1,162 matches
-
rănile de putreziciunea cărnii din jurul așchiilor rămase la scoaterea țepușelor. — Vaită-te, măria ta, când nu mai poți răbda, țipă! Moașele spun că, atunci când țipă, femeile în durerile facerii se ușurează și asta le ajută să rămână cu mintea întreagă. Zbiară, măria ta! — Cucernice, să-ți împărtășesc o taină, dar să nu o spui nimănui. Nu simt nici un fel de durere. Scociorăște adânc până ajungi la loc sănătos că eu nu simt nimic, durerea sufletului meu este atât de mare, încât
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și bărbia îi ieșise cumva înainte. Din când în când, strângea din pleoape ca și cum scruta depărtările. Arhimandritul stingea lumânările ca să lase lumina zorilor să intre pe fereastră. — E nașul, îl văd bine, e nașul. Ce bătrân îmi pare... Auu, nu! zbieră ea. Nuu, mă îneacă sângele ăsta, e prea gros. Să meargă să toace și să bată clopotul de utrenie, porunci arhimandritul, scoțând capul pe ușă, să intre lumea în biserică, o să vin și eu. — Sfinția ta, crezi că și-a
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
fiu mai prevăzător și mult mai prudent. Am hotărât pe loc să-mi schimb tactica și strategia în altercațiile mele cu strigoii rebeli. Pregătii o găleată cu mujdei de usturoi, sare și tămâie din belșug. Noaptea au apărut din nou zbierând și chicotind sinistru distrugând totul în cale. Pisicile miorlăiau înfricoșate, câinii lătrau disperați și desorientați. Am aprins tămâia care scotea fuioare groase de fum aromat care se adunau în nori compacți. Din găleata cu mujdei am început să-i stropesc
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
iataganul unui tătar. Nu era real. Lovi tătarul tăindu-l în două, dar rămase întreg. Era o imagine virtuală, o hologramă. Același lucru valabil și pentru cei o mie de tătari. Stafii materializate spontan. Alergau ca bezmeticii spre casa domnescă zbierând, agitându-și iataganele false. -Stați pe loc-strigă impunător voievodul Roman. Linișteee! Ce credeți că faceți aici, maimuțoilor?Unde vă duceți?Ce vreți să faceți?Să vorbescă unul dintre voi, că de nu vă bag în cazanele cu smoală topită. Vreți
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
a dat. Era numărul lui. Își cenzurase ca un tâmpit propriul articol. Am izbucnit în râs, dar Caraion, cu o cută amară, pretimpurie în colțul gurii, n-a schițat măcar un surâs. - Colonelul Atanasiu, a continuat el, m-a întîmpinat zbierând într-un necontrolat acces de furie, unde mă trezeam? Cum am îndrăznit să atac Axa, cum mi-am permis să sugerez că tatăl și fiul (episodul Vasilescu) au murit amândoi din pricina nemților? Și cum mi-a trecut prin cap să
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
nenorocirile în cumpănă, 3. ar fi mai grele decît nisipul mării: de aceea îmi merg cuvintele pînă la nebunie! 4. Căci săgețile Celui Atotputernic m-au străpuns, sufletul meu le suge otrava și groaza Domnului bagă fiori în mine! 5. Zbiară măgarul sălbatic cînd are verdeață? Mugește boul cînd are de mîncare? 6. Poți mînca ce-i fără gust și fără sare? Are vreun gust albușul unui ou? 7. Orice lucru de care aș vrea să nu m-ating, aceea-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
plin de bălți. Eu o iubeam așa cum e, Și ea îmi arăta doar dragoste, Deseori fugeam pe imaș Alături de un cățel poznaș. Satul era plin de lume, Copii veniți la ai lor bunici, Ce se jucau, ieșeau din curte Și zbierau la ai lor părinți. Îmi amintesc, odată era vară, Când la vie eu plecam, Fugeam cu Rexi la vale, Și de nimeni nu ascultam. Azi când privesc ce trist e, A mai rămas doar un mormânt La care să plângem
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
meuănu plecaă ĂĂĂĂĂĂ.. Deja e prea târziu, ai plecat dejaă. LA MORMÂNTUL TĂU La mormântul tău Am aprins o lumânare Și o lacrimă s-a aprins Din ce în ce mai tare. Plâng și plâng și plâng, Căci mă doare Absența taă Strig și zbier după tine, Dar nu mai ești aiciă Te chem la mine, Când mi-e greu, să mă ridici. De acolo de sus, roagă-te la Dumnezeu Să îmi dea înțelepciune Și să pot să merg mai departe, Așa cum îți dorești
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
