1,442 matches
-
pe unu dintre complicii ei. Cine altu’, lucrând singur, singurel, a găsit persoane suspecte, ca cele trei fete, și le-a adus la secție? Mancuso, cine vreți să fie? Pielea lui Mancuso, măslinie, se îmbujoră puțin, cu excepția zonelor care fuseseră zgâriate de auxiliarele Partidului pentru Pace. Acelea erau pur și simplu roșii. Am avut noroc, spuse modest Mancuso, dregându-și vocea. Mi-a semnalat cineva locu’ ăla. Și apoi, Burma Jones m-a pus să mă uit în dulăpioru’ de sub bar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
și biografia ciudată pe care i-o făcuse domnului Reilly. Ce cartier! Conacul lui Levy constituise întotdeauna o barieră care îl ferea să cunoască oameni ca aceștia. Apoi, domnul Levy văzu bătrânul Plymouth hodorogit care încerca să ancoreze lângă trotuar, zgâriindu-și capacele roților de marginea lui, înainte de a reuși în sfârșit să se oprească. Pe scaunul din spate văzu silueta uriașă a țicnitului. O femeie cu păr castaniu se dădu jos din scaunul șoferului și-i spuse: — Hai, băiete, coboară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
niște tufe de trandafir și se prăbuși, cu picioarele în sus. Și asta a fost. Copilul o luă la fugă, strigând după mama lui. Iar Dolly începu brusc să se comporte ca și cum nu-l cunoștea. El se tăiase și se zgâriase, încercând să se tragă din tufele de trandafiri, fără nici un ajutor din partea ei. Nu poți să fii demn, când te ridici în picioare cu dosul plin de țepi. Și când te privesc cel puțin o sută de oameni. În plus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
a fost condus, stătea Azrail așteptându-l răbdător, de data asta cu o expresie de ușurare Întipărită pe chip. — Am fost atât de surprins să dau peste tine În Cairo, i-a spus el omului cu o voce care-ți zgâria urechile, fiindcă destinul tău spunea că noi doi aveam să ne Întâlnim aici, În China. Asya știa povestea aia pe dinafară, Întocmai cum știa multe alte povești spuse de atâtea ori sub acest acoperiș. Ce nu Înțelegea și nu credea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
că eram Îmbrăcată În rochii strălucitoare și că făceam piruete grațioase În acordurile imnului național. Aveam să fiu Katarina Witt a Turciei! În curând mă roteam pe gheață, căzând În fund iarăși și iarăși, Încercând să fac piruete! Sunetul patinelor zgâriind gheața mă face Încă să mă Înfior. Din politețe, Armanoush a reușit să se abțină să nu râdă, deși imaginiea Asyei făcând piruete Într-o competiție internațională i se părea irezistibilă. — Apoi a venit o vreme când se așteptau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Reik era comparabilă cu Întîlnirea dintre Gustav Mahler și Freud, cînd cei doi bărbați Își petrecuseră o după-amiază Împreună În Olanda. — Nu Îngrijești pe cineva plimbîndu-te printre lalele și grămezi de brînză de Olanda. Freud n-a izbutut nici măcar să zgîrie blindajul nevrozei obsesive a lui Mahler! Nimeni n-ar fi izbutit Înr-un timp așa de scurt. Iar dumneata n-ar trebui, dragul meu, să te cufunzi În muzica aceea, hm... În acea seducătoare durere... Reik Îmi spusese că Freud suferise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
șterse obrajii cu o batistă uriașă. O valiză din piele maro. ă Dar cum puteți fi sigur că era geamantanul lui Rataziaiev? Mai sunt și alți oameni care au geamantane maro. ă Avea aceeași mărime și aceeași formă și era zgâriată într-un anumit fel. Prințul Bikov privi nerăbdător cum Porfiri termină țigara și o stinse în scrumiera de cristal. ă Este inconclusiv, anunță el. Tânărul prinț păru descurajat. Totuși, dacă îmi îngăduiți un moment, aș dori să vă arăt ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
la loc. Osip Maximovici este un domn. Retrageți-vă injuria acum, domnule, altfel aveți de-a face cu mine. ă Așadar îl cunoașteți pe Osip Maximovici? întrebă Porfiri. Un scâncet brusc se auzi dinspre pat. Doamna Lebedieva începu să se zgârie pe față cu unghiile. Porfiri privea îngrozit cum sângele îi țâșnea prin obraji, iar după o vreme se clinti și se aplecă înainte ca să o oprească. Ea era mai puternică decât se așteptase. Însă el își folosi greutatea pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
