1,625 matches
-
de vii sub poarta orașului. În 1850, în regiunea Tenasserim, doi condamnați la moarte a fost îngropați de vii în fundațiile orașului Tavoy. În Borneo și în Japonia era strivit un sclav sub temelia marilor edificii. În România, pe la 1850, zidarii aveau obiceiul de a măsura cu o trestie lungimea umbrei unui trecător, ca să-i fure umbra acestui nou Peter Schlemil; iar trestia era aruncată în temelie. Cel care suferise această răpire murea, se zice, în patru zile. era tot o
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
trestia era aruncată în temelie. Cel care suferise această răpire murea, se zice, în patru zile. era tot o înzidire. Umbra a fost înlocuită cu un cap de miel jupuit, deoarece trecătorii se împotriveau și mai curând îi omorau pe zidari decât să-și cedeze umbra. Iată cum a supraviețuit vechea tradiție a lui Manole. În Danemarca se jertfește un miel sub altarul fiecărei biserici noi. În Grecia se ucide un cocoș, care este îngropat sub temelia caselor în construcție. În
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
existenței, de miracolul primei iubiri, de fascinația și riscurile libertății, de gravitatea a ceea ce înseamnă să fii responsabil în viață etc. Ștefan Afloroaei a scris chiar o carte despre Metafizica noastră de toate zilele. Mai importantă decât filosofia pentru tinichigii, zidari, frizeri și ospătari este logica pentru toți. În primul rând pentru politicieni. Sunt exasperat de faptul că Parlamentul României este suprapopulat de indivizi ajunși acolo prin manevre politice și murdare jocuri financiare. Unii dintre ei sunt în comisii de specialitate
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
un post mai important, o mutare din cameră ori o internare la infirmerie. Sau de la cei mai mari, cînd vreun raport de pedepsire se făcea dispărut din dosar... Cu bani poți cumpăra orice: băutură, mîncare, țigări, un post mai bun (zidar, zugrav, mecanic de întreținere, bucătar). Posturile fixe îți garantau un grad ceva mai mare de libertate și posibilitatea unor combinații din care scoteai parale. Era o filieră întreagă prin care pantofii sau pulovărele civile se transformau în alimente, acestea în
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
cursurile un număr de 1.382 de deținuti și minori, astfel: 658 la cls. I-IV și 724 la cls. V-VIII". Și tot un număr asemănător au fost calificați sau inițiați în diverse meserii: "tîmplari (252), lăcătuși mecanici (113), zidari (86), apicultori (73), bucătari (65), confecționeri (64), legumicultori (41), operatori calculator (41), dactilografi (24), mecanici auto (39), cocător-cofetari (14) etc."219. Lipsa de atracție față de aceste meserii e dată de slaba lor valorizare și de convingerea că ele nu ajută
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
aduce evident un plus de umanitate, chiar și prin simplul fapt că munca în halele uriașe este preferabilă statului în pat în celule înguste lîngă numeroși colocatari. Din păcate, calificările oferite sînt toate la un nivel primar: lăcătuși, tîmplari, strungari, zidari, sudori, bobinatori, tinichigii auto, legumicultori și betoniști pentru bărbați, iar pentru femei croitorese și țesătoare. Întrebați ce meserie le-ar plăcea să aibă după eliberare, cei mai mulți răspund: ziariști, șoferi, fotografi, mecanici auto, actori, chelneri, electricieni, vînzători etc. Toate aceste meserii
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
necesitat sume foarte mari, cu mult peste cele obținute din munca pușcăriașilor. Reducerea banilor cuveniți deținuților din valoarea muncii prestate de la 33% la 10%, munca în condiții foarte dure, fără asigurarea unui echipament corespunzător, calificarea în meserii neatractive (fierari, betoniști, zidari etc.), încurajarea delațiunii între arestați și între cadre, propaganda comunistă și naționalistă obligatorie la activitățile cultural-educative, mutările disciplinare tot mai frecvente de la un penitenciar la altul, interzicerea mijloacelor publice de informare (radio, televizor, ziare), pedepsele interne tot mai umilitoare toate
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
era destul că trăiam. Scrisoarea 7 Cum să le spui copiilor că ți-e greu? Am văzut oameni în marile canale din Roma, în niște conducte uriașe... Dorm înșirați unul după altul, trimit bani în țară pentru că ziua muncesc ca zidari, dar nici unul nu spune acasă cum trăiește. Pe mine copiii mă întrebau: — Ce faci, mamă? Muncești? Eu răspun deam că sunt bine și că e frumos. Dar continuam să fiu un zero. Cred că asta-i marea spaimă a celui
