1,218 matches
-
nelipsiți din apartament doi amici, ambii holtei. Unul, iubitor de jazz, ne ironiza entuziasmul cu care primeam noutăți futile, gen Amarok sau Islands. Desigur, aprecia și el solistele lui Oldfield, dar nu atât de mult ca pe focoasele negrese ce zbierau (spuneam eu, să-l irit) aceleași onomatopee scăpate la coborârea din baobab. Celălalt, iubitor de progressiv-rock, avea ochi aproape identici cu cei ai tinerei neveste, pe care nu se sfia să-i studieze de la distanța minimă la care miopia Îi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
mine și m-am sprijinit de tăblia patului, preventiv; dar el se limită la o înjurătură puternică și trecu pe partea cealaltă a patului, spre scara ce ducea jos, în atelierul principal. Am sărit ca arsă din pat și am zbierat la el aplecată peste balustradă: —Tu ai fost ăla care a venit pe aici, îți aduci aminte? Nici măcar nu te-am invitat. Nu m-aș întoarce la tine nici dacă m-ai ruga în genunchi! — Sigur, sigur. Deci la aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
era, să pară trecută. Puțin mai departe de grup era un tânăr cu un aer răutăcios, purtând un costum imaculat și o cravatăîn dungi, ale cărei culori erau atât de stridente, încât trebuie că erau emblema unui club exclusivist. —Sebastian, zbieră Sir Richard, și Sam! Mă bucur că te revăd, draga mea. A dat mâna cu Sebastian într-un stil foarte masculin, iar pe a mea a bătut-o ușor, în timp ce m-a sărutat - un amestec de salut englezesc și continental
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Mioriță lae, lae bucălae... -; că Turcul este lupul. Buuun... Fiara sălbatică de lup a-Înhățat-o pe biata oaie, a-nghițit-o pe jumătate, cea cu buci, de unde: bucălaia - Însă prin cealaltă, cea cu doar bucca (de aici: buciumul ciobanului cu pricina), oaia behăie, zbiară, buciumă, cere ajutor - de la cine? De la mine, Rus, eu, Ursul am fost totdeauna gata să-mi vărs sângele pentru libertatea altuia - că noi o ducem și-așa făr-de, În svoboda noastră tradițională, slavă, cum ar veni: sclavă... Dar cum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
am văzut eu, cu ochii mei, pe imașul nostru, al Cailor, cum șătrarii care-și Întinseseră sălașul acolo și caii noștri nu mai pășteau, tremurau și ei, de frică, doar și calu-i om. Și când a-nceput el să zbiere ca dracu. Și când a-nceput el să zvârle. Și când a prins a da din urechi ca dintr-o mitralieră. Pe femeie a trântit-o-ntâi, după aceea a pălit-o cu copita, măgarul de măgar, curgea sângele ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
100 de lei pagina). Liniște perfectă, personal amabil. Împrumut pe bază de card magnetic: dacă te taie capul și ai dorința să rămâi mai mult, după ora 23, ora de închidere oficială, o poți face. Și, cel mai important, nu zbiară nimeni la tine, nu te simți ca un infractor, totul se face pe bază de încredere. Aceasta este partea pozitivă a existenței academice de aici. Partea negativă... ar fi mult de spus și nu aș vrea să reiau retorica puțin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
să se întoarcă pe la casele lor, oricum ar fi fost acelea. Dar ei, pe urmele învinșilor și secând, violând, distrugând totul în calea lor, scandau cu ultimele forțe : "Berlin ! Berlin !" Sindromul învingătorului : cel de a domina cu orice preț învinsul ! Zbierau cuvinte în limba rusă și furau tot puținul care mai rămăsese prin casele noastre. Femeile tinere luau drumul ascunzătorilor, ceea ce a trebuit să fac și eu cu Minodora. La un interval de două zile am primit vești despre frații mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
din piatră care părea să sfâșie carnea de pe mine. Apoi am fost trântită pe o pardoseală slinoasă. Am deschis ochiul valid și i-am văzut pe chinuitorii mei. Erau acum patru militari dintre care unul părea să fie șeful care zbiera la ceilalți. Deși știam puțină rusă, nu înțelegeam mare lucru din vorbele lui. Când în fine s-a uitat spre mine și i-am văzut chipul, primul meu gând a fost : "Câinele din vis ! Dacă chipul ăsta inuman se apropie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Întotdeauna când erau intervievați pacienții violenți. Whittier se apropiase de Norman. Acesta avusese un moment de panică Îngrozitoare până când auzise ușa descuindu-se și trei asistenți uriași năvăliseră Înăuntru, Îl Înhățaseră și-l traseră de o parte pe Whittier, care zbiera și Înjura. Norman se dusese Întins la Îndrumătorul său, cerând să i se spună de ce fusese „lucrat“ În felul acesta. Îndrumătorul Îl Întrebase: — Lucrat? — Da, lucrat. — Dar nu ți s-a comunicat În prealabil numele pacientului? Numele lui nu ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
