12,214 matches
-
afectivă la fel de importantă ca și rațiunea. Căci rațiunea nu esteatotputernică: oamenii nu sunt zei! Există și legi ale inimii, principalul resort al autorității. Este așadar esențial ca fiecare să audă vocea bunelor sale sentimente. Imaginea duioasă a patriei, despre care filosoful ne spune că este mama blândă a cetățenilor, că Îi iubește pe toți, trebuie să fie prezentă În mintea tuturor cetățenilor, pentru ca ei să Învețe „să se iubească precum frații și să nu vrea niciodată altceva decât vrea societatea”, astfel Încât
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
ține de un calcul inteligent menit să dejoace amenințarea constantă pe care cel puternic o exercită asupra celui slab. Supunerea față de o lege comună Înseamnă așadar să găsești un remediu În boala Însăși. Acest principiu este teoretic universal. Totuși, pentru filosoful din Geneva, el este practic circumscris statelor. La scară internațională, raporturile de forță par inevitabile. Dragostea față de umanitate, indignarea pe care o stârnesc În noi crimele celor răi, În orice epocă din istorie ar fi avut ele loc (Profesia de
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
scară supranațională. Fraternității universale Îi lipsește realismul politic. Și totuși, În secolul XX au existat câteva tentative de a-i da fraternității o semnificație și o cuprindere generale, atât la nivel politic, cât și juridic. Este mai cu seamă cazul filosofului american John Rawls, care a Încercat să introducă dimensiunea etică Într-o societate bazată pe modelul contractual. Declarându-se liberal, el admite ca roadele dezvoltării să fie Împărțite În mod inegal Între oameni, cu condiția „să se refuze avantaje mai
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
aceste forme de reciprocitate, se acordă un loc și celuilalt: spațiul simbolicului este deci prezent aici (Ortigues, 1962, p. 65). De aceea, educația În spiritul politeții este considerată esențială de către Henri Bergson, În 1885, Într-un discurs privind Împărțirea premiilor. Filosoful desprinde trei forme ale politeții: cea mai superficială este cea a manierelor; urmează cea a minții, care ne invită să recunoaștem și să acceptăm a priori unicitatea celorlalți și multiplicitatea punctelor de vedere posibile. În sfârșit, Bergson descrie o politețe
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
minții, care ne invită să recunoaștem și să acceptăm a priori unicitatea celorlalți și multiplicitatea punctelor de vedere posibile. În sfârșit, Bergson descrie o politețe a inimii, care ține seama de celălalt În globalitatea sa, dincolo de gesturi și de cuvinte. Filosoful precizează: „Este vorba despre caritatea ce se exercită În domeniul amorurilor proprii ș...ț. Fondul său este o mare bunătate naturală” (Bergson, 1991, p. 155). Din această perspectivă, impolitețea, lipsa unui comportament civic sau delincvența pot fi prezentate ca degradări
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
de circa zece ani Încoace, de Will Kymlicka. Acesta se străduiește să țină seama, dintr-o perspectivă ce se reclamă totuși de la liberalism, de exigențele pluralismului cultural, considerând că este vorba aici despre o miză democratică majoră (Kymlicka, 1995). Pentru filosoful canadian, principiile liberalismului presupun recunoașterea drepturilor colective ale anumitor culturi minoritare. Orice individ are dreptul la o apartenență comunitară, care constituie un „bun social de prim rang”. Or, dacă această apartenență este un astfel de bun, ea nu mai intră
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
din imigrație, care nu-l satisfac (În ce clasă trebuie incluse Însă grupurile hispanice sau asiatice care devin majoritare În anumite regiuni americane și care reclamă, În consecință, facilități lingvistice și culturale?) În plus, o tipologie sofisticată Îl conduce pe filosof la evidențierea a trei tipuri diferite de cetățenie, care corespund unui număr similar de tipuri de drepturi: drepturile la autonomie politică, drepturile polietnice și drepturile de reprezentare specială. Recunoașterea realității unor identități diferențiate, ca dimensiune constitutivă a democrației contemporane, trebuie
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
concepții există dinainte de războaiele franco-germane. Ele sunt emblema opoziției dintre națiunea construită (prin politică și revoluție, În Franța) și națiunea moștenită (prin cultură și tradiție, În Germania). Iar istoria a acutizat o dilemă care nu era astfel prin natura ei. Filosofii germani ai culturii (Herder, În primul rând) reprezintă reacții de orgoliu și rezistențe politice Împotriva dominației franceze și a corolarului său (real sau imaginar): Luminile. Puterii politice a monarhiei Bourbonilor și apoi a Revoluției Franceze le corespund pregnanța culturii și
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
