36,992 matches
-
semiotica. Acest demers vizează demontarea mecanismelor ce au generat categoriile de gîndire moștenite prin tradiție. DEDUCȚIE (opus lui inducție) Raționament sau operație mentală care decide pe baza unui principiu general asupra unei propoziții particulare subsumabile acelui principiu. DEIXIS Mod de actualizare a componentelor spațiale, temporale, personale în raport cu situația de enunțare. Termenul de deixis desemnează atît referința la spațiul și timpul enunțării, cît și ansamblul mărcilor dependente de situație: DEICTICELE (pronume demonstrative, personale, adverbe). Cele trei tipuri esențiale de deixis: personal, spațial
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
ENUNȚ NARATIV A.J.Greimas numește enunț narativ simplu reuniunea actantului și a funcției EN = F(A) ca subiect și predicat în formalizarea diegezei. ENUNȚARE Desemnează în opoziție cu enunțul actul producerii discursului și nu rezultatul acestei producții; enunțarea privește actualizarea frazelor într-un context determinat. Într-o primă etapă enunțarea a fost definită ca act individual de vorbire, asumare de către subiectul vorbitor a virtualităților limbii ("punerea în funcțiune a limbii printr-un act individual de utilizare", E. Benveniste). Odată cu extinderea
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
ca sistem sau ca proces. În opoziție cu axa paradigmatică definită prin relații de tip sau... sau, axa sintagmatică presupune relații de tip și...și. Axa sintagmatică este axa combinării, a contiguitații, a metonimiei. Sintagmaticul privește succesiunea lineară a discursului, actualizarea limbii (paradigmei). SINTAXĂ 1. În semiotică, sintaxa (ca relație între semne) se opune semanticii ca relație semn/obiect și pragmaticii ca raport între utilizatorii de semne și diversele categorii de semne utilizate. 2. În lingvistică, sintaxa a fost tradițional considerată
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
a secolului al XX-lea substitutul "operei literare" redusă la "urmă" (expresie) a unei scriituri. Semioticienii în general (Lotman, Barthes) și textualiștii în particular (Kristeva, Solles, Baudry) accentează "literalitate" și "jocul" textului și intertextului . TIP Categorie abstractă ce subîntinde multitinea actualizărilor discursive (de pildă conjuncția coordonatoare "și" actualizată de n ori într-o pagină de text). Opoziția tip/ocurență apare la Peirce sub forma type/token, iar la Pike etic/emic. Tabla de materii Cuvînt înainte.................................................................................. 7 PARTEA ÎNTII. SEMIOTICĂ GENERALĂ
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
București, 1996, pp. 17, 23-24. 18 N. Manolescu, "Cum se scrie un roman istoric", in Teme 5, Cartea românească, București, 1984, p. 94-97. În același sens, Ov. S. Crohmălniceanu vorbește despre fenomenul de restituire a feței umane a Istoriei prin actualizare, adică prin "exproprierea Istoriei de câtre literatură" ("Literatura și istoria Memoriile lui Hadrian", Contemporanul, nr. 9, 1984, p. 7). 19 V., între altele, Ioana Pârvulescu, "Lui însuși", România literară,nr. 25, 1994, p. 7, și Magda Cârneci, op. cit. 20 Și
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
unei asemenea transformări se susține tocmai prin conținutul închis, tributar textului (modelului, autorului, fragmentului, mitului etc.) la care se raportează, chiar dacă poate îngloba o finalitate și un sens complet noi. Asistăm la (cu un termen din teoriile receptării operei literare) actualizarea sensului unei opere literare, ceea ce implică, în cazul particular al parodiilor, un cititor avizat, dispus să-și "ancoreze" speculațiile interpretative (și) în litera textului (nu să "hălăduiască" imaginar dincolo de volumul pe care îl are în față) pentru a-i înțelege
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
