11,568 matches
-
nu se mai acuplează. Pășunile se usucă și izvoarele seacă. Este, poate, prima versiune literară a celebrului motiv mitologic, acel "gâște pays", consacrat de romanele Graalului.) Atunci zeul Soarelui și-a trimis mesagerii - la început vulturul, apoi pe însuși zeul furtunii - pentru a-1 căuta pe Telipinu, însă fără succes, în cele din urmă, Zeița-Mamă trimite albina; ea îl găsește pe zeu dormind într-un boschet și, înțepându-1, îl trezește. Furios, Telipinu provoacă asemenea calamități în țară, încât zeii se înfricoșează
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
sale creații, viața sub toate formele sale. Concepții asemănătoare de ambivalență divină se întâlnesc și în altă parte; ele vor fi elaborate mai ales în hinduism (cf. Siva, Kălî). Faptul că rolul lui Telipinu a fost menit, de asemenea, zeilor furtunii și soarelui și anumitor zeițe - deci, în mare, divinităților guvernând diverse sectoare ale vieții cosmice - demonstrează că acest mit se referă la o dramă mai complexă decât aceea a vegetației; el ilustrează, în fond, misterul incomprehensibil al nimicirii Creației de către
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
că acest mit se referă la o dramă mai complexă decât aceea a vegetației; el ilustrează, în fond, misterul incomprehensibil al nimicirii Creației de către propriii ei creatori. 45. Învingerea Dragonului Cu ocazia sărbătorii Anului Nou, purulli, mitul luptei între zeul furtunii și Dragon (illuyankcP), era recitat ritualic, într-o primă întâlnire, zeul furtunii este învins și imploră ajutorul altor divinități. Zeița Inara a pregătit un banchet și 1-a invitat pe Dragon. Mai înainte ea ceruse ajutorul unui muritor, Hupașiya. Acesta
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
a vegetației; el ilustrează, în fond, misterul incomprehensibil al nimicirii Creației de către propriii ei creatori. 45. Învingerea Dragonului Cu ocazia sărbătorii Anului Nou, purulli, mitul luptei între zeul furtunii și Dragon (illuyankcP), era recitat ritualic, într-o primă întâlnire, zeul furtunii este învins și imploră ajutorul altor divinități. Zeița Inara a pregătit un banchet și 1-a invitat pe Dragon. Mai înainte ea ceruse ajutorul unui muritor, Hupașiya. Acesta a acceptat, cu condiția ca zeița să se culce cu el; zeița
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
se culce cu el; zeița a consimțit. Dragonul a mâncat și a băut cu o asemenea voracitate încât n-a mai putut să coboare iar în gaura sa, și Hupașiya 1-a legat cu o funie. Atunci a apărut zeul furtunii care 1-a ucis, fără luptă, pe Dragon. Această versiune a mitului se încheie cu un incident bine cunoscut în basme: Hupașiya a venit să locuiască în casa zeiței Inara, dar nu a respectat avertismentul dat de zeiță de a
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
și nume propriu. Religiile hittiților și ale canaaneenilor rugat-o pe Inara să-1 lase să plece acasă. Urmarea textului s-a pierdut, dar se presupune că Hupașiya a fost ucis. A doua versiune face următoarea precizare: Dragonul învinge pe zeul furtunii și îi ia inima și ochii. Atunci zeul s-a căsătorit cu fiica unui om sărac și a avut un copil, în timp ce creștea, acesta a hotărât să se căsătorească cu fiica Dragonului. Instruit de tatăl său, tânărul, abia intrat în
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
zeul s-a căsătorit cu fiica unui om sărac și a avut un copil, în timp ce creștea, acesta a hotărât să se căsătorească cu fiica Dragonului. Instruit de tatăl său, tânărul, abia intrat în casa soției, cere inima și ochii zeului furtunii și le obține, în posesia "forțelor" sale, zeul furtunii întâlnește din nou Dragonul, "la malul mării", și reușește să-1 învingă. Dar luându-i fiica în căsătorie, soțul contractase obligația de a fi loial Dragonului, și i-a cerut tatălui său
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
și a avut un copil, în timp ce creștea, acesta a hotărât să se căsătorească cu fiica Dragonului. Instruit de tatăl său, tânărul, abia intrat în casa soției, cere inima și ochii zeului furtunii și le obține, în posesia "forțelor" sale, zeul furtunii întâlnește din nou Dragonul, "la malul mării", și reușește să-1 învingă. Dar luându-i fiica în căsătorie, soțul contractase obligația de a fi loial Dragonului, și i-a cerut tatălui său să nu-1 cruțe nici pe el. Atunci zeul furtunii
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
furtunii întâlnește din nou Dragonul, "la malul mării", și reușește să-1 învingă. Dar luându-i fiica în căsătorie, soțul contractase obligația de a fi loial Dragonului, și i-a cerut tatălui său să nu-1 cruțe nici pe el. Atunci zeul furtunii 1-a ucis pe Dragon și pe propriul său fiu"9. Lupta dintre un zeu și Dragon constituie o temă mitico-rituală destul de cunoscută. O primă înfrângere a zeului și mutilarea sa își vor afla paralela în lupta dintre Zeus și
