23,875 matches
-
Fiecare pas e o performanță, mă mint iar și iar, dar rucsacul greu, durerea dintre umeri și cea din șolduri sunt cât se poate de reale. La fiecare pas zăpada scrâșnește surd sub talpa rigidă a bocancilor grei. E un zgomot pe care ajung să îl învăț, să îl știu, să îl aștept. E sunetul cu care îmi pictez toate gândurile, secunda împleticită a clepsidrei ce-mi măsoară înaintarea. Și scrâșnetul nu mai vine. Piciorul alunecă lung și corpul zvâcnește energic
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
geantă sau, poate, din buzunar. Cineva le ridică. Mâna taximetristu lui încă e pe mine și atunci mă hotărăsc. Ajunge. Înjur în gând, deschid ochii și primul lucru pe care-l spun e Dă-mi cheile. Cheile sunt lucruri serioase, zgomotul ciocnirii lor de asfalt a pus capăt jocului. Zgomotul ăla și mâna mare și caldă a taximetristului au deblocat o rotiță din creierul meu. Adi vine lângă mine. Îmi zâmbește binevoitor, dar nu spune nimic. Sunt bine, șoptesc, deși încep
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
taximetristu lui încă e pe mine și atunci mă hotărăsc. Ajunge. Înjur în gând, deschid ochii și primul lucru pe care-l spun e Dă-mi cheile. Cheile sunt lucruri serioase, zgomotul ciocnirii lor de asfalt a pus capăt jocului. Zgomotul ăla și mâna mare și caldă a taximetristului au deblocat o rotiță din creierul meu. Adi vine lângă mine. Îmi zâmbește binevoitor, dar nu spune nimic. Sunt bine, șoptesc, deși încep să tremur din nou. Se dezbracă de geaca lui
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
din pantofii credin cioșilor alergau pe furtunul aspiratorului haios. Ostenită de greutăți neștiute, mi-am pus capul pe marginea stra nei. Încercam să vorbesc cu mine, cu Dumnezeu, cu oa meni de de parte, dar mă pierdeam. Mă pierdeam printre zgomotul făcut de aspiratorul Anicăi și forfota credin cioșilor întârziați, dar hotărâți. Eram pierdută în locul unde ar trebui să te regăsești. La un moment dat, simt o atingere pe cap. Blândă. Aud imediat râsul lui. Nu mă uit. Din nou, simt
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
o stârnea atingerea lui lipsită de orice tandrețe. Nu mai simțeam nici durerea de pe obrazul pălmuit, nici crengile de sub mine care-mi zgâriau pielea, nici remușcarea născută de gândul că nu am fugit atunci când aș fi putut. Auzeam în depărtare zgomotul făcut de mașinile care treceau doar la câteva zeci de metri de noi, jos pe șosea. Am avut orgasm. Un orgasm mut, chinuit, distorsionat, camuflat de zbaterea mea prefăcută și de mișcările lui convulsive. O vreme a fost liniște. Apoi
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
Făcându-și vânt să sară, păru că-i gata să zboare. Fusta i se zbătu înfiorată-n vânt, izbucnire zburătăcită de aripi. Un luceafăr îi înflori în ochi, altul îi crestă gura mușcată de vânt, ca o rană vie. Un zgomot de crengi rupte și bolovani rostogoliți vesti de departe trecerea Cerbului. Boncăluitul lui răscoli pădurea. Cerboaica tresări, cu inima sărindu-i din piept: "Așa nu se mai poate! Trebuie făcut ceva", își spuse și deveni femeie în toată firea care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
sticlă de jos, dar nu zări nici una. Curtea îngustă, cei zece pași până la gardul căptușit cu iederă și grădina din latura casei dormeau încă, scufundate într-o ceață leneșă, prevestind arșița de peste zi. Dincolo de gard, pământul se auzea încărcat de zgomote ciudate. Le auzise și prin somn toată noaptea și știa ce sunt. Altceva nu putea fi decât ceea ce știa, și știa de prea multă vreme ca să nu fie sigură de asta. Se afundă în ceața aceea lăptoasă, străvezie, și, lăsând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
în fața patrulei, dârdâind de frică, ceea ce acum nu era cazul, numai că Irina-i spusese să ia cazmaua, și n-o luase și era alta spaima lui decât în depou când îi înghețau tâmplele și răgușea luându-se la întrecere cu zgomotele infernale, să strige mai tare. Se întreba ce era cu liniștea asta, de unde venea și de ce tocmai acum când zgomotele trebuiau să fie mai mari... Tresări. Încremeni locului. Urechea lui surprinse un strigăt depărtat. O chemare. Un glas. Apoi mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
luase și era alta spaima lui decât în depou când îi înghețau tâmplele și răgușea luându-se la întrecere cu zgomotele infernale, să strige mai tare. Se întreba ce era cu liniștea asta, de unde venea și de ce tocmai acum când zgomotele trebuiau să fie mai mari... Tresări. Încremeni locului. Urechea lui surprinse un strigăt depărtat. O chemare. Un glas. Apoi mai multe. De undeva din... Aruncându-se cu burta la pământ să nu-l descopere reflectorul care mătura retezând liniile, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
