1,652 matches
-
adormit când își acorda chitara. Luna galbenă mirată se privește într-un lac, De o vreme se întreabă: - Cât de mult l-a adulat? Două sălcii curgătoare îi îmbrățișează malul, Cum drumețu-n palme prinde însetat de cer pocalul! Susură de zor izvorul chiar în poala unui munte Și adună-n strunga vremii ”oile cele cornute”, Ciute-și scutură piciorul unde iarba e mai deasă Să cresca în zorii zilei, cât mai verde și frumoasă! Dintr-o liră fermecată câtă-n codru
NOAPTEA de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372197_a_373526]
-
puternice ale soarelui, așa că era ideal pentru un weekend în mijlocul naturii. Visasem mult timp la această aventură și iată că acum o trăiam din plin! Cum mă întorceam să fac câte ceva, scăpând din vedere bambinele, cum și peștele trăgea de zor și până ajungeam înapoi, cu mâna pe lansetă, ratam înțeparea. Peștele parcă mă pândea. Gică se distra copios de această situație. Specula orice neatenție de-a mea, numai ca să mă enerveze, așa că am aruncat și eu două lansete de pe suporți
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376056_a_377385]
-
îmbujorată la față de cura de alcool, pe care n-are de gând s-o abandoneze vreodată, te invită să-i guști singura specialitate pe care a făcut-o de ziua soțului, plăcinta cu brânză. Marele EL, adică pârciul, gătește de zor în balconul garsonierei, mai trage o ocheadă musafirilor, veniți majoritatea neinvitați și cu mâna în cur, apoi dă la maximum muzica revărsată din difuzoare marca Salam-fără număr și Guță-borâtul, își ridică mâinile în sus de zici că se predă și-
BUMERANG – ONOMASTICĂ de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1475 din 14 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376166_a_377495]
-
să plec și bine a făcut, căci odată ajuns acasă, am găsit familia lui Genny și pe proprietarii noștri în curtea casei, precum și o mașină închiriată la poartă. Erau împreună: tatăl, sora din curtea părintească și cumnățica-lighenaș, care cărau de zor bagajele lui Genny și lucrurile sale personale primite de la familie. Când am văzut cum scoteau bunurile comune din casă, am încercat să mă opun, însă cumnata mea, cu multă energie, mi-a trimis câțiva pumni în stomac. Dă-te la
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1495 din 03 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379660_a_380989]
-
cheamă deschis la federalizarea Republicii Moldova, Petrenko și Garbuz, care au participat în acțiuni antistatale. Periculoși sunt alde Tuleanțev ș.a. ca el care de la Moscova cer implicarea Rusiei în „apărarea republicii moldovenești transnistrene de invazia armatei române” ș.a. Aceștia zdruncină de zor corabia serios avariată a actualei guvernări pentru a o răsturna și declanșa alegerile anticipate atât de jinduite de ei. În problema reunirii există două modele: modelul 1859 când s-au unit două entități - Moldova și Muntenia, și modelul 1918, când
SUNTEM ÎMPINŞI PE MARGINEA PRĂPASTIEI de VALERIU DULGHERU în ediţia nr. 1633 din 21 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379677_a_381006]
-
insuportabilă în toiul zilei. Oaza la care adastă omul să respire, să-și întindă mădularele și să-și răcorească obrajii. Depinde doar de noi să sorbim din apa fântânii răsărită-n pustiu după ce am îngenuncheat de foame, sete și oboseală. Zor de primenire continuă. Acestea sunt doar spicuiri din grădina înflorită a gândurilor unei tinere contemporane cu noi, a cărei frumusețe de caracter ar putea fi un exemplu pentru generațiile de azi și chiar cele de mâine. Ca un corolar al
CUGETĂRILE TINEREI ÎNŢELEPTE CĂTRE LUME de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374679_a_376008]
-
mult decât emoțiile primei apariții în public. Și iat-o! Pășește în fața juriului, cu ochii strălucind de lumina bucuriei care o încălzește la șansa pe care scumpii ei părinți i-au oferit-o. Un membru al juriului își butonează de zor telefonul mobil, fără a-i arunca măcar o privire, altul mâzgălește mesaje pentru colegul de scaun, în timp ce fondul muzical începe să curgă. Închide ochii și începe să cânte, așa cum știe ea, ca un înger, într-o chemare divină către armonie
VREAU SA FIU O STEA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1415 din 15 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371688_a_373017]
-
dictate de împrejurare. În curte ne întâmpinase mama lui Ovidiu cu un zâmbet larg, pe care l-am remarcat odată cu nădușeala ce-i lucea pe față și cu firele de păr umede ce-i ieșiseră de sub dirmea, în timp ce amesteca de zor cu o lingură de lemn, uriașă, într-un ceaun pus pe pirostrii la câțiva metri de pătul. - Săru' mâna mama! Ce faci aici? întrebase vesel Ovidiu, care mi-o luase înainte cu doi pași, cu intenția clară de a-și
