10,586 matches
-
cealaltă era alături de poarta de miază-zi și avea fața spre miază-noapte. 45. El mi-a zis: Odaia aceasta, dinspre miază-zi, este pentru preoții care îngrijesc de slujba Templului. 46. Iar odaia dinspre miază-noapte este pentru preoții care îngrijesc de slujba altarului. Fiii lui Țadoc sunt aceia care, din fiii lui Levi, se apropie de Domnul, ca să-I slujească. 47. A măsurat curtea, care era în patru colțuri, lungă de o sută de coți. Altarul era înaintea casei. 48. M-a dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
este pentru preoții care îngrijesc de slujba altarului. Fiii lui Țadoc sunt aceia care, din fiii lui Levi, se apropie de Domnul, ca să-I slujească. 47. A măsurat curtea, care era în patru colțuri, lungă de o sută de coți. Altarul era înaintea casei. 48. M-a dus în tinda casei. A măsurat stîlpii tinzii, și a găsit cinci coți de o parte, și cinci coți de cealaltă. Lățimea porții era de patrusprezece coți, iar peretele de pe laturile porții era de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
așa era de jur împrejurul casei. 20. De la pămînt pînă deasupra ușii, erau heruvimi și finici, și tot așa și pe zidul Templului. 21. Ușiorii Templului erau în patru muchii. Și în fața Locului preasfînt era ceva care se vedea 22. ca un altar de lemn, înalt de trei coți, lung de doi coți și lat de doi coți. Colțurile, temelia, și pereții lui erau de lemn. Omul acela mi-a zis: "Aceasta este masa care este înaintea Domnului! 23. Templul și Locul preasfînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
ei și toate orînduirile ei, și să facă întocmai după ele. 12. Aceasta este legea privitoare la Casă. Pe vîrful muntelui, tot locul pe care-l va cuprinde ea, este preasfînt. Iată, aceasta este legea asupra Casei. 13. Iată măsurile altarului, în coți: fiecare cot era cu o palmă mai lung decît cotul obișnuit. Temelia era înaltă de un cot, și lată de un cot; și pervazul dimprejur avea o lățime de un lat de mînă; aceasta era propteaua altarului. 14
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
măsurile altarului, în coți: fiecare cot era cu o palmă mai lung decît cotul obișnuit. Temelia era înaltă de un cot, și lată de un cot; și pervazul dimprejur avea o lățime de un lat de mînă; aceasta era propteaua altarului. 14. De la temelia de pe pămînt pînă la pervazul de jos erau doi coți, și o lățime de un cot; și de la pervazul cel mic pînă la cel mare erau patru coți, și un cot lățime. 15. Altarul avea o vatră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
aceasta era propteaua altarului. 14. De la temelia de pe pămînt pînă la pervazul de jos erau doi coți, și o lățime de un cot; și de la pervazul cel mic pînă la cel mare erau patru coți, și un cot lățime. 15. Altarul avea o vatră de patru coți; și din vatra altarului se înălțau patru coarne. 16. Vatra altarului avea o lungime de doisprezece coți, o lățime de doisprezece coți, și cu cele patru laturi ale lui făcea un pătrat. 17. Pervazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
la pervazul de jos erau doi coți, și o lățime de un cot; și de la pervazul cel mic pînă la cel mare erau patru coți, și un cot lățime. 15. Altarul avea o vatră de patru coți; și din vatra altarului se înălțau patru coarne. 16. Vatra altarului avea o lungime de doisprezece coți, o lățime de doisprezece coți, și cu cele patru laturi ale lui făcea un pătrat. 17. Pervazul avea patrusprezece coți lungime pe patrusprezece coți lățime, în cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
și o lățime de un cot; și de la pervazul cel mic pînă la cel mare erau patru coți, și un cot lățime. 15. Altarul avea o vatră de patru coți; și din vatra altarului se înălțau patru coarne. 16. Vatra altarului avea o lungime de doisprezece coți, o lățime de doisprezece coți, și cu cele patru laturi ale lui făcea un pătrat. 17. Pervazul avea patrusprezece coți lungime pe patrusprezece coți lățime, în cele patru laturi ale lui; marginea de sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
