2,204 matches
-
spune cine era, feciorul își pierdu iar cunoștința. Cârtița răsuflă ușurată. După părerea ei, nu era încă momentul ca fata Împăratului Negru să afle că în fața sa nu era altul decât zmeul cel cu zece capete. Înainte de orice, fiul Zmeului - Zmeilor trebuia să se vindece, să prindă putere și să o facă pe Voichița să îl îndrăgească. Frumușel cum era ca om, n-ar fi trebuit să-i fie prea greu să facă acest lucru. Și iată că Voichița prinse a
ZMEUL CEL CU ZECE CAPETE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375408_a_376737]
-
în fiecare seară afară din castel, lua drumul peșterii din pădure, curăța și înfășa rănile, după care îi dădea să mănânce feciorului cum i-ar fi dat unui copil ce nu se putea hrăni singur. Se obișnuise feciorul ce fusese zmeu să o aibă prin preajmă și o îndrăgi și mai mult dacă asta ar fi fost posibil la cât de mult ajunsese să o îndrăgească. Ba, uneori chiar i se părea că și fata îl privea cu drag și atunci
ZMEUL CEL CU ZECE CAPETE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375408_a_376737]
-
Se tot pregătea să-i spună Voichiței cine era el de fapt, dar cârtița cea mică îl tot oprea, până când, într-o zi, fata Împăratului Negru nu mai veni. - Poate am spus ceva care a supărat-o, în zise disperat zmeul cârtiței, nu s-a mai întâmplat să nu vină. - Acum ești vindecat, poate că a crezut că nu mai ai nevoie de ajutor. - Te rog, du-te până la castel și vezi ce se întâmplă. Ascultă cârtița și își săpă o
ZMEUL CEL CU ZECE CAPETE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375408_a_376737]
-
o săgeată cu coada roșie. Cel care prindea săgeata era declarat învingător iar nunta avea să se țină chiar în seara aceea. Se sperie cârtița și își luă picioarele scurte la spinare să-i ducă cât putea de repede veștile zmeului. Voichița privea din turn feciorii cum treceau trufași pe caii lor primeniți, dar gândul îi era la feciorul cel rănit pe care îl știa în peștera din pădure. Nu apucase să-și ia rămas bun de la el și nici să
ZMEUL CEL CU ZECE CAPETE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375408_a_376737]
-
pe cer, în curte mai rămase un singur fecior, acela care purta săgeata în mână, nimeni altul decât feciorul din peștera din pădure. Mare fu bucuria fetei Împăratului Negru. Coborî din turn în grabă și îl luă de mână pe zmeu să-l ducă în fața tatălui ei. - Iată, acesta mi-e alesul! - Așa să fie, zise împăratul, deși nu-l cunoștea pe acel prinț, căci nu-și putea lua înapoi cuvântul dat fiicei sale. Se încinse deci o nuntă cum nu
ZMEUL CEL CU ZECE CAPETE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375408_a_376737]
-
plac? Atunci, flăcăul o privi în ochi și se puse într-un genunchi în fața ei. - Mi-ești mai scumpă ca orice pe acest pământ, dar nu vreau să te mint! - Cu ce să mă minți? Întrebă fata pierită. - Eu sunt zmeul cel cu zece capete, cel rănit de oștenii tatălui tău, cel a cărui mamă te-a răpit... - Cel care s-a transformat în om de dragul tău, se auzi o voce ascuțită și cârtița sări direct pe umărul fetei de împărat
ZMEUL CEL CU ZECE CAPETE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375408_a_376737]
-
capete, cel rănit de oștenii tatălui tău, cel a cărui mamă te-a răpit... - Cel care s-a transformat în om de dragul tău, se auzi o voce ascuțită și cârtița sări direct pe umărul fetei de împărat. Orice se așteptase zmeul din partea fetei de împărat ca răspuns la mărturisirea lui. Să îl taie cu paloșul, să îl ia în vârful săgeții, dar să izbucnească în râs, la asta chiar nu se așteptase. - Am crezut că nu mă iubești, zise în cele
ZMEUL CEL CU ZECE CAPETE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375408_a_376737]
-
la asta chiar nu se așteptase. - Am crezut că nu mă iubești, zise în cele din urmă fata împăratului. - Asta nu se va întâmpla nici într-o mie de ani! Tu ești tot ce iubesc în viața asta! Zicând acestea, zmeul își luă soțioara și plecă cu ea să-și construiască o viață nouă, fără umbră de vrajbă. Nimeni nu le-a mai dat de urmă vreodată. Dar asta numai pentru că nu au vrut ei. Mie, una, mi-au trimis vorbă
ZMEUL CEL CU ZECE CAPETE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375408_a_376737]
-
