1,209 matches
-
coboară, stă, coboară, stă, coboară; a ajuns jos; e la câțiva metri în spatele lui PARASCHIV; așteaptă; ascultă; îi descoperă și pe cei doi dormind; PARASCHIV cântă în transă; SOLDATUL BINE ECHIPAT își potrivește arma și deschide focul; rafale scurte; PARASCHIV zvâcnește, se rostogolește prin aer, rafala îl izbește de perete, sânge pe perete, cu ochii deschiși PARASCHIV alunecă la pământ, privindu-l pe SOLDATUL BINE ECHIPAT; urmează INAMICUL, care este secerat prin somn sau în momentul în care încerca să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
să aveți mai multă încredere... în zar. V-ați putea cunoaște mai bine, propria dumneavoastră ființă... v-ar apare mai clară, mai conturată... cu toate gândurile, cu toate iluziile ei... HAMALUL (Care, pe ultimele cuvinte, a dat semne de nerăbdare; zvâcnind violent din cărucior.): Mintee! De ce minți, Bruno? CASIERUL (Răspuns violent, pe urmele unor dispute mai vechi.): Nu mint! Lepră afurisită! HAMALUL (Către CĂLĂTOR.): Minte! Vă jur! CASIERUL: Nu-l ascultați, domnule! E un om rău. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Dintr-o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
l-aș mai visa o dată.! CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: De aceea dormi tu, în cărucior, mai tot timpul? HAMALUL (Transfigurat.): De aceea... Sunt sigur că într-o zi o să-l visez din nou. Îmi spune mie ceva, am ceva care îmi zvâcnește în tâmpla dreaptă și îmi spune c-o să vină o zi când o să-l visez din nou... Ehe... Ce vis! De altfel eu îl port tot timpul în mine simt cum se coace, e aici, e sigur aici... Puneți mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
fel de somn e ăsta? De ce nu te liniștești? După ce îți pare atât de rău încât urli prin somn și nici nu te poți trezi? Îți pare rău că mori? Băiatule! (CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE e prăbușit lângă scaunul fetei și zvâcnește ușor; IOANA îl mângâie.) IOANA: Hei! Băiatule! Nu trebuie să fii așa de trist. Îți pare rău că mori? Ție? După ce ai călătorit atâta vreme prin ploaie și după ce ai văzut pădurile și orașele și firele de iarbă și marea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
lui de bronz... Și un fior de plăcere îi trece domnișoarei din închipuire în organele interne, iar de acolo șerpuiește în jos, lunecând în marele bazin unde fluviul Orinoco își revarsă coama de ape verzi, întâlnind oceanul. Domnișoara Carbon tresare, zvâcnind din apa băii. Doamne Maica Domnului! E sâmbătă! E parastasul bunicii, la Cislău! Iar ea era cât p-aci să se înece în propria cadă, colac peste pupăză! Iese repede din apa băii încercând să nu privească deprimanta vopsea gălbuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Își scosese mâna. O șuviță de sânge se prelingea pe cearșaf. Mantinela gemea ușor, ca și cum un șerpoi solzos intrase în ea și se zvârcolea nebun în burta ei, încercând să iasă și nu mai găsea borta pe unde intrase. Doar zvâcnea dând să se înalțe, speriat, flămând, răvășindu-i mitra, înfiorând-o cu solzii groși, îi simțea solzii cum se înfig în moleciunea ei, cum hârșîie înlăuntrul ei, de parcă Șevrolet, ăla micu, ar fi hârșâit cu lingura pe peretele din spatele casei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
sa, care continua să horcăie și să se agite, popa Băncilă izbucni cu năduf: - Vezi că ți-am venit de hac?! Credeai că mult o să mă mai chinui? De dimineață mă tot ispitești, da uite că acum te-am prins! Zvâcni bucuros și se proțăpi chiar în dreptul aceluia, făcându-și încă de câteva ori cruce. Îngâna chiar și un imn de slavă. Dădu să cădelnițeze, bălăngănindu-și mâinile. - Dom’le, te rog, aer... horcăia acela. Am aici, la piept, o cutiuță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
pe un loc liber, o căsuță lunguiață, din josul formularului, pe dreapta. Funcționarul slobozi doar un chiuit lung, amarnic, final, așa cum face locomotiva când intră în prima curbă lungă a defileului de la Cheile Arse. Chiuia cocoțat pe Cassa de bani, zvâcnind să se atârne de lampadarul cu cinci brațe și cu patruzeci de becuri care, abia acum observă nedumerit, luminau toate. -Doooooom Peeeeeeriiiiii...ngh...nghhh...iiiiiițăăăăăăă... Breeeeeee, n-auzi? Ăsta vrea să semneeeeeeze, breeeeeeeeee.... Pălăriatul ridică din umeri. Aruncă formularul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
