12,537 matches
-
Dar, așa cum Yam revine la viață, Moț reapare după șapte ani, și se plânge de tratamentul pe care 1-a suferit din partea lui 'Anat. El se plânge, de asemenea, de faptul că Baal i-a răpit suveranitatea, și cei doi adversari reîncep lupta. Ei se înfruntă, se lovesc cu capul și cu picioarele ca doi boi sălbatici, se mușcă asemeni șerpilor, până când amândoi se prăbușesc la pământ, cu Baal deasupra lui Moț. Dar Șapaș, zeița Soarelui, îl avertizează pe Moț - din partea
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
uzul forței în bătălii, Georges Dumezil a pus în lumină un anumit număr de corespondențe între India (aparținând de acum indo-europenilor), Roma și lumea germanică. Astfel, proba inițiatică prin excelență consta, foarte probabil, din lupta tânărului războinic împotriva a trei adversari sau a unui monstru tricefal (reprezentat de un manechin?), într-adevăr, un scenariu asemănător se lasă descifrat în povestea luptei victorioase a eroului irlandez Cuchulainn împotriva celor trei frați, și în lupta celui de al treilea, Horațiu, împotriva celor trei
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
fapt care arată pătrunderea arienilor dincolo de Gange, în vremea când s-a redactat marele tratat teologic Satapatha Brahmana, între ~ 1000 și ~ 800, erau arianizate provinciile Kosala și Videha. La rândul său, Rămăyăna arată că influența ariană se întindea spre sud. Adversarii arienilor au fost mitologizați, metamorfozați în "demoni" și "vrăjitori"; tot astfel, luptele pentru cucerirea teritoriului au fost transfigurate, mai precis asimilate luptelor lui Indra împotriva lui Vrtra și a altor Ființe "demonice". Vom discuta mai târziu implicațiile cosmologice ale unor
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
și zeii Aditia, laolaltă. 30 Pe această temă, cf. M. Eliade, Mepliislopheles et l'androgyne, pp. 108 sq. 31 J. Gonda, "Gods" and "Powers", pp. 75 sq. Religia indo-europenilor. Zeii vedici El este eroul prin excelență, modelul exemplar al luptătorilor, adversarul redutabil al populațiilor Dasyu ori Dasa. Tovarășii săi, Măruții, reflectă, la nivel mitologic, societățile indo-iraniene de tineri luptători (maryă). Dar Indra este demiurg și fecundator totodată, personificare a exuberanței vieții, a energiei cosmice și biologice. Neistovit băutor de soma, arhetip
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
în nenumărate variante, acest mit este destul de răspândit, și chiar în India îl vom reîntâlni în ruperea în bucăți de către zei a lui Purușa și în autosacrificiul lui Prăjăpati. Totuși, Indra nu săvârșește o jertfă, ci, în calitate de luptător, își ucide adversarul exemplar, dragonul primordial, încarnare a "rezistenței și inerției. Mitul este multivalent; alături de semnificația sa cosmogonică, există valențe "naturiste" și "istorice". Lupta lui Indra slujea ca model luptelor pe care arienii au trebuit sa le dea împotriva triburilor Dasyusilor (numiți, de
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
cf., de exemplu, legenda lui Ardashir), motiv, de altfel, foarte răspândit și asupra căruia vom reveni. Să adăugăm că, în Iran ca și în alte părți, procesul de istoricizare a temelor și personajelor mitice este contrabalansat de un proces contrar; adversarii reali ai națiunii sau ai imperiului sunt imaginați ca monștri și în special ca dragoni 37. Important de reținut, pentru moment, e faptul că regele iranian era responsabil de conservarea și regenerarea Lumii, altfel spus, că, pe planul care-i
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
subordonate, dar le și cere ajutorul, într-adevăr, importanța decisivă acordată ajutorului Fravasilor reamintește un anumit tip de deus otiosus, când Creatorul pare să sufere de o "oboseală mentală", care-1 obligă să facă apel la anumite animale și chiar la adversarul său48. Dar faptul că Ahură Măzdă venerează (yaz-) cutare ori cutare zeu oferindu-i sacrificii (yasna) nu implică în mod necesar că se plasează pe o poziție de subordonare. Yast subliniază puterea creatoare a riturilor și a liturghiei, prezentându-1 pe
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
fiii săi nu-i urmează exemplul, și atunci bătrânii vin să-1 găsească și îi spun: Pune peste noi un rege, ca să ne judece acela, ca și pe celelalte popoare" (I Regi, 8,1-5). Regalitatea era, așadar, o instituție străină. Unii adversari nu și-au precupețit criticile, căci în ochii lor doar Iahve singur era regele lui Israel. Totuși, de la început, regalitatea i-a fost plăcută lui Iahve. Când a fost uns de către Samuel, Saul a primit "spiritul lui Iahve" (I Regi