face ca parodia să devină în postmodernism "o ironie la puterea a doua", adică tot o formă de manierism, căci apariția ei e firească în momentul, obiectiv necesar, în care un model textual și/ sau o serie de modalități de actualizare a acestuia ajung (sau sunt pe cale să ajungă) la saturație 319. Conexiunile dintre ironie și parodie au fost repuse în drepturi de postmodernism, care a reușit, ca fenomen de masă, ceea ce puțini autori, individual vorbind, au făcut: împingerea parodiei din
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
care a devenit lumea sa autentică. Această sugestie este obținută tocmai prin limitarea la o singură zi a timpului în care se petrec evenimentele. După cum remarcă Luba Jurgenson, această zi închide în sine o lume, rămânând identică cu ea însăși: Actualizarea este obținută, în O zi din viața lui Ivan Denisovici, prin limitarea timpului povestirii la o zi [...]. Experiența lui Ivan Denisovici ne este prezentată într-un astăzi palpabil fizic, prezent vizual, într-o zi-lume care se naște, îmbătrânește și moare
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
deși avem puține luări de atitudine împotriva serviciului militar, totuși nici una nu este explicită. Opinia atotcuprinzătoare a Bisericii este grăitoare: tinde să valorifice mesajul evanghelic pe tema iubirii față de dușmani și să arate împlinirea profețiilor lui Miheea și Isaia despre actualizarea păcii în lume. Se subliniază astfel valoarea blândeții și a nonviolenței, ca rod al convertirii săvârșite de către Cristos în om. Deși nu este încă prezentă ideea unei obiecții de conștiință față de serviciul militar, totuși, e destul de vie obiecția față de întreaga
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
care aceasta se afla într-o poziție de subordonare față de bărbat. Mai mult chiar, este evident și un anumit antimilitarism: nu femeia este inferioară bărbatului pentru că nu știe să lupte, ci acesta care trebuie să se poarte asemenea ei în actualizarea păcii; el trebuie să uite să lupte. În fragmentele citate ne este prezentă vestirea unei păci escatologice așteptate din ceruri și conștiința că fiecare creștin trebuie să o realizeze deja pe pământ, abandonând atitudinile care îi pot condiționa negativ în
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
a planului divin. Aceasta nu doar pentru că putea să simplifice călătoriile predicatorilor itineranți, cât mai cu seamă din considerente teologice: convertirea întregului pământ de la starea de război la aceea a unei păci prefigurate, prin coincidență cu venirea lui Isus și actualizarea conținutului evanghelic. Arătând că dreptatea și pacea sunt în directă legătură cu Cristos, teologul alexandrin nu identifică pacea romană cu cea creștină, din moment ce cea dintâi o prefigurează pe cea de pe urmă, ca prin analogie, potrivit interpretării alegorice pentru războaiele descrise
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
orașe, în sate și prin munți, pentru locuitorii spre care cuvântul lui Cristos a ajuns cu siguranță tocmai prin intermediul lor. Soldatul care a primit botezul se simțea misionar, asemenea fiecărui creștin din primele secole. Din acest motiv era orientat spre actualizarea acestui mandat atât în mijlocul popoarelor păgâne, unde se stabilea unitatea sa militară, cât și în mijlocul propriilor camarazi. Sporirea continuă a creștinilor în diferitele legiuni nu se datorează doar înrolării tinerilor creștini, ci și convertirii soldaților păgâni chiar în cadrul acestora. Persecuțiile
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
comis vreun delict împotriva legii ori ar fi uneltit împotriva siguranței Imperiului. Acuzația împotriva lor trebuia să fie specifică; o anumită influență putea să aibă și refuzul de a sacrifica în onoarea împăratului; rămânerea în vigoare a acestei obligații, împiedica actualizarea noii orientări politice voite de Hadrian, pentru regimul său de umanitate. Împăratul știa că nu puteau să accepte asta fără a-și renega în întregime propria credință: cultul împăratului conținea în fapt un act de acuză împotriva lor, asemănător cu
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
