1,887 matches
-
de-al doilea război mondial și-a încetat activitatea în presă, ca urmare a interdicției introduse de legile rasiale. Activ în special la Teatrul „Barașeum”, pentru care scrie piese originale, scenarii ale unor spectacole de divertisment, face adaptări și localizări, pune în scenă piese, organizează conferințe și concerte, va fi prezent și în repertoriul altor teatre (companiile Colorado, Grigore Vasiliu-Birlic, Sică Alexandrescu, Bulandra) cu texte care nu vor fi semnate cu numele său. Din toamna anului 1944 își reia scrisul, colaborând la „Fapta
MILORIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288147_a_289476]
-
de un ilogism agravat de încărcătura de patologic. Spectacolul a stârnit reacții de ilaritate. Norocos s-a arătat a fi, în schimb, parteneriatul cu Radu Gyr. Povestea pentru copii Căciulița roșie (1926), în stihuri sprintene, de rostiri încântătoare, s-a pus în scenă la Teatrul Național din Craiova (1925-1926), la cel din Cernăuți (1930-1931) și, mai târziu, la Teatrul Muncă și voie bună din București (1939). O versificație fără cusur, melodioasă, străbătută de o undă elegiacă, etalează și poemul dramatic Floarea lui Sânzien
MILCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288137_a_289466]
-
văd în el un moralist de rasă și un strălucit comediograf, adversarii îl trec în rândul foiletoniștilor umaniști, negându-i profunzimea invenției comice. În jurul romanului Bariera (1959) s-a dat o veritabilă bătălie, piesa Proștii sub clar de lună (1962), pusă în scenă de Lucian Pintilie, a stârnit un val de indignare. Mazilu, care detesta în foiletoanele lui satirice violența, intoleranța, a provocat mereu violența, intoleranța criticii dogmatice și a stârnit împotriva lui pe confrații iritați de paradoxurile literaturii sale. Când citim, azi
MAZILU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288074_a_289403]
-
autoironie, dar și la gravitate. Hazul sfătos al prozatorului îngăduie uneori analogii cu registrul stilistic al basmului, astfel încât nu distonează deloc prezența în text a unui basm propriu-zis, parcă extras din colecția Povești ardelenești a lui Ion Pop-Reteganul. Prozele componente pun în scenă mici pozne, pățanii diverse (unele cu valoare de pildă), personaje pitorești. Superstiții și eresuri sunt „recuperate” cu farmec în cadrele realului. Privirea povestitorului zăbovește asupra unor mici ritualuri casnice sau asupra unor gesturi cotidiene, consemnate cu acuratețe, procedeul vorbind despre
MIRCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288170_a_289499]
-
din București. Scrierile sale teatrale - Cerul nu există (1957), Cineva trebuie să moară (1958), Celebrul 702 (1960), Șeful sectorului suflete (1962), Noaptea e un sfetnic bun (1963), Primarul Lunii și iubita sa (1969) ș.a. - au fost tipărite în volume sau puse în scenă la principalele teatre din România, precum și în Italia, Grecia, URSS, Polonia, Cehoslovacia, Cuba, Ungaria, India, Cipru, Bulgaria, Turcia. A fost distins cu Premiul Ministerului Culturii (1957) și cu Premiul Academiei Române pentru comedia Celebrul 702 (1962). A scris mai multe scenarii
MIRODAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288173_a_289502]
-
Mihai Eminescu. Este reliefat caracterul irevocabil, chiar mistic, al dragostei Veronicăi, văzută ca o femeie superioară, capabilă de un sentiment mai presus de contingențele vieții, având și meritul de a fi intuit mai bine decât alții genialitatea poetului. Fericirea mea (pusă în scenă la Teatrul Național din București în 1939 și la Cluj în 1947) și Ana Ipătescu (piesă ocazională, publicată în 1983) sunt alte titluri de piese, alături de traducerile Ultima noutate din Ed. Bourdet, Montmartre din Pierre Frondaie sau Pasărea albastră din
MILLIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288145_a_289474]
-
