3,414 matches
-
Fergus e și el plecat destul de mult timp. Laura bătea din gene așa de tare că Hugo aproape că simțea o pală de vânt. — Deci, amândoi suntem în același vapor, cum spunea femeia aia de la cursul prenatal, a râs ea zgomotos. Clic! Copilul era acum prins în chingi. Hugo tânjea după o scuză ca să poată să plece. Ce bine ar fi fost ca Theo să mai facă o criză! Dar băiatul, care se uita din scaunul lui, avea ochii încă lipiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
atunci, undeva, deasupra ei, a explodat o serie de lătrături care-ți spărgeau timpanele. Theo a început să urle îngrozit. A urmat o bufnitură, un trosnet și ceva care aducea cu o luptă. Se auzea ca și cum cel mai mare, mai zgomotos și cel mai feroce câine din lume își făcea de cap în camera lui Theo. Farfuriile au alunecat din brațele lui Alice și s-au prăbușit în chiuvetă. Femeia a luat-o la goană pe scări. În capăt, l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
simțit cum încep să i se ridice colțurile gurii. Din ce în ce mai tare. După care a început să chicotească și să se cutremure. Mai întâi, Hugo a privit-o surprins, apoi a început și el să râdă. Încercând să nu râdă prea zgomotos, Alice și-a dus mâna la gură și a apăsat cu putere, în timp ce cobora ușor pe scări. Hugo a urmat-o îndeaproape. Foarte aproape. În întunericul din capătul scărilor, a întors-o către el și i-a apropiat, cu blândețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Hugo s-a gândit că, la drept vorbind, momentan viața lui era cam de rahat. Literalmente. Cum curățarea lui Theo prin metode convenționale se dovedise neadecvată, Hugo îl vârâse în cadă, iar acum se străduia să șteargă trupul care protesta zgomotos. Tocmai atunci a auzit pe cineva intrând furtunos în casă. —Ești aici? a urlat o voce familiară. Hugo a înghețat. Amanda. Care, evident, se întorsese de la New York, pe neașteptate, imediat după ce aflase vestea de la Laura. Hugo sperase că faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
unele țări său de către creștinii conservatori, care ar fi putut obiecta la plasarea Dumnezeului lor În aceeași oală cu Regele Naților sau cu Fratele Alb Mai Mic. Dar dezamăgirea cea mai mare a fost când denumirea originală a primit dezaprobări zgomotoase din partea publicului țintă al studioului, băieții Între doisprezece și nouăsprezece ani. În vederea găsirii unui titlu mai potrivit, directorii studioului au bătut supermarketurile Americii și În scurt timp au găsit un titlu: Junglemaniacs! - energizantul semn de exclamare urmând să redea entuziasmul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
ce urma să se desfășoare. Am fost invitat să mă așez pe scaunul din fața șefului care, fără niciun fel de introducere în temă, dar cu un zâmbet indescifrabil desenat pe buze, mi-a lansat o întrebare cu efect de explozie zgomotoasă, zicând: "Am primit o scrisoare în care ni se atrage atenția că ai fost membru de vază al Partidului Comunist din România. Ce ai de spus în legătură cu această afirmație?". Întrebarea m-a surprins și, în același timp, m-a îngrijorat
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
lor frânele conducerii Partidului Comunist din România. Ba mai mult, se poate spune că este vorba de o afirmație mârșavă, întrucât cei ce au lansat-o nu puteau să ignore adevărul când au transformat în mod premeditat neadevărul în lozincă zgomotoasă. Numai ura odioasa împotriva evreilor poate explica dedesubturile tainice ale acestei politici naționale nevrednice promovate de P.C.R. P.M.R. Când UNESCO a răspuns cu ovații la discursul rostit de Yitzhak Rabin Datorită unui concurs neprevăzut de împrejurări, Plenara Conferinței Generale a
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
din câteva țări străine, au pus capăt acestor intenții ostile. Ceea ce dovedește că, deși numărul evreilor din România s-a redus la câteva mii de suflete, încă se mai mențin reminiscentele trecutului antisemit. Or, această constatare ne conduce la cazul zgomotosului stegar al antisemitismului în România post revoluționară, în mod miraculos "reconvertit" în "admirator" a tot ce a fost și este evreiesc senatorul Corneliu Vadim Tudor. După spusele unei importante personalități politice, fost și viitor ministru, în cazul în care coaliția
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