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
care se întâlnește la numeroase mituri cosmogonice sau lupte pentru suveranitatea lumii (cf. Tiamat, Leviathan, Typhon etc.). EI reprezintă de pe acum anumite trăsături care-i caracterizează pe dragonii poveștilor folclorice: lui Illuyanka îi lipsește inteligența și este lacom 1]. Zeul furtunii, învins într-o primă luptă, temă atestată și în alte părți, sfârșește prin a triumfa nu grație eroismului său, ci ajutorului unei ființe omenești (Hupașiya sau fiul pe care 1-a avut cu o muritoare). Este adevărat că, în cele
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
omenești (Hupașiya sau fiul pe care 1-a avut cu o muritoare). Este adevărat că, în cele două versiuni, acest personaj uman este în prealabil înzestrat cu o forță de origine divină: el este iubitul zeiței Inara sau fiul zeului furtunii, în ambele cazuri, deși din motive diferite, cel care ajută este suprimat de către însuși autorul cvasidivinizării sale. După ce se culcase cu Inara, Hupașiya nu mai avea dreptul să-și recâștige familia, adică societatea umană, deoarece, câștigând condiția divină, el putea
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
în gură, dar o parte din sămânța lui Anu a pătruns în trupul lui și a rămas însărcinat cu trei zei. Urmarea textului este grav mutilată, dar se presupune că "copiii" lui Anu, având în primele rânduri pe Teșub, zeul furtunii, duc război cu Kumarbi și-1 detronează. Episodul următor, "Cântecul lui Ullikummi", relatează efortul lui Kumarbi de a-și recâștiga regalitatea răpită de Teșub. Spre a crea un rival capabil să-1 învingă pe Teșub, el impregnează cu sămânța sa o
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
fi fost introdus de amoriți; vezi, în ultima vreme, U. Oldenburg, op. Cit., pp. 151 sq. În acest caz s-ar fi aglutinat un "Baal" - Hadad local, căci nu se poate concepe vechea religie canaaneană iară acest faimos zeu semitic al furtunii și, prin urmare, al fertilității. Cf., de asemenea, F. M. Cross, Canaanite Myth and Hebrew Epic, pp. 112 sq. 27 E vorba despre tableta VI AB, publicată pentru prima dată de Ch. Virolleaud; cf. traducerea lui Ulf Oldenburg, pp. 185-186. Textul
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
s-ar mai întoarce pe pământ. Nu știm cum a murit Baal, dacă a fost învins în luptă sau pur și simplu zdrobit de prezența terifiantă a lui Moț. Interesul mitului ugaritic ține de faptul că Baal, tânăr zeu al furtunii și fecundității, și recent șef al panteonului, descinde în Infern și piere precum Tammuz și ceilalți zei ai vegetației. Nici un alt "Baal-Hadad" nu cunoaște un destin similar; nici Adad venerat în Mesopotamia, nici hurritul Teșub. (Dar, la o dată târzie, Marduk
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Marduk "dispărea" el însuși, anual, "închis într-un Munte".) Ghicim în acest descensus ad inferos voința de a-1 încărca pe Baal de prestigii multiple și complementare: învingător al "haosului" acvatic și, prin urmare, zeu cosmocrator, chiar "cosmogonic"; zeu al furtunii și al fertilității agrare (să amintim că este fiul lui Dagon, "Sămânța"), și de asemenea zeu-suveran, hotărât să-și întindă suveranitatea asupra lumii întregi (deci și asupra Infernului). În orice caz, după această ultimă faptă, raporturile dintre El și Baal
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
de zei să fie desemnați prin substantivul tunet: germ. Donar, Thorr, celt. Taranis (Tanaros), balticul Perkunas, protoslavul Perun etc. Probabil că, deja, în epoca indo-europeană zeul cerului - zeu suprem deoarece e creator al lumii și cosmocrator - ceda pasul în fața zeilor furtunii: fenomenul este destul de frecvent în istoria religiilor. Tot astfel, focul provocat de trăsnet este considerat ca fiind de origine celestă. Cultul focului este un element caracteristic al religiilor indo-europene: numele importantului zeu vedic Agni se regăsește în latinul ignis, lituanianul
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
I, 32). Bătălia unui zeu împotriva unui monstru ofidian sau marin constituie, se știe, o temă mitică destul de răspândită. Ne amintim lupta dintre Ra și Apophis, dintre zeul sumerian Ninurta și Asag, dintre Marduk și Tiamat, dintre zeul hittit al furtunii și șarpele Illuyankas, dintre Zeus și Typhon, dintre eroul iranian Thraetaona și dragonul cu trei capete, Azhi-dahăka. În unele cazuri (Marduk-Tiamat, de pildă), victoria zeului constituie condiția prealabilă a cosmogonici, în alte cazuri, miza este inaugurarea unei ere noi sau
