12,966 matches
-
Tzara sau Gellu Naum făcând carieră de prim-plan într-o patrie literară în care marea noutate era Arghezi! Sigur, aici intrăm în marea discuție a evoluției organice sau în salturi a artei și literaturii naționale, în ultra-cunoscuta dispută între „antici și moderni” etc. Călinescu și alții au observat aceste „discordanțe” de înaintare, de creație, faptul că la noi coexistă cu seninătate forme ce aparțin structural unor secole (occidentaleă net diferite și poate că nu e nimic rău în asta. Același
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
instituțional și al mentalității și, mai știi, această „nepotrivire, discordanță” e nu numai unul din motoarele adaptării noastre la lumea din jur - la Occident, în primul rând! -, dar și al avansării! Cu condiția ca actorii și promotorii celor „două stiluri”, „antic”, tradițional, și modern sau chiar ultramodern, să manifeste o anume, cu adevărat „occidentală”, toleranță, înțelegere pentru „celălalt câmp”. Altfel, se ajunge la stridențe, fratricide și false în esență, lupte literare și de opinii, așa-zise „lupte între generații” care sunt
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Fichte, Schelling, Hegel, Schopenhauer, până la mai apropiații de noi Nietzsche și Heidegger. Idealismul german, în opoziție cu empirismul englez și pozitivismul francez, o școală de gândire care situează ideea înaintea materiei, ca să simplificăm grosolan opțiunea lor ce curge în siajul antic al unui Platon și al întregii sale școli până la filozofii alexandrini, care, „alergând după Idee”, ajung în vecinătatea gândirii mistice... Sunt eu însumi un „idealist”, cred adică în „primatul ideii” sau, mai exact, ca la „tata Kant”, în categoriile apriorice
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
națiuni să fie printre cele mai creatoare, uneori printre cele mai „libere”! Da, am zis libere, gândindu-mă și folosind această noțiune nu în sensul ei extrem de uzitat în secolul trecut și azi, acela de „libertate socială”, ci în sensul antic și renascentist: acela de afirmare a individului și a individualității, libertatea ca o formă unică și particulară de exprimare originală și exemplară, creatoare de valori inestimabile în arte, științe și literatură. În acest sens și noi, românii, ca și vecinii
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Iraționalului, cea de-a doua față a umanului, și așa cum Nietzsche, în mod revoluționar pentru gândirea modernă, a adăugat esteticii clasice dimensiunea dionisiacului artei și gândirii vechii Grecii, oferindu-ne astfel, nouă, „figura plenară” nu numai a omului, a artistului antic, dar și a celui etern, în creație, prin Metaforă, prin „fanta” sau „calea” iraționalului, a „dionisiacului”, suntem capabili nu numai de o artă „plenară”, reprezentativă și înalt simbolică a umanului, dar și a Ființei, cea care stă în centrul artei
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
arta tipologiei - personajul, dialogul, story-ul, adică unitatea acțiunii și capacitatea ei de a semnifica larg și adânc, au dispărut! Pentru a glumi puțin, sunt solidar cu Lessing, cu Goethe, cu Titu Maiorescu și genialul său elev, autorul Odei în metru antic, cu Blaga și cu ultimul tânăr poet sau prozator care crede că „prezentul literar și artistic românesc” trebuie să propună opere ample, sisteme, chiar în ciuda „vremii” și a necazurilor diurne, în ciuda chiar a atracției „spiritelor sudice” și poate ale noastre
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
și atunci poate ar fi rămas ceva din acuarelele melancolice ale lui David Roberts, călătorul peisagist englez din secolul al XIX-lea care, cu tonurile lui ocru și cu violențele lui fauviste, a reușit să redea atât de bine minaretul antic și beduinul gotic. La el, ca și la Hubert Robert, ruinele se topesc atât de armonios în peisaj, încât nu mai știi ce aparține naturii și ce ține de mâna omului. Construcțiile și amenajările recente, parașutate parcă în peisaj, nu
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Ierusalim în 1848, unde a rămas până în 1855, el a dat numele străzii pe care se află actualul consulat. O placă de marmoră îi perpetuează amintirea în hol. Arheolog, între altele, el a descoperit Ninive și a fost pentru Mesopotamia antică ceea ce Schliemann este pentru Mycene. Sălile mesopotamiene de la Luvru îi datorează cea mai mare parte a achizițiilor. Acestui personaj remarcabil, care a făcut multe pentru patriarhia latină pe atunci în dificultate, i s-a reproșat faptul de a fi fost
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
