8,886 matches
-
toate numele găsite în mormântul din Talpionul de Est sunt hasmonee, este plauzibil ca acest mormânt să fi aparținut unei familii bogate aristocrate din Ierusalim, cu legături la templul din Ierusalim. Într-adevăr, e posibil ca unii dintre membrii familiei îngropate în mormântul din Talpionul de Est să fi fost mari preoți. Ipoteza că decorațiile de pe frontonul și de pe cercul de deasupra mormântului din Talpionul de Est constituiau un simbol creștin antic nu este întemeiată și nesocotește muntele de dovezi contrare
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
și de pe cercul de deasupra mormântului din Talpionul de Est constituiau un simbol creștin antic nu este întemeiată și nesocotește muntele de dovezi contrare. Cei care au propus această teorie au dreptate când spun că trupul lui Isus a fost îngropat în conformitate cu obiceiurile iudaice, dar greșesc complet când cred că oasele sale și osuarul, împreună cu ceilalți membri ai familiei sale, au fost așezați într-un mormânt superior din punct de vedere calitativ, în apropierea altor morminte care conțineau rămășițele evreilor aristocrați
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
istorice și arheologice țintesc într-o singură direcție: conform cu obiceiul iudaic, trupul lui Isus a fost așezat într-un mormânt. De asemenea, nu avem nici un motiv plauzibil să credem că familia sau prietenii lui Isus nu știau unde a fost îngropat sau nu aveau intenția să recupereze rămășițele scheletului său și să le mute în mormântul familiei sale sau într-un alt loc mai onorabil. Cu privire la dovezi, cred că textele care povestesc înmormântarea lui Isus din evangheliile Noului Testament merită o
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
silința să le prezentăm în acest capitol. Evangheliile ne spun că „Pilat [...] i-a dăruit trupul lui Iosif [...] și l-a pus într-un mormânt” (Mc 15,42-46). După legea și obiceiul iudaic, criminalul condamnat la moarte nu putea fi îngropat în mormântul familiei sale. Însă trupul său trebuia să fie pus într-una din grotele mortuare rezervate pentru astfel de persoane (cf. Mișna, tratatul Sanhedrin 6,5-6; Semahot 13.7), unde trebuia să rămână până la descompunerea cărnii. Un text rabinic
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
interpretau ceea ce au văzut în dimineața acelei duminici prin prisma obiceiurilor iudaice de îngropare, nu prin faptul că se așteptau la învierea lui Isus. Dacă luăm în calcul toate datele pertinente, avem toate motivele să conchidem că Isus a fost îngropat corespunzător în chiar ziua morții sale. A fost dat jos de pe cruce înainte de căderea serii și a fost îngropat după obiceiurile iudaice (Mc 15,42-16,6; 1Cor 15,4). Isus a fost dat la moarte ca un ucigaș și a
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
așteptau la învierea lui Isus. Dacă luăm în calcul toate datele pertinente, avem toate motivele să conchidem că Isus a fost îngropat corespunzător în chiar ziua morții sale. A fost dat jos de pe cruce înainte de căderea serii și a fost îngropat după obiceiurile iudaice (Mc 15,42-16,6; 1Cor 15,4). Isus a fost dat la moarte ca un ucigaș și a fost îngropat ca atare (Mișna, tratatul Sanhedrin 6.5; Semahot 13.7). ipoteza stranie că poate Isus a fost
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
în chiar ziua morții sale. A fost dat jos de pe cruce înainte de căderea serii și a fost îngropat după obiceiurile iudaice (Mc 15,42-16,6; 1Cor 15,4). Isus a fost dat la moarte ca un ucigaș și a fost îngropat ca atare (Mișna, tratatul Sanhedrin 6.5; Semahot 13.7). ipoteza stranie că poate Isus a fost lăsat pe cruce, neîngropat (cum se întâmpla de obicei în afara lui Israel; cf. Suetonius, Augustus 13.1-2; Petronius, Satyricon 111), sau că cel
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
întâmpla de obicei în afara lui Israel; cf. Suetonius, Augustus 13.1-2; Petronius, Satyricon 111), sau că cel decedat a fost aruncat într-un șanț, acoperit cu noroi și lăsat să fie sfâșiat de animale este complet neverosimilă. Obligația de a îngropa corespunzător un mort înainte de apusul soarelui pentru a nu-și pângări țara lor sfântă producea o foarte puternică impresie în sufletul evreilor din antichitatea târzie. Mai mult, foarte probabil, unii dintre cei care l-au urmat pe Isus (precum femeile
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