se aflau cabinete de profesori, sălile de curs și de seminarii. Primul contact cu această clădire impozantă, ca și timpul zăbovit între zidurile sale te săltau parcă la înălțimi amețitoare pe aripile imaginației, pe care o aduceau la realitate tinerii zgomotoși împrăștiați în grupuri mici pe culoare, împărtășind între ei impresiile și experiențele examenului de admitere trăite cu câteva minute înainte. În ce ne privește, amândoi am reușit la examen și am fost admiși să ne înscriem la cursuri. Inimile noastre
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
partid în partid, care, în prima sa existență, n-a putut fi altă decât un biet porumbel, un porumbel vagabond. Versul final al cupletului era: ...Un porumbel a fost. Cuvintele aceste aveau darul să provoace, regulat, invariabil fără greș, aceeași zgomotoasă manifestație la galerie. Și iată cum: În loja rezervată comitetului Teatrului Național asista, foarte adesea, d. A.C. Cuza, pe atunci membru al acelui comitet. D. Cuza era junimist, asta se știe. Nu însă numai membru al Junimii literare, dar și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
știm despre structura intimă a materiei, cartea aceasta, îndrăzneață și întrucâtva revoluționară la data când a fost scrisă, s-a bucurat de o mare și justificată celebritate, care nu dispăruse încă la data când îi dezbăteam cuprinsul în lungi și zgomotoase discuții cu amicii mei. Forța nu e un zeu care, cu o simplă sfârlă, ar pune tot universul în mișcare. Forța nu e o entitate distinctă de materie. Ea nu e decât o proprietate a ei; inseparabilă de ea; o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
cea mai mică umbră de pasiune, ca despre lucruri care nu m-ar privi. Vorbesc pe seama unor oameni care mi-au fost dragi, despre Penescu, bunăoară. Dar nu pot reciti actul acesta fără să nu văd renăscând în mine veselia zgomotoasă care ne-a cuprins când l-am citit pentru întâia dată. Revista a fost respinsă, "pentru motive că nu are nici o valoare literară" (ceea ce, trebuie s-o recunosc fără ezitare, este riguros exact; dar pe atunci, poate uneori și azi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
uram senin, degajat, cu-o liniște care mă înspăimânta și pe mine. Pe ei i-aș fi împușcat întâi cu mitraliera mea virtuală, nu pe Ceaușescu; i-aș fi stârpit creștinește, cu milă și fără patimă, împreună cu toate neamurile lor zgomotoase. Aș fi trecut cu propriul meu buldozer, imaginar, dar incasabil, prin pasta de carne, motorină și prefabricate, strivind femeile rujate violent și îndesându-le cocurile înălțate tovărășește, fugărind bărbații neghiobi, obosiți, râgâind de spaimă și beție, terminându-le plozii pișăcioși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
neuronale ale adversarului. Nimeni nu observa ce se petrece acolo, în economia subterană a creierului, printre giganții contradictorii ai acțiunilor mele viitoare. Nici eu nu știam cine controla bursa lor variabilă, gândurile fluctuau în ritmul ofertelor electrochimice, se licita incontinuu, zgomotos, frenetic; deciziile se construiau repede, în pachete luminoase, ca o marfă gata să intre pe piață. Lupta continua cu orele; la fel și somnul din restul corpului. A doua zi, mă trezeam fiert: vânăt, cu fața pungită, dar viu. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mă amețească. Mă socoteam norocos doar cu-atât. Colegele mai tinere (printre care și fata inspectorului, care preda tot acolo) o pățeau mult mai rău. Nu exista zi în care să nu se trezească fluierate, stropite cu apă sau evaluate zgomotos pe holuri de grupurile golanilor de-a douășpea: „Da, mami. Arăți aproape splendid.“ Culmea e că derbedeii aveau dreptate, nimeni nu părea perfect în liceu, cu-atât mai puțin fetișcanele care fugeau semețe din cancelarie cu catalogul sub braț. Picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
urcat toți patru în Opel: Maria în față, Mihnea și Lupu în spate, despărțiți de umbrela avocatului. Un „Doppler“ cu mâner prețios, de lemn roșu; se asorta la cureaua ceasului. M-am uitat în retrovizor. Mihnea era chiar Mihnea: hirsut, zgomotos, cu pantalonii reiați și cămașa atârnându-i pe sub hanorac. Nu-l puteai confunda. S-a prezentat și i-a întins o mână udă lui Andrei. Avocatul i-a strâns-o fără entuziasm și fără să dea drumul la sacoșă. „Mergem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
din gașcă pe care poza îl lăsa rece. Detașat de situație, mă simțeam mai degrabă îngrijorat, decât atras: dacă ne prindea vreun vecin? Bineînțeles că n-am spus nimic din ce-mi trecea prin minte, ba chiar m-am extaziat zgomotos, în ton cu băieții: „Mamă, ce bună e!“ sau „Da, moșule, are meserie!“ Erau simpatici bărbații ăștia-n devenire, cu pantaloni scurți cu bretele, prin care de-abia le mijeau smârcurile. Își imitau tații sau vreun unchi alcoolic, vorbind puternic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