liniște. Să dorm. Am dormit. Profund. Dacă vrei să știi, chiar am dormit profund. De azi-noapte, până acu’ dimineața. Dădu să râdă. Icni gâfâit de câteva ori, apoi o năpădi tusea. Tuse grea, cu horcăituri. Întinse mâinile și-l îmbrățișă, zvâcnind chinuită de convulsii. Vânzătoarea de la chioșcul de ziare scoase capul pe ferestruica chioșcului. - Am puțină socată, dacă vreți. Dați-i o gură și-i trece. Bărbatul îi făcu semn că nu-i nevoie. Femeia se liniștise. O trase mai deoparte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
nu era doar joc și răsfăț al îchipuirii, nu era doar beție a simțurilor? Dacă miracolul era chiar în ea, în tot trupul ei, nu venea de niciunde și nu era închipuire, nu era părere și nu era nicidecum răsfăț. Zvâcni din pat și deschise ușile șifonierului. Oglinda dublă îi arătă noua ei înfățișare. Un mesteacăn alb, înalt, vibrând ușor în adierea brizei venind dinspre balcon. Se studie îndelumg, răsucindu-se pe toate părțile, mișcându-se când mai aproape de oglindă, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
arșiți răcoreala mămoasei deschideri a străpătrunderilor pustiitoare, să asculte cum, furnicate de sfâșierea pormbei din străfund, fierbinți și tremurânde ca frunzele plopului când îi cântă spânzuratului, buzele deschizătoarei gem cu țipătul celei din adânc de trup, râd cu urletul ei, zvâcnesc din prăbușirea ei, înfloresc din paloarea ei de porumboaică învinsă și cheamă aceeași moarte care încă stăruie să nu vină să te fericească cu trăznetul înfrângerii de pe urmă. Înghețat, Burtăncureanu, îngăimă. - Andromanda... Madam’ Brandaburlea, ce... De ce nu ești, cocoană, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
nicăieri și care trebuia să se manifeste într-un fel sau altul. Căută un motiv și găsi mai multe: pe canapea, Ioana, hlizindu-se în somn și chicotind cu horcăieli. Pe jos, o formă uriașă și un braț cărnos care zvâcnea împrăștiind un miros înțepător. Se concentră asupra acestor imagini și simți cum capătă un sens. Era ceea ce căuta. Dar din această formă aburul nu putea percepe mare lucru, așa că se transformă într-un soi de umanoid cețos: câteva curbe domoale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
care nici el nu-l pricepu, era emoționat să nu fie găsit; îl speriau acele momente din copilărie! Începea să țipe de frică, avea sentimental că jocul mereu putea să se transforme orișicând într-unul mortal. Capul începu să-i zvâcnească de temerile dezgropate după atât de mulți ani... Își simți palmele umede, iar gândul lui o striga pe Odette. Unde era oare Odette? În ce parte sobră a acestui labirint se ascundea? Îi era frică și ei? Victor își mușcă
Conacul dintre ploi. In: ANTOLOGIE:poezie by Cătălina-Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_686]
-
nu mi se pare că ai avea mare lucru. În punctul acesta tensionat al întâlnirii, Sherry a intrat încărcată cu o tavă cu cafea proaspătă. În secunda în care a așezat farfurioara și ceașca lângă mâna Amandei, cotul acesteia a zvâcnit cu forță. Ceașca și conținutul ei au fost propulsate pe mini-fusta de gravidă, pe ciorapii din plasă, de gravidă, și peste ceea ce puteau fi considerate cizmele de gravidă, din piele întoarsă și lungi până la genunchi ale lui Sherry. Alice a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
bunicilor care compromit valorile părinților. Alice s-a dus după el și i-a pus o mână pe umăr. Dragul meu, e Crăciunul. Nu poți să te relaxezi puțin? Jake a privit-o cu ochi scăpărători. Un mușchi i-a zvâcnit pe obraz. Dacă toți ne-am relaxa, atunci unde ar ajunge planeta? Mai târziu, în baie, Alice o schimba pe Rosa, când mama ei s-a strecurat înăuntru. Draga mea, putem să vorbim puțin? Lui Alice i s-a strâns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
auzi râzând și pricepu ușurată că nu era vorba despre ceva grav, ci - mai mult ca sigur - de o altă beție strașnică. Abia acum își dădu seama cât de tare îi bătea inima și duse mâna dreaptă la pieptul care zvâcnea. - Ce dracu` faci aici, ai înnebunit? Nu găseai o altă metodă, mai uscată, dacă tot doreai să te omori cu zile? Scriitorul întoarse fața către ea. Era murdar de noroi pe obraz, pe buze și pe dinți, însă asta nu
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
multe glasuri, cântând ca la orgă prin toate crăpăturile... ” Prea târziu... Prea târziu”. Un om fuge cu obrazul ascuns în palma încleștată... fuge spre margine de lume... fuge unde a pus stăpânire întunecarea... Fuge gonit de el însuși, cu inima zvâcnind în care s-a cuibărit o durere atroce. - Nu sunt bun de nimic, n-am fost bun niciodată, mi-am trăit viața în zadar!... se pomeni Iorgu strigând în camera pustie. ”- Tu nu ești nici primul, nici ultimul... Nu stă
