11,066 matches
-
te distrezi. — Deci, ceea ce vreți voi să ziceți — s-o spunem cinstit — este că ar trebui să mai curvăsăresc, spuse Emmy. Leigh zâmbi cu mândrie părintească. — Da. — Și tu? Emmy se întoarse spre Adriana care își împreună mâinile și se aplecă înainte. — Exact asta încerc să spun, zise Adriana clătinând din cap. Emmy oftă și se rezemă în scaun. — Sunt de acord. Amândouă odată și aproape pe același ton, nevenindu-le să creadă, Leigh și Adriana întrebară: — Da? — Bineînțeles. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
monogamiei. Iar Leigh va fi făcut și ea...ceva — Noroc! strigă Adriana atrăgând din nou atenția unei jumătăți din restaurant. Pentru noi. Leigh ciocni paharul fără prea mult entuziasm. — Pentru noi. Am belit-o original, spuse Emmy ca pentru ea aplecându-se în față. Adriana își dădu capul pe spate, pe jumătate încântată, pe jumătate din obișnuință, pentru impresie. — Categoric am pus-o, râse ea. Glumesc, desigur. Putem să plecăm de-aici înainte să intrăm într-o spirală a rușinii cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
cuprinse ușor de talie și o conduse spre ușa de la intrare. I-a întâmpinat imediat un bărbat de vreo cincizeci de ani, îmbrăcat în frac, care păru să-l recunoască pe Russell. Au discutat câteva clipe în șoaptă, maître d’ aplecându-se spre Russell, apoi amândoi bătându-se pe umăr. O clipă mai târziu, acesta îi făcu semn unei tinere într-un costum mulat, dar clasic, să-i conducă la masă. — Un iubitor de fotbal? întrebă Leigh ca să pară interesată, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
aceea să fie beton. — Ce-ai zice de ceva puțin mai tare? întrebă Paul. S-ar putea să ai nevoie după ce m-ai ascultat vorbind atâta despre mine. — La ce te gândești? replică ea privindu-l lung pe sub gene și aplecându-se spre el. Sex, da. Atașament, nu. El râse. Nimic ieșit din comun. Poate să trecem de la cafea la vin? Au luat o sticlă de vin, un soi tare, catifelat și cu atâta tanin încât Emmy simți că i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
se lase din nou când ajungea acasă; la urma urmei, Adriana făcea chestia asta tot timpul. Vrei și tu una? întrebă Adriana cu un zâmbet răutăcios, întinzând mâna spre șezlongul lui Leigh. Leigh se uită urât la ea, apoi se aplecă în față. — Doar să miros și eu, spuse ea apropiindu-se de dâra de fum. Suspină de plăcere, vocea ei aspră sunând încă și mai profundă decât de obicei. Dumnezeule, ce bine e! Dacă aș afla că mai am de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
prea scund...ca să nu mai zicem de barba aia nerasă care arăta oribil; nu era ea prea mare pentru niște tipi care nu se sinchiseau să se îngrijească? — și în schimb se strădui să surâdă cât putea ea de frumos. Aplecându-se înainte cu un aer complice, le șopti prietenelor ei. — Emmy, dragă, băiatul ăla are ochi numai pentru tine. Parisul a fost ora amatorilor. Acum, draga mea prietenă, ești cu un expert. Consideră că te-am avertizat... Și, în timp ce Emmy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Tocmai descurca firele iPodului când maitre d’ apăru la masă, iar Jesse în spatele lui. —Mă bucur să te revăd, spuse ea pe un ton moale, fără să se ridice în picioare să-l salute, doar întinzându-i mâna. El se aplecă să o sărute pe obraz. Era un gest instinctiv și absolut impersonal, însă Leigh simți un mic frison de emoție. Doar nervii, își zise ea. Jesse stătea în picioare lângă scaunul care fusese tras pentru ca el să se așeze și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
să mă treziți pe mine? întrebă el, aprinzând o veioză. Izzie își vârâ capul sub pătură și mormăi: — Cât e ceasul? — E aproape unsprezece și nu știu cum sunteți voi, dar eu n-am niciun chef să ies în oraș acum. Se aplecă și o sărută pe Izzie pe frunte. Dulceață? Vrei să te culci? Izzie nu reuși să îngaime decât “Ahââm”. — Nici eu n-am chef, mormăi Emmy. Petrecea șaizeci și cinci de ore pe săptămână în restaurante și întotdeauna se bucura dacă avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
