9,668 matches
-
în Italia, cu tot fastul ce i se cuvine unui împărat. Noi, aici, zise cu glas puternic, vom avea grijă să-i îndeplinim poruncile. Apoi ne vom întâlni cu el la Cremona, unde comandantul Caecina a hotărât să organizeze în cinstea lui munera pline de fast. Cât despre tine... — Eu? îl întrerupse Valerius furios. Nu ți-au spus instructorii tăi că nu-s în stare să mânuiesc armele? Nu ți-au povestit că în timpul antrenamentelor la pari nu reacționez? Nu știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
în arenă. Va fi prezent la prima ta luptă. Valerius nu scoase o vorbă. — Te ascult. Voi lupta, dar nu pot să ucid. Proculus nu-i răspunse. — M-ai auzit, maestre? — Te-am auzit. 31 Banchetul dat de Vitellius în cinstea legaților Valens și Caecina în vila ce-i fusese pusă la dispoziție de rectorul din Ticinum fu atât de somptuos, încât magistrații orașului rămaseră muți de uimire, iar cei avari înghețară de spaimă. A doua zi ploua, iar împăratul vizită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
mai bine pe începătorul acela... Tu ești cel care oferă munera; nu puteai să aduci un nepriceput în fața publicului. Nimeni nu trebuie să râdă de tine fiindcă oferi jocuri de proastă calitate. Cine altcineva putea să-ți facă mai mare cinste, învățându-l pe un începător arta luptei într-un timp atât de scurt, dacă nu Proculus? Vitellius încuviință iritat. „Orpheus“, se gândi. „O să-l omor. O să-l omor la Ludi. Am învins la Bedriacum, ce-mi mai pasă de Antonius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
în fața medicului care-i bandaja rana. Goli dintr-o înghițitură cupa de vin. — N-o să-ți ia durerea, dar o să te liniștească, zâmbi Cornelius Fuscus, tânărul procurator al Pannoniei, faimos în rândul femeilor pentru frumusețea lui, iar în popor pentru cinstea de care dădea întotdeauna dovadă. La Poetovium se fac vinuri excelente. Pe ăsta ți-l trimite Calvia Crispinilla, care a sosit de puțină vreme de la Roma. Multe din viile astea sunt ale ei. Titus stătea lângă medic și privea încruntat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Cezarilor. Ascunse mantia în încăperea în care stătea împreună cu alți servitori, apoi se duse repede în bucătărie. Bucătarii se certau în jurul meselor. Vitellius poruncise să se pregătească un nou fel de mâncare, care trebuia să se numească „scutul Minervei“, în cinstea protectoarei orașului, și urma să conțină peste două mii de pești și peste șapte mii de păsări, ficat, creier de fazan și de păun, limbă de flamingo și țipari, ingrediente pe care flotele imperiale le căutaseră în ținuturile cele mai îndepărtate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
gătească mâncărurile preferate ale împăratului. 37 Era limpede că noul împărat voia nu doar să-i egaleze, dar și să-i depășească pe înaintașii săi în privința jocurilor. Vitellius știa că, de la Caesar până la Nero, toți împărații organizaseră munera fastuoase în cinstea zeilor, pentru a uimi poporul. Știa că, pentru a-și atrage bunăvoința Romei întrecându-i în fantezie pe cei ce locuiseră în Palatul Cezarilor înaintea lui, trebuia să distreze mulțimea organizând mereu serbări, s-o uimească cu invenții mereu noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ambele laturi. Caii și carele făceau șapte ture de pistă, simbolizând orbitele celor șapte planete și cele șapte zile ale săptămânii. Întregul cosmos participa la jocuri. Astfel, în arenă, în public și în jurul împăratului curgea energia supranaturală a zeilor în cinstea cărora se desfășurau jocurile. Ce putea Vitellius să ofere poporului pentru a-și dovedi măreția? Amfiteatrul trebuia să fie destinat exclusiv luptelor de gladiatori - o ofrandă obligatorie pentru a-și atrage bunăvoința zeului Marte oferindu-i sângele celor învinși -, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
dar nu avu timp să spună nimic, pentru că în clipa aceea se auziră sunetele ascuțite ale trâmbițelor. Un glas puternic răsună în arenă, însoțit de zgomotul copitelor. — Popor al Romei! În marea-i dărnicie, împăratul vă oferă jocurile sacre în cinstea Imperiului, spectacolul cel mai captivant la care ați asistat din vremea lui Nero! Valerius asculta cu capul plecat, închipuindu-și-l pe crainicul care făcea turul arenei în trap mărunt. Blestemă printre dinți, enervat de teatrul acela. — Vouă, romanilor, Vitellius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