avea, continuă Carlos entuziasmat. — Da, dar imaginea de ansamblu era atât de-al naibii de cenușie și tristă, zise Kitty posomorâtă, privind spre casa lui Harrison Ford. Nu am să regret niciodată, niciodată! — Ha, iar aici totul e roz, nu? Dar dacă zgârii rozul de la suprafață o să găsești și aici mult, mult cenușiu. Ai fost vreodată prin centrul Americii? — Nu. Am zburat pe deasupra, se pune? Pentru Kitty, la fel ca pentru mulți locuitori ai Coastei de Est, centrul Americii nu Însemna decât bucata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
noaptea sub scara camerei de serviciu cu o pisică în brațe, iar când tata s-a strecurat în cămăruța unde dormea Luchi, am strâns pisica de coadă, silind-o să miaune. M-am apropiat, chinuind biata pisică și chiar am zgâriat cu labele ei ușa, până ce am auzit, înlăuntru, pași; atunci am fugit și m-am ascuns sub scară, așteptând să se închidă ușa ca să revin. Nu făceam asta ca s-o răzbun pe mama. Din partea mea, tata putea să transforme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
însă tot drumul până la școala de corecție ca să-mi dau curaj și ca să-l umilesc pe tata. Numai după ce l-am văzut plecând, am izbucnit în plâns; și pe primul care a venit să mă întrebe de ce boceam, l-am zgâriat până la sânge. Adevărul e că tata n-a bănuit niciodată câte lacrimi am vărsat în contul eforturilor de a-i demonstra resentimentele mele. De câte ori venea la școala de corecție, îi râdeam în nas. După ce pleca, mă duceam în dormitor, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mă primească. M-am angajat la un spital de nebuni. 10 noiembrie N-am văzut până acum un om pus în cămașă de forță. E ceva îngrozitor. Se zbătea, se zvârcolea, se apăra, urla, făcea spume la gură, i-a zgâriat pe îngrijitori. Până la urmă l-au biruit. 12 noiembrie Simt din nou că mi-am greșit meseria, într-o bună zi, dacă voi rămâne aici, vor fi siliți să mă vâre și pe mine în cămașa de forță. Nu, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
-l! răsună din nou ordinul. Buldogul a țâșnit. Îl auzeam gâfâind și am închis ochii din nou. Încă două salturi, un salt și colții lui aveau să se înfigă în beregata mea. Am întins mâinile să mă apăr, m-am zgâriat rău în mărăcini și mi-am mușcat buzele ca să nu țip. Când am deschis ochii, l-am văzut pe Hingherul mângâind câinele care ridicase iarăși botul în direcția sălciilor și mârâia; adulmecase ceva bestia. Mi s-a părut că a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
pași în urma lor, ascuns de un mărăcine. I-am văzut cum i-au smuls halatul ca s-o lase goală. Fiecare trăgea de ce putea. Laura se zbătea, se lupta cu ei, l-a mușcat pe Nelson de mână, l-a zgâriat pe Dominic și a țipat cerând ajutor. «Taci, putoare, a scrâșnit Mopsul. Destul te-ai... cu alții. Acum mai... și cu noi». Filip a smuls o mână de iarbă, i-a vârât iarba în gură și i-a strigat lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Laurence întoarse capul cu un gest brusc, care o tulbură. Jack îl ignoră. — Uite ce e, Jack, după articolul pe care l-ai publicat nu cred că mai avem ce discuta. Se abținu cu greu să nu sară să-l zgârie pe față. — A fost cel mai josnic lucru cu putință. — De fapt, - chipul lui Jack se înăspri - doar așa am putut s-o conving să nu facă plângere. M-a durut inima să-i pun la dispoziție jumătate de pagină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
plicuri din hârtie groasă. Nu scriu pe coli albe, nu-mi place, scriu mai mărunt și mai subțire și iese neplăcut. Nu-mi place stiloul, am avut foarte multe, dar problema începe că m-am umplut de cerneală sau unele zgârie prea tare hârtia. Afară am avut și un parker, dar s-a rupt, deși știu că era destul de scump. Mai bine nu mai iau. schițele pe hârtie milimetrică La șapte mă trezesc, mă spăl, că altfel nu văd prin oglindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