În cărțile mele de până acum am "comunicat" ce am avut de spus! Dar, nevindecat de tainele scrisului, mai am pe șantier unele proiecte. V.P.: Mulțumesc, dragă Poete Calistrat Costin pentru acest dialog. "Aproape-am isprăvit și cuvintele și tăcerea,/zbier la mine însumi prin semne-/nu înțeleg mai nimic-/". V-ați prins? V-am citat! Iași-Bacău, 2014-2015 Comentarii critice "SATIRĂ DUHURILOR MELE... (1980), subintitulată parodii și nu prea, efectiv cea mai bună carte a lui Calistrat Costin și o apariție
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
a dat. Era numărul lui. Își cenzurase ca un tâmpit propriul articol. Am izbucnit în râs, dar Caraion, cu o cută amară, pretimpurie în colțul gurii, n-a schițat măcar un surâs. - Colonelul Atanasiu, a continuat el, m-a întîmpinat zbierând într-un necontrolat acces de furie, unde mă trezeam? Cum am îndrăznit să atac Axa, cum mi-am permis să sugerez că tatăl și fiul (episodul Vasilescu) au murit amândoi din pricina nemților? Și cum mi-a trecut prin cap să
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
găsi o partidă bună. — Fă-ți rost de un soț mai întâi. Ești de un romantism naiv când e vorba de copii. Stai până îi uscăm părul și atunci o să vezi cum stă treaba. Se îndreptă amenințător spre Lottie, care zbieră când văzu foehnul de parcă ar fi fost Fecioara de Fier din Nürnberg. Fran o o strânse și mai drăgăstos, izbită deodată de o idee inovatoare. Crezi că trebuie să am un bărbat? Vreau să spun, în zilele noastreă — Normal că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
curtenitor. Îi dădea mâna să se simtă împăcată cu întreaga lume acum, după ce-l ochise pe domnul doctor Laurence Westcott. — Luați astea. Sunt croasanți. Băiatul se chiora nedumerit la ce era în pungă în timp ce Henrietta demara în trombă. — Ei, Shane! zbieră la celălalt puști. Ce naiba e ăla „coasand“? Stau de vorbă cu domnișoara Francesca Tyler? Sau ar trebui să spun doamna Francesca Tyler? Tonul plin de sarcasm o făcu pe Fran să se îndrepte în scaun și să se oprească din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Apoi îi trânti telefonul. Fran închise ochii. Știa că făcuseră bine publicând povestea. Fusese o poveste bună, iar Wadey’s Buses pusese într-adevăr în pericol viața pasagerilor. Însă chiar și așa, tot te simțeai ca ultimul om când cineva zbiera la tine prin telefon. Ba mai rău chiar, știind că lăsai niște oameni pe drumuri. Era gata să izbucnească în lacrimi. Slavă Domnului că nu era nici unul din reporteri prin preajmă. Fran simți o mână pe umăr și tresări. —Te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
el se așeză. Ralph, hotărând că avea o datorie ca gazdă, sări de pe scaun și-l întrebă dacă dorea zahăr sau lapte. Iar când Laurence răspunse că voia doar lapte, îi întinse prompt zahărul și lăsă jos laptele. — Lapte, Ralph! zbieră Phyllis, făcându-i pe toți să se întoarcă. Laurence a zis că vrea lapte, nu zahăr. Nu mai poți să faci nimic ca lumea? Le înfruntă sfidătoare privirile uimite. — Ei bine, încercați numai să trăiți în aceeași casă cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
o treabă bună cu Ben, Jack. E un băiat bine-crescut. Fran trebui să recunoască faptul că, dat fiind obiceiul tatălui său de a aduce femei străine acasă una-două, Ben părea să fi supraviețuit admirabil. Probabil avusese noroc, atâta tot. — Ralph! zbieră maică-sa de pe alee. Unde Dumnezeu ai fost? Știi că e seara mea de bridge. A fost de-a dreptul urât din partea ta. Oricum, țâșni pe ușă, cu haina și geanta în mână, eu am plecat. E o mulțime de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