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
un pliculeț de mărar (aur curat!), câteva eugenii, o cutie de pate de ficat Ardealul și o ciocolată Poiana. Omul vindea de toate, și varză murată, parizer, murături, carne, avea conserve de fasole cu costiță... Într-un colț, câțiva români zidari, murdari de var, beau dintr-o sticlă de rom. Da, era un magazin alimentar românesc. Iar eu am plătit, am spus „Mul țu mesc” și am plecat mâncând o eugenie. Scrisoarea 43 Câteodată Concetta mă întreba cât am de gând
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
jur doar italiană, în cinci minute cât vorbești la telefon te mai încurci. Unele sunt însă mironosițe, le face plăcere să se laude cu asta. Odată am întâlnit un român mucalit, de vreo 50 de ani, lucrase în Perugia ca zidar și acum mergea „acasă”, undeva mai sus de Roma. Povestea că la un rând la bilete erau în fața lui două românce cu aere de cucoană. Una din ele îi spune celeilalte: Auzi, dragă, de când n-am mai fost în țară
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
românesc de care-ți povesteam odată. Am cumpărat pastă de mici, parizer și o ciocolată Poiana. În timp ce mă minunam și iar mă bucuram la vederea unei bucăți de telemea ca și cum ar fi fost o prietenă, au intrat câțiva tineri; păreau zidari. — Trece-mă pe caiet! a zis unul dintre ei. Săracii români, oriunde-ar merge, povestea caietului îi urmărește. Scrisoarea 122 Pe ici, pe colo, găsim ziare românești. Sunt de fapt publicate în Italia, dar ne țin la curent cu ce
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
apoi a declarat: — Toți oamenii pe care-i întâlnim în viață ne schimbă. De azi, prin tine, viața mea se va schimba! Scrisoarea 128 — Am muncit 16 ani în mină, în țară! Era parfum față de cum muncesc în Italia. Este zidar, om de 40 de ani, însurat și cu o fată de 15 ani. Trăiesc toți aici. Patronul îi strigă: — Păcat că te-a născut mă-ta! Sau: — Îți dau cu ciocanul în cap și torn ciment peste tine! El tace
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
7 milioane de locuitori, în Iugoslavia vreo 12, în Croația doar 2 milioane și jumătate... Eu mă întreb de ce nu se aude nimic despre balerinii români de aici, despre studenți, despre doctori care au deschis cabinete în Roma, despre atâția zidari care ridică blocurile Italiei. Într-o zi au loc aici peste 20 de tâlhării, dar doar una în care sunt implicați români. De ce tocmai de ei se vorbește? Pentru că, astfel, este abătută atenția și, încetul cu încetul, omul de rând
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
ar putea să uite de tratamentul lui, crize de nervi, țipete și intenția de a-ți controla până și gândurile. În timpul ăsta, unii spun: Ce bine de ea, e în Italia, ce-i pasă? Scrisoarea 147 VICTORIE! Ți-amintești de zidarul de 40 de ani amenințat permanent că va fi omorât și că se va turna ciment peste el? Ei bine, acum câteva zile patronul iar l-a gonit de pe șantier și a strigat: Pleacă, bag țeava asta în tine și
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
nu avem vocația fericirii? Ia, vorbește și tu cu arborii, întreabă-i de ce suntem mulțu mite doar în raport cu fericirea celor pe care-i îngrijim. Scrisoarea 150 Ți-amintești de Gazeta de perete? Exista și Gazeta de stradă. Mă gândesc la zidarul nostru. Dacă doar teama de cu vântul scris l-a făcut pe acel patron coleric să se controleze, ce-ar fi să înființăm niscaiva panouri în locurile publice? La școală, spaima cea mare nu era că dacă faci o prostie
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
cu ce se ocupă, unde lucrează etc. Sincer, părerea mea este că de pe urma emigranților se câștigă oricum. Cei care muncesc fac cele mai umile munci, cele mai aspre și mai neplătite. Am aflat, de altfel, că nici nu mai sunt zidari italieni, sau electricieni, sau instalatori. Foarte puțini mai știu meseriile astea, iar tinerii studiază toți avocatura. Doar în Perugia sunt în jur de 10 000 de avocați. Îți poți imagina că au nevoie de cel puțin 10 000 de cazuri
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
și o bucată de pâine în țara altuia! Scrisoarea 185 — Încă nu m-am trezit din visul ăsta! Așa mi-a spus acum câteva zile un român. Care vis? Și-a luat mașină, a făcut școala de șoferi aici. Este zidar, muncește 12 ore pe zi, este cel pe care-l amenință patronul că-l omoară și toarnă ciment deasupra. Ei bine, visul lui era să vină în vacanță în România la volanul unei mașini frumoase. A străbătut singur autostrăzile lumii
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
