14,079 matches
-
flăcăilor, iar când acestea confirmară că sunt de acord cu alianțele propuse, împăratul își îmbrățișă vechii prieteni și vecini. Atunci, deasupra întregului ținut, se întinse un curcubeu uriaș, care schimbă toate culorile pământului. Florile îmbrăcară haine multicolore, păsările prinseră să zboare pe cerul albastru, animalele se zbenguiră pe pajiștile și în pădurile verzi, iar oamenii deveniră cu toții fericiți să aleagă orice culoare le-ar fi plăcut din cele pe care nu le mai întâlniseră niciodată până atunci. Referință Bibliografică: NĂSTRUȘNICA POVESTE
NĂSTRUŞNICA POVESTE COLORATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377211_a_378540]
-
lini, Se așează peste suflet Alb calvar... vis de-amar Peste mine și-al meu cuget. Te zăresc... tril ceresc, Ce departe ești de mine... Stau ciorchini... cabotini, Prăbușind străini în tine. Iarna mea... e a ta!.. Cântec de colinde zboară, Te privesc... te gândesc... Sala-i zumzet de vioară. Ce păcat...ferecat, Ți-este sufletul și rece... Iarna mea... peruzea Peste clipa care trece. Chipul tău...e al meu!.. Tu nu știi... așa-i mai bine, Roșu tril... vis viril
ROŞU TRIL de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1518 din 26 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377239_a_378568]
-
Acasa > Poeme > Devotament > IUBIRE ETERNĂ Autor: Gabriela Mimi Boroianu Publicat în: Ediția nr. 1512 din 20 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Sărut briza dulce din zori purpurii Ce zboară pe dealuri în muguri de tei Și-ajunge la poale de munți, iar tu știi Și ieși lângă poartă ofranda să-i iei. * Și gândul mi-l las în raza de soare Ce mătură câmpul abia înverzit S-ajungă unde
IUBIRE ETERNĂ de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1512 din 20 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377246_a_378575]
-
cu mintea printre norii afumați, iarba a crescut prin mine, parcă săvârșeam un rit, spiritul a luat-o razna, ploile m-au învelit și-am visat că am murit. tot pământul se topea și eu m-agățam de cer, tot zburam printre neant, eram omul fără trup și voiam cerul să-l rup. și m-am întâlnit cu tine, trupul meu era proscris, simultan cădeam în van, voiam să te prind o clipă, dar mai amănam un an. zeii toți treceau
VISUL UNEI NOPŢI DE PRIMĂVARĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377255_a_378584]
-
Te iubesc ! Ce e păcatul ? Ce e păcatul? Nu-i parfumul florii! Deși, nici ea, străină nu-i de asta, Căci prea ades mi-a-ndestulat fiorii, Din plin făcând să îmi atrag năpasta. Ce e păcatul? Nu-i o adiere! Deși zburând, cosițe înfioară, Stârnind în mine gând de mângâiere Și dor de-a reveni a câta oară. Ce e păcatul? Sigur nu-i femeia! Deși, mereu, a fost și ea prezentă, Încătușând cu nurii pe aceia, Prea des cuprinși de patima
ÎNTREBĂRI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377299_a_378628]
-
sosit repede un tramvai în stație în care erau puțini călători, fapt ce o bucură pe Floricica și o îndemnă să urce repede. Odată urcată, nu mai știu ce să facă. Toți călătorii, așezați pe scaune, priveau aiurea, cu gândurile zburând după stolurile de griji care fluturau în jurul lor. Fețe crispate, ochii adânciți în orbite, fălci încleștate și frunți adânc arate de gânduri și socoteli : atât am luat primă, atât am dat pe brad, atât pe jumătate de porc... atât pe
FLORICICA MAMEI-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382042_a_383371]
-
le, că țiganii ăștia sunt obraznici și că trebuie stârpiți. Am spus. Cum te cheamă, băi, asta mică? -Asta mică! răspunse candid Floricica, în hohotele celor din jur. -Să nu fii obraznică, băi! Că acuș îți cârpesc două labe de zbori prin geamul ăla, pui de cioară ce ești! Biata Floricica îl privea năucită, cu ochișorii ei limpezi și mari. Nu pricepea de ce au râs cei din jur, de ce s-a supărat domnul și de ce a spus vorbele acelea urâcioase. Ar
