10,204 matches
-
în secolul al XVIII-lea, datorită Francmasoneriei de influență scoțiana. Prima dovadă a acestui fapt este Discursul lui Ramsay de la Paris din 1737. Andrew Michael Ramsay era tutorele Tânărului Pretendent, prințul Charles Edward Stuart. El susținea că Francmasoneria începuse prinre cavalerii cruciați și că aceștia se organizaseră în Lojele Sf. Ioan. Următoarea dovadă a fost legată de Karl Gotheif, Baron Von Hund, si Alten-Grotkau, cărora se pare că acest concept le-a fost introdus de către lordul iacobit Kilmarnock; aceștia au fost
Cavalerii Templieri scoțieni () [Corola-website/Science/310887_a_312216]
-
dovadă a fost legată de Karl Gotheif, Baron Von Hund, si Alten-Grotkau, cărora se pare că acest concept le-a fost introdus de către lordul iacobit Kilmarnock; aceștia au fost de asemenea primiți într-o mănăstire a templierilor de către un misterios "Cavaler al Penei Roșii". Baron von Hund a înființat un nou riț masonic numit "Strictă Ceremonie Templieră". "Cavalerul Penei Roșii" a fost identificat mai târziu cu Alexander Seton, cunoscut mai bine sub numele de Alexander Montgomerie, al 10-lea conte de
Cavalerii Templieri scoțieni () [Corola-website/Science/310887_a_312216]
-
concept le-a fost introdus de către lordul iacobit Kilmarnock; aceștia au fost de asemenea primiți într-o mănăstire a templierilor de către un misterios "Cavaler al Penei Roșii". Baron von Hund a înființat un nou riț masonic numit "Strictă Ceremonie Templieră". "Cavalerul Penei Roșii" a fost identificat mai târziu cu Alexander Seton, cunoscut mai bine sub numele de Alexander Montgomerie, al 10-lea conte de Eglinton, un Francmason proeminent a mișcării iacobite. <nowiki>*</nowiki>Renașterea modernă a templierilor în Scoția începe cu
Cavalerii Templieri scoțieni () [Corola-website/Science/310887_a_312216]
-
iacobite. <nowiki>*</nowiki>Renașterea modernă a templierilor în Scoția începe cu Alexander Deuchar. Arhivele uneia dintre cele mai prestigioase Loje ale Francmasoneriei scoțiene, Lojă Capelei Sf. Mary din Edinburgh, descriu o vizită a unei ""delegații a Marei Adunări a Înalților Cavaleri Templieri din Edinburgh... prezidată de cel mai venerat Mare Maestru, Alexander Deuchar... pentru prima dată de câteva sute de ani de când vreo Lojă a Francmasoneriei fusese vizitată de o adunare a Cavalerilor Templieri, prezidată de Marele lor Maestru."" Aceasta implică
Cavalerii Templieri scoțieni () [Corola-website/Science/310887_a_312216]
-
a unei ""delegații a Marei Adunări a Înalților Cavaleri Templieri din Edinburgh... prezidată de cel mai venerat Mare Maestru, Alexander Deuchar... pentru prima dată de câteva sute de ani de când vreo Lojă a Francmasoneriei fusese vizitată de o adunare a Cavalerilor Templieri, prezidată de Marele lor Maestru."" Aceasta implică faptul că există un Ordin de cel putin 100 ani înainte. În 1811, cu o Carta de la Marele Maestru al Templierilor din Anglia, ducele de Kent, Alexander Deuchar, a convocat Marele Conclav
Cavalerii Templieri scoțieni () [Corola-website/Science/310887_a_312216]
-
prezidată de Marele lor Maestru."" Aceasta implică faptul că există un Ordin de cel putin 100 ani înainte. În 1811, cu o Carta de la Marele Maestru al Templierilor din Anglia, ducele de Kent, Alexander Deuchar, a convocat Marele Conclav al Cavalerilor Sfanțului Templu și Mormânt și al Sf. Ioan de Ierusalim. În mod controversat, în 1836 ""a fost propus ca si non-Masonii să fie acceptați în Ordin și în același timp ritualul a fost adaptat pentru a permite acest lucru."" Înainte
Cavalerii Templieri scoțieni () [Corola-website/Science/310887_a_312216]