luni am fost fericită alături de o familie de români. O zi memorabilă. Într-o după-amiază oarecare m-am trezit mâncând șuncă afumată din Ardeal, castraveți murați și gogoșari cu aroma soarelui din grădină. Gusturi uitate și glume despre prășit... El, zidar cu palmele grele și unghiile mâncate de ciment, povestea hâtru cum face collazione dimineața. În țară, în tinerețe, ieșea desculț pe drum. Mai ia o felie de șuncă! Și pâinea vezi că-i din țară! Scrisoare Rămâne în permanență insatisfacția
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
mai de seamă elev al lui Christopher Wren și coleg cu Wren și Sir John Vannbrughe la Office of Works la Scotland Yard. Dyer s-a născut la Londra în 1654; deși de origine obscură, pare să fi fost ucenic zidar înainte să devină angajatul personal al lui Wren; a deținut ulterior câteva poziții oficiale sub Wren, inclusiv cea de supraveghetor la St. Paul's. Opera lui independentă cea mai importantă s-a desăvârșit ca o consecință a faptului că a
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
sau Beel-Zebub, împăratul muștelor", afirmație care ne trimite la romanul lui Golding dintr-o perspectivă înnoită. În imaginația lui Dyer, morții cheamă mereu către cei vii și fiecare biserică cere sânge. Dyer a găsit "sacrificiul căutat pentru Spittle-Fields" în fiul zidarului, Tom Hill. Un personaj cu același nume moare pe vremea lui Hawksmoor, aproape în același loc, de parcă s-ar fi născut doar pentru a repeta o moarte. La vremea lui Dyer, moartea a fost un accident: băiatul a urcat în
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
viață. Iată un mic poem al nefericirii lui: Iar acum gândurile mele sunt suspendate și, ca pelerinii, rătăcesc și eu în arșița soarelui, mă pierd în nesfârșita irosire a vremii. Își amintește copilăria, după ciumă. E hotărât să se facă zidar. O mătușă îl găsește și-l ajută. Vine focul Londrei. După foc, băiatul se duce la Mirabilis, "bunul lui maestru", cerându-i sfatul, fiindcă e loc mult de construcție acum: Ai să construiești, replică el, și vei face din casa
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
e astfel construită că nici măcar nu ne răzvrătim împotriva a ce se întâmplă. Suntem doar fericiți că înțelegem. Ori mai degrabă deducem. Am devenit complici cu gândul, drept care nu ne mai înspăimântă nimic: totul ne încântă. Dyer devine ucenic al zidarului Richard Creed, citește și învață de unul singur arhitectura, îl cunoaște pe "Sir Chris" (Wren) la șaptesprezece ani. Impresionat de cunoștințele tânărului, Sir Chris, care este "supraveghetor general și arhitect principal pentru reconstrucția întregului oraș", îl ia ca ajutor. Vizitează
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
lui mai încolo, că cineva o să scoată din el un oraș adevărat. Până atunci, am mare noroc că pot clădi, și că ceea ce fac se vede pe râu în jos. Nu mi-a zis nimeni că n-aș fi un zidar bun. 10 ferbuarie 2001 Abstract Contemporary British Literature. Desperado Literature is an X-ray of directions and narrative manners in British fiction and poetry, mostly contemporary, with the exception of T.S. Eliot, seen as a forerunner. Part One focuses on theoretical
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
culinare, a graiurilor, după regiuni. Sub al Doilea Imperiu începe o uniformizare progresivă a comportamentelor, dar, în anii1880, se produc rupturile care însoțesc cucerirea satelor de către republicani. Efectele șoselelor, ale căii ferate, ale poștei, extinderea migrațiilor tradiționale, precum cea a zidarilor din departamentul La Creuse către oraș, deschid satele și fac să circule în ele noi modele de viață și de gîndire. Exodul rural poate fi considerat ca fiind una din cauzele, dar și una din consecințele acestei transformări. Industriile tradiționale
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
prezente meșteșugurile prin tot felul de „utilaje” țărănești datorate geniului creator al populației locale: mori de apă, pive, războaie de țesut etc., unele dintre ele mai păstrându-se încă în unele gospodării. Ca meserii erau consemnate cele de croitori, cojocari, zidari, dulgheri, răchitari, țesători etc. Poziția geografică în cadrul Câmpiei colinare a Jijiei, la mijlocul distanței dintre orașele Iași și Botoșani a favorizat relații economice foarte bune cu celelalte teritorii învecinate, existând deja relații bine înrădăcinate, de tradiție. Dar distanța relativ mare (65
Monografia Geografică a Comunei Şipote by Ditot Creangă Liliana () [Corola-publishinghouse/Science/91874_a_92402]