două sute la sută, că telefoanele vor funcționa până mâine? fu nevoită Fran să strige la bărbatul de la UK Telecom ca să acopere decibelii din redacția de știri, care aproape că ar fi putut constitui un motiv de acționare în justiție. Reporterii zbierau ca să se facă auziți printre bocăniturile muncitorilor, un lucru care părea să-i întărâte pe aceștia din urmă să bocăne și mai tare. Îi amintea lui Fran de una din reprezentările italiene ale infernului. Slavă Domnului, spre deosebire de infern, ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
pe bază de fish’n’chips înfulecate în grabă, pe biroul lui Fran și anunță cu un aer ce aducea a încântare că cel mai mare lanț de distribuiție a presei din regiune refuzase categoric să expună Fair Exchange. — Ce?! zbieră Fran. Cum pot să facă asta? Avem panouri de promovare instalate în tot orașul, reclame menite să ațâțe și să intrige pe toată lumea, începe să se vorbească despre asta, am auzit chiar eu. — Ți-am spus că ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Alen își băgase dintr-odată coada în viața Francescăi și ce-ar trebui el să facă spre a-l scoate din peisaj. A doua zi, învăluită în zarva și forfota redacției de știri, într-unul din puținele momente când nu zbiera nimeni la ea, cerându-i să ia vreo decizie, Fran nu reușea să-și ia gândul de la testul ADN și de la ceea ce avea să-i dezvăluie. Dacă se dovedea că Jack era tatăl copilului, atunci Laurence avea să pună punct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
confirma regula. Îi trebui un sfert de oră să când ajungă la magazinul exclusivist cu rochii de mireasă, tremurând, zdruncinată și ținând în brațe roata mizerabilă de la prețioasa bicicletă Mountain Bike a lui Sean. — Fran! De ce arăți în halul ăla? zbieră Henrietta. Rochia ta minunată e gata și tu vii arătând de parcă te-ar fi călcat tramvaiul. Uite-o, nu-i așa că e superbă? Arătă spre o rochie somptuoasă din satin bej care era agățată pe un umeraș parfumat lângă oglinda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
să te facă de râs în public. — Mulțumesc, mamă. Ești o fată de comitet. Phyllis zâmbi șovăielnic. — E mai bine decât să fiu o pacoste, bănuiesc. Când ajunse în sfârșit la redacție, totul era din fericire în parametri normali. Reporterii zbierau, Keith Wilson îl tachina pe Mike Wooley, iar Sean McGee, cu părul prins în coadă și cu un aer preocupat, era pe urmele unui ticălos fără inimă care arunca deșeuri periculoase, înșela consumatorul sau, în general, distrugea echilibrul planetei după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
între patru ochi. Cățea egoistă! Fără vreun avertisment își îndreptă pumnul înmănușat spre Fran. Fran fu atât de surprinsă, încât nici măcar nu se clinti și mănușa o lovi în plin. — Cum ai putut să-mi umilești fiul în halul ăsta? zbieră Camilla. Nu cred că ai vrut vreodată să te căsătorești. N-ai arătat nici pic de interes pentru nuntă. Nu-ți pasă decât de ziarul tău afurisit! Cum crezi că s-a simțit el? Fran se clătină, șocată de lovitura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
cercetat cu ochii... Apoi, când puneam sara de mâncare, a zis deodată: — De ce ai slăbit tu așa? de ce ești trasă la față? Ce ai? — N-am nimic, taică, ce să am? Și mi-a izbucnit în față sângele... Atunci a zbierat la mine: — Mâncare e asta, ori ce e? Și m-a plesnit peste obraji cu palma, m-a izbit cu pumnul în piept... Eu stam doborâtă la pământ... Ș-am înțeles că poate a aflat ceva... Nu, Chivo, nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și iarna asta, ca toate... răspunse râzând Niță. —Așa-i, - iarna n-o mânâncă lupii niciodată... Da’ totdeauna eu, iaca așa, pe după Bobotează, încep a mă gândi la primăvară. Iarna trăim, da’ ne cam înădușim... Așa-i și Iana mea... zbiară după soare de primăvară, nu altceva!... Faliboga se îngrămădi mai bine lângă horn. Mihalache Prescurie zise: —La primăvară vine și cuconașu... odată cu cocoarele... Faliboga dădu din cap și oftă: — Oi, frumosu-i când se topesc omăturile și rămân lanurile verzi ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
acasă". Dar s-a întîmplat ceva care nu mi-a dat voie. Am făcut pe mine de frică. Atunci m-a umflat râsul. "Tocmai eu care sânt vidanjor... să vadă ăștia că m-am cufurit pe mine?" "Ce rîzi?" au zbierat ei. Uite așa, ce n-am voie?" i-am înfruntat. Atunci unul din hoți le-a spus celorlalți: "Lăsați-l, bă, că e un păduche. Hai, cară-te", s-a întors spre mine. Dar eu nu vroiam să mă mișc
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]