vieții lumii acesteia nu putea să aparțină simultan și creștinului, deoarece creștinismul era pentru ei o renunțare, abnegație, sacrificiu, îndepărtare de orice formă de conviețuire socială. În timp ce Biserica dintotdeauna a fost interesată de civilizarea popoarelor, de trăirea prezentului, montaniștii vedeau actualizarea integrală a creștinismului în ignoranța și în delăsarea acestei realități, care trebuia să rămână în raza de acțiune delimitată de Noul Testament. Izolat de modul său de a gândi și de a acționa, creștinul s-ar fi regăsit pe sine însuși
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
nu putea să aibă loc în absența unității sentimentelor religioase, rezumate la pietatea tradițională a cultului păgân și la adorația principilor, ca reprezentanții pământești ai divinităților cerești. Prezența creștinilor în armată a fost văzută ca un obstacol insurmontabil în calea actualizării acestui plan. Anterior acestor evenimente, observarea spiritului religios al majorității însuflețea soldații pentru a lupta cu eroism, alimentându-le virtuțile războinice. E foarte posibil ca atât Galerius cât și Maximian și mai apoi Dioclețian să fi observat, sau cel puțin
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Alexander (222-235), Filip (244-248), Gallienus (253-268) etc., era de o asemenea natură încât creștinismul nu-i putea oferi aportul, incluzând, în favoarea divinităților romane, restaurarea cultului zeilor Romei. Cei care nu prestau o anumită colaborare în acest sens ori împiedicau voit actualizarea programului imperial, cădeau sub rigoarea legilor. Astfel încât, după promulgarea edictului împotriva maniheilor (297), Dioclețian nu s-a mai arătat binevoitor, ca în primii ani ai domniei sale, nici măcar față de cultul Soarelui, fie pentru că era de proveniență egipteană, iar Egiptul nu era
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
interne ale învățării / 156 Capitolul 6. Conceperea activităților educative: paradigma proiectării flexibile, constructiviste versus paradigma designului instrucțional / 159 6.1. De la planificarea clasică, la design instrucțional și apoi la o proiectare flexibilă / 159 6.2. Paradigma designului instrucțional sensuri ale actualizării / 161 6.3. Procesul construirii proiectării alternative metodologice / 167 6.4. Categorii de paradigme în construirea proiectării flexibile / 171 6.5. Note specifice ale proiectării constructiviste / 175 6.6. Principii, metode, instrumente pentru proiectarea constructivistă / 183 Capitolul 7. Evaluarea: paradigma
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
în formarea competențelor versus paradigma centrării pe conținutul informațional 3.1. Nevoia de reconstrucție conceptuală a curriculumului Modul în care se poate dezbate problematica curriculumului, ca (macro)paradigmă în sine, o raportăm la nevoia unei mai bune cunoașteri, înțelegeri, interpretări, actualizări ale sale. Nu recurgem la o didacticistă analiză, ci la una epistemologică unde ne aflăm cu abordarea lui, ce cunoaștem și ce ar trebui, ce să se perfecționeze, cum să coreleze cu implementarea sa practică în diferite contexte, multiplu determinate
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
acțiunea de învățare prin metode constructiviste, • să-și formeze propriile reprezentări ca dovadă a înțelegerii, a rezolvării unui conflict cognitiv, • să-și organizeze, monitorizeze propriul demers de învățare (metode: învățarea explicită a strategiilor, învățarea strategică, consiliere metodologică, recurs la explicații, actualizarea potențialului intelectual, program de activare a strategiilor cognitive, îmbogățirea instrumentală, metode de muncă intelectuală), • să utilizeze achizițiile în diferite alte multiple contexte (metacogniție, aplicarea de proiecte interdisciplinare, rezolvarea de probleme complexe, transfer în noi situații), • să acționeze într-un mediu
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
