8,859 matches
-
cartografiere este folosit aici cu bună știință. La urma urmei, Europa este un loc. Dar frontierele ei au fost dintotdeauna fluide. Vechile hotare - ale Romei și Bizanțului, ale Sfântului Imperiu Roman și ale Europei creștine - corespund Îndeajuns de mult cu diviziunile politice ulterioare pentru a sugera o continuitate autentică: delicatele puncte de contact dintre Europa slavă și cea germanică erau la fel de clare pentru Adam din Bremen, un scriitor din secolul al XI-lea, cum ne sunt nouă; frontierele medievale ale creștinătății
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
doar de slujbe sau șomaj, de bogăție sau sărăcie, deși, din perspectiva esticilor, acestea erau simptomele cele mai vizibile și mai dureroase. Germanii, ca toți ceilalți În noua Europă, erau din ce În ce mai scindați de o nouă serie de distincții care sfidau diviziunile geografice sau economice convenționale. De o parte se afla o elită sofisticată de europeni: bărbați și femei, de obicei tineri, umblați prin lume și educați, care Își făcuseră studiile la două sau chiar trei universități diferite de pe continent. Calificările și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
XXI. Noile elite europene, indiferent care erau ele, nu vorbeau franceza și nici nu aveau de gând să Încerce: „Europa” nu mai era un proiect francez. Ca să Înțelegem cum era Europa la sfârșitul mileniului, e tentant să urmărim, În continuare, diviziunile ei interne, faliile și rupturile - ce reflectă inevitabil istoria modernă a continentului, profund schismatică, și varietatea incontestabilă a comunităților, identităților și istoriilor sale Întrepătrunse. Dar identitatea europenilor și modul lor de viață erau modelate nu numai de ce Îi despărțea, ci
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Jerzy 190 Angola 470 ANH - vezi Agenția Națională pentru Hidrocarburi (ANH) Annan, Noel 128 Antall, József 578-579 antiamericanism 328, 717-719 anticomuniști 205-212 antisemitism 175-180, 706, 732-733; est-european 399-400; german 738; polonez 400 Antonescu, Ion 54 Antonioni, Michelangelo 355, 359 apariția diviziunii culturale 188-189 apartheid 276 „Apel Krefeld” 542 Aragon, Louis 211, 328 Arbour, Louise 621 Arendt, Hannah 297, 737 Arhipelagul Gulag (Soljenițîn) 427, 513-515, 518 arhitectura (anilor ’50 și ’60) 357-359 Arjak, Nikolai 391 Armata de Eliberare din Kosovo (UÇK) 620
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cauzali. Moartea celulară radioindusă nu este imediată, rapidă ci adesea după câteva mitoze. Ea se numește moarte amânată sau tardivă. O populatie celulară observată la câteva zile după iradiere va fi constituită TANATOLOGIA 13 din celule normale, celule capabile de diviziune dar cu prelungirea ciclului celular și altele intrate în repaus, dormante sau quiescente = liniștite, celule metabolic active dar fără capacitatea de a se divide. Moartea celulară amânată sau clonogenică definește incapacitatea unei celule izolate de a forma o colonie sau
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
epitelioide dendrocitare (Paul I., 1989Ă. Celulele epitelioide tipice, prin sincițializare sau fuziune, sub impulsul factorului de fuziune al macrofagelor - MFF - se pot transforma în celule gigante. Apariția acestora poate fi și urmărea unui plasmodiu, a multiplicării continue a nucleului, fără diviziunea citoplasmei. Celulele gigante sunt deci, celule mari, cu 2, 3 sau chiar 200 nuclei, formate prin fuziunea mai multor macrofage activate sau a celulelor epitelioide prin continuarea diviziunii nucleilor, dar inhibarea diviziunii citoplasmei. Încă în 1972, Poste atrăgea atenția asupra
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
poate fi și urmărea unui plasmodiu, a multiplicării continue a nucleului, fără diviziunea citoplasmei. Celulele gigante sunt deci, celule mari, cu 2, 3 sau chiar 200 nuclei, formate prin fuziunea mai multor macrofage activate sau a celulelor epitelioide prin continuarea diviziunii nucleilor, dar inhibarea diviziunii citoplasmei. Încă în 1972, Poste atrăgea atenția asupra infecțiilor cu Herpes - si Paramyxovirus-uri, în cursul cărora există tendința virusurilor respective de a fuziona cu membrana celulelor gazdă și a induce formarea de sinciții celulare gigante cu
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
unui plasmodiu, a multiplicării continue a nucleului, fără diviziunea citoplasmei. Celulele gigante sunt deci, celule mari, cu 2, 3 sau chiar 200 nuclei, formate prin fuziunea mai multor macrofage activate sau a celulelor epitelioide prin continuarea diviziunii nucleilor, dar inhibarea diviziunii citoplasmei. Încă în 1972, Poste atrăgea atenția asupra infecțiilor cu Herpes - si Paramyxovirus-uri, în cursul cărora există tendința virusurilor respective de a fuziona cu membrana celulelor gazdă și a induce formarea de sinciții celulare gigante cu sute și chiar mii
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
apărarea umorala reprezentată prin limfocite și plasmocite, producătoare și eliminatoare de anticorpi care se dispun în număr variabil la periferia granulomului. Sub influența factorului de fuziune a macrofagelor (MFF sinonim cu ÎL-4Ă celulele epitelioide se unesc sau se multiplică fără diviziune citoplasmatica; se transformă în celule gigante. Ca efect al hipersensibilizării mediate celular, în zona centrală a granulomului apare necroza de cazeificare, iar ca urmare a eliberării factorului de activare a macrofagelor (MAFĂ de către limfocitele Ț sensibilizate, în zona periferica se