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 5 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371671_a_373000]
-
era la mare căutare în vremurile acelea. Dar tot câștigul era înghițit cu lăcomie de casa ce părea că nu se mai satură. Pe la sfârșitul lui octombrie, una din odăi era gata de locuit iar la celelalte se lucra de zor, câtă vreme timpul le mai permitea. Tencuiala pe pereți era încă umedă, în primele zile când se mutară în ea iar Maria făcea toată ziua focul în sobă, ca să se usuce mai repede însă aburul ieșea din pereți mai ales
SUB SEMNUL LUPULUI de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2178 din 17 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375652_a_376981]
-
fi în stare să învârtă manivela de la centrifugă. Bunicul se înduplecă de curiozitatea copilului, și-i făcu pe plac, lăsându-l să învârtă de manivelă. Mai încet la început, dar mai repede după aceea, chiar reuși, ramele se roteau de zor, mierea curgea din faguri în centrifugă, apoi în vasele de sub centrifugă. Dar obosi cam după câteva rame, așa că-l lăsă din nou pe bunicul la continuarea muncii începute. Când vasul de sub centrifugă se umplea de miere, venea bunica să schimbe
MIEREA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375788_a_377117]
-
o vreme superbă, un cer senin, fără pic de nori, cu soarele ce zâmbea parcă satisfăcut, biruitor. Ioana și Laura se treziră în zori și pregătiră cadourile pentru Ionuț, sigur, bucuria lui va fi imensă. În bucătărie, oalele fierbeau de zor, iar pentru pitici, invitații lui Ionuț, pregătiră gustărele apetisante, covrigei, bombonele de ciocolată, fructe și sucuri. Decorară camera cu baloane colorate, iar tortul de ciocolata trona, cu cinci lumânărele, pe care Ionuț, musai trebuia să le stingă dintr-o suflare
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1987 din 09 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379196_a_380525]
-
binefăcător pentru întreg stresul pe care îl strânsese în ultima vreme. Sări repede din pat și intră cu pași înceți în camera lui Ionuț, se liniști, acesta era încă sub vraja lui moș Ene. In bucătărie, mama Ioana muncea de zor, aproape terminase cu coptul, așa că nu mai trebuia ajutor decât pentru crema tortului. Făcu rapid un duș, își strânse părul ei frumos într-o coadă de cal, se îmbrăcă cu niște pantaloni mulați și o bluză culoarea cerului, arăta superb
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379195_a_380524]
-
Lunile până pe 19 octombrie când m-am eliberat din cătănie au trecut monoton, fără nicio activitate la bordul navei. Eram ca un musafir, nu ca un soldat membru al echipajului, fostul motorist din compartimentul UL5 - mașini pupa . Se lucra de zor în stațiunea Neptun și începuse să trimită și marinari din toate unitățile aflate cu navele legate la Cheul Sulfuros, cum era cunoscută zona. Numai eu rămâneam cu sergentul de serviciu, vardia , curierul - ajutorul vardiei și bucătarul. Mă mânca la ficați
CELE PATRU INTALNIRI CU MOARTEA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369140_a_370469]
-
îi cadea în mână. Luând o înfățișare umană, se pregătea să se arunce pe covorul de nisip, dar, de data aceasta, cineva îi invada cu nerușinare ascunzătoarea. Plaja era acum pângărită de un tip brunet și dubios, ce desena de zor într-un caiet. Îl recunoștea, fiecare trăsătură facială a băiatului îi era cunoscută, deși aripile cele negre și odioase îi lipseau. Inima i-o luase la galop, rațiunea îi spunea să plece de acolo, dar faptul că acel individ avea
UN ÎNGER ŞI UN DEMON de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369149_a_370478]
-
le urmeze, pe acea plaja uitată de lume. Se întâlneau în fiecare zi, la aceeași oră, în același loc și se bucurau de intimitatea infinită pe care le-o oferea acea ascunzătoare. El, adesea îngropat în caietul său, desenând de zor, dar cu atenția îndreptată mereu la spusele îngerului său. Ea exprima în vorbe tot ce îi trecea prin minte și gesticula dramatic, asemenea unui orator iscusit, neștiind că în toate schițele demonului era o muza absolută. În ciuda acestor lucruri, apogeul
UN ÎNGER ŞI UN DEMON de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369149_a_370478]
-
Din lutul de Humulesti. Am intrat cu el odată În căsuța de la țară Și-am aflat că toate cele-s Cum erau odinioară. Impreun-am prins o ață Cu doi motocei de grinda Și priveam cum motăneii Se munceau de zor să-i prindă. La Ozana curgătoare Am plecat să facem baie, Când mamuca-i necăjita Îl lasă gol, fără straie. Amândoi priveam cu milă La Smaranda popii, care A fost pus-asa umila, Pe un Cal Bălan călare. L-am
EU RAMAN MEREU CU NICA de MIHAI LUPU în ediţia nr. 2257 din 06 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378716_a_380045]