fapt, vizita asta a fost idea lui. A spus că i se pare normal să fac parte din viața lui din Los Angeles, să-i cunosc prietenii și să văd casa în care stă. Coborâ din nou vocea și se aplecă după scaunul șoferului. — Care, întâmplător, am auzit că arată incredibil. Sincer vorbind, mai mult făcuse decât auzise. În nenumăratele ceasuri petrecute pe internet căutând informații despre Toby, a găsit un articol în revista InStyle în care erau o duzină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
șuviță din părul prins în coadă de cal. Stătea la hotelul istoric American Hotel în satul Sag Harbor, un loc renumit pentru ospitalitatea de odinioară, atmosfera intimă, pereții cu lambriuri, dar și pentru martini-ul cu măsline uriașe. Jesse se aplecă în afara geamului. — N-ai decât să încerci, dar i-am sunat eu pe drum încoace și ziceau că nu fac cazări până la ora trei. Aș fi mai mult decât fericit să aștept până atunci, crede-mă... — Bine, bine, hai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
băutură și curve. — Accept corectura. — În regulă, atunci, putem începe? De obicei lucrez afară, în spate, se trece prin camera de zi, așa că ce-ar fi să te instalezi tu acolo până aduc ceva de băut. Deschise frigiderul și se aplecă să se uite în el. — Ia să vedem. Am niște bere, o poșircă de vin alb, un vin roze nu chiar poșircă și Bloody Mary. Cred că e un pic cam devreme pentru un cocteil Bloody Mary, nu crezi? — Cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Da? El clătină din cap că da. Așa că îl ascultă. Fără să mai aștepte și doar gândindu-se fugitiv la cât de dezamăgit ar fi Russell dacă ar știi, scoase o țigară din pachet, o așeză între buze și se aplecă grăbită spre chibritul pe care i-l aprinsese Jesse. Rămase surpinsă când trase primul fum care era atât de tare, încât parcă îi arse plămânii, dar al doilea și al treilea au mers mult mai ușor. — Un an de zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
lovi în glumă peste umăr. — Tu ne minți. Nu crezi, Leigh? — Eu cred că a comis-o, spuse Leigh gânditoare, dar ceva nu se leagă. Nu cred că ne spune adevărata poveste. — Te-ai îndrăgostit, nu-i așa? întrebă Leigh aplecându-se în față. Asta e. Ești îndrăgostită lulea de tipul ăsta și deja vorbești despre el ca de viitorul tău soț. Adriana clătină din cap că și ea e de acord. — Sută la sută. Avocat, prietenul surorii tale, probabil cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
vorbim despre mine? Am să vă arăt ceva. Își vârâ mâna adânc în geanta Chanel matlasată și scoase o cutie de catifea. — Ia uitați-vă la ăștia. Sunt de la Toby. Sau, mai bine zis, de la Harry Winston. Amândouă fetele se aplecară să vadă minunații cercei. Sunt superbi, declară Leigh atingându-i cu venerație. Emmy nu putu să nu observe juxtapunerea inelului strălucitor de logodnă al lui Leigh cu cerceii cu safire ai Adrianei. În timp ce prietenele ei păreau înamorate de niște fleacuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
automat. Acum putea să se uite cum trebuie, în ritmul ei. Din nefericire, primul cadru care a rămas înghețat pe ecran era unul care probabil a fost făcut de Duncan. O arăta pe Brianna jucându-se în apa până la genunchi, aplecată în față ca să stropească cu apă și în același timp privind drept înainte, într-o mișcare care făcea ca spatele ei să se curbeze aproape pornografic. Emmy se apropie mai mult de ecran. Oare fundul ăla chiar stătea așa sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
într-o mișcare care făcea ca spatele ei să se curbeze aproape pornografic. Emmy se apropie mai mult de ecran. Oare fundul ăla chiar stătea așa sus, singur? Și sânii ăia! Chiar dacă tipa, care purta niște bikini cu șiret, era aplecată în față și părea să aibă cupa C la sutien, nu-i atârnau deloc! Emmy îi privi îndelung timp de un minut și ajunse cu regret la concluzia că nu, nu erau falși, erau doar foarte tineri. Unde mai pui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
fost deloc amuzant. Adriana a evalut situația, a pus la punct un plan de joc, apoi și-a ocupat locul. A clătinat din cap spre Dean, după care, așa cum plănuise, s-a întors repede spre femeia din stânga ei. Adriana se aplecă spre aceasta atât de mult încât aproape își atingeau frunțile și îi zise: — Îți dai seama ce norocoasă ești? Stai lângă cel mai frumos bărbat din încăpere. Femeia, pe care Toby i-o prezentase mai devreme ca fiind Meckenzie Michaels