-
Scoția susține că descinde din Alexander Deuchar, care era un Francmason."" [ Se spune despre templierii din Scoția că sunt rădăcinile atât Ordinelor Masone, cât și non-Masone. Mișcarea Masonă se numește Ordinul Regal al Scoției. Există astăzi numeroase mici Grupuri de Cavaleri Templieri non-Masoni din Scoția, deși nu toate susțin că descind din Cavalerii Templieri din Scoția sau din Alexander Deuchar. Printre acestea se numără: Suveranul Ordin Militar al Templului din Ierusalim, Confederația Cavalerilor Templieri scoțieni, Anticul Ordin Militar scoțian al Cavalerilor
Cavalerii Templieri scoțieni () [Corola-website/Science/310887_a_312216]
-
spune despre templierii din Scoția că sunt rădăcinile atât Ordinelor Masone, cât și non-Masone. Mișcarea Masonă se numește Ordinul Regal al Scoției. Există astăzi numeroase mici Grupuri de Cavaleri Templieri non-Masoni din Scoția, deși nu toate susțin că descind din Cavalerii Templieri din Scoția sau din Alexander Deuchar. Printre acestea se numără: Suveranul Ordin Militar al Templului din Ierusalim, Confederația Cavalerilor Templieri scoțieni, Anticul Ordin Militar scoțian al Cavalerilor Templieri și Militi Templi Scoția. Marele Cancelar al Militi Templi Scoția, Paul
Cavalerii Templieri scoțieni () [Corola-website/Science/310887_a_312216]
-
al Scoției. Există astăzi numeroase mici Grupuri de Cavaleri Templieri non-Masoni din Scoția, deși nu toate susțin că descind din Cavalerii Templieri din Scoția sau din Alexander Deuchar. Printre acestea se numără: Suveranul Ordin Militar al Templului din Ierusalim, Confederația Cavalerilor Templieri scoțieni, Anticul Ordin Militar scoțian al Cavalerilor Templieri și Militi Templi Scoția. Marele Cancelar al Militi Templi Scoția, Paul MacGowan, recent pensionat, afirmă în 2002 că "" Da, credem că Cavalerii Templieri care au luptat de partea lui Robert Bruce
Cavalerii Templieri scoțieni () [Corola-website/Science/310887_a_312216]
-
Cavaleri Templieri non-Masoni din Scoția, deși nu toate susțin că descind din Cavalerii Templieri din Scoția sau din Alexander Deuchar. Printre acestea se numără: Suveranul Ordin Militar al Templului din Ierusalim, Confederația Cavalerilor Templieri scoțieni, Anticul Ordin Militar scoțian al Cavalerilor Templieri și Militi Templi Scoția. Marele Cancelar al Militi Templi Scoția, Paul MacGowan, recent pensionat, afirmă în 2002 că "" Da, credem că Cavalerii Templieri care au luptat de partea lui Robert Bruce au înclinat balanța. Credem că trebuie să le
Cavalerii Templieri scoțieni () [Corola-website/Science/310887_a_312216]
-
Clair" No S1, Edinburgh, a fost confirmată de către Marea Priorie din Franța a SOMTI. Această a primit recent afilierea la SOMTI Internațional cu statutul de Filială sub Îndrumarea Marei Priorii din Franța. Ordo Supremus Militaris Templi Hierosolymitani - Marea Priorie a Cavalerilor Templieri din Scoția Ltd este înregistrată la Casa Companiilor din Marea Britanie și funcționează sub autoritatea Filialei din St Clair, Edinburgh, No S1, Marea Priorie din Franța (MPF; franceză: Grand Prieuré de France du Temple, GPFT), SOMTI Internațional. <nowiki>*</nowiki>Cavalerii
Cavalerii Templieri scoțieni () [Corola-website/Science/310887_a_312216]
-
cruce specifică (cu brațe mai groase la extremități și mai subțiri la centru), inclusiv Filiala din St Clair, în conformitate cu Ordinul Internațional SOMTI, Marea Priorie a Scoțienilor (în general scoțieni din America) o cruce cu două brațe, iar alte grupuri ale Cavalerilor Templieri scoțieni folosesc Crucea Roșie cu Opt Colțuri, cunoscută mai bine, dar nu exclusiv, sub numele de Crucea Malteza a Cavalerilor Ospitalieri ai Ordinului Sf. Ioan, sau Crucea de Amalfi. Templierii scoțieni folosesc Crucea Malteza probabil de prin anii 1960
