1,937 matches
-
Alt roman istoric, Întâlnire la „Elizeu” (1983), se inspiră din fapte reale din vremea primului război mondial. Autoarea, care stăpânește la fel de bine și arhaismele, și argoul, scrie și o piesă de teatru, Cursa de Viena (după romanul Plan diabolic, 1974), pusă în scenă în 1984 la Teatrul Giulești din București. Realizează și o serie de scenarii TV: Crima din Cișmigiu (1969), Șantaj (1981, după romanul Omul de la capătul firului, 1973), A doua variantă (1984), Enigma (1995-1996), Poveste imorală (1998). Cea mai reușită carte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288515_a_289844]
-
nu s-a mai repetat. Opera va mai adună nu mai patru reprezentații înainte de a fi scoasă de pe afiș. În scrisoarea adresată de Verdi Contesei Giuseppina Appiani, imediat după premieră, acesta scria: ”Slavă Cerului, s-a comis. Alzira a fost pusă în scenă. Tare mai sunt cumpliți acești napolitani, dar în final au aplaudat. Bishop adunase un grup care cu orice preț ar fi dorit din tot sufletul să determine căderea operei. În ciuda acestui fapt opera va rămâne în repertoriu și ceeace este
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
de înregistări sub conducerea lui Lamberto Gardelli, cu José Carreras (Stffelio), Sylvia Sass (Lină) și Matteo Manuguerra (Stankar) a realizat o primă integrală urmată de reprezentări sporadice, colo și colo, pentru că în Ianuarie 1993, Royal Opera House Covent Garden să pună în scenă opera Stiffelio cu Carreras și Malfitano. Metropolitan Opera House din New York a inclus în repertoriul ei din stagiunea 1997/98 o producție cu opera Stiffelio semnată Giancarlo del Monaco și avându-l ca protagonist pe Placido Domingo. Între anii 1985-1986
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
redactorii considerând teatrul factor principal de educație publică. Revista urmărește activitatea teatrului ieșean, anunțând în deschiderea fiecărui număr piesele ce vor fi reprezentate. Informațiile privind data spectacolului și distribuția sunt adesea completate de comentarii sau de fragmente din textul dramatic pus în scenă, rubrica specializată fiind „Săptămâna teatrală”, susținută îndeobște de C. Alexandrescu. Și spectacolelor de la București le este consacrată când și când o cronică, semnată de G. Munteanu. De asemenea, se inserează prezentări ale unor piese ale lui Shakespeare (Hamlet, Romeo și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290111_a_291440]
-
carte un oraș de legendă, Moscopole, cu peste 60 000 de locuitori aromâni. Parafrazându-l pe D. Cantemir, s-ar putea zice că marea epopee a lui B. este și un fel de „istorie a creșterii și descreșterii” orașului Moscopole, pusă în scenă în sonete de o neîndoielnică frumusețe artistică. Iată un sonet din deschiderea epopeii, în transpunere literară: „Voshopolei că-i fură începători / Oierii doar - și numele-i ne-o spune; / Acolo fu menit să se adune / Și să prospere neamul de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285783_a_287112]
-
González și Willis-Rivera își încheie povestea remarcând faptul că "granițele, devenite vizibile anglofonilor grație Selenei, se află, încă, într-o mișcare vibrantă, încă fluctuează, definite prin muzică, prin limbă și cu ajutorul corpurilor"63. Forma jocului retoric, în termenii lui Peña, pus în scenă, la propriu, de artista tejana urmează, așadar, prescripțiile liniilor curbate (curvy, în limba engleză și în cuvintele lui Lopez), limite ale mișcării, coregrafiate atent, ale dansului Selenei pe această "muchie", articulând, la nivelul "acțiunii" retorice, ceea ce mesajul artistei, în termeni
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