sprinten, dăruit de bunicul și care-l scosese de multe ori din încurcătură. Licuricii îl pândeau geloși aruncând scântei printre straturi! Deodată un fulger spintecă întunericul urmat de un tunet, care îl băga pe Radu sub cearșafuri. Îngrozit chemă ajutoare zbierând pițigăiat: - Bunico! Bunico! Pare că totuși furtuna se apropie și peste grădină se așternu acalmia... lansă câteva supoziții: - Greierii s-au ascuns în căsuța lor de sub pământ! Bunica îl contrazise, - Nu! S-au pitit după câteva frunze mai răsărite! Ploaia
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
ei! Frica... teama se înstăpânise asupra femeii! Așa auzise că își dresează unii caii cu metode barbare . Se așează în cerc cu bâte și îi acoperă capul cu un sac... îl lovesc fără milă în timp ce numai stăpânul îi vorbește și zbiară. Când bătaia înceta, lângă cal rămânea numai el... mintea calului se asocia cu glasul, bătaia cu persoana stăpânului... îi rămânea credincios până la moarte. Restul erau numai automatisme. Metodă garantată dacă ai inimă să dai într-un animal sau om! Bărbatul
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
Monștrii mi se furișează prin spate și mă frig cu ghearele lor. Alunec disperat pe esplanade de fosfor. Deodată, arma-mi dispare și-mi văd acum înainte doar brațele goale, păroase. Nu mă mai pot apăra. Fug, mă ascund, diavolii zbiară triumfători. Merg în echilibru pe o punte ca o lamă de brici. Sânt dincolo. N-am mai ajuns pe aici. Sânt steiuri de stâncă, tragice și mărețe. Intru în defileul putreziciunii, înțesat de carcase de om. într-o nișă găsesc
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
ce a fost? îi porunci Iahuben. Soldatul povesti cum căpetenia care i-a dat unui sutaș o ceată de oșteni înarmați s-a gândit după plecarea acelora că poate scrisoarea era ticluită, de vreme ce nu avea pecete. Atunci a început să zbiere și a înarmat în grabă altă ceată, mult mai mare, trimițînd-o pe urmele celei dintâi. Apoi îi spuse cum ceata lor s-a întîlnit pe drum cu ceata cealaltă care striga fugind: - Aruncați armele. Ascundeți-vă. Au venit zeii din
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
i-a fost de folos. Soldații îl lăsară, depărtîndu-se câțiva pași și nelăsîndu-i loc pe unde să fugă. Nu mai avea cum să scape. Dar deodată zări un soldat prăbușindu-se la pământ. Apoi altul. Apoi încă doi. Ceilalți fugiră, zbierând îngroziți. Îndată Auta, își aduse aminte de arma albastră, și nemaivăzîndu-se înconjurat, alergă spre tufe. Nu era din neamul tibbu, dar știa să fugă minunat. Când îl văzu lângă ea, Nefert îi încolăci gâtul cu brațele. Tremura. - Hai să fugim
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
prin piață bărbieri, strigînd: - Cine vrea să-și radă barba? Cine vrea să-l tund? Într-un loc, stătea sprijinit într-un genunchi un ins voinic care trăgea cu cleștele măseaua unui negustor de grâu. Negustorul așezat pe o piatră zbiera și se zbătea. Străinul nu înțelese ce se petrece și se opri să privească, însă văzu cu mirare că după ce răcnetele încetară, negustorul cel rotofei își luă măseaua însîngerată, trase un gât de rachiu de palmier și suflând greu îi
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
iritația și atacurile mele de anxietate, mereu sunt grămezi de pizde bătrâne care mă rețin cu văicărelile lor triviale. În mașină scot prespapierul. — Valorează fix pe dracu, complet inutil. Ce pizdă bătrână și cărpănoasă, rânjește Ray, trăgând de volan, apoi zbiară la un tip care se bagă În fața noastră: Bulangiu Împuțit! — Ce puțoi sunt la volan În ziua de azi... meditez eu, Încă uitându-mă la prespapierul inutil al băbătiei bătute-n cap. Ar trebui să-l urmăresc pe puțoiu ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
face bine să răspunzi când ți se vorbește-n morții mătii că dacă nu te aranjez io chiar acu’! Ai priceput! Puțoiul ăsta nenorocit se uită la el, Încercând să afișeze nițică sfidare. — AM ÎNTREBAT AI PRICEPUT ÎN MORȚII MĂTII! zbiară Ray, iar Ocky se cocoșează și mai tare. — Mda... calmează-te băi, n-am făcut nimic acu... scâncește el. — Ai Încurcat-o rău de tot frățâne, zice Ray, Închizând ușa și clătinându-și scârbit capul. — Calmează-te Ray, spun eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