învinsă primăvara trecută aici, la Bedriacum, de Caecina și de Valens? Uiți că, în timp ce soldații noștri îl ridicau, cremonezii aruncau în ei cu verdețuri putrezite, îi insultau și îi umileau? Uiți că aici a organizat Caecina luptele de gladiatori în cinstea lui Vitellius și că Valerius a trebuit să lupte? Soldații noștri au intrat în Cremona orbiți de ură și au vrut să se răzbune. Caecina a ales de două ori orașul ăsta ca bază de operațiuni, și de fiecare dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
îndemnuri firave pentru trupe, pe deasupra capului său au trecut în zbor o mulțime de păsări negre, care au întunecat cerul. Ăsta e un semn bun? Nu înseamnă oare că zeii i-au întors spatele? Iar când a săvârșit sacrificiul în cinstea zeilor, taurul a ieșit din altar și a fost ucis în timp ce fugea. E un semn nafast, după cum bine știți. Rămase tăcut, apoi se așeză, fixându-i pe cei doi ambasadori, care îl priveau muți. — Deci? întrebă după câteva clipe. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Își șterse gura cu dosul mâinii. — Ai spus că Flavius Sabinus și Domitianus sunt la Capitolium? — Da. — Iar Antonius Primus s-a oprit la Ocriculum să sărbătorească Saturnaliile? — Știi prea bine că pe timpul Saturnaliilor armata stă pe loc. Jocurile în cinstea zeului Saturnus sunt sacre... poate cele mai sacre dintre toate sărbătorile noastre. Eu însumi sunt un credincios al zeului și... Vitellius îl întrerupse: — Armata flaviană stă pe loc? Atunci soldații mei or să acționeze. Asta e ziua cea mai potrivită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
stea la masă, având dinainte pergamentul desfăcut. Obosit, Antonius se așeză în fața lui. — Prin urmare, după atâtea victorii, mă îndrept spre ruină? — Prietene, zâmbi Martialis, cum poți să-ți închipui că un om faimos ca tine nu are dușmani, că cinstea, loialitatea și valorile tale morale nu stârnesc ura celor avizi de putere și averi? Antonius făcu un gest plictisit. Ajunge! șopti. Mâine intru în Roma. Toate celelalte nu mai au nici o însemnătate. Martialis făcu sul pergamentul. — Am scris o poezie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
se scrie istoria. Dar și literatura. Cărămidă cu cărămidă, zidind nu distrugând... Cine aude, să audă, cine are ochi să vadă, iar cine are bani și-i dă unora care dărâmă, să răspundă prezentului; dar mai ales veșniciei. Carte frumoasă, cinste celor care te scriu!.. Autorul Tudor Arghezi EX LIBRIS Carte frumoasă, cinste cui te-a scris, Încet gândită, gingaș cumpănită; Ești ca o floare, anume înflorită Mâinilor mele, care te-au deschis. Ești ca vioara, singură, ce cântă Iubirea toată
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
Cine aude, să audă, cine are ochi să vadă, iar cine are bani și-i dă unora care dărâmă, să răspundă prezentului; dar mai ales veșniciei. Carte frumoasă, cinste celor care te scriu!.. Autorul Tudor Arghezi EX LIBRIS Carte frumoasă, cinste cui te-a scris, Încet gândită, gingaș cumpănită; Ești ca o floare, anume înflorită Mâinilor mele, care te-au deschis. Ești ca vioara, singură, ce cântă Iubirea toată pe un fir de păr, Și paginile tale, adevăr, S-au tipărit
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
O carte citită cu răbdare și interes, pentru a-i pătrunde înțelesurile, a fost și este o îndeletnicire plăcută și folositoare, pentru cei ce doresc să și lărgească orizontul cu noașterii și să-și înnobileze sufletul. Inspirata butadă: Carte frumoasă, cinste cui te-a scris! este un elogiu adus creatorilor de cărți bine scr ise și purtătoare de învățăminte. Din îndepărtate vremi, cărțile au însoțit viața oamenilor, le-au fost sfetnic și călăuză, le-au luminat mințile și le-au încălzit
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
identifice eventualele primejdii, să le scoată la iveală și să tragă cuvenitele semnale de alarmă. Situația dificilă și perspectivele sumbre privind soarta cărții, ne îndreptățesc să formulăm un alt elogiu, de data aceasta direcționat spre cititori. Iată-l: Carte înțeleaptă, cinste celui ce te va citi! Cuvinte Există la noi, românii, o tendință maladivă și păguboasă din punct de vedere spiritual și moral de a ne denigra valorile care au strălucit și s-au impus de-a lungul timpului, în arealul
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
m au făcut să înțeleg că acești oameni încă mai au curaj și demnitate nu numai să se exprime curat românește, dar și să rostească clar, cutezător: „suntem acasă, suntem o Românie ce a fost și va fi să fie!” Cinste românilor noștri care ne fac să nu ne simțim încă pe deplin handicapați de „dorul de țară”. Dor de țară care, am văzut, se împletește armonic cu „Dorul de Eminescu”, hulit în trecut, lăsat î n tă cere astăzi când