Astfel, textul critic al lui Burke stă mărturie pentru posibilitățile reale ale criticului retoric de a ieși din întâlnirea cu textul, facilitată de dramatism, încă împreună cu propriile sale interpretări. Kenneth Burke nu numește, efectiv, cele cinci componente ale pentadei dramatice puse în scenă de autorul Adolf Hitler în paginile lui Mein Kampf, însă rămânem, desigur, cu gândul la ele, mai ales deoarece, cum precizam în paginile introductive ale acestei analize, omul Adolf Hitler rămâne, pur și simplu, pe dinafară, din perspectiva dramatismului el
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
întrucât fiecare ascultător este încurajat să se privească drept un actor central în aventura Americii pe calea libertății"552. Astfel, notează criticul, a accepta povestea lui Reagan nu înseamnă, pur și simplu, "a înțelege cursul unei istorii americane așa cum e pus în scenă în alte locuri și de către alți oameni"553. Dimpotrivă. A consimți că narațiunea lui Reagan are sens înseamnă "a ști că direcția și consecințele poveștii depind de tine"554. Cu alte cuvinte, răspunsul personal al fiecărui cetățean american este de
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
un soi de înfrumusețare a "adevăratelor" activități din penitenciar. După David I. Kertzer 71, ritualurile se caracterizează prin cîteva elemente importante. Formalismul este una din primele caracteristici ale ritualului. El respectă secvențe standardizate și extrem de rafinate și nu întîmplător e pus în scenă în locuri speciale și la date care au un înțeles simbolic aparte. Istoricitatea este altă caracteristică a ritualului care face să înțelegem lumea unde trăim prin raportarea prezentului la trecut și a trecutului la prezent. "Impunînd modele subtile, dar statornice
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
jurnaliști și opinie publică) cu statut și legitimitate distincte. O perspectivă integratoare evidențiază că actul comunicării politice este deopotrivă: a) relație intențională și spațiu de interacțiune; b) ritual, dar și ansamblu de reglementări juridice; c) dispozitiv tehnologic și simbolic care "pune în scenă" politicul, dar și practică democratică; d) mesaj politic, dar și cunoaștere politică (reprezentări, atitudini, opinii colective în legătură cu politica); e) strategii de marketing politic, vizând promovarea unor imagini, atitudini și valori particulare. Caracterizându-se prin manifestarea unei tensiuni între cooperare și
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
mișcare o recuzită extrem de variată. P.L. Berger și T. Luckman indică patru mijloace principale de legitimare a puterii politice: 1. prin limbaj; 2. prin propoziții teoretice rudimentare (proverbe, zicători, maxime); 3. prin teorii explicite și 4. prin universuri simbolice care pun în scenă valorile fundamentale ale unei societăți 58. Cuvântul oferă emitentului politic șansa de a prezenta argumente în vederea consolidării poziției pe care o are, de a promova valori specifice comunității istorice din care face parte, de a modela referențialul politic, potrivit intereselor
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Pamfletul cu adresă individualizantă se transformă, în fragmentul citat, în critică mânuită cu o mare plasticitate verbală. Valoarea expresivă constă în maniera simplă de a traduce, fără prea multe neologisme, într-o limbă la îndemâna cititorilor, marile abstracții. Ideile gazetarului sunt puse în scenă cu o proverbialitate care amintește de Ion Creangă sau de Anton Pann. Mijloacelor dramatice de concretizare a ideilor li se adaugă o serie întreagă de mituri, istorii și istorisiri, de referințe literare ample, precum și o gamă variată de sentințe latinești