FLORICICA MAMEI-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382042_a_383371]
-
atât alergat, fata vrea să dea mâna cu somnul o clipă. Și-această ispită o-nfrânge. Adoarme. Nu știe când și cum ceasurile nopții-au trecut, căci, mângâiate de lumină, ploapele i se zbat. O minune se-arată. Dinspre munte, zboară îngreunată Akhnu, purtând atârnat în cioc un văl de argint! Iar în urmă-i se limpezesc văzduhurile încet, lăsând cale soarelui. Ca prin farmec, călăuzit de umbra vulturiței, pământul înviază. Makhan nu știe care-i mai grabnică: năvala verdelui crud
ÎNSEMNE CULTURALE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382148_a_383477]
-
mai de soi putea să-i aducă sora din înălțimi?! Fericită de izbândă, Makhan scrutează orizontul în căutarea vulturiței, s-o cheme, s-o strângă la piept mulțumindu-i. Dar n-o mai poate ajunge, nici măcăr în gând! Akhnu zboară tot mai departe, ducând cu sine greul iernii. Îndeamnă spre o altă zare, adevărat prădător de cohorte fugare - zăpezi umilite de caldul și vrednicul soare de primavară! Dispare pe veci, lăsând un gol în sufletul fetei... C-un fior de
ÎNSEMNE CULTURALE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382148_a_383477]
-
Lut umed și greu care a cunoscut zborul și căderea Va mai trece vremea. Dar, voi aștepta Voi aștepta alte mâini mici și calde să pună lut peste lut și să-i de-a formă de om-pasăre. Voi aștepta să zbor din nou. Să cad. Să fiu iarăși lut așteptând în liniștea atelierului-lume. Ianuarie, 2015 Referință Bibliografica: Atelier / Marius Horvath : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1489, Anul V, 28 ianuarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Marius Horvath : Toate Drepturile
ATELIER de MARIUS HORVATH în ediţia nr. 1489 din 28 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382190_a_383519]
-
cât putem cuprinde în bratele-aripi să vezi că avem atâtea stele câte închidem în priviri trupurile ne dormeau târziu, în ianuarie căci sunt călătorii care se umblă pe pământul roditor de ilulzii și suferințe și mai sunt călătorii care se zboară cu sufletul în lumile de liniște și lumina te purtăm pe bratele-aripi și te arătăm stelelor inimile lor băteau mai tare așa că ale noastre, în somn erai fericită oare ? eu știu că eram,dormind la pieptul tău. ianuarie,2014 Referință
SOMN DE IARNA de MARIUS HORVATH în ediţia nr. 1487 din 26 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382189_a_383518]
-
eram episcop vicar la Cluj, stăteam de vorbă seara și spuneam: iată, voi vă duceți și vă culcați pe un pat de spini, iar eu ma culc pe un pat de crini. De ce? Când te culci, toate gândurile și imaginația zboară pe toate coclaurile, bune, rele, te chinuiesc. Eu mă duc și mă culc pe un pat de crini, și am certitudinea că nu sunt singur, că ochiul lui Dumnezeu privește până în adâncurile gândurilor mele și mi-e rușine de Dumnezeu
UN GÂND DE RECUNOŞTINŢĂ ŞI PREŢUIRE LA CEAS ANIVERSAR – ÎNALTPREASFINŢIA SA IUSTINIAN CHIRA LA ÎMPLINIREA A NOUĂZECI ŞI CINCI DE ANI DE VIAŢĂ PĂMÂNTEASCĂ, SLUJITOARE ŞI PILDUITOARE. de STELIAN GOMBOŞ [Corola-blog/BlogPost/382156_a_383485]
-
românești, a făptuit două albume de piese muzicale, unul lansat în anul 1997 („Adio singurătate”), iar celălalt, în 1999, („Sunt bolnav de viață). Dintre evoluțiile sale scenice nerămase scurt fulger de crepuscul trecut cu vederea de către cei cărora memoria le zboară pas la pas cu timpul, în neant, este remarcabilă interpretarea la Mamaia în duet cu artista Corina Chiriac - aceasta deoarece e bine cunoscut că mirabila interpretă nu cântă oriunde, oricum, cu oricine! Dacă doar muzica de factură mediocră ar fi