de urmă vreodată. Dar asta numai pentru că nu au vrut ei. Mie, una, mi-au trimis vorbă că mă așteaptă în palatul lor din creierii munților, să le spun celor zece copii ai lor povești. Și-am împrumutat aripi de zmeu să pot zbura, să culeg și să spun povești mereu. Referință Bibliografică: ZMEUL CEL CU ZECE CAPETE / Mihaela Alexandra Rașcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2243, Anul VII, 20 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Mihaela Alexandra Rașcu
ZMEUL CEL CU ZECE CAPETE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375408_a_376737]
-
mi-au trimis vorbă că mă așteaptă în palatul lor din creierii munților, să le spun celor zece copii ai lor povești. Și-am împrumutat aripi de zmeu să pot zbura, să culeg și să spun povești mereu. Referință Bibliografică: ZMEUL CEL CU ZECE CAPETE / Mihaela Alexandra Rașcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2243, Anul VII, 20 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Mihaela Alexandra Rașcu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
ZMEUL CEL CU ZECE CAPETE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375408_a_376737]
-
-l țină pe Murgu de căpăstru, dar și blândul căluț mergea încet, cu atenție, parcă știa ce prețioasă comoară ducea în spate. Câte povești nu-i spunea bunicul !... Cu Făt Frumos și calul său năzdrăvan. Cum s-a luptat cu Zmeul ca s-o salveze pe Ileana Cosânzeana. Dar mai ales, i-a povestit bunicul despre colinde. Cum colinda el de sărbători cu alți copii... Că a fost cu semănatul, cu Moș Ajunul. A fost și cu plugușorul, cu buhaiul, cu
FLORICICA MAMEI-1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371944_a_373273]
-
însă nu-i ia în seamă, De-al ei drag, atâta știe. Dar curând aveau să vadă Viața nu merge pe roate, Pe-a lor cap avea să cadă Pacoste cum nu se poate. Dincolo de-apus de soare Un zmeu sta cu a sa mamă Ce voia să îl însoare Repede, de bună seamă. Zmeii, cum le este felul, Hotărâseră anume: Își zidiseră castelul Departe de orice lume. Zmeoaicei, tare bătrână, Urâtă, și rea, și proastă, Îi intrase-n căpățână
FLĂCĂUL CEL VITEAZ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371981_a_373310]
-
să vadă Viața nu merge pe roate, Pe-a lor cap avea să cadă Pacoste cum nu se poate. Dincolo de-apus de soare Un zmeu sta cu a sa mamă Ce voia să îl însoare Repede, de bună seamă. Zmeii, cum le este felul, Hotărâseră anume: Își zidiseră castelul Departe de orice lume. Zmeoaicei, tare bătrână, Urâtă, și rea, și proastă, Îi intrase-n căpățână Să-i aducă o nevastă. Dar nu una oarecare, Fata cea mai mult râvnită Pe
FLĂCĂUL CEL VITEAZ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371981_a_373310]
-
-o-n jos, pe cărărușă Și să nu te-ntorci acasă, Că îți scot dinții din gură, Fără mândra cea frumoasă! De nu vrea, ia și o fură. Într-o zi, când ciocârlia Se înalță-n cânt spre soare, Străbate zmeul câmpia Pe un cal voinic călare. Jos, sub poale de pădure, Se pitește-n frunza deasă, Fata a venit să fure, De-altceva puțin îi pasă! O așteaptă cu răbdare Zile-n șir, pân’ o zărește, Din ascunzătoare sare Și
FLĂCĂUL CEL VITEAZ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371981_a_373310]
-
cu creste roase, Peste râuri și pâraie Și o pune-n lanțuri groase În castel, într-o odaie. - Într-un an, după zăbrele, O să putrezești de vie! Ajungi oale și ulcele De nu vrei să-mi fii soție! Doar atât zmeul îi spune, Trage ușa sub zăvoare. Ea rămâne să adune Timpu-n lacrimile-amare. Toți din sat, cuprinși de jale, Au umblat să o găsească Deal cu deal, vale cu vale, Și prin ploaia mocănească. Flăcăul s-a dus prin țară, Și
FLĂCĂUL CEL VITEAZ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371981_a_373310]
-
mine? Mi-ai salvat viața odată, Vreau și eu să-ți fac un bine, Ia-o asta drept răsplată! De vrei să-ți urmezi ursita, Mergi înspre Apus de Soare, În castel îți stă iubita, Și-are lanțuri la picioare. Zmeul s-a gândit s-o țină Prizonieră pe vecie; Iată singura ei vină: Nu vrea să-i fie soție! Sare-n șa pe loc flăcăul, Ceru-n nori se înnegrește Și, grăbit să-ndrepte răul, Către zmeu calul zorește. Când
FLĂCĂUL CEL VITEAZ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371981_a_373310]
-
lanțuri la picioare. Zmeul s-a gândit s-o țină Prizonieră pe vecie; Iată singura ei vină: Nu vrea să-i fie soție! Sare-n șa pe loc flăcăul, Ceru-n nori se înnegrește Și, grăbit să-ndrepte răul, Către zmeu calul zorește. Când sub soare, când sub lună, Trec prin țări necunoscute, Și prin ploi, și prin furtună, Prin zăpezi proaspăt căzute. Ei tot merg, nimic nu poate Să le stăvilească drumul Până văd (inima-i bate) Din castel cum