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
cât mai departe cu putință și Mărkandeya Purănă îl descrie "bolnav de spaimă" și dorind pace33. Ar fi inutil să ne oprim la interpretările naturiste ale acestui mit: în victoria asupra lui Vrtra, s-au văzut fie ploaia stârnită de furtună, fie slobozirea apelor din munți (Oldenberg), fie triumful soarelui împotriva frigului care "încuiase" apele, înghețându-le (Hillebrandt). Elementele naturiste sunt, desigur, prezente, întrucât mitul este multivalent; victoria lui Indra echivalează, printre altele, cu triumful vieții împotriva sterilității și a morții
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
pierde treptat importanța și vor sfârși prin a fi uitate, în timp ce unele vor câștiga ulterior o poziție neîntrecută. Printre primele vom aminti zeița aurorii, Ușas, fiica Cerului (Dyaus), Văyu, zeul Vântului și omologii lui, "adierea" și "sufletul cosmic"; Parjanya, zeul furtunii și al anotimpului ploios; Surya și Savițr, divinități solare; Pușan, vechi zeu pastoral dar pe cale de dispariție (aproape nu are cult), păzitor al drumurilor și călăuzitorul morților, care a fost comparat cu Hermes; gemenii Acvini (sau Năsatya), fii ai lui
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
pp. 27 sq. 4 M. L. West, op. Cit., 379 sq. 5 Apollodor, Bibi., 6, 3 istorisește că, înainte de a fi fost doborât, Typhon a reușit să fure tendoanele Iui Zeus, motiv ce reamintește de un mit hittit: lupta dintre zeul furtunii și dragonul Illuyankas; cf. § 45. Vezi însă West, op. Cit., p. 392. 6 Se poate interpreta mânia Gaiei și ca o reacție împotriva violenței și cruzimii lui Zeus. l i și Cerul lui Zeus; pământul și Olympul le aparțineau în comun
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
a născut-o pe Persephone, și pe Leto. Mama gemenilor divini Apollon și Artemis (910 sq.). În plus Zeus a mai avut numeroase împreunări cu alte zeițe, majoritatea de structură chtoniană (Dia, Europa, Seinele etc.). Aceste legături reflectă hierogamiile zeului furtunii cu divinitățile Pământului. Semnificația acestor multiple căsătorii și aventuri erotice este totodată religioasă și politică. Atingându-se de zeițele locale preelenice, venerate din vremi imemoriale, Zeus le înlocuiește și, făcând aceasta, el începe procesul de simbioză și de unificare care
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
este întruchipare a tot ce implică șiretlic și viclenie. Abia născut, el fură turmele fratelui său Apollon; de aceea el a devenit tovarășul și protectorul hoților. Euripide îl numește "domnul celor care lucrează noaptea" (Rhesus, 216 sq.). Dar, dacă patronează furtunile și aventurile galante nocturne, el este și protectorul turmelor și al călătorilor întârziați pe drum. Nu există alt zeu care să arate atâta grijă pentru turme și sporirea turmelor", scrie Pausanias (2, 3, 4). El este zeul drumurilor și și-
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
savanți, este greu să explici altfel faptul că se vorbea despre un hieros gamos cu Zeus (mitic sau reactualizat în ritualuri), în numeroase locuri (Plateea, Eubeea, Atena, Samos etc.). Este imaginea tipică a unei împreunări între un zeu fecundator al furtunii și Mama-Pământ. Pe deasupra, Hera era adorată la Argos ca "zeiță a jugului" și "bogată în boi", (în Iliada, Homer o descrie "cu ochi de bou".) în sfârșit, ea era considerată drept mama unor monștri fioroși precum Hydra din Lerna. Or
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
la țărmul apei din piatra mea de inel,/ lângă sălcii alergând în vânt cu coame de iepe./ O mască de aur mârâie la stele/ umbrită de vulturi/ dincotro patria mea tăcută începe;/ sporind întunericul peste toate/ rar tresaltă ajunse la furtuni/ căderi și urcări sub lacăte./ În nerostita dimineață de cenușe caldă de vulcani/ se desfășoară în mine ca pânze de corăbii lumea morții.// Intră odată sub trupul meu/ să-i auzi vibrarea de clopot,/ să presimți marginea nopții/în privirea
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
nefericirii. În jocul sentimentelor, orice acțiune poate duce fie la fericirea supremă, fie la catastrofă. Trăirile vor fi în acest caz tulburi, contradictorii și, într-un alt registru decât cel pe care-l folosea Ion Helide Rădulescu, redate oximoronic ("Tulburi furtuni limpezitoare/ în ochii tăi, pe cerul tău, pe care vrajă,/ curând apoi,/ prin umede lumini,/ trec lungi, îndelung plutitoare,/ șiruri de cocori", Alchimie). Intertextul voit sau nu leagă printr-o rețea de fire textul acesta de toate poemele închinate iubirii
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]