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
nu se reduce la un tip de calificare, ci implică o serie de comportamente specifice de relaționare cu alte profesii. Experiența arată că, așa cum se realizează actualmente specializarea profesională, se pune în evidență ceea ce presupune munca pe o ,,verigă” a diviziunii muncii, dar nu se arată în aceeași măsură ceea ce necesită întregul „lanț” al proceselor. Diviziunea muncii, arată în cartea sa Émile Durkheim, generează solidaritatea umană organică (a dependenței reciproce), dar acest fapt social nu se asigură spontan. Cooperarea profesională se
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
de relaționare cu alte profesii. Experiența arată că, așa cum se realizează actualmente specializarea profesională, se pune în evidență ceea ce presupune munca pe o ,,verigă” a diviziunii muncii, dar nu se arată în aceeași măsură ceea ce necesită întregul „lanț” al proceselor. Diviziunea muncii, arată în cartea sa Émile Durkheim, generează solidaritatea umană organică (a dependenței reciproce), dar acest fapt social nu se asigură spontan. Cooperarea profesională se învață, se conștientizează, se educă. Competențele de cooperare necesită a înțelege valențele și limitele unei
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
salariaților implicate în sistemul de drepturi și obligații, cu factorii care determină selectarea acestor capabilități, specificul contextului în care se desfășoară activitatea instituției și, în final, cu tipul de instituire a puterii (decizie, control, sancțiune). Structura pe posturi aduce o diviziune a muncii, care, la rândul ei, poate duce la împărțirea sarcinilor pe operații, în proporții foarte diferite. Prin natura sa, munca presupune o serie de operații de complexitate diferită, implicând pregătire și capabilități diverse. Diviziunea muncii nu este determinată direct
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
Structura pe posturi aduce o diviziune a muncii, care, la rândul ei, poate duce la împărțirea sarcinilor pe operații, în proporții foarte diferite. Prin natura sa, munca presupune o serie de operații de complexitate diferită, implicând pregătire și capabilități diverse. Diviziunea muncii nu este determinată direct de această diferențiere pe operații. Diviziunea muncii este o construcție socială vizând repartizarea diferitelor operații pe sarcini care revin unui salariat. Diviziunea muncii are două aspecte corelate: a) împărțirea sarcinilor pe posturi diferite; b) cooperarea
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
ei, poate duce la împărțirea sarcinilor pe operații, în proporții foarte diferite. Prin natura sa, munca presupune o serie de operații de complexitate diferită, implicând pregătire și capabilități diverse. Diviziunea muncii nu este determinată direct de această diferențiere pe operații. Diviziunea muncii este o construcție socială vizând repartizarea diferitelor operații pe sarcini care revin unui salariat. Diviziunea muncii are două aspecte corelate: a) împărțirea sarcinilor pe posturi diferite; b) cooperarea dintre oameni exercitând sarcini diferite. Măsura în care diversele operații se
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
presupune o serie de operații de complexitate diferită, implicând pregătire și capabilități diverse. Diviziunea muncii nu este determinată direct de această diferențiere pe operații. Diviziunea muncii este o construcție socială vizând repartizarea diferitelor operații pe sarcini care revin unui salariat. Diviziunea muncii are două aspecte corelate: a) împărțirea sarcinilor pe posturi diferite; b) cooperarea dintre oameni exercitând sarcini diferite. Măsura în care diversele operații se împart între posturi (oameni) diferite este variabilă, în raport cu conceperea relațiilor de muncă și de putere. Cu
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
fac prezența în mod tacit (ascuns) sau deschis. Vom avea, deci, (a se vedea paragraful 3.2) diferite sisteme de management axat pe post, în raport cu tipul relațiilor sociale din cadrul instituției (capitolul 8). Sistemele tayloriste (tehnocentrice) se remarcă printr-o accentuată diviziune a muncii, pe puține și simple operații. Înainte de a fi o practică, taylorismul trebuie considerat și analizat ca o ideologie<footnote Deetz, Stanley A., op. cit., p. 209. footnote>. Ceea ce se cheamă „criza taylorismului reprezintă, în esență, o criză a modului
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
reprezentând o expresie a viziunii asupra locului și rolului omului în cadrul unei întreprinderi (afaceri), a tipului de piață (segment de piață) abordat, constând din precizarea pozițiilor, relațiilor de putere (drepturi și obligații ale salariatului și patronatului-managementului), a sarcinilor specifice în cadrul diviziunii interne a muncii (respectiv cerințele locului de muncă și cerințele față de conceptul acelui post). O serie de caracteristici care, uneori sunt incluse în definiție, ne apar, fie drept concretizări ale unei trăsături prezente (cum ar fi: competențele specifice, responsabilitățile, nivelul