la pachet, nu se dădea voie la radio, nu se dădea voie la absolut nimic, mi-am zis că înnebunesc aicea, nu mai ajung să trăiesc, îmi iau viața, gata! Și am protestat așa, cum învățasem în România, m-am zgâriat așa, puțin, pe mâini cu o lamă, am intrat în refuz de hrană șase zile, am chemat funcționarul și am zis: „Vezi că m-am tăiat și sunt și în refuz de hrană“. Știa, de fapt. Și-a zis: „Gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Ori să intre, ori să iasă. O-ntrebare-mi vine, iată, Voi să-mi spuneți adevărul: Cine oare-și schimbă părul, Dar năravul niciodată? E frumoasă-n felul său, Toată noaptea stă la pândă; Chiar de pare foarte blândă, Dânsa zgârie cam rău. Cine trupul își îndoaie Și bea apă după ploaie? Cine oare poate spune: E sălbatică, nu-i lup, Mai mult coadă decât trup Și tot mestecă alune? E greoaie, nu măreață, Are aripi, dar nu zboară, Mai mult
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
din gunoi Și le cară câte doi. Harnice-s, pe cât de mici, Și-și fac cuiburi din chirpici. Meșter mare-n pișcături, Campion la sărituri. Uneori se plimbă-n ham, Mârâie și face „ham”. Ea le spune mai pe șleau: Zgârie și zice „miau”. E un soi de cal și el, Dar unul mai mititel; Pentru că e foarte rar, Lumea l-a numit... Nu-i nici cal și nici măgar, Se găsește și mai rar. Eu v-aș face un hatâr
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
Ce lași!... Nici un strop de bărbăție în ei. Profitând de o clipă de neatenție din partea ticăloșilor, Ōkuma, ținut sub supraveghere de individul cu jachetă, a reușit să le scape, scoțând un strigăt ascuțit cu vocea lui de soprană, care-ți zgâria auzul precum răzuitul pe metal. — Ticălosul naibii! strigă păzitorul lui Ōkuma, dar când s-a repezit să-l oprească, Ōkuma era deja departe. Ciocnindu-se de oameni, intrând în fetele care-i stăteau în cale, drept ca săgeata, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
cu flăcările lui! TREI FEȚE Copilul rîde: " Înțelepciunea și iubirea mea e jocul!" Tânărul cîntă: " Jocul și înțelepciunea mea-i iubirea!" Bătrânul tace: " Iubirea și jocul meu e-nțelepciunea!" CRESC AMINTIRILE Într-un amurg, sunt ani de-atunci, mi-am zgâriat stăruitor în scoarța unui arbore - numele - cu slove mici, stângace și subțiri. Azi am văzut din întîmplare cum slovele-au crescut din cale-afară - uriașe. Așa îți tai și tu copilo numele în inima-mi supusă mărunt, mărunt, ca un ștrengar
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
Nici n-a vrut să audă. "Cum să mă mărit bolnavă?" a protestat ea. Mai întîi să mă văd sănătoasă. Nu vreau ca bărbatul meu să fie infirmierul meu." Și, ca să încheie discuția, a adăugat, cu o veselie care-mi zgâria nervii: "Trebuie să mai treacă, apoi, vreo două toamne, ca să-mi pot pune la încercare fidelitatea, băiete. Ar fi o mare greșeală să mă mărit cu tine acum și, pe urmă, să-mi scoți ochii că zac în pat ori
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
păreau să te batjocorească. Patru zile am stat în cavernele acelea săpate-n stânca de deasupra râului Natisone, dormind pe paiele putrede prin care mișunau păduchi și pureci, printre excremente, fără să mă spăl. Împărțeam menajeria cu un om care zgâria încontinuu gratiile cuștii, bolborosind cuvinte de neînțeles. În starea asta m-a găsit tatăl meu când a venit să-mi aducă banii, ca pe un cerșetor. M-am aruncat la picioarele lui, implorându-l să mă ierte și asigurându-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și un crăcan mi-a atins o mână. Îmi simțeam brațele moi și respiram tot mai greu. M-am dat înapoi cu un geamăt, iar el s-a năpustit asupra mea. Crăcanul mi-a sfâșiat mătasea hainei și mi-a zgâriat pântecele. Dacă n-aș fi evitat-o, următoarea lovitură mi l-ar fi străpuns. Sau ceva mai jos, căci mă dumirisem deja care îi era ținta. Bâta mi-a căzut din mână și, în timp ce încercam să mă feresc, am alunecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cu frigul, terminând cu parcurgerea drumului rămas, fără să cădem pradă descurajării, ne costa nemeritat de mult. După trei zile și trei nopți petrecute astfel, fără să ne-ncrucișăm cu cineva și având norocul să nu plouă, trupurile ne erau zgâriate, supte și sleite. Gaila nu se simțea bine și avea atacuri de febră. În a patra noapte am adormit terminați, până și Rodoald, care trebuia să ne păzească. Am fost treziți de strigătele lui Gumbert. Un lup mare și negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]