2,112 matches
-
dezvoltarea organică nu se poate face nefăcută; odată porniți pe această clină, întoarcere nu mai e cu putință. Nu contestăm asemenea că averile s-au înmulțit în România - numai nu în mâinile românilor; nu că esistă mai multe palate și zidiri mari în orașele noastre, numai nu sunt ale indigenilor; nu contestăm că suma averilor existente pe acest pământ e mai mare decât acum douăzeci și cinci de ani, dar e așa repărțită încît prea puțin din ea e 'n mâini indigene. Daca
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
speranță oglindită în deosebitele fețe. Puțin timp după încheierea Tratatului de la Berlin monseniorul Paoli a fost la Viena, unde împăratul Francisc Iosif I l-a primit în mai multe rânduri. Întorcîndu-se din această călătorie, zelosul prelat s-a apucat de zidirea catedralei și, pe când se puseseră temeliile ei, în cercurile mai intime ale bisericii române unite din Ardeal se vorbea despre înființarea unui seminar român romano -catolic în București. Era vorba să se adune pentru acest seminar profesori români, formați la
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
prezentul e guvernat de Edictul Korona. Mai bine m-aș apuca eu însumi de arat câmpurile alea. Mă declar clonă și trec la treabă. Isidor zâmbi cu condescendență. Avea un sentiment ciudat, de milă, față de micul guvernator. Știi că întîia zidire care ar trebui să slăvească înălțarea Mântuitorului tău trebuie să îmbrace izvorul cu apă dulce pe care Domnul Dumnezeul tău l-a făcut să apară pe locul în care l-a jertfit pe Mesia. Pe acel loc ar trebui să
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
la ce i-ar putea folosi tăblițele acelea sfărâmicioase de vreme ce El are asemenea minunate materiale. De aceea crezi că nu vrea să te jignească, că vrea să îl simiți aproape, ca pe unul din voi, că participarea lui binevoitoare la zidirea Templului nu face decât să unească un cerc în care profanul cel mai umil se întîlnește cu sferele înalte ale dumnezeirii. Toți într-un cerc perfect, într-o credință pe care o simți în stare de orice. Când pătrunse în
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
a filosofului lui Rembrandt. Adevărul imaginilor medievale sau renascentiste ale cărturarului atunci cînd își îndeplinea încă aspra funcție de artizan, fără semnătură ori fotografie, înainte de nașterea "autorului" sau a "geniului". Sfîntul Ieronim în chilia sa de Antonello de Messina reprezintă o zidire cu pereți de piatră, cu mobilier, cu obiecte grele, lucrate cu dalta. Cufere cu cărți, lucrări înșirate în armarius, rafturi și nișe pentru breviare și psaltiri, trusă de scris, clepsidră, strană, pupitru. Un muncitor în atelierul său. Cu disciplina, ceremonialul
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
mai largă, incluzând orice acțiune, indiferent de cine ar fi săvârșită. Traducerea lui ‘OœQh cu „Făcătorul” transfera întreaga semnificație a acestui nume, în vreme ce traducerea cu „Ziditorul” adaugă o componentă metaforica. De aici s-a încetățenit în limba română și termenul „zidirea” pentru a desemna întreaga creație; însă acest termen nu are corespondent în Biblia ebraica și nu este justificat de nici unul din modurile în care Biblia descrie crearea lumii. Totuși, aceasta metaforă s-a tocit și nimeni nu se mai gândește
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
însă acest termen nu are corespondent în Biblia ebraica și nu este justificat de nici unul din modurile în care Biblia descrie crearea lumii. Totuși, aceasta metaforă s-a tocit și nimeni nu se mai gândește, cînd aude cuvintele „Ziditor” și „zidire” cu sens de „Creator” și „creație”, la acțiunea concretă de a construi. Semnificații de bază: creator, făcător (+ analogie antropomorfizantă). 3.1.10.5. ’"b: „Părinte” (toate traducerile românești, cu excepția lui C: „Tata”); pater (LXX); „pater” (Vg); „Père” (BJ); „Father” (RSV
