24,313 matches
-
fleacuri îl irită pe Marlowe tot atât de mult pe cât l-ar irita abandonarea speranței ce scânteiază în spatele eforturilor sale. Singuratic, depeizat, plângându-și de milă, el se mișcă la marginea societății, în parte pentru a-și apăra onoarea. Societatea este o amenințare; instituțiile ei sunt conduse de oameni corupți; căsnicia, în loc să-i ofere un refugiu, limitează libertatea eroului (Wolfe, 1985, p. 62). Cilclul romanesc al lui Raymond Chandler epuizează și compromite învățămintele cavalerești pe care părea să le îmbrățișeze. Convențiile atât de
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
contextuale la cele efectiv tehnice: Ingredientele necesare includ un cadru urban, o mânuire specific americană a limbajului, hotărârea de a folosi parcimonios dialogul și de a fi laconic în descrieri, în maniera lui Hemingway; trebuie să existe o interacțiune între amenințare și umor negru, cu conștiința faptului că acestea se vor potența reciproc. ș...ț Ceea ce rezultă nu este un mesaj, ci o atitudine, un fel de a fi, ales de protagonist, care îi definește esența și îi dă posibilitatea să
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
uitat la bărbatul înalt care stătea rezemat de perete, ca un pierde-vară într-o prăvălie de la țară. Ședea nemișcat, cu brațele lungi atârnând, cu fața cenușie și ridată, fără nici o expresie. - Cineva a pomenit de niște bani. Pentru ce? Rostul amenințării îl cunosc. Încerci să te convingi că mă poți speria. - Vorbește cu mine așa și o să te trezești cu niște nasturi de plumb în vestă. - Chiar așa! Sărmanul Marlowe cu nasturi de plumb în vestă. În ciuda evidentelor scăderi la nivelul
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
fabricație („Povestea are slăbiciuni. E episodică și accentul se mută de la un personaj la altul, iar în privința intrigii e supracomplicată, dar ca poveste e simplă. Nu conține pic de violență; toate violențele se petrec în afara scenei. Conține un element de amenințare și de suspans, dar ele sunt în scriitură. Cred că o parte din ea e minunat scrisă, dar părerile mele nu contează. Scriu o scenă și apoi o citesc și am impresia că e un rateu. Trei zile mai târziu
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
votase pentru vinovăția soției, un judecător pe care stăpânul orașului, Cumberland, îl descrie drept „senil” a decis că femeia e nevinovată. Scos din minți de această sfidare a voinței sale, Cumberland nu ezită nici o clipă să-și pună în practică amenințările: I-am spus că-mi ucisese fiul și că o să am grijă să nu găsească vreun loc sau adăpost nicăieri pe pământ. Acesta e motivul pentru care mă aflu aici - mărturisește, în deplină ignorare a legilor statului de drept, domnul
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
cei care îi păcăliseră, nu doar din cauza torturilor la care erau supuși, ci și pentru că le înșelaseră încrederea. Totuși, după încheierea acțiunii și odată cu trecerea timpului, ei au realizat că nimeni nu făcea de bunăvoie favoruri Securității, ci siliți de amenințarea torturii. Unele victime au avut ocazia să își vadă agresorii la dușuri, observând că trupurile le erau brăzdate de răni ori că nu mai aveau fese din cauza bătăilor încasate. După o perioadă care putea varia de la două-trei zile la câteva
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
martie 1951, Șleam l-a chemat încă o dată pe Pătrășcanu ca să îl anunțe că vor începe „demascările”, motiv pentru care trebuie să se gândească la cine va acționa și cine va suporta metodele, care nu vor include bătaia, ci doar amenințări, înjurături și pedepse fizice. Șleam a discutat aceste lucruri și cu Badale și Bârjoveanu, iar cei din „comitet” au decis ca prima victimă să fie Radu Constandache, ferindu-se la început de liderii deținuților, pentru a nu crea vâlvă. Complici
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
la penitenciarul Galata din Iași împreună cu lotul său, susține că în închisoare a fost bătut, tras de păr și electrocutat. Cu toate că se scăpa pe el și avea convulsii insuportabile, torționarii nu se opreau. Leonida afirmă că, în urma torturilor și a amenințărilor cu moartea, a cedat psihic și a devenit schizofrenic, fapt declarat, după eliberare, de către părinții săi. De asemenea, susține că inclusiv colegii din lot, văzându-i condiția, l-au declarat nebun în timpul procesului. A fost condamnat de către Tribunalul Militar Iași
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
Șleam l-a chemat iar pe Pătrășcanu și l-a anunțat că vor relua acțiunea, motiv pentru care trebuie să se gândească la cine va acționa și cine va suporta metodele, dar că acestea nu vor include bătaia, ci numai amenințări, înjurături și diverse pedepse fizice. Pătrășcanu și Badale au convenit ca prima victimă să fie Radu Constandache, ferindu-se de vârfuri pentru a nu crea vâlvă. De asemenea, i-au ales ca și complici pe Pop, Andreev și Bârjoveanu, urmând
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