primeau permisiunea de a intra În centru, ceea ce făcea ca bazarul și tavernele să fie permanent inundate de valuri de oșteni ai imperiului. Erau, pe malul Mării Negre și al Golfului Cornul de Aur, și mulți marinari. Tânărul Înțelesese, din discuțiile zgomotoase din cârciumi, că pe mare așteptau, la ancoră, mult mai multe ambarcațiuni militare decât În anii trecuți. Era evident că se pregătea o mare campanie, dar nimeni nu știa Împotriva cui și În ce moment va porni. Aceste informații cădeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
mari. Acest clenci al impunerii cățeilor și livrelelor l-au aflat și primăria noastră pentru a arunca praf în ochii mulțimii, care ea și numai ea va purta marele împrumut al primăriei. La 6 curent s-a ținut o întrunire zgomotoasă la Ateneu, în care patrioții de meserie și cei neofiți au încercat a proba necesitatea, în multe puncte discutabilă, a nouălor taxe. Un domn (fără copii bineînțeles ) a propus o taxă asupra copiilor. Replica unui om din mulțime la această
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
raselor condamnate la nefericire. Înainte, mereu înainte Americă a Orientului! E drept că dinaintea vaporului regelui Stroussberg pier codri și se stinge un neam întreg... dar ce vă pasă vouă de aceasta? După voi potopul! [21 februarie 1881] ["O MANIFESTAȚIE ZGOMOTOASĂ... "] O manifestație zgomotoasă a studenților din Viena în contra partidului guvernamental, sprijinit de reprezentanții naționalităților, a făcut să se reivească între aceștia și în foile boeme ideea de-a muta sediul Parlamentului austriac din Viena la Kremsier. O asemenea strămutare ar
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
nefericire. Înainte, mereu înainte Americă a Orientului! E drept că dinaintea vaporului regelui Stroussberg pier codri și se stinge un neam întreg... dar ce vă pasă vouă de aceasta? După voi potopul! [21 februarie 1881] ["O MANIFESTAȚIE ZGOMOTOASĂ... "] O manifestație zgomotoasă a studenților din Viena în contra partidului guvernamental, sprijinit de reprezentanții naționalităților, a făcut să se reivească între aceștia și în foile boeme ideea de-a muta sediul Parlamentului austriac din Viena la Kremsier. O asemenea strămutare ar fi un semn
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
idei asemenea îndreptățit, în contra dezvoltării egale a celorlalte naționalități din monarhie. Pe cât timp opinia aceasta e latentă sau se manifestă numai pe căi legale nu există pericol pentru Viena de-a fi oarecum decapitalizată; dar din momentul ce manifestări populare zgomotoase ar impiedeca libertatea de acțiune sau de opiniuni a majorității actuale a Parlamentului, aceasta ar fi silită a-și asigura libertatea de discuție și de hotărâri mutând sediul Parlamentului într-un oraș în care masele sunt prea puțin numeroase sau
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
aparentă cu cât nu gândesc nimic și nu sunt nimic. Pe cât timp au diurne, lefuri, întreprinderi nici nu-i simți că sunt: vegetează liniștiți și blânzi. Din momentul în care nu le mai au își manifestă existența într-un mod zgomotos și foarte neplăcut. Dar de, bietul Descartes, om a fost și el și-o fi avut păcate pe cari cată să le spăsească după moarte. Ce pedeapsă mai mare putea să-l aștepte însă pe ceea lume decât de a
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
lăsat unora și altora timpul de-a deveni oameni liberi prin învățătură și prin muncă! Iacă răspunsul ce a trebuit să-și dea d. Brătianu când s-a întrebat ce-a făcut pentru această țară, nu în mediul corupt și zgomotos al majorității sale, ci în tăcerea senină a conștiinței sale și față în față cu Dumnezeu! {EminescuOpXII 142} Și atunci a simțit că organizarea care s-a dat țării este greșită. Și, în lungile convorbiri pe care a trebuit să
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
în fanfare și în făclii... Știam de ex. că o serbare analogă, intrarea triumfală {EminescuOpXII 177} a trupelor, s-a făcut în București exact în ziua în care d. Nicu Catargiu iscălea în numele guvernului român cedarea Basarabiei. Serbările de încoronare, zgomotoase și splendide, ascundeau poate cu focul lor bengal sâmburul unui eveniment tăinuit cu discrețiune, însă mult mai însemnat, concesiile ce d-nii Brătianu - Boerescu făcuseră vederilor Austriei în cestiunea Dunării. Independența costase Basarabia, modificarea art. 7, răscumpărarea căilor ferate; regalitatea costase
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]