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
ap ’an ’aƒarÄn și LXX: EgÀ eimi prÄÎtos kaì egÀ eimi eis tòn aiÄÎna. Semnificații de bază: preexistent în raport cu universul și care dăinuie pururi. 3.2.2.6.7. PrÄtótokos pásQs ktíseÄs (Col 1,15): „mai nainte născut decât toată zidirea” (SC); „mai întâi născut decât toată făptura” (Blaj, G-R, BS); „Întâi-Născut a toată zidirea” cu notă: „... indică anterioritatea nașterii Fiului în raport cu crearea lumii” (BVA); „cel Întâi născut din toată zidirea” (C); „primogenitus omnis creaturae” (Vg); „Premier-Né de toute créature” (BJ
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Semnificații de bază: preexistent în raport cu universul și care dăinuie pururi. 3.2.2.6.7. PrÄtótokos pásQs ktíseÄs (Col 1,15): „mai nainte născut decât toată zidirea” (SC); „mai întâi născut decât toată făptura” (Blaj, G-R, BS); „Întâi-Născut a toată zidirea” cu notă: „... indică anterioritatea nașterii Fiului în raport cu crearea lumii” (BVA); „cel Întâi născut din toată zidirea” (C); „primogenitus omnis creaturae” (Vg); „Premier-Né de toute créature” (BJ); „the first-born of all creation” (RSV). Notă din versiunea BVA este bine venită, întrucat
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
pásQs ktíseÄs (Col 1,15): „mai nainte născut decât toată zidirea” (SC); „mai întâi născut decât toată făptura” (Blaj, G-R, BS); „Întâi-Născut a toată zidirea” cu notă: „... indică anterioritatea nașterii Fiului în raport cu crearea lumii” (BVA); „cel Întâi născut din toată zidirea” (C); „primogenitus omnis creaturae” (Vg); „Premier-Né de toute créature” (BJ); „the first-born of all creation” (RSV). Notă din versiunea BVA este bine venită, întrucat traducerea este literala și neclară. Genitivul grecesc poate fi interpretat fie că separativ („mai înainte de”), fie
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
să cumpănești întotdeauna ceea ce este bine pentru a ajunge mereu „în acord armonia din trup pentru concertul din suflet”. Platon încheie „construcția” cetății-suflet reamintind că cetatea „întemeiată pe cuvinte” are un „model ceresc” care poate fi văzut și imitat prin „zidirea de sine” de către oricine dorește, acesta fiind analog cu sufletul uman. Și totuși, Republica nu oferă răspunsuri, mai degrabă limite până unde se poate merge, dar mai ales, în acest caz, unde trebuie să ne oprim. Afirmația că Platon, scârbit
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
pune în fața unei opere, de pe acum vastă și indiscutabil de prima mărime. AVEM UN HÖLDERLIN! Întâlnirea cu un tânăr poet încă neștiut de lume, al cărui nume nu umple tiparnițele și văzduhul, dar ale cărui versuri vor rămâne asemenea marilor zidiri, întâlnirea cu un tânăr poet de acest nu neașteptat nici nefiresc, dar nu mai puțin uimitor soi, e o întâmplare unică, exaltantă, irepetabilă. Sunt, fără merit, unul dintre cei trei sau patru cărora le-a fost dăruită întâlnirea cu Dan
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
trecutului și de a-și da viața pentru apărarea păcii și libertății omenirii, după pilda dată nouă de Iisus. Numai în felul acesta, slujind omenirea, ajutând noroadele în lupta lor pentru pace și libertate, Biserica va putea să contribuie la zidirea unei lumi mai bune, care să fie demnă de creatorul ei. Pe drumul acesta ne vom îndrepta și vom îndruma pașii Bisericii Ortodoxe Române și ai slujitorilor săi - pe drumul deschis înaintea noastră de Iisus Mântuitorul“33. Însă, pentru obținerea
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