închisoare au loc torturi pentru obținerea de informații. Unul dintre cei care au discutat cu Vișovan a cedat mai târziu sub torturi și Țurcanu a aflat totul, astfel că l-a amenințat pe Vișovan că îi va pregăti ceva deosebit - amenințare care l-a urmărit tot timpul detenției. Bănuiește că se încerca îmbolnăvirea sa de pneumonie, întrucât a fost pus să stea într-un picior cu mâinile în sus, iar după un timp i s-au pus în spate haine și
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
a fost singulară, amintind de reeducarea în stil chinezesc, relatată de Dries van Coillie în J’ai subi le lavage de cerveau (Sinuciderea entuziastă), dar aici represiunea fizică era mult atenuată: lanțuri care intrau în carne, lingerea mâncării cu limba, amenințarea hrănirii cu excremente, mărturisirea de crime. Totuși, tortura nu era continuă și nici de o intensitate atât de mare ca la Pitești. Evenimentele povestite de van Collie au avut loc între 1951 și 1954, adică la scurtă vreme după Pitești
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
nu i s-a permis accesul în funcții și nu a fost preluată de aparatul de propagandă pentru a ilustra principiile transformării. Motivul pentru care au fost permanent supuși presiunilor și complet marginalizați în societate (încercări de racolare ca informatori, amenințări, refuzul continuării studiilor, presiuni asupra familiei, refuzul încadrării în câmpul muncii etc.) este mult mai simplu: cei forțați să lupte permanent pentru a-și câștiga existența ori pentru a scăpa de umbra Securității nu se puteau constitui într-o pătură
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
de infracțiuni. Cercetarea citată formulează următoarele concluzii privitoare la violența domestică orientată împotriva femeii: „Cauzele violenței intrafamiliale sunt variate: sărăcie, conflicte intraconjugale, infidelitatea soțului sau soției, consumul de alcool sau tulburări psihice ale soțului. În unele cazuri, se manifestă prin amenințări frecvente și violență fizică. Și soțiile recurg la acte criminale, duse până la uciderea soților lor. Situațiile cele mai dificile în justiție sunt acelea în care soția victimizată victimizează la rândul său și uneori își ucide soțul. Este extrem de dificil de
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
cele mai frecvente sunt jaful, răzbunarea, gelozia (în cazul omorurilor și al tâlhăriilor), satisfacerea unor instincte sexuale (în cazul violurilor) etc. La rândul lor, victimele delictelor cu violență sunt reprezentate de acele persoane care suportă sau sunt obligate să suporte amenințările fizice sau constrângerile morale și agresiunile fizice exercitate prin diverse mijloace de către agresori. În funcție de gradul de implicare în comiterea acțiunii violente, unele victime pot fi întâmplătoare sau accidentale (fără să fi avut relații anterioare cu agresorul), altele pot fi provocatoare
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
oricărui atac la persoană, făcând uz de poziția de dominare a celui care exercită forța, chiar dacă numai pe o perioadă determinată. Definiția Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) dată violenței este următoarea: „Folosirea intenționată a forței fizice, în fapt sau ca amenințare, împotriva cuiva sau împotriva unui grup sau a unei comunități, ce are ca rezultat sau poate foarte probabil să producă răniri ale persoanei, moartea acesteia, sechele psihologice, subdezvoltare sau deprivare”. Violența este prezentată de OMS pe patru categorii: fizică, sexuală
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
viu, deci ea există în fiecare ființă umană. Partea cea mai mare a violenței zilnice cu care se confruntă oamenii, deși mai puțin spectaculoasă ca violența fizică, are mai ales efecte pe termen lung (abuz de putere, manipulare, violență verbală, amenințări, șantaj emoțional, hărțuire, neglijare). Cu alte cuvinte, violența este forța ce afectează sau încearcă să afecteze o persoană în integritatea ei sau părți ale unui sistem (corpul ori voința unei persoane). Această definiție scoate în evidență, pe de o parte
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
beneficiarii din partea instituțiilor. Anumite reglementări interioare pot deveni instrumente de temut ale violenței instituționale și aici putem include violențele pe care instituția le face asupra propriului personal - nerespectarea convențiilor colective sau a drepturilor muncii, autoritarismul cadrelor, practicile de intimidare prin amenințarea cu trimiterea în șomaj, diverse hărțuiri. La rândul său, personalul instituțiilor poate fi și el violent, individual sau ca grup, în relația cu beneficiarii (folosirea de injurii, amenințări, jigniri, loviri) sau în relațiile de muncă (refuzul de a face anumite
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