Cavalerii Templieri scoțieni () [Corola-website/Science/310887_a_312216]
-
SOMTI, Marea Priorie a Scoțienilor (în general scoțieni din America) o cruce cu două brațe, iar alte grupuri ale Cavalerilor Templieri scoțieni folosesc Crucea Roșie cu Opt Colțuri, cunoscută mai bine, dar nu exclusiv, sub numele de Crucea Malteza a Cavalerilor Ospitalieri ai Ordinului Sf. Ioan, sau Crucea de Amalfi. Templierii scoțieni folosesc Crucea Malteza probabil de prin anii 1960, desi Crucea însăși este mult mai veche. <nowiki>*</nowiki>Cavalerii Templieri scoțieni ai SOMTI Internațional au propriul lor tartan. A fost
Cavalerii Templieri scoțieni () [Corola-website/Science/310887_a_312216]
-
dintre aceste planuri nu a fost pus în aplicare. Între timp, Saladin plănuia propria sa invazie asupra regatului, dinspre Egipt. Aflând despre planurile lui Saladin, Balduin al IV-lea a părăsit Ierusalimul cu, potrivit lui William de Tir, numai 375 de cavaleri pentru a încerca o defensivă la Ascalon, însă Balduin a rămas blocat acolo de către Saladin care, potrivit din nou lui William de Tir, avea 26.000 de oameni. Însoțindu-l pe Balduin era Raynald de Chatillon, lord de Transiordania, care
Bătălia de la Montgisard () [Corola-website/Science/310948_a_312277]
-
din captivitate la Alep, în 1176. Raynald era un inamic înrăit al lui Saladin și totodată comandantul armatei, deoarece regele Balduin era prea bolnav pentru o astfel de sarcină. Călătorind de asemenea cu armata erau Odo de St Amand, maestrul Cavalerilor Templieri, Balduin de Ibelin, fratele său Balian, Reginald de Sidon și Josselin al III-lea de Edessa. O altă armată a templierilor a încercat să se regrupeze cu Balduin la Ascalon, însă au fost asediați de asemenea la Gaza. Saladin
Bătălia de la Montgisard () [Corola-website/Science/310948_a_312277]
-
atât Balduin, cât și templierii au reușit să scape de blocade și să mărșăluiască de-a lungul coastei, sperând să-l întâlnească pe Saladin înainte ca acesta să ajungă la Ierusalim. Forțele combinate ale lui Balduin și ale templierilor numărau cavalerii lui Balduin, 80 de templieri și câteva mii infanterie. L-au întâlnit pe Saladin la Montgisard, lângă Ramla, surprinzându-l complet, deoarece armata sa nu putea evita bătălia. Saladin și-a reorganizat armata cât mai repede posibil, împărțind-o într-
Bătălia de la Montgisard () [Corola-website/Science/310948_a_312277]
-
de asemenea. El a ridicat o mănăstire benedictină pe câmpul de bătălie, dedicată Sf. Caterina de Alexandria, a cărei zi de serbare picase chiar în ziua bătăliei. Cu toate acestea, a fost o victorie dificilă; Roger de Moulins, maestru al Cavalerilor Ospitalieri, a relatat că 1.100 de oameni fuseseră omorâți, iar 750 se întorseseră acasă răniți. Între timp, Raymond al III-lea de Tripoli și Bohemund al III-lea de Antiohia i s-au alăturat lui Filip de Alsacia într-
Bătălia de la Montgisard () [Corola-website/Science/310948_a_312277]
-
face aluzie la bătălia de la Montgisard, drept o bătălie în care regele Balduin al IV-lea, în vârstă de 16 ani, l-a învins pe Saladin. O referire la bătălie este făcută și în romanul autorului suedez Jan Guillou, "Tempelriddaren" (Cavalerii Templieri) (ISBN 91-1-300733-5), în care protagonistul, Arn Magnusson (de Gothia) este portretizat drept un înalt membru al Cavalerilor Templieri, care a comandat un contingent al armatei în bătălia de la Montgisard.