hispano-americano del tema literario de „Fontefrida”, 1961, Factores orientales, griegos y egipcios en la elaboración del tema literario de „Fontefrida”, 1961, Itinerario ibero-americano del tema literario de „Fontefrida”, 1962). O oarecare atracție a exercitat asupra lui G. și tema jertfei zidirii, cercetată comparatist în studiul Legenda Meșterului Manole, publicat în „Arhiva” (1932), capitolele fiind intitulate O mențiune în Spania despre legenda românească, O variantă rumeliotă publicată în Italia, Valoarea documentară a legendei românești. Chiar și studiile lui filologico-lingvistice sunt interesante pentru
GAZDARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287181_a_288510]
-
ca timp (mai Întâi) și apoi a vedea (propriu-zis) timpul, atunci care este puterea conceptelor de a facilita accesul la o asemenea Înțelegere? Care este drumul dintre cuvânt și temporalitatea ființării ca Dasein, În limbaj, din nou, heideggerian? Toate spre zidire să se facă. Și poți zidi mai Întâi În cuvânt un perete mare de cărămidă roșie dincolo de care să Închizi vânturile și frica și Înspre tine să nu mai fie decât spațiul de care aparții și să-ți fie bine
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Petar Boșkovski, Așternutul de spini, Cluj-Napoca, 1987 (în colaborare cu Carolina Ilica); T. Petrovski, Cheia vieții, București, 1989 (în colaborare cu Carolina Ilica); Falanga. Lirică macedoneană, pref. trad., Chișinău, 1990 (în colaborare cu Carolina Ilica); ed. Chișinău, 1993; Rade Silian, Zidirea umbrei, București, 1992; Dina Cuvata, Sfânta speranță, București, 1992; Sande Stoicevski, Poezia Despot, București, 1992; Branko Țvetkoski, Adiere de molitvă, București, 1993; Eftim Kletnikov, Poezii, București, 1993; Miloș Lindro, Poezii, București, 1993; Vesna Ațevska, Caussa Sum, București, 1993; Esad Bayram
DUMITRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286917_a_288246]
-
variantele necunoscute ale poveștii gâscarului - integrată în literatura maghiară clasică prin epopeea lui Fazekas Mihály -, urmărind acest vechi motiv de basm popular în folclorul maghiar, român și universal; s-a ocupat de balada meșterului zidar Kőműves Kelemen în cadrul motivului „jertfa zidirii”, de intrarea poveștilor lui I. Creangă în folclorul maghiar sau de receptarea în aria culturală maghiară a basmelor lui Petre Ispirescu și a colecției de folclor a lui V. Alecsandri. Consacră mai multe cercetări povestitului bilingv și, în general, rolului
FARAGÓ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286958_a_288287]
-
MEȘTERUL MANOLE, baladă populară. Este cunoscută și sub numele Cântecul lui Manole, Mănăstirea Argeșului, Legenda Mănăstirii Argeșului și Zidirea Mănăstirii Argeșului. Face parte din ciclul baladelor legendare și datează, aproximativ, din ultimele decenii ale secolului al XVII-lea. La originea acestui cântec epic stau legendele despre „jertfa zidirii”, generate la rândul lor de un mit. Potrivit unei credințe străvechi
MESTERUL MANOLE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288098_a_289427]
-
sub numele Cântecul lui Manole, Mănăstirea Argeșului, Legenda Mănăstirii Argeșului și Zidirea Mănăstirii Argeșului. Face parte din ciclul baladelor legendare și datează, aproximativ, din ultimele decenii ale secolului al XVII-lea. La originea acestui cântec epic stau legendele despre „jertfa zidirii”, generate la rândul lor de un mit. Potrivit unei credințe străvechi, noile construcții, îndeosebi edificiile mărețe, nu puteau dăinui dacă în temelia lor nu era zidită o ființă omenească. Semnificațiile ritualului erau multiple. Cel mai adesea, sacrificiul reprezenta ofranda adusă
MESTERUL MANOLE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288098_a_289427]
-