cel care convine cel mai mult doctrinei sale. Bunul creștin este un evreu cinic. 2. Frații noștri musulmani Și înapoindu-se din părțile Tyrului, a venit, prin Sidon, la Marea Galileii, prin mijlocul hotarelor Decapolei. (Marcu, VII, 31) Și cetatea antică Arbela făcea parte din Decapolis, regiunea vizitată de vecinul galilean. Pe locul ei se ridică astăzi cel de-al treilea oraș al Iordaniei, Irbid, la câțiva pași de frontiera siriană, unde Frații musulmani par solid implantați. Un om de contact
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
2001 de un comando palestinian al Frontului Popular pentru Eliberarea Palestinei). Există și un drum Yigal Allon, o autostradă Rabin... Străzile, piețele și podurile poartă peste tot un nume propriu. Israelul dă o nouă strălucire nu orașelor sale, după moda antică sau sovietică, ci marilor sale artere de circulație, botezându-le cu numele vreunui erou sau martir. Legendarul său se croiește cu buldozerul. Pe oriunde mă deplasez cu automobilul văd formidabile agregate de terasare care-mi dau senzația unei națiuni mereu
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
pozat stratul de nisip etc. Bitumul eponim amintește de trompetă și de tobă (Go East înlocuind aici celebrul Go West, Young Man!). Drumul cristalizează un fel de elan vital în același timp militar și profetic. Trimiterea directă înapoi la izvoarele antice: rută (drum) vine de la latinescul rupta, participiul trecut de la rumpere, "a sparge", "a deschide". În Iudeea- Samaria, drumuri pavate înseamnă clar ținut subjugat, pacificat, supus unei voințe; este o cale de acces pentru tancuri, pentru convoaiele de trupe și de
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
a Sionului, înflorită pe ramura lui Iesei, trăsătură de unire între vechi și nou, în tablele Legii și Cuvântul întrupat, devenit carne... Restaurarea n-a desfigurat biserica din secolul al XII-lea construită sub regele Baudouin pe locul unui izvor antic. Cu frescele ei bizantine în culori estompate, ea rămâne de o remarcabilă austeritate, mulțumindu-i astfel pe puriștii lui Dumnezeu. Nu știu exact ce anume a rămas din biserica cruciaților construită de călugării ospitalieri (în subsolul ei există și un
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Nicorescu, care îmi spune lucruri interesante despre obiecte și mai ales monede găsite în săpăturile ce se fac la noi: Cetatea Albă, Histria etc. Aflu de la el că fostul ajutor de primar d-rul Severeanu era un neostenit căutător de monede antice și că și le procura chiar sub nasul celor ce săpau la Histria de pildă, în vremea lui Pârvan, venind din când în când în chip amical cu icre negre și vin pentru tinerii arheologi, însă el urmărind de fapt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Când ți-oi da una ai să te dărâmi jos și ai să faci semne cu picioarele. Știam eu că voi negustorii sunteți niște ticăloși fără credință și lege. Numai înșelați lumea și umblați cu minciuni. Marc-Aureliu și sfârșitul lumii antice. Ernest Renan Condiția (existenței și dezvoltării) artei e libertatea. Valoarea morală a omului e în proporție cu facultatea lui de a iubi. Desfătare aleasă: după ce ai făcut binele s-auzi că ești clevetit. Înrudire strânsă leagă pe om de umanitate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Posada (1330), de Rovine (1395), de Ghindăoani (1395) și de Baia (1467). Până la urmă chiar și cronicarii străini au trebuit să recunoască faptul că nu a existat nici o trădare, domnii români folosindu-se, cel mult, de o stratagemă pe care anticii și modernii au acceptat-o ca pe o componentă a artei militare, pe care ungurii și polonii au numit-o în secolul al XIV-lea și al XV-lea drept o capcană. Matei Corvin avea dreptate când îl acuza pe
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
bătut pe francezi, în loc să-i urmărească și să le provoace pagube, a stat pe loc și a pus herardul să trâmbițeze că el va sta acolo patru zile și cine are curajul să-l atace, să vină. În arta militară antică și modernă, capcanele fac parte din mijloacele pe care orice comandant le poate folosi, dacă are inteligența s-o facă. Iar Wapowski, când scrie că Ștefan „uitându-și de armistițiul încheiat cu puțin mai înainte, din pocăit ce fusese, se
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
în baladă. Ipostaza ofidiană din Mistricean I(7) combină simbolul șarpelui protector al casei, întâlnit și în mitologia greco-romană sub forma lui genius loci cu implicații ce țin de cultul strămoșilor, al căror totem este aici șarpele. „Atributele comune cu anticele divinități ocrotitoare ale vetrei, de tipul Larilor domestici, zeului Lateranus, zeiței Mania, Manilor și Penaților latini” fac din dușmanul ofidian o apariție complexă ce acționează și ca limită extremă în Centrul Lumii. În basmul Dobrița, șarpele „insistă” să fie adus
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