ale lui; marginea de sus era de o jumătate de cot; temelia era lată de un cot de jur împrejur, și treptele erau îndreptate spre răsărit. 18. El mi-a zis: "Fiul omului, așa vorbește Domnul Dumnezeu: "Iată legile cu privire la altar, pentru ziua cînd îl vor face, ca să aducă pe el arderi de tot și să stropească sîngele. 19. Să dai preoților, Leviților, care sunt din sămînța lui Țadoc și care se apropie de Mine ca să-Mi slujească, zice Domnul Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
dai preoților, Leviților, care sunt din sămînța lui Țadoc și care se apropie de Mine ca să-Mi slujească, zice Domnul Dumnezeu, un vițel pentru jertfa de ispășire. 20. Să iei din sîngele lui, și să ungi cele patru coarne ale altarului, cele patru colțuri ale pervazului, și marginea care-l înconjoară, să curățești astfel altarul și să faci ispășire pentru el. 21. Să iei vițelul pentru ispășire, și să-l ardă într-un loc anume lîngă Casă, afară din sfîntul Locaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
Mine ca să-Mi slujească, zice Domnul Dumnezeu, un vițel pentru jertfa de ispășire. 20. Să iei din sîngele lui, și să ungi cele patru coarne ale altarului, cele patru colțuri ale pervazului, și marginea care-l înconjoară, să curățești astfel altarul și să faci ispășire pentru el. 21. Să iei vițelul pentru ispășire, și să-l ardă într-un loc anume lîngă Casă, afară din sfîntul Locaș. 22. În ziua a doua, să aduci ca jertfă de ispășire un țap fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
ispășire pentru el. 21. Să iei vițelul pentru ispășire, și să-l ardă într-un loc anume lîngă Casă, afară din sfîntul Locaș. 22. În ziua a doua, să aduci ca jertfă de ispășire un țap fără cusur, ca să curățe altarul, cum l-au curățit cu vițelul. 23. După ce vei isprăvi de făcut ispășirea, să aduci un vițel fără cusur și un berbece din turmă fără cusur. 24. Să-i aduci înaintea Domnului; preoții să-i presare cu sare, și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
tot. 25. Timp de șapte zile, să jertfești în fiecare zi un țap ca jertfă de ispășire; să jertfească și un vițel și un berbece din turmă, amîndoi fără cusur. 26. Timp de șapte zile, vor face ispășirea și curățirea altarului, și-l vor sfinți astfel. 27. După ce se vor împlini aceste zile, de la ziua a opta înainte, preoții să aducă pe altar arderile voastre de tot, și jertfele voastre de mulțumire. Și vă voi fi binevoitor, zice Domnul Dumnezeu." $44
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
și un berbece din turmă, amîndoi fără cusur. 26. Timp de șapte zile, vor face ispășirea și curățirea altarului, și-l vor sfinți astfel. 27. După ce se vor împlini aceste zile, de la ziua a opta înainte, preoții să aducă pe altar arderile voastre de tot, și jertfele voastre de mulțumire. Și vă voi fi binevoitor, zice Domnul Dumnezeu." $44 1. M-a adus înapoi la poarta de afară a sfîntului Locaș, dinspre răsărit. Dar era închisă. 2. Și Domnul mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
În cea dintîi zi a lunii întîi, vei lua un vițel fără cusur, și vei face ispășire pentru sfîntul Locaș. 19. Preotul va lua din sîngele jertfei ispășitoare, și va pune pe ușiorii casei, pe cele patru colțuri ale pervazului altarului, și pe ușiorii porții curții dinlăuntru. 20. Tot așa vei face și în ziua întîi a lunii a șaptea, în ziua întîi a lunii noi, pentru cei din popor care păcătuiesc fără voie sau din nechibzuință, și astfel veți curăți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
de popor. $47 1. M-a adus înapoi la ușa casei și iată că ieșea apă de sub pragul casei, dinspre răsărit; căci fața casei era spre răsărit. Apă se cobora de sub partea dreaptă a casei înspre partea de miază-zi a altarului. 2. M-a scos pe poarta de miază-noapte, și m-a făcut să ocolesc pe din afară pînă la poarta de răsărit. Și iată că apa curgea din partea dreaptă. 3. Cînd a înaintat omul acela spre răsărit, cu măsura în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
să nu știți oare Că apăr Crucea sântă... Crucea plină de rază? Ea-i Doamnă peste mine... e Doamnă și mireasă Fapta și isteția, braț de putere plin La sânta Cruce toate, cu toate le închin. Eu risipesc averea zidind altare sânte. [ARBORE] Voi puneți cruce stearpă pe-a patriei morminte. Cumplit se-ntoarce roata pe lumea grea de vină Și mintea n-are raze și ochii n-au lumină. O! Dumnezeu vă bate cu ochi ce nu mai vede, Căci