-
Și fiecare s-a crezut un zeu. Ne-au dărâmat și fabrici, si uzine, Ca depășite, prea muncitorești. Le-au dus, fier vechi, în cele țări străine Să nu avem produse românești. Disponibilizări și somerie, Flăcăi și fete exportam de zor, Se duc tot mai departe în robie, De casă să le fie tot mai dor. Produse-agricole, mai naturale, Nu mai sunt sere pentru a obtine, Dar noi aducem, artificiale, Realizate tot în țări străine. Credeam că au înconjurat pădurea, Prin
CE MAI IMPORTAM? de MIHAI LUPU în ediţia nr. 2271 din 20 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378745_a_380074]
-
din Țara mea, prin telefon și o scrisoare, Din cel mai minunat meleag, meleag ce-i fără-asemănare! Măicuța când m-așteaptă-n prag, am bucuria cea mai mare!. Primit-am vești din Țara mea. Cu glas duios, mângâietor, Măicuța-mi povesti de zor, câte știa și nu știa. . . Înțelegeam din tonul ei: ,,Să vii acasă dacă vrei. Citește mai mult Primit-am vești din Țara mea, omătu-i mare, iarna-i grea,Iar ulița nu se zărește. . Măicuța-n zare, trist privește,Ionel al
IONEL DAVIDIUC [Corola-blog/BlogPost/377604_a_378933]
-
din Țara mea, prin telefon și o scrisoare,Din cel mai minunat meleag, meleag ce-i fără-asemănare! Măicuța când m-așteaptă-n prag, am bucuria cea mai mare!. . .Primit-am vești din Țara mea. Cu glas duios, mângâietor,Măicuța-mi povesti de zor, câte știa și nu știa. . .Înțelegeam din tonul ei: ,,Să vii acasă dacă vrei. III. ALINĂ-MĂ SOARE DE VARĂ, de Ionel Davidiuc , publicat în Ediția nr. 2012 din 04 iulie 2016. ALINĂ-MĂ SOARE DE VARĂ Alină-mă soare
IONEL DAVIDIUC [Corola-blog/BlogPost/377604_a_378933]
-
de mână, al legilor ce se propuneau. Între acestea, Adunarea ținea ședință și vota cu iuțeala aburului legile cari, tot într-o vreme, se discutau cu câțiva deputați în secțiune, treceau la alți câțiva în comitet, se scriau apoi cu zor de impiegații Camerii și se depuneau la tribună de un raportor improvizat. Astfel se votă o parte din legea asupra fabricii de la Chitila, care fu retrasă în cursul discuțiunii de cătră guvern. S-au votat în același chip mai multe
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
deznaționalizări fericite, dar ele sânt organice, nu impuse cu de-a sila. Contactul des c-o altă naționalitate, înrudirea de rasă, interese zilnice, încrucișarea și amestecul sângelui, mii de împrejurări fac cu putință o deznaționalizare organică. Dar cu sila, cu zorul, cu impunerea, nicicând; cel puțin noi nu știm nici un caz în istorie. Vorba cîntecului: Dor de zor nu se știe pe la noi. În Ardeal chiar, cine s-au maghiarizat? Nobilimea, cea de nimenea silită, cetățenii liberi în toate celea, oamenii
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
naționalitate, înrudirea de rasă, interese zilnice, încrucișarea și amestecul sângelui, mii de împrejurări fac cu putință o deznaționalizare organică. Dar cu sila, cu zorul, cu impunerea, nicicând; cel puțin noi nu știm nici un caz în istorie. Vorba cîntecului: Dor de zor nu se știe pe la noi. În Ardeal chiar, cine s-au maghiarizat? Nobilimea, cea de nimenea silită, cetățenii liberi în toate celea, oamenii cari aveau cea mai multă posibilitate de-a vorbi și a se purta cum doreau. Sigur e
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
toată lumea-l cunoaște că d-sa este o natură cumpătată și dulce, de o înfățișare blândă și mângâioasă, nu un zvăpăiat hidalgo ca marchizul Campo-Basso de la Grenada; și ne mirăm ce a pățit onor. nostru reprezentant să ia așa la zor pe bunii turci, cu cari de aminteri se spune că d-sa trăia până acuma în cei mai plăcuți termeni. Iată care a fost regretabilul incident diplomatic de la Constantinopol, după cum ne spune o depeșe a ziarului "Des debats": Poarta n-
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
Dar de cine erau siliți, rogu-vă? Nu cumva de d-voastră? Știut este că sînteți oameni foarte curajoși... după bătălie ori la cafenea și că - ferească Dumnezeu - sînteți în stare să proclamați republica la Ploiești. Păcat numai că acest zor, această silă mare, piere față c-o companie de dorobanți. Vitejii ca cele din noaptea de 11 fevruarie sînteți într-adevăr în stare să faceți, dar a sili pe cineva prin curajul atitudinei d-voastră nu sînteți în stare, pentru că
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
spus: „Ai văzut ce ne fac comuniștii, ne lasă pe drumuri, că ne fărâmă casele, ne mută, nu le mai ajunge terenul de muncă ca (sic!) să muncească biata lume să trimită în alte țări unde mor de foame, ce zor am avea noi de alții din alte țări. Până acum, a mers cum a mers, dar cu sistematizarea i-a pus vârf, să fărâmi ce a făcut omul o viață întreagă și să rămâi cu degetul în gură... Nu este
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]