convențiilor colective sau a drepturilor muncii, autoritarismul cadrelor, practicile de intimidare prin amenințarea cu trimiterea în șomaj, diverse hărțuiri. La rândul său, personalul instituțiilor poate fi și el violent, individual sau ca grup, în relația cu beneficiarii (folosirea de injurii, amenințări, jigniri, loviri) sau în relațiile de muncă (refuzul de a face anumite lucruri, demotivarea celorlalți, nerespectarea programei, a altor reguli cu repercusiuni asupra activității colegilor etc.). Ascunderea, disimularea sau mușamalizarea acestor agresiuni de către instituție constituie o altă formă de violență
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
să convertim fundamentele celuilat în argumente negative pentru a-l amenința cu poziția de inferioritate. ● Să ne construim puterea interioară, încrederea în sine, o imagine de sine pozitivă, ceea ce ne va permite să ne apărăm mai bine împotriva atacurilor, criticilor, amenințărilor și poziției de inferioritate. În felul acesta, dacă nu recunoaștem poziția de superioritate la ceilalți, nici nu o căutăm pentru noi înșine. Să evităm să aruncăm argumente negative asupra celuilat care, în consecință, nu se va simți împins într-o
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
prezența drogurilor ilegale în sângele copilului; astm, multiple alergii și/sau multiple eșecuri în autorealizare. Indicatori comportamentali ai abuzului asupra copilului: precauție în contactele cu adulții, lipsa încrederii, disconfort provocat de contactul fizic sau relații intime și resimțirea acestora ca amenințări; îngrijorare față de plânsul altor copii, grija exagerată față de frați; extreme comportamentale, ca agresivitate sau retragere; comportament exagerat condescendent, pasiv, apatic; agresivitate extremă, ură sau hiperactivitate; stimă de sine scăzută, subapreciere, lipsa încrederii și comportament autodistructiv; modificări ponderale masive; teama de
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
Goffman, aceasta este una dintre caracteristicile comune instituțiilor totale care utilizează munca instituționalizaților. „În alte cazuri, desigur, instituționalizații trebuie să muncească din greu, uneori mai mult timp decât prevede programul normal de muncă, fiind motivați nu de răsplată, ci de amenințarea cu pedepsele corporale.[...Ă În unele instituții există un fel de sclavie, timpul individului fiind întru totul la dispoziția personalului; în astfel de locuri, sentimentul eului și sentimentul posesiunii pot ajunge să sufere o înstrăinare față de capacitatea de muncă a
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
cazul, să fie ajutate să le îndeplinească. Iată concluziile, preceptele pe care autorul le oferă și le propune ca porunci ale părinților-model: - „să dai copilului un sentiment de securitate; - să dai copilului sentimentul că este iubit și dorit; - să eviți amenințarea, frica și pedeapsa; - să-l înveți pe copil cu independența și să-l faci să-și asume responsabilitățile; - să rămâi calm și să nu te șochezi de manifestările instinctului de copil; - să fii cât poți de tolerant ca să eviți conflictele
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
în scopul provocării unei suferințe sau vătămări fizice unei alte persoane”. Această definiție nu face nici o referire la traumele psihologice, trecând astfel cu vederea unele comportamente care sunt parte a dinamicii violenței intrafamiliale, cum ar fi hărțuirea, urmărirea, intimidarea sau amenințarea cu violenței. Parafrazând definirea pe care o dă David Gil abuzului copilului, Mildred Pagelow sugerează următoarea definiție pentru violența intrafamilială: „violența intrafamilială se referă la orice act comis sau omis de către membrii familiei și orice consecințe ale acestor acțiuni sau
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
mod grav dezvoltarea personalității acestuia. În vederea înțelegerii fenomenului din perspectiva finalității intervențiilor potențiale, violența domestică poate fi definită în baza a trei criterii (Borkowski, Murcle și Walker, 1983): a) Comportamentul în sine, în măsura în care implică sau nu implică violența fizică ori amenințarea cu folosirea violenței fizice. b) Consecințele suferite de victimă. c) Reacția specialiștilor implicați. Servicii și programe dezvoltate pentru soluționarea violenței domestice Strategiile aflate la baza dezvoltării unor programe și servicii centrate pe problematica violenței domestice sunt determinate de tendințele actuale
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
în fantezie sau refuzul în cuvinte și acte). Mai mult decât atât, abordând identificarea cu agresorul și ceea ce ea numește „o formă de altruism”, A. Freud ridică și chestiunea combinării dintre mecanismele de apărare și problema utilizării lor alternative împotriva amenințărilor de ordin intern și extern. Treizeci și șase de ani mai târziu, se produce un eveniment excepțional: Joseph Sandler, președintele catedrei purtând numele lui Freud (Freud Memorial Chair) de la Universitatea din Londra și vicepreședinte al Asociației Internaționale de Psihanaliză, organizează
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]