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Să pot descrie vouă al vieței mele vis Și-ntreaga vecinicie din sufletu-mi închis. Visarea mea cernită întoarce câteodată A vremei uriașe înfricoșată roată, Cu secolii săi palizi, cu stinsele-i popoare Ce-nchinau idoli monștri și le zideau altare. Când sufletu-mi e[-o] noapte bătrână și tăcută, Cu codrii săi de secoli {EminescuOpVIII 157} [ARBORE] Mă-nchin M[ăriei] Tale! ȘTE[EFAN] Portare, voi aici! [ARBORE] Nu trebuie să-l urmeze pe cel mare cei mici? ȘT[EFAN
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
crucea sântă, crucea plină de raze. M-am lepădat de lume... Ea-i sânta mea mireasă. ARB[ORE] V-ați lepădat de lume? ȘT[EFAN] Brațu-mi de forță plin La sânta Cruce... Doamnei, miresei le închin... Eu risipesc averea zidind altare sînte! ARB[ORE] Voi puneți cruce stearpă pe-a patriei morminte. Dovada vi-i viața cea fără frâu și țintă, Noaptea voastră vă râde, ziua voastră vă cântă. Mătase, aur, inul de-argint țesut din tort Pot să îmbrace bine
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Au venit timpuri când acești strănepoți a împăraților coronați cu aur, a căror Senat era de regi, a căror imperiu era pământul... au venit timpi ca nepoții lor să nu-și aibă unde-ngropa casele lor cele bătrâne, unde-nălța altar Dumnezeului lor. A venit timpi unde, zdrențuiți și săraci, fură cununați cu fier ars în foc și întronați în tronuri de aramă arse în foc... A venit timpul unde nu mai cunoșteai inime regale sub zdreanța cerșitorului, unde Dumnezeu își
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cu aripe răcori, Când intri înăuntru și în iconostas Vezi că abia conture și umbre a rămas, De ploaie și de vânturi s-au dus fețele sfinte Cari de sfinți și îngeri din ceri ni-aduc aminte, Și când deschizi altarul și pe masa-n ruină Vezi palidă și moartă întinsă o vergină, Atunci părul stă codru pe fruntea ta zburlită Și ceasul meazănoptei cu aripa-i vrăjită Atinge ochi -ți galbeni... încît, coprins de teamă, Gîndirea-ți turburată soarele în noapte
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
turburată soarele în noapte cheamă... Ca s-apese sigiliul de aur și lumină Pe lumea cea trezită din noaptea care-ntină Cu razele ei negre, cu fața ei arabă Aerul alb ca apa. Ș-apoi privirea-ți slabă Abia deosebește altar, cruce, vergină Ctnd ochi-ți se-nnoptează... Și-n creieri se-nsenină... O, vis absurd dar dulce... când moarta nebunie Înfige ochii-i palizi în mintea ta pustie. ]2 2254 Când cimitirul doarme și crucile veghează Când cobii pintre ele țipând
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Când intri în năuntru și în iconostas Vezi că abia conture și umbre a rămas, De ploaie și de vânturi s-au șters fețele sfinte Cari de sfinți și îngeri din ceri ni-aduc aminte. {EminescuOpVIII 167} Și când deschizi altarul și pe masa-n ruină Vezi palidă și moartă întinsă o vergină... Atunci părul stă codru pe fruntea ta zburlită Și ceasul mezenopții cu aripa-i vrăjită Atinge, ochi-ți galbeni... încît, coprins de teamă, Gîndirea-ți turburată soarele-n noapte
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
turburată soarele-n noapte cheamă, Ca el să-apese sigil de aur și lumină Pe lumea cea dormindă în noaptea ce întină Cu razele ei negre, cu fața ei arabă Aerul alb și luciu. Ș-apoi privirea-ți slabă Abia deosebește altar, cruce, vergină Când ochi-ți se-noptează... Și-n creieri se-nsenină... Un vis absurd dar dulce... când moarta nebunie Înfige ochii lucii în mintea ta pustie Și ție ți se pare în noaptea-ți sufletească Că vergina se scoală mai veselă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
din zilele bătrâne Arătau visuri mândre doară din ceri venite, Ci-n sufletu-mi acuma stau stinse și urâte, Coprind încă ca mumii iconostasul lor Până ce vîntul-moarte le-a mormînta-n ruină, În ruina pustie a capului meu nins De vreme. - Altarul de-o pală rază-ncins E inima mea tristă, încinsă de durere, Vergina care, moartă, stă-ntinsă în tăcere E-amorul ce îl simt eu. E tristul meu amor Ce stins îl păstrez încă în inim-un odor. Deși-nghețat și palid
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]