FLĂCĂUL CEL VITEAZ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371981_a_373310]
-
plâns bate ninsoarea, Iar castelu-ntreg răsună; Norii luminează zarea Și se face vreme bună. E vocea iubitei sale! Flăcăul o recunoaște, Ecoul plutește-n vale Și-un nou dor în el se naște. Deodată-un zgomot mare Tulbură pădurea toată: Zmeul vine din plimbare, Prin zăpadă parcă-noată. Ciorile îi fug din cale, Valvârtej vine acasă; Trupu-i îmbrăcat în zale, Iar privirea, veninoasă. Ochii roșii, nasul mare, Bot de broască-n loc de gură, Dinții strâmbi, ca niște gheare Și-i
FLĂCĂUL CEL VITEAZ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371981_a_373310]
-
-i adevărat, nu crede, Și-i azvârle o ocară. Capul său, cam cât bostanul, Multă minte nu prea are. Iată, saltă buzduganul Și-l aruncă, să-l omoare. El în lături se ferește, Buzduganul ia de coadă Și în cap zmeul izbește De-l scufundă în zăpadă. Scoate sabia și taie Căpățâna fioroasă. - Na, că tu ai vrut bătaie, Eu voiam fata frumoasă! Eii, dar când se uită-n spate, Vede prin omăt o lână; Măi să fie, nu se poate
FLĂCĂUL CEL VITEAZ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371981_a_373310]
-
rele. Chiar un dar de îmi lipsește, Nu mai am puteri depline, Iar acel ce îl găsește Viitoru-n brațe-mi ține. Vreau să spun că-n iarba mare, Odihnindu-mă pe plaur, Am pierdut, ce întâmplare! Inelușul meu de aur. Zmeul cel viclean, ce are Dincolo de lac castelul, A cătat cu disperare Și-a luat din ierbi inelul. După-un an, de îl păstrează Pe deget și-l răsucește, Când e soarele-n amiază, Mă supun ce-mi poruncește. Vorbă, cu
INELUL DE AUR de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372003_a_373332]
-
a trimis acum o lună Că ar vrea să-i fiu soție, Că de nu, crunt se răzbună. Tu, cel mai viteaz din lume, Numai tu poți duce greul; Te-am adus aici anume Să te rog să lupți cu zmeul. Prințul stă și cumpănește, O tot mângâie pe mână Și pe dată se-nvoiește: - Să m-aștepți o săptămână! - Dragule, te du cu bine, Dumnezeu cu tine fie, De faci asta pentru mine, Inima ți-o dărui ție. Ca în
INELUL DE AUR de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372003_a_373332]
-
soare, Un ecou din văi aude. „Dragule, te du cu bine, Dumnezeu cu tine fie, De faci asta pentru mine, Inima ți-o dărui ție”. Calul zborul și-l oprește Lângă poarta ferecată, Iar prăpastia vuiește Ca o fiară-nfuriată. Zmeul trage de zăvoare De deschide marea poartă Și, cu vocea tunătoare, Îi vorbește pus pe ceartă: - Tu, o gâză amărâtă, Îndrăznești să vii la mine Și, c-o bâtă prăpădită Vrei să mă omori, străine? Vii așa, ca la plăcinte
INELUL DE AUR de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372003_a_373332]
-
răzbate, Pun mâna pe buzdugane. Buzduganele se sfarmă, Ei se prind în luptă dreaptă, Iar acum, fără vreo armă, Se smucesc, apoi așteaptă. Gâfâie și se-ncovoaie, Și icnesc în grea strânsoare, Curg pe ei subțiri șiroaie Aburinde, de sudoare. Prințul zmeul saltă-n spate Și-l aruncă jos, în iarbă, Capu-i de un zid se-abate Și își pierde-un smoc din barbă. Clătinat de lovitură, Greu din buruieni se scoală, Dinții-i clănțăne în gură Ca după o lungă
INELUL DE AUR de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372003_a_373332]
-
din barbă. Clătinat de lovitură, Greu din buruieni se scoală, Dinții-i clănțăne în gură Ca după o lungă boală. Ochii lui sunt morți de frică, Prințul iară îl înșfacă, Peste umeri îl ridică Și-l aruncă parcă-n joacă. Zmeul cade-a doua oară Și încearcă-a se retrage, Prințul, iute, dintr-o gheară Inelușul scump i-l trage. Doar atâta mai apucă, Apoi îi mai dă o brâncă, Doar așa, cât să se ducă În prăpastia adâncă. Înspre cal
INELUL DE AUR de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372003_a_373332]
-
Au trăit o sărbătoare! S-au umplut de tinerețe, C-au avut un fiu, o floare! Iară fiul, ajuns mare, Într-o zi calul își mână Și, pornit la vânătoare, Se-ntâlnește cu o zână. Și-a mai fost și zmeul care A găsit pe-un verde plaur După-o lungă căutare Un inel drăguț de aur. Dacă nu găsea inelul, Bietul, n-avea cum să știe, Locuia și azi castelul, Dar așa a fost să fie. Dragi copii, în încheiere
INELUL DE AUR de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372003_a_373332]