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
cum s a întâmplat și cu 90 de ani în urmă... Bine ai sosit acasă Bucovina mea, cu ocazia marii și prestigioasei manifestări a Salonului de carte 2008, organizat impecabil de conducerea Bibliotecii „Gh. Asachi” Iași, împreună cu partenerii săi valoroși. Cinste lor și omagiile mele ca autor al „Buco vine i pământ românesc”. Spunând și repetând cele de mai sus, adaug un gân d care se transpune într-o întrebare optimistă: pe când la Gala Laureaților manifestării și un premiu de încurajare
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
elemente care înseamnă nu numai păstrarea identității Dorohoiului, dar însăși a României de astăzi și de mâine. Istoria poporului român oglindită în toponimi e este titlul lucrării eminentului Emil Popovici, care-l inspiră pe Gh. Gh. Covatariu, cel care, spre cinstea sa, scrie i stor ia orașului său de domiciliu tocmai prin toponimie. Nu însă fără a stărui mai întâi asupra coordonatelor geografice ale localității, cu istoria orașului Dorohoi, citită an de an , răsfoind „arhiva” arheologică și pe cea rezultată din
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
acasă, fiindcă pe front trăiești ma i mu lt în prezent, cu unele gânduri în trecut, în timp ce gândurile spre viitor cu privire la persoana ta sunt mai puține și făr ă se ns...” (Publicat în revista „Orizonturi” nr.14/2008) . „Carte frumoasă, cinste cui te-a scris” Monografia Boțești-Gugești - din inima veteranului Autor al unor pagini de memorialistică militară, unele valorificate superior de cunoscutul scriitor Haralamb Zincă în „Ultima noapte de război, prima zi de pace”, dar și a apreciatei „Cronica de la Bucium
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
satelor, organizarea administrativă, populația, ocupațiile oamenil or, spiritualitatea, învățământul și cultura, obiceiurile și tradițiile locului, își au trăinicia și frumusețea lor în veridicitate și acuratețe. Scrisă ca să răspundă la ceea ce spunea Tudor Arghezi în poezia sa Ex Libris - „Carte frumoasă, cinste cui te-a scris”, dar să-l și entuziasmeze pe exigentul profesor și academician Aurel Săvescu care, parcurgând-o, și-a concretizat astfel starea sufletească: „Cartea lui Ioan Costache Enache este prin excelență o carte frumoasă, frumoasă prin conținut, alături de
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
de „Cetățean al comunei Boțeș ti”? Spunând aceasta mă refer la autorități, în general, vis a vis de viață, ca o colectivitate care măsoară și dă. Dă Doamne, ca cei care au urechi să audă. Deocamdată, încă odată, „Carte frumoasă, cinste celui care te a scris”... și celor care te și citesc. (Publicat în revista „Orizonturi” nr.15/2008) . Dincolo de Styx Reprezentația începută... În anul 1998, cu sprijinul Fundației pentru o Societate deschisă, la Editura „Timpul” din Iași apărea volumul „Tineri
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
de Științe Naturale a Universității „Al. Ioan Cuzaʺ (1947-1951), pe care a absolvit-o cu diplomă de merit. A dorit să devină profesoară de liceu, dar destinul a hotărât să devină paleontolog, misiune pe car e a dus-o cu cinste până în prezent. După absolvirea anului III (1950), fără s-o consulte, prof. N. Macarovici a propus o preparat or. În vacanță, a primit o înștiințare să se prezinte de urgență la Serviciul personal. Speriată, crezând că este îndepărtată din facultate
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
de la care orice agon isită ne-a venit. Socotesc că același adevăr a voit să spună și miliardarul cel mai muncitor și mai darnic din lume: Carn egie , prin așa de îndrăznețele lui vorbe: «Cel care moare bogat, moare fără cinste». La 8 iunie 1932, I.Bianu deschizând ședința ordinară a Academiei, anunța că „într-un timp așa de scurt, instituția a pierdut trei venerați colegi: Iacob Negruzzi, membru activ, P.S.S. Episcopul Iacov al Hușilor și Constantin Hamangiu, membru onorariu.” „Cea
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
cum va fi și cel suduit și ocăr ât vor socoti, deci au îl vor goni și l vor scoate din moșia lui, și-i vor lua toate bucatele domnești, sau îl vor trimite la ocnă, sau va rămâne fără de cinste, care lucru iaste mai rău de toate că nu-l creade nimenile ce grăiaște, nici se creade nicăirea mărturi a lui, nici iaste volnic să dea ce are cui va vrea, nici să facă zapis cuiva, nici să moștenească ocina
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]