AUREL MOGA. EVOLUŢII NERĂMASE SCURT FULGER de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1772 din 07 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382217_a_383546]
-
voi găsi al meu surâs. N-am cunoscut nicicând ce-i teama Și nici acuma nu mă tem, Căci știu că în curând eu vama Voi trece sub al morții semn. Și atunci când timpul va veni Spre steaua mea să zbor ușor, La drum în tihnă eu voi porni, Iar tu să mă aștepți cu dor. Gabriela Amzulescu-Zidaru Referință Bibliografică: MEDITAȚIE / Gabriela Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2062, Anul VI, 23 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Gabriela
MEDITAȚIE de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 2062 din 23 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382251_a_383580]
-
Ponte Milvio, primăvara-i voioasă, fără flori, doar iubirea prinsă-n ,,lucchetti'' poveste, simbol și promisiune-a fidelității. Seara sub,,lampioni''se opresc îndrăgostiți obstinați să admire aceste bucăți de muzeu, unde sufletul prinde aripi iar chipul de zeu și zboară ,,Tre metri sopra îl cielo'', credeți? La Roma este, încă, o toamnă frumoasă, pentru mine de mulți ani înseamnă ,,acasă'' o capitală, unde destinul mi-a purtat pașii, și tot aici scrisul și-a croit drumul ca apașii. La Roma
BELLA ROMA de MARIA ILEANA TĂNASE în ediţia nr. 2007 din 29 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382262_a_383591]
-
mai târziu, prin nefericita condiție sau zbatere umană înțelegem următoarele: Omul cată negăsind în al vieții cerc gonind! Cam asta-i și părerea scriitorului suedez Pär Lagerkvist în celebrul roman Piticul: „La ce folosesc aripile dacă nu avem voie să zburăm cu adevărat? Ne sunt povară în loc de slobozenie. Sunt grele, ne apasă. Le tragem după noi. În cele din urmă ne devin nesuferite. Și simțim ca un fel de ușurare când îmblânzitorul de șoimi, plictisit de joaca lui crudă, ne trage
MARTIN HEIDEGGER ŞI KARL JASPERS – ULTIMII MOHICANI AI MARII CUGETĂRI ÎNTR-O LUME CU SPIRITUL TOT MAI MIC de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382210_a_383539]
-
țină strâns de marginile de gheață ale tălpilor pentru a nu cădea. Îi era totuși rușine să se plângă sau să îi ceară să încetinească. La un mic deal care le apăru în față, sania făcu un salt înalt și zbură de-a binelea de-a lungul brazilor, aterizând aproape de marginea unui lac înghețat. - Vrei să scapi de mine? Petrică era furios acum. - Nu, prostuțule, suntem urmăriți, vreau să scap de urmăritor. Spiridușul își întoarse capul, dar nu văzu altceva decât
MOŞ CRĂCIUN ŞI URIAŞUL FĂRĂ NUME de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382274_a_383603]
-
cale. Complice-atât de lesne visului blând de fluturi, timidul soare a-ndrăznit să îmblânzească gerul, să-mbie chipurile albe de flori, din așternuturi, să iasă la lumină și să privească cerul. Era pe când din cioburile vieții speranțele au prins să zboare încântate și-au împletit suave mărțișoare tinereții simțind că iarna sufletelor e acum departe. Cu clocotul năvalnic în venele-nghețate, cu soarele în iriși și vântul cald cântând, îmbrățișasem pomii cu trupuri parfumate, simțind cum primăvara mi se strecoară-n
GÂND DE PRIMĂVARĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382328_a_383657]
-
văzut lumina lumii sub aceeași constelație cu A. S. Pușkin, Tudor Arghezi, Federico Garcia Lorca. Să nu uite niciodată afirmația făcută de marele poet american Carl Sandburg: ,,Poezia este jurnalul unei animal marin, care trăiește pe pământ și ar dori să zboare”. Succes! Și zbor înalt, Cristina Mariana Bălășoiu ! DAN LUPESCU Craiova, 16-18 August 2015