sociale. În domeniul acțiunii politice, trebuie acceptate morala provizorie și politica rezonabilă. În lipsa acestei acceptări, nimic nu ne va proteja Împotriva fanatismului, a convingerii oarbe că schimbarea sine constituie valoarea supremă. Găsim la Spinoza bazele unui fanatism anti-fanatic. Într-adevăr, filosoful olandez postulează că scopul Naturii este acela de „a-i face pe oameni uniformi precum copiii aceleiași mame” (citat de Taguieff, 1988, p. 219). Acest fanatism este, În mod inevitabil, Încurajat de pasiunea pentru o rațiune aflată În serviciul unei
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
exigențele necesare construirii identității moderne. Acțiunea reciprocă devine specificul omului: comunitatea umană este, În mod fundamental, o comunitate a recunoașterii. Și, dincolo de fundamentul metafizic al acestei teorii (recunoașterea oamenilor este permisă pentru că Dumnezeu s-a făcut Om), trebuie subliniat că filosoful german actualizează pe deplin ideea „că fiecare conștiință poartă În sine, ca o marcă specifică Înseși ființei sale, amprenta alterității ș...ț și că ea nu este singulară decât prin modul În care exprimă universalul” (Fischbach, 1999, p. 109). Hegel
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
servește opera lui Taylor de proiectul hegelian pentru a-l adapta condițiilor concrete de coexistență În societățile noastre multiculturale. Recunoașterea este percepută ca o nevoie vitală, indispensabilă dezvoltării personale și constituirii unei identități colective. Taylor și exigența de demnitate Analiza filosofului canadian se sprijină pe considerații istorice. Noțiunii de onoare, privilegiu al câtorva indivizi Într-o situație puternic inegalitară În societățile Vechiului Regim, i-a urmat, la sfârșitul secolului al XVIII-lea, noțiunea de demnitate, singurul concept compatibil cu o societate
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
fideli Coroanei britanice În timpul Războiului de Independență al Statelor Unite, să se instaleze În Sierra Leone. În 1806, Parlamentul a interzis comerțul cu sclavi; abolirea sclaviei n-a venit Însă decât În 1833, după noi lupte. În Franța, reacția este condusă de filosofi. În 1798, Declarația universală a drepturilor omului și cetățeanului proclamă că „toți oamenii se nasc și rămân liberi și egali În drepturi”. Aboliționiștii sunt plini de speranță, Însă cunosc prea puțin puterea negustorilor și a prejudecăților, În special a celor
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
sus, conținutul. Pentru că mesajul ei funcționează ca posibil model de urmat. Vrem, nu vrem, când un vip ca Mihaela Rădulescu se adresează mulțimii, fie și în scris, ea transmite un set de valori, cam ca un guru. Cam ca un filosof al neamului. Promovează niște valori morale pe care știe bine să le mânuiască În peisajul vedetelor de showbiz din România, Mihaela Rădulescu este, după părerea mea, polul bunului-gust. E mereu îmbrăcată impecabil, cu accente nonconformiste care îi stau excelent, e
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
că ea îl ajută așa din proprie inițiativă, fără să-și dea seama de fapt că ea este îndrăgostită de el“. Sau: „Ulise este un erou odisiac fiind nerăbdător să părăsească insula lui Calypso. Plângând pe mal Ulise este imaginea filosofului nerăbdător să scape de aici: sufletul intelectualului nu poate suferii să fie închis în acest înveliș“. „Nimfă în opera lui Homer înseamnă ceva josnic“. Plus crâmpeie despre Oedip: „Încă de la început trebuie menționat faptul că Oedip, prin faptele pe care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
își creează miturile ei. Cu cât mitul este mai controversat, cu atât puterea lui de seducție și iradiere este mai mare. Timpurile moderne au bulversat raportul dintre om și eroii mitici. Nu mai este adulat sfântul, eroul civilizator, războinicul sau filosoful, ci politicianul, sportivul, actorul, vedeta showbiz. Neschimbat a rămas rolul mulțimii: ea adoră, exultă, aplaudă, urlă. Dar mulțimea ca entitate poate fi ea însăși un mit, o necesitate, o boală. Băile de mulțime ale politicienilor pot degenera în paranoia lui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
univoce, exacte și logice la nivelul fiecărui domeniu al cunoașterii și activității umane. Unitatea fundamentală a terminologiei este termenul sau unitatea terminologică, la care se adaugă elementele non-lingvistice. Originile disciplinei se regăsesc în Antichitatea greacă, raportul nume-obiect fiind discutat de filosofii greci (Platon, în dialogul Cratylos; Aristotel, în Organon). Bazele terminologiei au fost puse de Eugen Wüster (1898-1977), evoluția acestei discipline fiind influențată și de contribuțiile școlii sovietice, mai ales de cele ale lui D. S. Lotte. Cercetările recente disting o terminologie
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
