptat, se pleca și nu îndrăznea să se mai ridice, Reiko își ridicase sprâncenele a mirare, iar eu
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
mine? Trebuie să le repet, pas cu pas, tot ce am făcut. Un parcurs identic cu al lor, și totuși undeva s-a strecurat eroarea fatală care m-a transformat în paria. Între noi aerul devine dens, a tulburare se zbat genele lui Yoko. Atunci cade fulgerul revelației. Cade drept între noi, subțire și nemilos. "Te așezi altfel!" "Mă așez altfel!" "Nu te așezi până în spate!" Nu mă așez până în spate!" "De ce nu te așezi până în spate?" Pentru că... nu mă așez
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
tulpină de culoare închisă care se tot târa pe pământ. Când a ajuns la Viorela, care se afla în fața lui la câțiva metri, i-a legat picioarele, apoi mâinile și la urmă i-a astupat gura cu frunze. S-a zbătut Viorela, dar nu prea mult timp, corpul i-a fost complet imobilizat și nu mai putea mișca, ajutor nu putea cere, gura fiindu-i înfundată cu frunze. Odată cu trecerea minutelor, Viorela simțea cum tulpina o strânge tot mai tare. Atunci
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
i-o dădu lui Norocel, zicându-i: -Ai grijă de această cheie, să n-o pierzi, apoi nu uita că este grea, să nu-ți cadă cumva peste picior. Deschide poarta aceea și vei scăpa de nevoia în care te zbați de atâta vreme împreună cu mama ta. Îndreptându-se către poarta către care arăta leprosul, Norocel se gândea; „oare ce o fi vrând să spună să nu pierd cheia și să n-o scap peste picior? Poate știe mama”... A ajuns
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
Ducu. -Măi da ce mustăți ai! De toată frumusețea, se mira Ducu privindu-l pe Scoruș, și a început să-l tragă de mustăți apoi să le smulgă una câte una. Scoruș a început să plângă tare și să se zbată în brațele lui Ducu, pentru că îl durea îngrozitor după ce acesta i-a scos aproape toate mustățile. În timp ce Scoruș se zbătea și plângea, fără să vrea l-a zgâriat pe Ducu pe mâini și pe față. Văzând aceasta Ducu s-a
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
-l tragă de mustăți apoi să le smulgă una câte una. Scoruș a început să plângă tare și să se zbată în brațele lui Ducu, pentru că îl durea îngrozitor după ce acesta i-a scos aproape toate mustățile. În timp ce Scoruș se zbătea și plângea, fără să vrea l-a zgâriat pe Ducu pe mâini și pe față. Văzând aceasta Ducu s-a supărat și l-a lăsat pe Scoruș fără nici o mustață, după aceea l-a aruncat într-o tufă mare de
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
mulți spini numită șerhac. Era unealta cu care ei se apărau atunci când erau atacați de ceva sau cineva. Angela nu era la fel de puternică dar făcea și ea ceea ce putea. L-a ajuns din urmă pe tânărul în brațele căruia se zbătea Adela, i-a prins acestuia părul ce se revărsa pe umeri și i l-a răsucit de-a lungul șerhacului. Tânărul simțind cum părul de pe cap îl chinuie, a țipat animalic de nervi combinată cu durerea insuportabilă, a dat drumul
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
și trecător: "Trupul (carnea) nu folosește la nimic zicea Mântuitorul Christos Spiritul este cel ce viază (trăiește)". A fost nevoit să accentueze acest adevăr deoarece vedea că poporul evreu, se pierdea în // mărunțișuri și că toată viața-i religioasă se zbătea într-un formalism sec, punând preț mai mult pe viața aceasta decât pe cealaltă. Formalismul predomină în ritualul domestic al tuturor popoarelor până-n ziua de astăzi și fapt curios că practicanții tuturor superstițiilor sunt cei dintâi care aruncă piatra în
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
în sine nu mai este nici satisfăcută, nici nu i se mai răspunde. Și totuși această venire nu încetează așa cum nu încetează nici sporirea sau plusul inerent acesteia. Se creează atunci o situație de tensiune extremă în care individul se zbate. În vreme ce în acesta din urmă plusul nu încetează a fi produs, și aceasta prin mișcarea vieții care îl produce ea însăși, totuși în el nu se face nimic care să dea acestei energii permisiunea de a se elibera, nici una dintre
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
Mezina mult iubită a familiei se înzdrăvenea văzând cu ochii, spre nesfârșita ușurare a lui Arm, care își făcuse atâtea griji și atâtea gânduri negre în orele, și zilele, și săptămânile acelea lungi și apăsătoare în care Mădălina ei se zbătuse ca o frunză în bătaia puternică a vântului, iar viața părea să-i atârne de un fir de păr. Soarta se arăta binevoitoare, era blândă, nu împinsese lucrurile înspre o dramă nemeritată și foarte greu de îndurat de sufletul unei
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
de-atât - ceva ce nici nu poate fi rostit? Nu știu. Și poate că nu voi afla niciodată. Ca mulți alții, n-am depășit faza acelui tată care vine la Iisus cu fiul său stăpânit de "duhuri mute". Încă mă zbat în încercările de a înțelege sensurile cuvintelor sale îndurerate: "Cred, Doamne! Ajută necredinței mele!"
Credeți în Dumnezeu? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8065_a_9390]
-
întoarcem, se întorc și ei, ca niște ace magnetice, și ne petrec îndărăt, curioși, ca niște deținuți după gratii. "Crapii unde sunt?" - "Crapii, dincoace. Ei turbură apa, nu le place să-i vezi." Câinii de pază, doi lupi negri, se zbat în lanț, lătrând, și lanțul glisează în sus, în jos, pe sârma lungă, care, sub opintirile lor, se întinde, mai-mai să se rupă. Pe urmă, mi se face frig. Afară nu-i frig. în odaie, în mijlocul ei, nu-i frig
Păstrăvii (din reportajele de altădată) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7852_a_9177]
-
lui Vodă Ghica, nu se lasă pînă nu-l vede de aproape pe temutul Metternich, în acel moment omul cel mai puternic din Imperiu: va fi însă dezamăgit, pentru că acesta "seamănă cu toți nemții" (Scr. VII, decembrie 1838). Autorul se zbate mereu să ajungă în față, atras de celebritate: îi va vedea pe Papă, pe Regina Victoria a Angliei și pe Prințul Consort Albert, pe Regina Franței Amélie, contemplată de la doi pași, pentru că Ion se strecurase înadins la missa de la biserica
Rastignacul din Făgăraș, Ion Codru Drăgușanu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7368_a_8693]