Bătălia de la Montgisard () [Corola-website/Science/310948_a_312277]
-
de 16 ani, l-a învins pe Saladin. O referire la bătălie este făcută și în romanul autorului suedez Jan Guillou, "Tempelriddaren" (Cavalerii Templieri) (ISBN 91-1-300733-5), în care protagonistul, Arn Magnusson (de Gothia) este portretizat drept un înalt membru al Cavalerilor Templieri, care a comandat un contingent al armatei în bătălia de la Montgisard.
Bătălia de la Montgisard () [Corola-website/Science/310948_a_312277]
-
îi consemnează pe pecenegii din zona Făgărașului ca participând adesea, pe lângă atribuțiile lor oficiale de "grăniceri", ca mercenari sau voluntari pe lângă saxoni și români în armatele diferiților magnați locali din Transilvaniei cum a fost cea a comitelui Ioachim din Sibiu Cavalerii teutoni, a căror prezență in zonă a fost scurtă (1211-1225) au fost chemati pentru ca apararea oferita de pecenegi a dezamagit regii Ungariei. Ei s-au așezat în sud-estul Transilvaniei si au construit un sistem de apărare, dar nu au avut
Cumani și pecenegi în Țara Făgărașului () [Corola-website/Science/309513_a_310842]
-
fost un compozitor, instrumentist (flaut, saxofon) și actor de film român. Laureat cu Premiul Festivalului de la Mamaia, cu Premiul ACIN pentru muzică de film ("Un oaspete la cină"); în anul 2004 a primit Ordinul Național "Serviciu Contencios", în grad de Cavaler; a debutat cu melodia „Vântule din zarea albastră”, iar dintre compozițiile sale mai cunoscute pot fi menționionate „Gabriela”, „În rândul patru”, „În târgul moșilor”, „Mereu cânta o serenadă”, „Trecea fanfara militară”. La 20 octombrie 2011 s-a lansat cartea biografică
Temistocle Popa () [Corola-website/Science/309581_a_310910]
-
Diploma Cavalerilor Ioaniți, acordată acestora de regele Ungariei Béla al IV-lea, oferă prețioase știri despre existența voievodatelor și cnezatelor românești conduse de voievozii Litovoi și Seneslau și de cnejii Ioan și Farcaș, precum și despre dezvoltarea economică a Țării Românești, ai cărei
Diploma Ioaniților () [Corola-website/Science/309604_a_310933]
-
de cnejii Ioan și Farcaș, precum și despre dezvoltarea economică a Țării Românești, ai cărei locuitori se ocupau cu agricultura, creșterea vitelor și pescuitul. Tot din rezultă că din timpuri străvechi se cunoștea tehnica amenajărilor funciare (diguri, iazuri de mare amploare). Cavalerilor Ioaniți la 2 iunie 1247 În numele Sfintei Treimi una și nedespărțită, Amin. Bela, din mila lui Dumnezeu regele Ungariei, Dalmației, Croației, Ramei, Serbiei, Galiției, Lodomeriei și Cumaniei de-a pururea ... Așa dar, mânați de acest gând, după o îndelungată sfătuire
Diploma Ioaniților () [Corola-website/Science/309604_a_310933]
-
() este un sat din apropierea orașului Novgorod de pe râul Kalóșka, la zece kilometri de centrul administrativ - Solțî. Conform unei legende locale, numele satului provine de la verbul "a bate" (în ), fiindcă în Evul Mediu aici au fost învinși (bătuți) cavalerii teutoni. Se mai consideră că numele satelor din apropiere, Úpolzî, Úgoșea (care acum e o parte de ) și Kuk au tot aceeași origine. În Ugoșea pe dușmani îi ospătau (din rusă "угощать" - a ospăta), în Vîbiti îi băteau, în Upolzî
Vîbiti () [Corola-website/Science/309616_a_310945]
-
și contemporană la Palmă Campania, Bologna, Sân Marino, Brescia, Verona, Como, Milano. Pe 18 septembrie 2013 i-a fost decernat la sediul Ambasadei Republicii Italiene din București de către Excelentă Să ambasadorul Diego Brasioli ordinul Stella d'Italia în grad de Cavaler pentru cărțile, studiile și conferințele sale dedicate promovării limbii și literaturii italiene în România, precum și diplomă aferentă semnată de președintele Republicii, Giorgio Napolitano Între 2000 și 2015 a publicat ediții bilingve, româno-italiene, apărute în România și în Italia, din operele
Geo Vasile () [Corola-website/Science/310055_a_311384]