în gură ca să se vindece pentru todeauna de a mai vorbi împotriva clasei muncitoare și a poporului muncitor. ș...ț Să vadă toată lumea cum legionarii și-au înghițit p...a unii la alții!”2. Spectacolele pe teme religioase, liturghii negre puse în scenă de Paști ori de Crăciun, îi îngrozeau pe deținuți. În asemenea ocazii, cel mai mult aveau de suferit studenții de la Teologie, costumați în „Hristoși” îmbrăcați în sutane și patrafire mânjite cu fecale. Ei erau puși să facă „împărtășanii” cu urină
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
împlinească dorințele, speranțele, preferințele. În cursul jocului, lumea ludică are mai multă importanță decât cea reală, iar plăcerile reușitei, frumuseții sau puterii sunt trăite într-un mod imposibil de conceput în lumea reală a copilăriei. În timp ce copilul se joacă, fantezia pusă în scenă este preferată realității obiective, temporar respinsă, îndepărtată. Jocul în fantezie începe în cursul celui de-al doilea an, atunci când copilul poate transforma realitatea prin accederea la lumea simbolică. Obiectele utilizate în joc pot avea funcții diferite de cea inițială. Notăm
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
iubesc; visăm adesea un tovarăș imaginar care ne-ar oferi afecțiune și protecție. A. Freud (1936/1993), care s-a ocupat mult de acest tip de fantasmă, evocă o reverie diurnă în episoade, trăită de un copil, în care acesta punea în scenă 22 de persoane: un grup de afiliere numai bun (în Sandler, 1985/1989)! Deși este clasată în DSM-IV (1994/1996) ca mecanism de apărare, afilierea poate fi apropiată de strategiile de coping, constituind în acest caz o strategie conștientă. Paulhan
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
în vis. Jung (1964) s-a interesat și el de anticiparea din vis, cu deosebirea că el vede în acest fenomen mai mult decât simpla traducere a unor proiecte inconștiente. Pentru el, visul poate încerca „să restabilească echilibrul nostru psihic”, punând în scenă neplăcerile ce ne așteaptă dacă vom continua să trăim într-o manieră dezechilibrată. Dacă cel care visează nu ține cont de aceste avertismente, se întâmplă ca neplăcerile anticipate în vis să devină realitate. Nu este vorba de profeție, ci pur
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
care par să reproducă sunetele emise de bunicul ei, într-un fel de autodialog însoțit de mișcări necoordonate ale mâinilor, care încearcă să se unească. „Prin aceste tentative de joncțiune, ale căror eșecuri rezultă din dificultățile de coordonare psihomotrică, fetița pune în scenă interiorizarea legăturii privilegiate pe care a construit-o cu acest obiect din mediul înconjurător care este bunicul. Ea încearcă să «psihizeze» această experiență. În jocul său cvasihalucinant, ea dialoghează cu ceea ce e pe cale să devină un obiect intern.” Putem remarca
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
nu ca fenomen care apare și dispare la comandă, tocmai pentru că este inconștient - atunci când e pusă în slujba transferului (Freud, 1915/1977). A. Freud (1965/1968) subliniază că „în ceea ce privește transferul propriu-zis, atât copiii, cât și adulții repetă prin regresie și pun în scenă, în jurul persoanei analistului, relațiile lor obiectuale la toate nivelurile de dezvoltare”. Astfel, își face treptat apariția ideea însoțirii pacientului în regresie de către terapeut (Balint, 1968/1971; Winnicott, 1954/1969; Searles, 1955/1977). Dar, deși funcția de aliat pe care o
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
dar semnificative sunt reacțiile privitoare la funcția socio-ritualică a teatrului din „Universul literar”. B. se revela acum și ca dramaturg, prin tipărirea, în 1939, a pieselor Comedia fantasmelor și Alkestis și a traducerii tragediei Troienele de Euripide. Cea dintâi este pusă în scenă în 1939, la Teatrul Național din Cluj. La revista „Dacia” (1941-1942), scoasă împreună cu Octavian C. Tăslăoanu și Emil Giurgiuca, într-o suită de eseuri (Românii, poporul tradiției imperiale, Legea românească, Basarabii, sensul unor mari tradiții ș.a.), schițează o viziune extatică
BOTTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
Chișinău începând din 1991, a scris piesele Țin minte că va ninge și vom fi fericiți, Mâine sau poate poimâine, Departe sunt de tine, La Veneția e cu totul altfel, Apusul de soare se amână, Iosif și amanta sa, toate puse în scenă aici. Ca animator al Teatrului „Eugène Ionesco”, B. intenționează, după propria-i mărturisire, să monteze „întreaga operă a acestui mare maestru [...] de pe pozițiile actualității”, ceea ce, pe plan literar, echivalează cu șansa de a ridica dramaturgia din spațiul basarabean, sleită de
BUTNARU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285966_a_287295]
-
sau sentimentale, acțiunea dramatică se precipită spre final, cumulând răpiri, travestiuri, lovituri de teatru. Unele contradicții tipologice nu ocolesc figurile principale, altminteri bine individualizate: blândețea împăratului se transformă în megalomanie sangvinară, sfetnici frivoli și verbioși se comportă eroic ș.a. Piesa, pusă în scenă de Const. Nottara în stagiunea 1920-1921 la Teatrul Național din București, s-a jucat și la Craiova. Cea mai cunoscută comedie a lui A., și singura tipărită, în 1938, rămâne Glumele destinului, montată la Studioul Teatrului Național din capitală de
ASLAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285467_a_286796]
-
un diplomat. Numai că e ceva asemănător cu moartea, nu li se poate întâmpla decât celorlalți... Credeam că povestea avea să se oprească aici: istoria unuia dintre acei bărbați stupizi de cincizeci de ani, care înghit pe nemestecate întâlnirile amoroase puse în scenă pentru ei. Totuși, un amănunt îl făcuse pe Șah să continue. Simțeam în glasul lui curiozitatea unui jucător de șah pentru o combinație frumoasă: — Cazul era de o covârșitoare banalitate, cred că nici în școlile de spionaj nu mai sunt
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
Ilfov, își citește nuvelele la cenaclul Sburătorul. Cum avea șarm și dicțiune, lecturile lui au reținut atenția, făgăduind un traiect de prozator. Dar, aproape cvadragenar, va încerca să se afirme cu o dramă, Cântecul vieții (O păpușă și alte jucării), pusă în scenă la Teatrul Național din București în stagiunea 1944-1945. Într-o textură impregnată de livresc, piesa e construită în jurul unor stări obsesionale. Bun prieten cu Cezar Petrescu, B. semnează împreună cu fecundul prozator înjghebarea dramatică Pârjolul (1954), o evocare, cu îngroșări și
BONDI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285813_a_287142]
-
și știind să-i pună în valoare încărcătura de nuanțe. Un spirit reflexiv, cu înclinație către piesele de combustie intelectuală. În calitate de regizor (a montat peste șaizeci de piese), era atras de dramaturgi ca H. Ibsen, B. Shaw, Luigi Pirandello. A pus în scenă Meșterul Manole și Cruciada copiilor de Lucian Blaga, dar și alte texte românești. Ca actor a jucat, cu finețe și sobrietate, mai mult de trei sute de roluri, între care Pepelea din Sânziana și Pepelea de V. Alecsandri, Ștefăniță din Viforul
BRABORESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285849_a_287178]
-
Tipul de scriitură practicat aici se aseamănă și uneori chiar trimite la scrierile lui Jorge Luis Borges și Hermann Hesse. B. este, de asemenea, autorul a numeroase antologii și traduceri din literatura engleză și americană. În versiunea lui, a fost pusă în scenă, în stagiunea 1985-1986, la Teatrul „Constantin Nottara” din București, piesa Cum vă place, de Shakespeare, iar Democrația de Iosip Brodsky a fost jucată, în 1991-1992, la Teatrul „Anton Pann” din Râmnicu Vâlcea. SCRIERI: Odiseu în Atlantic, Cluj-Napoca, 1977; Ieșirea la
BREZIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285883_a_287212]
-
dacă până acum sentimentele de frustrare și neliniște, generate de conștiința trecerii ireversibile a timpului, erau purificate estetic într-o melancolie senină, Cadavre în vid aduce cu sine împotrivirea și revolta, concretizate într-o imagistică de-a dreptul apocaliptică. Spectacolul, pus în scenă de un regizor aflat într-o profundă criză existențială și morală, este acela al unei lumi în agonie, în care „cadavre neîngropate la timp”, infestate de viermi hidoși, stau alături de șerpi, „cameleoni anxioși” și hiene, alcătuind laolaltă un bestiar al
BACONSKY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285529_a_286858]
-
Viteazul”. Tot atunci, un Imn sportiv, scris la cerere și în a cărui substanță lexicală „mocnește seismica protestatară” a poemelor de mai târziu, îl consacră ca „poet preferat al cartierului”, după propria expresie. Adevăratul debut îl constituie piesa Vin soldații, pusă în scenă la Teatrul Casandra (stagiunea 1968-1969) și publicată în volumul din 1970, Vin soldații și alte piese, pentru care primește Premiul Uniunii Scriitorilor. Tot în 1970 îi apare și primul volum de poezii, Șodron, apreciat de prefațatorul său, Eugen Schileru, pentru
ASTALOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285477_a_286806]
-
farsă”, „divertisment”) și a replicilor savuroase, adeseori de teatru bulevardier, piesele lui A. relevă adevăruri grave, uneori incomode, curajos și lucid evaluate. Reprezentate pe scenele europene și americane (Paris, Londra, Copenhaga, Ankara, Dortmund, Edmonton, Ottawa, New York, Washington etc.) au fost puse în scenă, din nou, și în țară după 1989 și, de asemenea, incluse în repertoriul teatrului la microfon. Concomitent cu poezia și dramaturgia, A. abordează și teoretic preocupările sale fundamentale, pasiunea pentru studiul argoului alăturându-se poeziei și dramaturgiei, iar eseurile sale
ASTALOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285477_a_286806]
-
III.1933, Iași), poet și dramaturg. Licențiat al Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București, C. îmbină cariera de actor cu literatura. Debutează în revista „Tânărul scriitor”, în 1956. Comedia Cu capul în nori îi va fi pusă în scenă la Teatrul „Ion Creangă” din București, iar câteva scenarii de pantomimă văd lumina rampei la Teatrul Evreiesc de Stat și la Televiziune. În 1970, se stabilește în Israel, unde colaborează la revistele „Izvoare”, „Ultima oră”, „Orient Expres” (aici deține o
CAROLY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286120_a_287449]
-
celor mulți (există aici și pagini de un realism care ar putea rezista); poncifele proletcultismului devin însă determinante. Sub semnul lui Homer, romanul Cetatea de pe stânca verde (1959) demonstrează abilitatea lui A. de a percepe simpatetic neliniști și pasiuni adolescentine, punând în scenă revelațiile personajelor, studenți care lucrează pe un șantier arheologic. În N. Bălcescu - revoluționar (1959), lucrare de vulgarizare, respectul pentru adevărul istoric este în cele din urmă corupt de teza partinică. Căderea Bastiliei (1959) este o istorisire marxistă a Revoluției franceze
ALMAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285308_a_286637]
-
teatru transmise la tv și la Radiodifuziunea Națională. Toate aducându-mi un premiu și calitatea de membru al Uniunii Scriitorilor din România. Dar în urmă cu peste zece ani am îndrăznit să scriu și teatru pentru copii, pentru voi. Toate puse în scenă la teatrul ,, Cărăbuș” din Brăila, pe care le-am adunat într-un volum pe care vi- l ofer pentru lectură și bibliotecă. Recunosc că n-a fost ușor ca să pun păpușile să vorbească între ele, să vorbească cu actorii, într-
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]