Dan LUPESCU despre… ,,Izvoarele” CRISTINEI MARIANA BĂLĂŞOIU ca taină şi chemare a obârşiilor [Corola-blog/BlogPost/93066_a_94358]
-
și ferice, / Ce din frunză îți doinește, ce cu fluierul îți zice, / Ce cu basmul povestește - veselul Alecsandri...”. Sunt poeți care au făcut „icoană și simbol” din acele „sânte firi vizionare / Ce făceați valul să cânte, ce puneați steaua să zboare.” Unul dintre cei care punea „steaua să zboare”, a fost și Orfeul de peste Prut - Grigore Vieru -, prin poezia „În limba ta”: „În aceeași limbă / Toată lumea plânge, / În aceeași limbă / Râde un pământ, / Ci doar în limba ta / Durerea poți s-
„VĂD POEŢI CE-AU SCRIS O LIMBĂ CA UN FAGURE DE MIERE” [Corola-blog/BlogPost/93263_a_94555]
-
cu fluierul îți zice, / Ce cu basmul povestește - veselul Alecsandri...”. Sunt poeți care au făcut „icoană și simbol” din acele „sânte firi vizionare / Ce făceați valul să cânte, ce puneați steaua să zboare.” Unul dintre cei care punea „steaua să zboare”, a fost și Orfeul de peste Prut - Grigore Vieru -, prin poezia „În limba ta”: „În aceeași limbă / Toată lumea plânge, / În aceeași limbă / Râde un pământ, / Ci doar în limba ta / Durerea poți s-o mângâi, / Iar bucuria / S-o preschimbi în
„VĂD POEŢI CE-AU SCRIS O LIMBĂ CA UN FAGURE DE MIERE” [Corola-blog/BlogPost/93263_a_94555]
-
e separată de a spațiului spectatorilor, totuși s-au închis becurile și în teatru, fără ca să se fi aprins cel puțin lampele de petroleu spre a nu lăsa casa în întuneric. Cortina a fost apucată de flacări și bucăți arzânde zburau prin teatru; astfel s-a comunicat focul parte din scenă, în sus, parte în băncile spectatorilor. Dar chiar dacă s-ar fi lăsat cortina de sârmă n-ar fi ajutat mult, căci operația aceasta ține 12 minute. Este o mare eroare
Un reportaj ocazional: Eminescu descrie incendiul unui faimos teatru din Viena [Corola-blog/BlogPost/93225_a_94517]
-
să-și poată declara liniștită falimentul. În fața unei asemenea imagini bulversante, a unor pereți de plumb interminabili prin care particulele trec ca prin vid, reperele noastre intuitive se surpă. Să recunoaștem, lupta e nedreaptă. Ei bine, particulele acestea fantomatice care zboară pretutindeni, în noi, prin noi și în jurul nostru, și care sînt în univers de la bun început și vor mai fi și de acum încolo pînă la capătul lumii, poartă numele de neutrini. Suprema consolare este că neutrinii pot fi detectați
Tirania neutrinilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8228_a_9553]
-
miraculoasă pentru ca oamenii să-și amintească, să nu uite, dar să poată, în același timp să trăiască în pace și liniște, așa cum visa în nopțile din lagăr, în nopțile acelea în care viața nu însemna decât puterea lui de a zbura cu gândul dincolo de toate opreliștile lumii. Trebuia să poată construi un munte, dar nu unul oarecare, mai construiseră oamenii și "muntele leului" la Waterloo dar acolo nu se știa dacă era pentru victoria aliaților sau pentru neșansa Napoleonului, nu, el
Visele mari sunt pentru Dumnezeu by Mihai Mălaimare () [Corola-journal/Journalistic/8294_a_9619]
-
știe despre ele mai mult decât noi toți la un loc, fiind un mare cunoscător și devorator de artă. Nu-i scapă nimic, mai ales din domeniul operei și baletului, pentru care are o adevărată slăbiciune, chiar dacă pentru asta zboară dintr-un oraș în altul, sau dintr-o țară în alta. Laudă cu exuberanță, atunci când este cazul, critică cu precizia unui bisturiu, tot când e cazul, este îngăduitor cu cei foarte tineri, doar dacă potențialul lor artistic este semnificativ vizibil
Întâlnire surpriză cu baletul românesc by Doina Moga () [Corola-journal/Journalistic/83127_a_84452]