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
cu oftări uscate. Copacii foșneau ușor, parcă susprinau șoptind... ”Vasilica... Vasilica!”. Dinspre miazănoapte începu să sufle un vânt subțire și rece... Dimineața a fost răcoroasă cu cer senin. Lumina toamnei aluneca încet peste cimitir. Vara plecase... venise toamna, inima ei zvâcnea pe aproape... o auzeai peste tot... Văzutele toate si nevăzutele... Era înainte de Sf. Cuvioasă Paraschiva. Iorgu frânt de oboseală, abia venise acasă și se trânti în pat, așa îmbrăcat, cu fața în sus. Noaptea căzu repede... Gândurile năvăliră în mintea
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
se pomeni murmurând: - Precum ei atârnă temători, între Cer și pământ... la fel atârnă, temătoare, sufletele oamenilor, între tempo- ralitate și veșnicie!... Precum în Cer așa și pe pământ... Unde, oare, am citit asta, unde?!... se întrebă el. În zare zvâcni prima fluturare de lumină, urmată după o vreme, de un huruit greu, îndepărtat, care se stinse încet în tăcere. - Vine furtuna!... murmură Iorgu. Deodată, ca un șarpe de foc se zvârcoli în nori, și un tunet zgudui tot cuprinsul. În
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Înfierat de viață, mi-am spus În gând. Era pierdut, nimic nu-l mai putea salva - dacă nici iubirea nu reușise. Așadar eram la un pas de a pierde tot. Îmi pierdusem jobul, acum pierdeam și dragostea. Am simțit măseaua zvâcnind dureros. De când venisem În București nu reușisem niciodată să adun suficienți bani ca să mă duc la un dentist. Urma probabil să-mi pierd și măseaua. Curând. În autobuz, În drum spre casă, m-a apucat un râs isteric la acest
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
dentist. Urma probabil să-mi pierd și măseaua. Curând. În autobuz, În drum spre casă, m-a apucat un râs isteric la acest gând. râdeam fărĂ să mă pot opri, ținându-mă cu mâna de falca dureroasă. Cu cât durerea zvâcnea mai tare, cu atât mai tare râdeam. Era chiar mai ceva ca În liceu, când, În troleibuz, prietena mea cea mai bună Îmi arătase un deget ca să mă Înveselească după ce luasem un trei la fizică. A doua zi l-am
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
înfierat de viață, mi-am spus în gând. Era pierdut, nimic nu-l mai putea salva - dacă nici iubirea nu reușise. Așadar eram la un pas de a pierde tot. Îmi pierdusem jobul, acum pierdeam și dragostea. Am simțit măseaua zvâcnind dureros. De când venisem în București nu reușisem niciodată să adun suficienți bani ca să mă duc la un dentist. Urma probabil să-mi pierd și măseaua. Curând. În autobuz, în drum spre casă, m-a apucat un râs isteric la acest
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
dentist. Urma probabil să-mi pierd și măseaua. Curând. În autobuz, în drum spre casă, m-a apucat un râs isteric la acest gând. Râdeam fără să mă pot opri, ținându-mă cu mâna de falca dureroasă. Cu cât durerea zvâcnea mai tare, cu atât mai tare râdeam. Era chiar mai ceva ca în liceu, când, în troleibuz, prietena mea cea mai bună îmi arătase un deget ca să mă înveselească după ce luasem un trei la fizică. A doua zi l-am
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
cărări ale iubirii - Deci te-a făcut fericit, omule! Nu ar trebui să... - Domnu’ doctor! Domnu’, veniți repede, vă rog! strigă Ofelia cu glasul sugrumat de emoție, deschizând cu mare grabă ușa. Iustin... acela... s-a trezit! Amândoi medicii au zvâcnit pur și simplu, intrând ca o avalanșă în salon, înghesuind-o pe asistentă în tocul ușii. Se opriră aproape gâfâind lângă pat. Iustin era liniștit, cu fața în sus. Avea ochii deschiși. Își trăsese singur masca de oxigen și o
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
lista de priorități întocmită mintal. Înainte de ivirea zorilor, l-a atenționat lampa de control instalată pe birou alături de sonerie să meargă în secție. „Este ceva deosebit de grav ori poate că la Iustin s-a întâmplat ceva”, își zise el și zvâcni de pe fotoliu ca fiind catapultat direct pe ușa ce o deschise cu mare grabă. - S-a trezit cu aproape zece minute în urmă, domnule doctor, îi aduse la cunoștință asistenta medicală. Este foarte liniștit... V-am chemat pentru că a început
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]