cu mâncare la pachet, Tennants Super, Babycham și țigări, toate din generozitatea unui anumit Confrate Clifford Blades. Arăt Înspre el, apoi Îmi Întind mâinile și mi le pun pe cap mimând două urechi de măgar. Iihaa-iihaa! Iihaa-iihaa! m-apuc să zbier ca apucatu la el. O duc pe urâtă acasă, apoi pe Bladesey, care e prea nenorocit ca să-și dea seama că tipa e excitată la greu. Sunt pe centură cu Annalise. Ies pe o șosea laterală și o iau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
asta n-ar ține niciodată În Anglia, fiincăs prea mulți puțoi patetici care ar buși lucrurile și pentru ceilalți. Ca turiștii În vacanță de aici. Ajung la aleea mea preferată și În fața mea e o gașcă de tipi vulgari care zbiară cât Îi ține gura. Un pulică cu clonțu mare negociază cu un Îngeraș care-ar fi ideal pentru mine și vreau să-i bag capu puțoiului n cuptor și să mă afund pur și simplu În cameră cu ea. Merg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
sud. Mă fut: nus aici pentru vreme și În plus e destul de cald În curul unei curve. Brusc mă trezesc pe alee În mijlocul acelorași tipi mongoloizi și insolenți, pe care i-am văzut și mai devreme, care fac glume și zbiară. Îl lovesc pe șest În coaste pe unul dintre ei iar el Își pierde respirația și se apleacă pe când eu Îmi croiesc drum prin mulțime, strecurându-mă mai departe. Îl aud pe un tovarăș de-al lui spunând: — Ce santâmpla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
și puțoii pe biciclete, iar eu sunt prea aproape de marginea canalului În starea asta... puțoii ăștia olandezi... ... EC ar trebui să Închidă locul ăsta... Plec din Damrak da mă-mpleticesc pe o stradă Îngustă și mă izbesc de cineva care zbiară la mine, Însă eu merg În continuare, Îi ca un coșmar de rahat În care nu-ndrăznești să privești Înapoi. Hiperventilez când ajung Înapoi la hotel. Bladesey stă Întins pe pat la el În cameră, uitându-se la televizor. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
cei din Liverpool? Îți zic eu ceva despre cei din Liverpool, fornăi eu. — Nu trebuie să ne zici nimic despre cei din Liverpool frățâne, noi suntem din Liverpool, se ridică el În picioare cât e de lung. — Am remarcat asta, zbier eu pe un ton glumeț, arătând direct Înspre el. Cei din Liverpool sunt o gloată de isterici patetici de rahat. De parcă toată groapa Împuțită de gunoi a orașului dă audiții pentru Brookside. N-ai cum să negi asta. — Ai Întrecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
smucește Într-o parte. Încerc să reacționez, dar un alt tip Înaintează și-mi trage un șut În coaie și simt cum se ridică voma În mine. Mă prăbușesc Într-un genunchi și borăsc pe caldarâm. — Blegoman Împuțit ce ești! zbiară tipul. Unde-s Întăririle de rahat aici... sunt polițai, ce măsa! Unde-i Împuțita de poliție de umplutură! Ce morții măsii! — Haide Dermot, hai să ne mișcăm n măsa! Îl aud că spune pe unu dintre cei din Liverpool, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
dar spre rușinea puțoiului toți par să fie captivați. Mă uit la curva babană, Regina Mărimii, ai cărei ochi sunt ca farfurioarele de dulceață. — Șacu, ascultă puțin, continui eu, urmează gagicile carencearcă să spună a cui pulă e. — Haiso facem! zbiară Regina Mărimii. Îl ginesc pe Lennox care pare lovit, dar nu poasă facă nimic. Chiar și bătrânu Gus se bagă. Peter Inglis se duce primu, animalu Împuțit. Homosexualii sunt cele mai babane regini ale mărimii dintre toți, iar unui caz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Alec spune Mda, nicio problemă. Chestia a fost, și tul știi pe Alec Bruce, iar eu Înclin din cap zâmbind, că evada, dasta a fosluat În arest de fapt. Deci Alec intră prin efracțien magazin, În timce primarui Încaci și zbiară: vreau roba mea! Dacă nu-mi dați roba vă Închid localul! Și reține, vorbea serios. Apoi s-a dus la bucătărie șa luat un cuțit. Fetele erau Îngrozite, dar el și-a luat propriile-i haine și s-a apucat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Inglis e deja departe, o siluetă solitară care merge anevoios prin zăpadă pe Leith Walh. — Haide mă Peter! țipă Gus. — Dă-l În măsa de poponar, zice Gillman. — Homo Împuțit! țipă Ray după el. — BĂIAT DE RAHAT CA O GAGICĂ! zbiară Gillman, punându-și mâinile În jurul gurii. Restul băieților poate c-o să treacă peste asta, considerând-o o tâmpenie făcută la beție, dar Gillman a simțit gustul sângelui de poponar și n-o s-o lase baltă acum. Urmărim cu râsete batjocoritoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]