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
purtați de o frenezie considerată de către public, ca și de posedații înșiși, drept "nebunie" (mania). Herodot se mulțumea să reproducă o istorie care i se povestise la Olbia. Demostene, într-un pasaj celebru (Despre coroană, 259), încercând să-și ridiculizeze adversarul, pe Eschine, ne revelă, în fond, anumite rituri din micile tyasii (numite Bacchein) pe care le celebrau, la Atena, 14 Tiresias îl apără totuși pe zeu: "Dionysos nu le obligă pe femei să fie caste. Castitatea depinde de caracter, și
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
gloata gregară": Trăind în cercul vostru strâmt... Înseninat, zâmbește interior unui gând spiritual: știe d-sa a cui va fi Împărăția Cerurilor!..."147. Superlativele au tocmai rolul de a submina textul. Replica dată este construită făcându-se apel la armele adversarului: supralicitarea lui Eminescu în postură de poet național, accentuarea spiritualității, ortodoxismul. Malec - eșantion de literatură "eroică", sau "imperialistă", sau "étalage de la nation"148 este cel de-al doilea articol prin care Ion Călimară își exersează talentul de pamfletar sau, mai
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
politice, a banderolelor sau a cravatei roșii. Ion Călimară/ Geo Dumitrescu afirmă libertatea de opinie a grupului de la Albatros. Acuzației că îl elogiază pe G. Călinescu, "odioasa figură a criticei românești", i se răspunde cu fermitate și chiar prin sfidarea adversarului: Nu stăm un moment în cumpănă să repetăm - cu bale la gură, dacă e nevoie - cuvintele de entuziasm admirativ pe care le-am adresat marelui critic de la Iași; ba chiar - oricât ar fi de naiv și neelegant - sfătuim pe domnul
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
comun ("e un cap detașabil"). Jocul verbal se realizează între modalizatorii care afirmă certitudinea absolută (în încercarea de a transpune irealul, de fapt, universul interior, în real) și cei care afirmă ezitarea, de fapt, incertitudinea, posibilitatea. Astfel se prezintă "bila adversarului/ care are întotdeauna un punct negru" (s.n.), există o întărire a acestor adevăruri pe care eul poetic le transpune artistic: "dar nu-i de ajuns/ să ciocnești bila celuilalt". Eșecul e anunțat și el însă sub semnul probabilității "nu lovi
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
o aberație a naturii, care inspiră repulsie și teamă. Aci, în „Serenada muncitorului”1), „monstru” e însă cel care se deosebește de inșii „normali” prin faptul că gîndește diferit, inovator, îndrăzneț și neliniștește cu ideile sale . E idealistul redus de adversari la o imagine calomnioasă, caricaturală, propagandistică: „Eu sunt un monstru pentru voi/ Urzind un dor de vremuri noi”. Pentru a da mai multă vigoare discursului, poetul a pus, cum se vede, efectul înaintea cauzei. Versurile denunță percepția voit exagerată a
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
locuri. Ulterior, cînd ajunge ministru al Instrucțiunii, emite o circulară către directoarele școlilor de fete, prin care le interzice, lor și elevelor, să dea cu dres pe față, lucru ce venea în contradicție cu evoluția modei, și pentru care Eminescu, adversarul său cel mai vehement, l-a ironizat în mai multe rînduri 3). Moraliștii însă o țin pe-a lor, vorbind defavorabil despre femeile care-și vopsesc unghiile cu „canà”, își ung pleoapele cu „khol”, își dilată pupilele cu atropină, își
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
pieziș”, „printr-o broșurică de ocazie”, imputîndu-i-se că ar fi „cămătar”, „un nemilos exploatator al nevoiei și ignoranței altora”.14) Bazîndu-se, ca și odinioară, numai pe „însușirile sale”, a pierdut cu o diferență de 91 de voturi (399 - Ștefan Șendrea, adversarul său, 308 - el),15) dar a rămas în fruntea liberalilor locali, ca membru al comitetului executiv. 16) în 1914 a fost ales primar al Bacăului, dovedindu-se („în ciuda bîrfitorilor”) de la început (și în toată perioada dificilă care va urma, căci
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Nicolau-Stoica], ,,Un eveniment artistic”, în ,,Bacăul”, 6, nr. 63, 6 mai 1929, p. 1. 5. Cf. Simplex, ,,Un palat cultural”, în ,,Bacăul”, 6, nr. 70, 24 iunie 1929, p. 1. 6. Văgăunescu „plănuiește - îl divulga, pentru lipsa de realism, un adversar politic - un mare palat cultural de 40 de milioane, pe terenul grădinii Busuioc, de vis-à-vis de poștă, cu magazine la parter, baie comunală, teatru, iar la etaje cluburi, hotel, locuințe etc.” (Ioan Nicolau, „Problema abatorului comunal”, în „Bacăul”, 13, nr.