și decapitarea șarpelui, care, ca și cea a lui Rig Veda, semnifică „trecerea de la virtual și amorf la formal” printr-un sacrificiu de construcție repetat. Ivirea muștei columbace din capul șarpelui se integrează, așa cum a arătat A. Fochi, în convingerile antice conform cărora din trupul monștrilor înfrânți apar insectele; întemeierea înfăptuită de Iovan Iorgovan acoperă paliere multiple din punct de vedere uman: geografic, zoologic, mitic. Vânătoarea rituală este declanșată în colinde în două moduri: prin „fala” vânatului care se consideră intangibil
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
o blăstămat:/ - Sugă șerpțî carnea ta,/ Cum mi-ai supt tu inima./ Sugă șerpțî trupu tău,/ Cum mi-ai supt tu piaptu’ meu” (Gârdani - Maramureș). Se remarcă în colinde localizarea „greșelii” eroului ca prunc de Rusalii. Sărbătoare romană în timpul căreia anticii obișnuiau să așeze trandafiri (lat. Rosae > Rosalia) pe morminte și marcau cultul morților prin această jertfă, Rusaliile se serbează la cincizeci de zile după Paști, printr-o suprapunere a mitului latin peste sărbătoarea Postpascală a Cincizecimii. În această zi, casele
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
în ritualul marin al inițierii devine o garanție a depășirii probei, căci calul cunoaște „drumurile” spre lumea acherontică și supune stihia acvatică. Șarpele care înghite călărețul cu tot cu cal reprezintă un alt argument al ființei mitice comune ce amintește de Centaurii antici și de imaginea autohtonă a Sântoaderilor. În spațiul românesc înghițirea inițiatică nu poate fi concepută în absența calului, căci acest fapt ar compromite proba însăși. Animal totem al eroului și semn al condiției sale de „flăcău de însurat”, calul este
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
trecut pă lâng-o babă și nu i-o dat bună-zâua la babă. Baba a zâs: «- În zădar mereț»” (Urmeniș - Maramureș). Feciorii ratează proba somnului și sfârșesc cu nasul mâncat, semn al contagiunii nefaste cu spiritele malefice, consemnat și în scrierea antică, Măgarul de aur. Femeia nu dezvăluie decât mezinului secretele rituale și selectarea lui dintre cei trei nu primește nici o justificare în text. Calul biruitor vine tot de pe tărâmul subpământean, el se află sub podelele din grajd (spațiu denumit în text
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
energiilor mistice de la animale. Fecioara ce se trezește în altă lume după somnul în carcasă a pătruns pe tărâmul thanatic pentru a avea revelațiile supreme. Basmele în care apare acest motiv se încadrează unui mental arhaic universal, atestat în Egiptul antic și în India, unde renașterea era mijlocită de „îmbrăcarea rituală a unei piei de animal”. Societățile secrete de inițiați dezvoltă acest rit prin confecționarea unor manechini monstruoși ce înghit neofiții. Un mit polinezian povestește despre intrarea eroului maori în străbunica
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
a aprofun¬dat tema luptei cu leul într-o conferință recentă și a ajuns la concluzia că „tradiția se dovedește mai puternică decât ne imaginăm”. El preia afirmația lui Mircea Eliade privitoare la anterioritatea miturilor și ritualurilor românești față de civilizațiile antice și merge până la a „data” mitul leului înfrânt de fecior în textele ceremoniale acum 3000 de ani, când cultura europeană a acordat un spațiu larg fiarei cu simbolistică solară. Dacă începerea inițierii feminine după zămislirea pruncului mirific poate contraria în virtutea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
de cultură, este una dintre puținele clădiri din secolul al XVI-lea, dintre conacele zidite în anii edificării orașului, care a fost refăcută la mijlocul secolului al XIX-lea și care păstrează curtea interioară (patio) deosebit de frumoasă, scara monumentală și mobilierul antic; Palatul Torre Tagle, o clădire impozantă, operă de artă arhitecturală în stil andaluz, maur și creol, cu un patio și o scară generoase, cu o bisericuță proprie și o fațadă minunată, în care poarta și balcoanele sunt acoperite cu foițe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
Catolice din perioada ei cea mai expansivă. Aceste amprente se pot întâlni la fiecare pas prin centrul Orașului regilor, unde reședințele pompoase ale viceregilor, ale nobililor legați de casa regală alternează cu mulțimea de biserici, peste douăzeci numai în "Lima Antică". Fațadele și curțile interioare cu scările pompoase ale fostei protipendade denotă opulența nemascată a celor ce, cu dreptul conchistadorului, își însușiseră, prin mânuirea săbiei și a armelor de foc, bogățiile seculare ale indigenilor, pe care în marea lor majoritate le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]