a fost ucis în cadrul unei ceremonii, conform obiceiului roman, după ce a fost biciuit. Așa cum am descris în primul capitol, satisfacția era mai mare dacă regele inamic era executat în public, în apogeul propriului triumf, decât dacă pur și simplu era îngropat undeva printre ruinele Ierusalimului. Să ne imaginăm așadar în postura unora dintre discipolii lui Simon, care cumva au scăpat de la a fi capturați. Presupunând că unul dintre ei, după două-trei zile, ar fi spus: „Simon era într-adevăr Mesia”, cu
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
Nici o fotografie nu putea fixa strigătul acela... Un țăran s-a uitat suspinând în ochii capului aruncat pe drum. Apoi s-a aplecat și, cu o mână stângace, l-a împins într-un sac mare de pănură. „Am să-l îngrop, a mormăit el. Noi nu suntem tătări, totuși...” Și trebuia să intri în izbele din iadul acela liniștit ca să descoperi că bătrâna care scruta ulița prin geam era mumia unei fete moarte cu câteva săptămâni în urmă, așezată în fața ferestrei
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
regulat al valurilor, aveau să vadă orizontul indiferent al Mării Caspice... La marginea unei păduri, într-o dimineață sclipind de promoroacă, a văzut niște umbre atârnând de copaci, rânjetele supte ale spânzuraților pe care nimeni nu se gândea să-i îngroape. Și, foarte sus, în albastrul însorit al cerului, un stol de păsări migratoare dispărea încet, subliniind liniștea prin ecoul țipetelor lor înalte. Suflul greu și sincopat al lumii ruse nu o mai îngrozea. Învățase atâtea de la plecarea ei încoace. Știa
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
de micuța ființă ce se lăsa în voia lor fără să spună nimic, impresionați de nevoia lui atât de firească în universul acela inuman... Nici o surpriză nici când, în țăcănitul șinelor, noaptea, străbătea o șoaptă: se anunța moartea unui pasager îngropat în densitatea vieților învălmășite. O singură dată, în decursul acelei lungi traversări jalonate de suferință, de sânge, de boli, de noroi, i s-a părut că întrevede un crâmpei de seninătate, de înțelepciune. Era deja de cealaltă parte a Uralului
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
primă conversație încă ezitantă, era cu mintea în altă parte. Profund absentă, auzea vorbe cu totul diferite: „Bărbatul acesta cu părul scurt și parcă presărat cu cretă este soțul meu. Nu l-am mai văzut de patru ani. L-au îngropat de două ori - în bătălia pentru Moscova mai întâi, apoi în Ucraina. E aici, s-a întors. Ar trebui să plâng de bucurie. Ar trebui... Are părul cărunt de tot...” Ghicea că și el era cu gândul departe de conversația
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
buchetul acela de mărar venind deja din altă perioadă din viața ei, o raniță de soldat pe un scăunel lângă intrare, niște cizme mari, pline de praf roșu. Și, sub un bec gol și spălăcit, în mijlocul acelei încăperi pe jumătate îngropate în pământ - trupul acela de nerecunoscut, parcă sfâșiat de rotițele unei mașini. Fără știrea ei, în minte i-au apărut cuvinte pline de mirare: „Eu, Charlotte Lemonnier, sunt aici, în izba asta îngropată în iarba din stepă, cu bărbatul acesta
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
și spălăcit, în mijlocul acelei încăperi pe jumătate îngropate în pământ - trupul acela de nerecunoscut, parcă sfâșiat de rotițele unei mașini. Fără știrea ei, în minte i-au apărut cuvinte pline de mirare: „Eu, Charlotte Lemonnier, sunt aici, în izba asta îngropată în iarba din stepă, cu bărbatul acesta, soldatul acesta cu trupul sfârtecat de răni, tatăl copiilor mei, bărbatul pe care îl iubesc atât de mult... Eu, Charlotte Lemonnier...” Una dintre sprâncenele lui Fiodor avea o tăietură lată și albă, care
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
din visarea mea, am ridicat ochii la ea. Privirile ni s-au întâlnit... Nu ne-am mai spus nimic până la sfârșitul mesei. Cele trei femei mi-au schimbat vederile, viața... Le descoperisem din întâmplare, pe dosul unei tăieturi din ziar îngropate în cufărul siberian. Reciteam încă o dată articolul despre primul raliu automobilistic „Pekin-Paris - via Moscova”, parcă pentru a-mi dovedi mie însumi că nu mai era nimic de aflat, că Franța Charlottei fusese epuizată de-a binelea. Distrat, lăsasem să alunece
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
am gândit eu cu o luciditate subită, tăioasă ca lumina asfințitului. Da, la ce le-au slujit sânii lor frumoși, șoldurile, rochiile care li se mulau atât de plăcut pe trupurile tinere? Să fie așa de frumoase și să stea îngropate într-un cufăr vechi, într-un oraș somnoros și prăfuit, pierdut în inima unei câmpii nesfârșite! În Saranza asta de care, pe când trăiau, nici nu aveau habar... Tot ce rămâne din ele este așadar poza aceasta, scăpată dintr-un șir