mari... Tresări. Încremeni locului. Urechea lui surprinse un strigăt depărtat. O chemare. Un glas. Apoi mai multe. De undeva din... Aruncându-se cu burta la pământ să nu-l descopere reflectorul care mătura retezând liniile, se silea să asculte toate zgomotele și mișcările. Șoarecii de câmp, șobolanii și popândăii mișunau în întuneric, prin țărână, cu icnituri scurte, ca o tuse înfundată, și el se gândi pe neașteptate nu mai încercase, dar se gândi că, dacă vrea, îi poate chema la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
vagon din față, de lângă locomotivă. Se târî pe burtă, ocolind santinelele pe partea cealaltă, ocrotit de întuneric. Pe măsură ce se apropia, nu-i venea să creadă că era cu putință. Auzi din nou câinii, o porni peste linii și numaidecât izbucni zgomotul locomotivei. Parcă-l aștepta pe el. "Ce-o mai fi și asta?" Trupul i se făcu ușor, picioarele îl duceau singure. Un câine se zbătea în lanț, zgrepțănând pământul cu ghearele, horcăind gata să se stranguleze! Ajutor! Oameni buni! Fraților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Trebuia să se cațere ca o pisică, să urce pe vagon și de pe vagon pe vagon, sărind și menținându-și echilibrul, silindu-se să nu amețească și să cadă, să ajungă la prizonieri. Greutatea mare, însă, nu era asta. În zgomotele trenului nu putea fi auzit, nici zărit de jos căci, norocul lui, nu era lună. Încă nu răsărise luna, motiv în plus să se grăbească. Greutatea mare și grija care-l stăpâneau era cum, cu ce va deschide ușa!? Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
o șină de tablă din acoperiș! Cu ce dracu s-o desprindă? Cel puțin să se convingă. Și dacă. Dacă ce? Liniștea nu-i spunea nimic. Foșnetul se apropia, creștea, se-ndepărta, dar cât dura, dumnezeule! Nu se mai termina! Zgomotul locomotivei se împrăștia pe câmp, nu se mai auzea nimic, slab, îndepărtat, părelnic bubuiturile în pereții vagonului ca o capcană, ca o amenințare. Taca-taca, taca-taca, taca-taca, taca-taca, îi suna-n urechi: te duc-te-aduc, te duc-te-aduc, te duc, îi duc, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
dar n-am putut. Pe urmă, credeam că știi oricum. Se vedea pe tine. Ascultă! șopti ea, înfiorată. Ce s-a-ntâmplat? Am la mine ceva care-o să te convingă și să te lămurească mai mult decât vorbele mele. Zgomotul îndepărtat al unui motor vibrând în liniștea nopții ca o izbitură plină și surdă li se răspândi, la amândoi, în tot trupul. Cerboaica simți cu urechile, cu nările, cum vibrează aerul. Poftim! Vei citi acasă în liniște, spuse el. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
ecoul pașilor lui. Omul striga ceva. Nu se-nțelegea ce. Strigătul izbucni și se stinse ca un fulger în beznă. După el, în scurt timp sau într-un timp nedefinit, nesfârșit, piața și strada de la capătul gangului se umplură de zgomote, pași și strigăte contopite într-un torent. Ca pe stadion când se înscrie golul final sau la ieșirea din cinematograf, duminica seara, când cele trei uși sar în lături, și prin ele țâșnește tăvălugul negru al mulțimii. Ce-i? Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
oboseala îi strecoară o cenușă rece în oase și-n întreaga ei alcătuire, i se păru că aude liniștea ca un val căzând peste lume. Însuși pământul se liniștea și se făcea ușor-ușurel, ca și cum ar fi adormit odată cu ea. Toate zgomotele și hurducăturile pe care le simțea noapte de noapte, exploziile și convulsiile frontului încetară. Se trezi mirată și-și dădu seama înainte încă de-a deschide ochii că liniștea era cea care o trezise. Cum o trezeau în celelalte dimineți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
și hurducăturile pe care le simțea noapte de noapte, exploziile și convulsiile frontului încetară. Se trezi mirată și-și dădu seama înainte încă de-a deschide ochii că liniștea era cea care o trezise. Cum o trezeau în celelalte dimineți zgomotele. Auzi strigăte și mișcare multă de lume, zor mare pe stradă, dar nu se putu deștepta. Dormi dusă în fundul grădinii, și-n zori, când se trezi, ca de obicei, nemișcarea stăpânea totul. Plutea în aer, ieșea din pământ. Trase cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