cuprinde întâlnirea voievodului cu ciobănașul care îi indică locul pentru mănăstire, iar celălalt zugrăvește sfârșitul tragic al meșterilor. În evoluția versiunii românești s-a scos în evidență existența a două straturi deosebite: unul arhaic, întâlnit numai în Transilvania - unde mitul zidirii apare întrupat și în legendă, colindă și chiar în cântecul de lume -, și altul mai nou, cuprinzând variantele moldo-muntene. Acestea din urmă se disting printr-o realizare artistică desăvârșită. Balada debutează printr-un ritual - alegerea locului pentru mănăstire. Însoțit de
MESTERUL MANOLE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288098_a_289427]
-
Pop, Nouvelles variantes roumaines du chant du Maître Manole (Le Sacrifice de l’emmurement), RSL, 1963, 1; Ist. lit., I, 125-128; Lucia Djamo, Tema Meșterului Manole în limba albaneză, RITL, 1965, 1; Adrian Fochi, Versiuni extracarpatice ale legendei despre „jertfa zidirii”, LL, 1966; Gh. Vrabie, Balada populară română, București, 1966, 69-108; Liviu Rusu, Viziunea lumii în poezia noastră populară, București,1967, 295-306; D. Caracostea, Poezia tradițională română (Balada populară română și doina), II, îngr. Dumitru Șandru, pref. Ovidiu Bârlea, București,1969
MESTERUL MANOLE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288098_a_289427]
-
Parte a istoriei, viața lui Constantin Brâncoveanu se sustrage de fapt acesteia, constituindu-se într-o „lume” particulară, omogenă prin stabilitatea caracteristicilor fundamentale. Este „lumea” lui Brâncoveanu, cu prieteni și inamici, cu clipe de tihnă și momente de tensiune, cu „zidiri” și traversări răvășitoare, vegheată de o divinitate justițiară, aflată mereu în postura de aliată a voievodului, pe care îl scapă și de niște adversari sâcâitori și neobosiți. G. este un spirit pe care lecturile l-au rafinat cu prisosință. Demonstrația
GRECEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
fondul unei epicități generale, ce izvorăște din înseși faptele povestite, în cronică pot fi individualizate povestiri autonome și secvențele interludiu, vide sub raportul epicității, formalizate prin reluări și transformate în intervale de repaus. Scriind sub presiunea sarcinii sale, ce impunea „zidirea” laudei, G. nu poate alege, spre săvârșirea țelului, decât o structură dihotomică, ai cărei termeni sunt construcția (elogiul avându-l mereu ca obiect pe Brâncoveanu) și discreditarea (în pagini care - literar - salvează scrierea). Cronicarul luptă plin de osârdie cu adversarii
GRECEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
Craiova, 1921; Pagini de critică din tinerețe, Craiova, 1921; Tudor Vladimirescu, Craiova, 1921; Istoria presei românești de la primele începuturi până în 1916, București, 1922; ed. București, 1999; Moartea lui Dante. Molière se răzbună, Craiova, 1922; Omul care ni trebuie, Craiova, 1922; Zidirea mănăstirii Argeș, Craiova, 1922; Sarmală, amicul poporului, Craiova, 1923; Idées et formes littéraires françaises dans le Sud-Est de l’Europe, Paris, 1924; Note polone, București, 1924; La Roumanie pittoresque, Paris, 1924; Les Écrivains réalistes en Roumanie comme témoins du changement
IORGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
a lui Constantin Diaconovici-Loga. O rostire simplă, fără efecte retorice sau înfloriri de stil, având ca sursă limba vechilor cazanii, însuflețește Predicile lui Ș., publicate abia în 1945. Propovăduind învățăturile creștinești, predicile cuprind și povețe laice (privind muncile agricole, starea zidirilor bisericești și școlare, „primejdiile veseliilor lumești”). Ș. a fost un orator cu autoritate, manifestându-se - în cuvântări ținute în românește, ungurește sau sârbește - în diete, la sinoade, în Parlament (la Viena, Pesta), la dezbaterile Senatului imperial (în care era membru
SAGUNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289430_a_290759]