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
cealaltă parte a puștii. Acele câteva secunde par interminabile. Căci deșertul și bărbatul cu gesturi grăbite sunt văzuți de un minuscul crâmpei de privire - insterstițiul dintre gene. O femeie răstignită pe jos, cu rochia sfâșiată, cu părul răvășit pe jumătate îngropat în nisip, se inserează parcă pe veci în peisajul pustiu. Un firicel roșu îi străbate tâmpla stângă. Dar e în viață. Glonțul a ciopârțit pielea de sub păr și s-a înfundat în nisip. Bărbatul se răsucește ca să-și înșface arma
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
fraze care îmi părea atât de firească, avea să încremenească îndată după plecarea mea, pentru un an întreg, înlocuită de rusă, de foșnetul paginilor, de liniște. Și mi-am închipuit-o pe Charlotte, singură, mergând pe străzile întunecoase din Saranza îngropată sub zăpadă... A doua zi, am văzut-o pe bunica vorbind cu Gavrilici, bețivul și scandalagiul din curtea noastră. Banca băbuțelor era goală - probabil le alungase apariția lui. Copiii se ascundeau pe după plopi. Locatarii, la ferestre, urmăreau cu interes scena
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
sau pozitive (ducând la sporirea heterogenității mediuluiă. De exemplu, aproximativ 1000 specii de plante dintr-o regiune a Australiei sunt mirmecochore (semințele sunt răspândite de furnici). Extinderea cu succes a arealului unei specii invadatoare de furnici (Iridomyrmex humilis), care nu îngroapă semințele de plante și care înlocuiește speciile native de furnici, reprezintă un factor de risc extrem de ridicat. Alte câteva specii invadatoare, reprezentate de arbori, au de asemenea un impact major. Se estimează că între 12 - 25% din cele 7316 specii
CONSERVAREA MEDIULUI ŞI A BIODIVERSITĂŢII by Dana Popa Răzvan Al. Popa () [Corola-publishinghouse/Science/739_a_1106]
-
această doză la fiecare 4 ore în decursul unei zile. Câinelui dați-i o doză blândă de ulei de ricin de 2 ori pe zi - dimineața și seara, în aceeași zi cu tratamentul. Dacă acesta are viermi, vă sugerez să îngropați fecalele, astfel încât câinele să nu se reinfesteze. Pentru a calma animalul, dați-i niște apă cu ceai de iarba mâței. SFATURI PENTRU GRĂDINĂ Controlați gândacii japonezi Usturoiul plantat la marginea grădinii va descuraja gândacii japonezi. Boabele de ricin funcționează la fel de
[Corola-publishinghouse/Science/2151_a_3476]
-
mai multe semne și minuni și de incestul a două vestale, a determinat Senatul să-l trimită pe Fabius Pictor la Delphi pentru consultarea oracolului. La Roma, Cărțile Sibiline au prescris sacrificii umane: doi greci și doi gali au fost Îngropați de vii. Este vorba foarte probabil de un rit de structură arhaică, omorul creator. Observăm cum, Într-o situație de criză, comunitatea face apel la diferite tehnici divinatorii (haruspiciile, cărțile sacre, un oracol celebru), pentru a identifica motivele nenorocirii (greșeli
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Îmbracă În straie țărănești cu opinci și cu căciulă, Îl Înconjoară cu coji de ouă roșii păstrate de la Paști, precum și cu fel de fel de flori, printre care predomnește busuiocul și, apoi, astfel așezat și Împodobit, Îl duc și-l Îngroapă pe câmp prin bucate, prin mărăcini, sau pe malul vreunei ape ori Într-alt loc ascuns (S.F. Marian, 1994, vol. II, p. 323). În plan mitologic regăsim aici cu ușurință temele morții și renașterii, specifice zeilor funerari și agrari, fie
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
magice, performarea unor urări și obligativitatea darului: A treia zi, după ce l-au Înmormântat, adecă În joia a treia după Paști sau În ziua de Paparudă, se adună iarăși fetele la un loc, se duc la locul unde a fost Îngropat, Îl dezgroapă și apoi, bocindu-l: „Caloiene/ Ene!/ Mă-ta/ Te cată/ Prin pădurea deasă,/ Cu inima friptă, arsă,/ Prin pădurea rară,/ Cu inima fript-amară”. Îl aduc În sat și aici Îl aruncă Într-o fântână sau Îi dau drumul
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
are procesiunea de a deplasa centrul (reprezentat de un obiect sacru) către diferite periferii. În plus, prin ritul final performat de Rajiv, pe de o parte, a fost instituit un nou centru (copacul din spațiul reședinței Nehru unde a fost Îngropată o urnă) și, implicit, o nouă rută de pelerinaje, iar pe de altă parte, prin asocierea cu un loc sacru a fost afirmată legătura dintre prezent și trecut, politic și mitologic. Într-adevăr, răspândirea cenușei peste muntele unde credințele susțineau
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]