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
mai mari) echipelor de coaching, echipelor multiprofesionale cu care lucrează serviciile de resurse umane. Din schemă reies următoarele: fluxul managementului resurselor umane pornește de la fixarea obiectivelor organizaționale generale și parcurge câteva etape, de la structura organizației și proiectarea muncii (adică a diviziunii muncii), a relațiilor de muncă, tipul de conducere, nivelul de calificare etc., la proiectarea posturilor și concretizarea solicitărilor față de muncă, față de personalul care va ocupa diversele posturi, până la ocuparea posturilor (recrutarea, selectarea, repartizarea pe post) și depunerea efectivă a muncii
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
mutațiile, afinitățile pe care simbolismul le incorporează proteic. Sinteza este decelabilă atât în felul particular în care simbolismul utilizează tradiția picturii academice de la care pornesc Gustave Moreau, Puvis de Chavannes, Arnold Böcklin, cât și în asimilarea noilor descoperiri legate de diviziunea culorii sau de o tratare specială ale suportului material pentru a obține efecte noi: "gypsografia" lui Pierre Roche unde se creează pe pânză efectul unui basorelief sau al unei gravuri, experiențele lui Fernand Khnopff vizând indiferențierea între desen și pictură
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
le face la intrarea ei în vârsta modernității se află imprecizia și indeterminarea, care-și găsesc expresia și ca inovații tehnice precum în cazul impresionismului, prin descompunerea obiectului în componente ale luminii, dizolvându-i contururile. În cazul simboliștilor, nu atât diviziunea culorii sau efectele de lumină contează, cât faptul că pictura devine expresia unei état d'âme, a unor stări intraductibile, insondabile, ineluctabile; în plus, simbolismul este o artă a simbolurilor incarnate. Simbolismul s-ar cantona altfel sub aspect formal în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ale teoriei tranziției. De la M. Manoilescu și P. Prebish la A.G. Frank Să examinăm, în fine, reacția latino-americană la paradigma developmentalistă și a tranziției prin modernizare. În anii ’50, în ECLA Manifesto, Prebish a inițiat o critică radicală a schemei diviziunii internaționale a muncii, în temeiul căreia America Latină fusese împinsă să producă bunuri alimentare și materii brute pentru marile centre industriale ce urmau să ofere la schimb produse manufacturate. Curiozitatea este că, în 1936, M. Manoilescu, în Teoria protecționismului și a
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
America Latină. Bazarea pe exportul de materii prime și pe produsele agricole va conduce, inevitabil, la deteriorarea relațiilor de schimb, ceea ce va periclita acumularea națională de capital (domestic accumulation of capital)” (So, 1990). Soluția o reprezintă politicile de industrializare (și stoparea diviziunii internaționale unilaterale a muncii). Industrializarea (prin substituirea importurilor) e considerată un factor sigur al lichidării subdezvoltării. Din păcate, proiectele ECLA au eșuat în anii ’60 și problemele politice răbufnesc tot atunci. Tezele unei strategii sunt sintetizate de Blomstrome și Hettne
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
între realitatea structurală a acestor arii și sistemele categoriale prin care o putem analiza. Scara celor trei arii este deci o scară de exploatare mondială care ierarhizează state puternice și state mai slabe. Ea este totodată, o scară de diferențiere (diviziune) internațională a muncii și de stratificare a veniturilor. Semiperiferia, încearcă să exploateze economic statele mai slabe în aria lor. Semiperiferia este, de asemenea, și un fel de cadru de mobilitate socială prin care unele state periferice se pot mișca ascendent
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
comparative, foarte necesare, de altfel, între diferitele state europene în ceea ce privește regionalizarea trebuie realizate cu prudența necesară. Perspective ale ideii regionale în România - aplicarea principiilor europene Regionalismul are o tradiție destul de puternică în țara noastră. Încă de la formarea statului român modern, diviziunile statale s-au manifestat ca unități administrativ-teritoriale solide, având fiecare particularitățile sale. După 1918, până la trecerea țării noastre în zona de influență sovietică, teritoriul României era împărțit în mai multe ținuturi sau provincii, fiecare cuprinzând mai multe județe. Apoi, la
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
Townsend (2002) observa că studii ale celor ce au analizat sistemele bazate pe testarea mijloacelor în diferite țări europene atrag atenția asupra faptului că aceste programe „au o acoperire scăzută, sunt complexe și costisitoare din punct de vedere administrativ, produc diviziune socială, sunt dificil de ajustat la scheme care să stimuleze ocuparea și tind să descurajeze economisirea”. Opus curentului susținerii sociale minimale, Townsend observă că în rapoartele organizațiilor internaționale susținătoare ale politicilor de tip liberal se sugerează că „păstrarea valorii reale
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]