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Editura Dacia Traiană. În anii războiului colaborează la „Tribuna” (Brașov), „Cuvântul” (Brăila), „Dacia rediviva”, „Convorbiri literare” ș.a. Traduce acum, probabil mai mult din necesități pecuniare, două romane - Regina Cristina de Philip Lindsay și Kitty de Rosamond Marshall -, precum și o piesă pusă în scenă în 1947 - 3 la purtare de P. Laurent. Curând, asupra lui planând acuzații de „naționalism”, activitatea sa publicistică încetează cu totul. Ar fi scris totuși, în 1948, un roman, intitulat Copiii sergentului. Postum, în 1974, i se editează volumul Umbre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288779_a_290108]
-
articole de istorie a teatrului românesc, realizează interviuri și face traduceri din Bertolt Brecht (poeme, piesa Excepție și regulă), din Peter Weiss (piesa Hölderlin) etc. De altfel, a mai transpus din teatrul lui Brecht: Domnului Puntila și sluga sa Matti (pusă în scenă la Iași, în 1960), Ascensiunea lui Arturo Ui (reprezentată la Craiova, în 1962), Sweik în al doilea război mondial (jucată la Baia Mare, în 1975), Dublul B (montată la Teatrul „Ion Creangă”, în 1978) ș.a., dar și din Nikolai Virta (Undeva
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290230_a_291559]
-
Puntea de fildeș”, „Mișcarea”, „Rampa”, „Vremea”, „Propilee literare”, „Noua revistă română”, „Adevărul ilustrat”, „Adam” ș.a. În 1910, în „Facla” îi apar fragmente din poemul dramatic în versuri „Să nu-ți faci idoli!...” (dedicat actriței Elvira Popescu), editat în 1914 și pus în scenă în 1920 de Compania Excelsior (cu Elvira Popescu, Ion Manolescu și Geoge Storin), mai târziu și ecranizat. Alt poem, tragicomic, tot în versuri, Apollonius din Tyane, s-a reprezentat și tipărit în 1932. În anul următor i-a apărut piesa
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290489_a_291818]
-
rezistă, însă în cele din urmă se lasă înduplecat de Chimena, care îi declară public iubire, apoi dansează frenetic, înnebunind mulțimea. Totuși, Apollonius o lasă pe Chimena să plece cu ultimul ei iubit. „Farsă în veșmânt antic”, Apollonius din Tyane, pusă în scenă la Teatrul Național din București de Paul Gusty, a fost interpretată de Ion Manolescu, Marietta Anca, I. Pop-Marțian, Ion Finteșteanu, N. Bălțățeanu, Maria Ventura ș.a. Ultima piesă a lui V., comedia Delfinii din Vaikiki, a cărei acțiune se petrece în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290489_a_291818]
-
Gazeta poporului”. Semnând, în „Curierul duminicei”, cu pseudonimele Alma și Strapontin, M. face, cu destulă pricepere, cronică dramatică. Ca autor, debutează în 1874 cu vodevilul Le Cid d’antichambre, interpretat în Franța, la o serbare studențească. În 1877 i se pun în scenă la Teatrul Național din București un vodevil, Limba portarului, cu muzica de Ecaterina Malla, și comedia Plouă, o traducere. Un vodevil e și Hangiu (după Albin Valabrègue), scris împreună cu Sever Moschuna. A semnat și alte traduceri și localizări după Georges
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287972_a_289301]
-
în jocul social anumite puteri. conform lui Max Weber există trei tipuri de puteri: a) puterea legitimată rațional-legal. Ea corespunde activității administrative, are caracter impersonal, se bazează pe „credința în validitatea regulamentelor și funcțiilor”. Exemplu: judecătorul. b) puterea legitimată tradițional. Pune în scenă autoritatea cutumelor, obiceiurilor etc. Exemplu: vrăjitorul. c) puterea legitimată charismatic. Este puterea autentică, deplină, ce are drept temei forța magică și fascinția exercitate de un anumit personaj religios. Exemplu: profetul. Weber a fost interesat, cu precădere, de efectele economice ale
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
este de asemenea asociat legendei, în al doilea el este "declasat" ca eroare, falsitate, pură fantezie elucubrantă. De asemenea, definiția din Nouveau Petit Larousse perpetuează confuzia mitului cu legenda literară ori mitomania psihotică: mitul este o "povestire populară sau literară punând în scenă ființe supraumane și acțiuni imaginare, în care sunt transpuse evenimente istorice, reale sau dorite, sau în care se proiectează anumite complexe individuale sau anumite structuri subiacente ale raporturilor familiale."15 Nu se pune problema de "a-i face dreptate" mitului