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
a întâmplat între noi s-a întâmplat în mod firesc. Amândoi am vrut. Ce-i rău în asta? — Ce-i rău în asta? sări ea pe un ton răutăcios, aproape aspru. Dar soția ta? Jesse se răsuci într-un cot aplecându-se asupra lui Leigh și o privi direct în ochi. — N-am de gând să-ți țin lecții și să-ți pun placa aia cu cât de mizerabilă e căsnicia noastră, că ea nu mă înțelege și că am de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
lăsat încet în apă. Când în sfârșit s-a scufundat cu tot corpul în apa caldă, a închis ochii și a gemut de plăcere. — E minunat. Vino și tu. Nu, nu. El a făcut semn că nu și s-a aplecat s-o sărute ușor pe buze. Asta e numai pentru tine. Mă întorc într-o jumătate de oră cu un ospăț. A mai sărutat-o o dată, apoi a plecat. Ea a stat și a lenevit. S-a înmuiat. S-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
ale lui Rafi. — Vrei să mergem la un film în seara asta? se alintă ea, acoperindu-i brațul cu sărutări mărunte. Sau poate să ne uităm la ceva pe canalul ăla cu plată? Rafi o mângâie pe păr și se aplecă s-o sărute pe frunte. Mi-ar plăcea scumpo, dar trebuie să mă întorc acasă. Se uită la ceasul de pe noptieră. — De fapt, ar cam trebui să plec chiar acum. — Acum? tresări Emmy, aproape lovindu-l cu umărul în maxilar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
lucreze înainte să apară primul articol și, ca s-o citez pe ea, „să devină inevitabil un fenomen”. Mi-a zis că sunt următoarea Candace Bushnell. — Fugi de-aci! strigară prietenele ei în același timp. — Vorbesc foarte serios. Leigh se aplecă și mai mult spre ea; practic își lipi obrazul de al Adrianei. — Și ce înseamnă asta? Ce vei face pentru ea? — Nici eu n-am înțeles prea bine, dar Toby zicea că mai întâi trebuie să-mi iau un impresar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
controla mulțimea. Ofițerul britanic stătea pe turela mașinii lui blindate, fumînd o țigară, În timp ce privea pe deasupra miilor de chinezi care treceau pe lîngă el. Din cînd În cînd, ca pentru a păstra aparențele, ofițerul sik, cu un turban kaki, se apleca și Îi lovea peste spinare pe chinezi cu bățul lui de bambus. Jim se uită la polițiști. Era fascinat de revolverele strălucitoare ale acestor bărbați transpirați și prea grași, de organele lor genitale enorme pe care și le expuneau fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
umor: Ai putea chiar să declanșezi războiul. — Cum așa? GÎndul acesta Îl intrigă pe Jim. Coborî aeroplanul din dreptul geamului. Un soldat Își trecea baioneta puștii prin fața parbrizului, de parcă tăia o țesătură invizibilă. Jim știa că după aceea se va apleca prin geamul pasagerului, umplînd interiorul Packard-ului cu respirația lui obosită și cu acel miros amenințător pe care Îl aveau toți soldații japonezi. Atunci toată lumea stătea neclintită, deoarece pînă și cea mai mică mișcare putea provoca o pauză urmată de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Îndeletnicea cu depistarea avioanelor. Singur În salon, se gîndea la mama și tatăl său și spera că vor veni să-l viziteze curînd. Ascultă hidroavioanele care zburau de la baza aeriană navală de la Nantao. — ... Ah... ah... Soldatul clătină din cap, se aplecă din nou și cercetă podeaua imaculată În căutarea unui chiștoc. Pe coridorul aflat dedesubtul palierului, Jim putea auzi călugărițele misionare franțuzoaice dicutînd În contradictoriu cu poliția japoneză, care acum ocupa această aripă a spitalului. În ciuda saltelei tari, a pereților văruiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
marginea de ciment, se tîrÎ În genunchi printre bucățile de sticlă. În anul care trecuse, fără ca grădinarul și paznicul de noapte să știe se cățărase pe zid de multe ori, scoțînd de fiecare dată cîteva bucăți ascuțite de sticlă. Se aplecă peste margine și sări printre crengile Întunecate ale cedrului din spatele chioșcului de vară. În fața lui se Întindea grădina Împrejmuită și tăcută, adevăratul cămin al lui Jim, În mai mare măsură decît casa Însăși. Aici se jucase singur cu imaginația sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]