ani, care stă la cămin și mănâncă o shawarma în pauza dintre cursuri, drept pentru care am putea-o numi prânzoarma, ceea ce nu sună deloc senzual, ba chiar e puțin înfricoșător. O astfel de midinetă i-a luat mințile catastroficului filosof Jean-Baptiste Botul, într-o noapte a anului 1937, când, făcând pe taximetristul socratic prin Paris, a luat o domnișoară drept pasageră și n-a mai dus-o acasă decât a doua zi dimineață. Botul, în pledoaria sa ținută în fața tribunalului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
făcând pe taximetristul socratic prin Paris, a luat o domnișoară drept pasageră și n-a mai dus-o acasă decât a doua zi dimineață. Botul, în pledoaria sa ținută în fața tribunalului profesionist al taximetriștilor, a apelat la exemplul unui alt filosof, căzut pradă unui „demon al amiezei“ (așa se cheamă cartea în care e transcrisă pledoaria, Nietzsche sau demonul amiezei): Friedrich Nietzsche, subjugat de demonul-midinetă Lou Andreas-Salomé (domnișoară care în general a luat viața foarte în serios și i-a avut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
parteneri intelectuali pe Rilke și Freud). Botul, în stilul lui răsuflat, descrie întâlnirea dintre cei doi, din care am transcris mai jos un pasaj, spre deliciul maselor: „26 aprilie 1881 este ziua întâlnirii lor. Iată în ce termeni o abordează filosoful pe tânără: „Din ce stele căzut-am oare, astfel încât să ne întâlnim?“. Această frază e leit Nietzsche. Nu prea e o declarație spontană. E poezie... Sau afectare. Nietzsche avea tendința de a vorbi din cărți, și nu numai atunci când se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
a doua nu cuprinde decât faptele istorice legate exclusiv de activitatea umană. Intuim aici o subtilă influență a lui Vico, pentru care tot ce iese din mâna lui homo faber are certitudinea lui verum factum. Disocierea este continuată și de filosoful german Karl Löwith, la care istoria profană și istoria sfântă apar ca două realități independente una de alta. Fiecare dintre ele operează într-un alt domeniu al cunoașterii. Istoria profană este obiectul anchetei istorice, al lui historia, în sensul definit
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
convingere care a călăuzit procesul de canonizare a cărților biblice, ei se abțineau să profețească, dezvoltând două modalități alternative de demonstrație: fie descopereau vechi profeții ascunse, fie le "decodificau" pe cele cunoscute din Biblie 34. "Profeții evrei, observă Löwith, erau filosofi radicali ai istoriei pentru că ei aveau, în locul unei filosofii, o credință de nezdruncinat în planul lui Dumnezeu pentru poporul său"35. Puterea credinței a crescut cu atât mai mult cu cât toate dovezile empirice erau împotriva lor. Când asirienii au
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
cu atât este mai evidentă predestinarea și inevitabilitatea acțiunilor sale. Istoria [...] folosește fiecare moment din viața regilor ca un instrument pentru propriile sale scopuri"13. Factorul uman are un rol preponderent în istorie față de celelalte cauze, opinie exprimată și de filosoful francez Raymond Aron: Afirmația că un anumit eveniment istoric ar fi fost același, chiar dacă unul dintre elementele sale anterioare ar fi fost diferite, are nevoie de dovezi. Rolul indivizilor și incidențelor în evenimentele istorice este prim și determinant; aceia care
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
cum să o ignori. E atent la tot ce compune ansamblul organic al coregrafiilor sale, de la detalii gestuale corespondente la unitatea interioară a întregului. Chiar dacă, uneori, supralicitează metaforele și simbolurile - lucru care se întâmplă și în spectacolul prezentat la București, Filosofii, creat în 2001 -, Nadj are simț pentru compoziții supraetajate. În Panorame de la danse contemporaine, concepută de Rosita Boisseau, care a ținut pe 8, 9 și 10 noiembrie, în cadrul festivalului, un atelier de critică de dans, Nadj își definește preocuparea pentru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
9 și 10 noiembrie, în cadrul festivalului, un atelier de critică de dans, Nadj își definește preocuparea pentru imobilitate, devenită deja noțiune-cheie în dansul contemporan: „Imobilitatea, mișcarea fără mișcare reprezintă pentru mi-ne mișcarea absolută. De 10 ani imobilitatea mă obsedează“. Filosofii alternează încremenirea, gestul mușcat, înghețat cu mișcarea „sughițată“, pompată dintr-un corp intrat în sevraj. Spectacolul e construit modular. În primele 20 de minute, o instalație video „deșiră“ moace. Tipi cu cuțite deasupra capetelor și cu fețe alungite de panică
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
mânjite de mâncare stricată, ipostaze ale unei stagnări care fentează timpul activ dau start-ul spectacolului lui Nadj. Urmează un filmuleț - prea lung - gândit ca o continuă descoperire a naturii și semnelor sale faunistice, prezente și în Asobu. Cei patru filosofi întâlnesc un măgar, o bufniță, melci într-un spațiu pe care trebuie să-l parcurgă ca și cum ar dezvirgina un teren de întâmplări inedite. Călătoria e stimulată auditiv de sunete sacadate, sparte, cu care muzicienii sonorizează corpurile în cea de-a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]