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
finale de confruntare dintre Statele Unite și URSS, se bazează pe echilibrul terorii (MAD Mutually Assured Destruction), pornind de la prezumția că nimeni nu va îndrăzni să recurgă la prima lovitură, întrucât răspunsul echivalează cu distrugerea atomică asigurată de capacitatea ofensivă a adversarului care supraviețuiește primei lovituri. În acest sens, tratatul ABM (privind apărarea antirachetă) din 1972 codifica "echilibrul terorii" prin aceea că Statele Unite și Rusia își interziceau, reciproc, orice sistem de protecție împotriva rachetelor nucleare ale celeilalte. Suspiciuni cu privire la intențiile celeilalte părți
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Science/890_a_2398]
-
unor state nucleare noi, iraționale, cu intenții ofensive, care complică echilibrul central și nu acționează potrivit MAD. MAD de altfel, potrivit lui Henry Kissinger, a devenit, odată cu sfârșitul Războiului Rece, în mare măsură irelevantă: Aproape plauzibilă atunci când exista doar un singur adversar strategic, teoria nu are nici un sens într-o lume multipolară în care proliferează puterile nucleare. Distrugerea reciprocă nu este de natură să funcționeze împotriva fanaticilor religioși, a liderilor disperați care pot fi șantajați cu arme nucleare; șantajul sau accidentele pot
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Science/890_a_2398]
-
unui lider care, prin forța împrejurărilor, a devenit garantul securității și stabilității sferei sale de influență. Un rol important în această confruntare l-a deținut tehnologia, cele două superputeri, continuând să se bazeze pe capacitatea militară de a-și anihila adversarul și depunând eforturi pentru acumularea de capacități distructive, ceea ce a condus la instituirea unui echilibru de putere relativ stabil menținut cu costuri semnificative. A existat și o zonă în care a fost necesară cooperarea susținută între SUA și URSS, superputerile
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Science/890_a_2398]
-
asigurarea propriei securități (realism defensiv). Totodată, tendințele expansioniste ale unor state pot fi moderate doar de puteri opozante, ceea ce duce la tensionarea relațiilor dintre state și la dilema securității, conform căreia, maximizarea securității poate determina creșterea instabilității în sistem, pe măsură ce adversarul adoptă măsuri similare ca răspuns. Prin urmare, securitatea este un joc de sumă zero. Dilema securității se referă la un paradox al puterii și este înrudită cu dilema prizonierului. Pe măsură ce puterea cuiva crește, securitatea celorlalți scade, împingându-i la violență
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Science/890_a_2398]
-
1957, și, ulterior, H. Kissinger) care diferenția riposta în funcție de amenințare, de interesele aflate în joc. Pentru prima dată se face deosebirea între două tipuri principale de atacuri nucleare, cel strategic lovirea cu un vector nuclear a unei ținte esențiale a adversarului și cel tactic utilizarea armelor nucleare tactice, dispozitive nucleare de intensitate și capacitate reduse, împotriva unor ținte mici de relevanță secundară.45 Astfel, potrivit doctrinei răspunsului flexibil, SUA ar riposta, inițial, la un atac convențional sovietic, cu arme convenționale, dacă
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Science/890_a_2398]
-
capăt interdicției neoficiale a testelor nucleare, pe care ambele state o respectaseră timp de trei ani53. Descurajarea reciprocă reprezintă o concepție specifică cursei înarmărilor nucleare, potrivit căreia un potențial agresor va fi descurajat să atace cel dintâi, conștient fiind că adversarul este capabil să-i provoace daune semnificative printr-o acțiune represivă. Ideea centrală a MAD era aceea că deținerea de arme cu putere de distrugere mare de către cele două părți, în număr suficient pentru a induce anihilarea completă a adversarului
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Science/890_a_2398]
-
adversarul este capabil să-i provoace daune semnificative printr-o acțiune represivă. Ideea centrală a MAD era aceea că deținerea de arme cu putere de distrugere mare de către cele două părți, în număr suficient pentru a induce anihilarea completă a adversarului, este esențială pentru prevenirea folosirii acestui tip de arme, pentru descurajarea (deterrence) celeilalte părți. În această ecuație era important ca, în situația în care una dintre părți decidea să execute, prin surprindere, un atac nuclear, partea atacată să dețină capacitatea
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Science/890_a_2398]
-
că nu distingea între ținte, că întregi zone populate ar fi putut fi distruse fără discernământ. Forțele nucleare reduse, de care depindea strategia MAD, erau considerate vulnerabile în fața unui atac vizând dezarmarea, echilibrul era astfel, fragil, existând, inclusiv, posibilitatea ca adversarul să trișeze 58. Aproximativ în aceeași perioadă, unul dintre cercetătorii RAND Corporation, Albert Wohlstetter aprecia drept instabil echilibrul nuclear, subliniind, într-un articol (Delicata balanță a terorii) considerat de către Henry Kissinger 59 ca fiind de referință pentru analiza strategică, similar
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Science/890_a_2398]
-
Delicata balanță a terorii) considerat de către Henry Kissinger 59 ca fiind de referință pentru analiza strategică, similar ca semnificație altui articol celebru în acea vreme, cel al lui George Kennan cu privire la îngrădire (Sursele comportamentului sovietic), posibilitatea ca forțele strategice ale adversarului să fie distruse înainte ca ele să fie puse în acțiune, precum și faptul că teama de un atac prin surprindere ar putea determina o acțiune preventivă, de reducere a posibilității ca un atac anticipat să aibă loc. Descurajarea, potrivit lui Wohlstetter
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Science/890_a_2398]