lăsate de copitele cerbului și ascultă distrată, cu o senzație tot mai vie de ușurare și de tristețe în același timp, șoaptele și hohotele groase de râs care izbucneau pretutindeni; larma dihorilor prin vizuini hârjonindu-se cu zăpadă. Din cauza gerului, zgomotele se auzeau limpezi, fierbeau în aer și se imprimau, ca niște încrustații: clămpănituri uscate, seci. Nechezături, tălăngi și clinchete mărunțind liniștea și ferecând-o în zale de fier, apoi câte-o frântură de mormăituri ursești; mugete slabe, cârâituri, țipete răzlețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
domnească. conducător. aparat specialăaltă variantă a celui bavarez) care asigura cu ajutorul unor fișe comunicațiile telefonice între abonați, sau între abonați și rețeaua publică. haină țărănească, lungă, făcută dintro țesătură groasă de lână. aparat cu ajutorul căruia codul Morse este tradus după zgomotul ce-l face paleta între cele două contacte de repaus și de lucru. vizitiu care conduce diligența, poștalionulăcălare pe cal). instituție feudală, caracterizată prin starea de dependență a țăranului față de proprietatea feudală a unui stăpân. cârmuitorul orașuluiătârgului). ștempel, ștampilă. adeverință
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
în mijlocul realității.“ Îndemnul e totodată o confesiune. Ea e prilejuită de afirmația lui Nae Ionescu că a găsit pe cont propriu „cheia“ de interpretare a lui Faust pe care o anunțase recent Pierre Masclaux într-un articol ce făcuse mare zgomot - și că a găsit-o înaintea acestuia. Autorul francez ține însă cheia în buzunar și o arată doar de departe, fără să o dea nimănui, în timp ce profesorul român se angajează să o prezinte în detaliu. Spiritele neîncrezătoare ar putea bănui
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
stârnesc interesul turiștilor. Condițiile naturale formează, de fapt, suportul material al tuturor activităților turistice și grupează, în același timp, o diversitate de atracții. Se detașează relieful ruiniform, crestele ascuțite, pantele abrupte, zilele însorite ale litoralului și aerul ozonat al muntelui, zgomotul apelor repezi, influența binefăcătoare a unor izvoare, verdele ferm al pădurilor, bogăția floristică și diversitatea faunistică, mai ales atunci când sunt asociate și creează peisaje spectaculoase. 2.1. Relieful Unitățile de relief prezintă un potențial turistic ridicat, conferit de aspectele morfologice
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
m) rezultate prin expulzarea unor gaze de sondă, a apei și a unui material vâscos argilos. Peisajul oferă o imagine selenară, lipsită de vegetație în preajma conurilor, și un Faleză și plajă (Eforie Sud) Râpa Roșie (Sebeș) Grădina Zmeilor (Podișul Someșan) zgomot intermitent în zona craterelor, de bolborosire, ca efect al expulzării materialelor. Cel mai spectaculos areal cu vulcani noroioși în țara noastră se întâlnește în Subcarpații Buzăului, cu deosebire pe platoul de la Pâclele Mari și Pâclele Mici. 2.1.6. Relieful
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
Acțiunea turismului asupra învelișului de aer este nesemnificativă. Fiind o activitate producătoare de servicii, turismul eliberează poluanți doar ca urmare a unor activități conexe obligatorii, precum transportul, producerea energiei electrice și termice etc.. Se adaugă, local, poluarea fonică, generată de zgomotul circulației rutiere, muzica discotecilor în aer liber și animația specifică. Turismul este, însă, un mare consumator al resurselor de apă, element esențial pentru confortul turiștilor și componentă definitorie a peisajelor atrăgătoare. Actul turistic nu poate fi conceput fără prezența apei
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
să caute, să vadă ce s-a întâmplat: m-au găsit aproape sufocată de un ghem de viermi (intestinali), de care m-au scăpat cu o lingură de gaz, cum se proceda pe atunci. și apoi au descoperit de unde venise zgomotul care-i alertase - crăpase sticla de la icoana Maicii Domnului. Iată, deci, cine mă apără pe mine și pe toți cei dragi mie, de când mă știu și până în veci. și pe copiii mei i-a apărat mereu și-i va apăra
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
scosese în cale un om care era gata să-și dezvăluie o parte din sine, în fața mea. Mă copleșea acest fapt și o emoție imensă îmi cuprinse, deodată, toată ființa. 30 august M-am trezit. De fapt, m-a trezit zgomotul valurilor. Vara dorm, întotdeauna, cu fereastra deschisă, mai ales aici, la mare. E întuneric. Câte ore au trecut de când ne-am despărțit? Nici nu mai știu. Și chiar nu contează, pentru că multe sau puține, sentimentul e același: dor. Dor infinit
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]