lineară. • Centrarea pe educator și pe control. • Învățarea prin competiție, individualist. • Rar sunt folosite talentul, abilitățile. Proiectare-rea, pregătirea • Specializarea în conținut. • Pregătirea interactivă a sarcinilor, proceselor, pașilor, întrebărilor, listărilor, răspunsurilor, verificărilor. • Predarea este mai complexă și include coordonarea învățării directe. • Actualizarea ca expert în domeniu. • Pregătirea clară a prezentării conținutului, lecturilor. • Predarea este o activitate de rutină pentru transmiterea conținutului dat. Scopuri, obiective • Scopul ultim educații nu sunt produse finite, ci continuă dezvoltarea diferitelor dimensiuni. • Sunt combinate obiectivele generale, cele formative
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
de alternare cu pauze de reflecție, reglare. • Valorificarea feedbackului, stimularea continuă, punctarea elementelor esențiale. • Evitarea exercițiilor inco • De alternare a tipurilor, după funcții: de bază, de consolidare, introductive, operatorii, structurale, recapitulative, de creație. • De alternare a tipurilor, după scop: de actualizare, de reevaluare, completare, aplicare. • De alternare a tipurilor, după subiecți: individuale, de grup, frontale. • De alternare a tipurilor, după intervenția educatorului: dirijate, semidirijate, autodirijate, libere, combinate. • De alternare a tipurilor, după sarcină: de comunicare, de lectură, de calcul, de aplicare
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
le confruntă cu alte opinii sau surse, aplică proceduri de căutare și înțelegere, generalizează după dezbatere în grup, efectuează noi aplicații și reflecții critice, chiar și în alte contexte. • Punctele de sprijin (schelele construcției) date privesc: facilitarea condițiilor, motivarea acțiunilor, actualizarea experienței anterioare, flexibilizarea activității, sugerarea de alternative, punerea în diferite situații și contexte, sprijinirea comunicării și colaborării sau a formulării de ipoteze sau a afirmării metacogniției sau a sugerării de deschideri noi. • Situații constructiviste facilitate: de integrare în experiența anterioară
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
ID sau a alternativelor metodologice de realizare practică, al valorizării evaluării formative, al acceptării reconstrucției proiective în baza reflecțiilor și a folosirii acțiunilor-cercetare, al sporirii interactivității educator-educat, al schimbării rolurilor acestor actori ș.a. 6.2. Paradigma designului instrucțional sensuri ale actualizării In fond, designul a exprimat la acea etapă tocmai un mod tehnologic, chiar ingineresc de a căuta oportunități pentru găsirea, construirea condițiilor psihopedagogice care să faciliteze cât mai eficient influențarea acțiunilor, pașilor pe diferite obiective ale educației standardizate, ale învățării
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
de teme, N lecții și situații de învățare, ca părți și condiții externe din unitatea de instruire (R.M. Gagné, 1975, pp. 260-274; R.M. Gagné, L.J. Briggs, 1977) 1. Captarea și controlarea atenției. 2. Informarea elevilor asupra rezultatelor așteptate. 3. Stimularea actualizării capacităților prealabile. 4. Prezentarea stimulilor proprii sarcinii de învățare. 5. Dirijarea învățării și oferirea unor îndrumări. 6. Asigurarea conexiunii inverse. 7. Aprecierea performanței. 8. Asigurarea posibilității de transfer. 9. Asigurarea păstrării în memorie. Modelul învățării generative, ca model constructivist (Wittrock
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
apreciem cerința de evita excesul în favoarea unei paradigme și a unui model (conceput, aplicat empiric, imitat, oficializat), invocat drept criteriu științific, indiferent de obiective, contexte. Dar rezolvarea și a nevoii de autoformare, autoperfecționare a concepției evaluatorului, teoretic și practic, de actualizare continuă a culturii în problemă, pentru o valorizare eficientă, adecvată, calitativă, formativă, integrativă. O reactualizare adaptată aici, a unei sinteze comparative în acest sens, poate fi utilă pentru înțelegerea diversificării (micro)paradigmelor evaluării și a modelelor rezultate, ca instrumente practice
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]