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
fiind "expresia experienței de a fi viu", a desfătării de a trăi.135 Avem același corp de care dispunea și Cromagnon, deci trăim aceleași experiențe corporale (copilărie, pubertate, maturitate, bătrânețe), cu reprezentările aferente și aceleași motive, o "aceeași piesă veche pusă în scenă în diferite zone și epoci, cu costume locale"136, iar mitologia este "cântecul imaginației inspirat de energiile trupului."137 Mitul îndeplinește patru nevoi umane în cele patru ordine de mistere: al cosmosului (aspect cosmogonic geneză, escatologie, ordine sau haos, inteligența
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
nu ne încredem în vorba nudă, ci să ne trudim în căutarea adevărului ascuns."183 Jean Bruno-Renard întărește această idee, deși dintr-o altă perspectivă, considerând că miturile sunt texte fantastice care "permit mai eficient decât cele realiste să se pună în scenă întrebări socio-istorice".184 Să ne oprim și asupra studiilor mitodologice și mitocritice ale lui Gilbert Durand, pentru care mitul este un fenomen capabil să exercite fascinație durabilă asupra psihicului colectiv și care recomandă uzul în mitocritică al unei "mitanalize", "care
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
față de tehnologie are ca efecte și "modernizarea tehnologizată a îngerilor și a demonilor" sub chipul extratereștrilor, un mit care a luat amploare incredibilă în a doua jumătate a secolului XX. Extraterestrul este un nou chip al Celuilalt, mult mai evoluat, punând în scenă și o metaforă a decolonizării (cu sentimentul de vinovăție al Occidentului), născând chiar credințe religioase (Biserica Scientologică, ori "creștinismul extraterestru" care optează pentru varianta evoluționismului ateu, însă dintr-o origine extraterestră, cum apare de exemplu la Erich von Däniken 343
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
o acordă artiști ca Warhol ori Lichtenstein, la filme de cinema și de televiziune (între 1966 și 1968 seria TV Batman stârnește o adevărată frenezie, atrăgând majoritatea personalităților culturii pop americane ale vremii) și piese de teatru (în 1966 se pune în scenă pe Broadway piesa It's a Bird, It's a Plane, It's Superman, fără succes, însă). Les Daniels, op. cit., p. 127. 643 Danny Fingeroth, op. cit., p. 23. 644 Ibidem, p. 23. 645 Bradford Wright, op. cit., pp. 87-88. Lipsa taților
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
părea mult prea perfect” (p. 134). În România a avut loc o dublă revoluție sau o revoluție dublată, însă dublura a fost în sens negativ: o revoluție reală, netelevizată, și alta de studio; cea de-a doua, tele-revoluția, „a fost pusă în scenă cu scenariul scris, probabil, de către KGB și interpretată de trupele Armatei și Securității, având milioane de figuranți nevinovați” (pp. 258, 301). A existat, totuși, și o a doua revoluție adevărată, reală, care, după Andrei Codrescu, a avut loc în Piața
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
stîngăcie enormă sau o gafă, de exemplu face posibilă o astfel de interpretare). Asumarea enunțiativă sau punctul de vedere (PdV) ne permite să arătăm dedublarea polifonică proprie ironiei: locutorul (L) se disociază de un PdV1 (felicitare) al unui enunțător E1 pus în scenă de propria sa vorbire, în timp ce se asociază unui PdV2 (reproș) al unui enunțător E2. Faptul de a situa valoarea descriptivă a oricărui enunț în partea [A] nu implică decuplarea sa de la celelalte componente. Este vorba doar de a formula, la
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]