11,358 matches
-
și o limbă de beton prin care ieșeau bălării, pătlagină parcă se numește buruiana aceea mare ca o palmă, ca o paletă de ping-pong. Mai era mușețel mare, teios, pe care puteai să te așezi ca peste o plapumă. Un gard de beton sau de țambre. Știu că mă chinuiam să mă holbez dincolo. Știu. Tot ce știu e că, pe cât povestesc mai mult, pe atâta uit mai mult. Habar n-am unde s-a petrecut lucrul asta pe care încerc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
văzut și simțit în viață nu se poate compara cu frumusețea locurilor, bunătatea oamenilor și iubirea cu care am fost înconjurată... Pe ulița ce ducea spre locuința bunicii mele drumul era împodobit de o parte și de alta cu un gard viu din lemn dulce înflorit și din spatele lui se vedeau haragii cu fasole înflorită, de toate culorile. Din capătul aleii mă întâmpina bătrânul felinar cu gaz al bunicului, iar pe cerdac mă așteptau florile de trifoi și câteva țesături neterminate
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
Pământul Probotei se dispune pe trei trepte de vegetație: luncă, silvostepă și vegetație de pădure, cu elemente de stejar, gorun și fag. De pe vârful dealului, satul arată ca o frumoasă poveste spusă copiilor în prag de seară. Casele înconjurate de garduri și copaci abia își ridică privirile, surâzând una alteia; drumurile șerpuite se întind până în depărtare, îngrămădite de garduri și livezi; dealurile înconjoară satul ca o năframă cusută cu mii de flori, iar codrii seculari inundă satul de sănătate și fericire
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
stejar, gorun și fag. De pe vârful dealului, satul arată ca o frumoasă poveste spusă copiilor în prag de seară. Casele înconjurate de garduri și copaci abia își ridică privirile, surâzând una alteia; drumurile șerpuite se întind până în depărtare, îngrămădite de garduri și livezi; dealurile înconjoară satul ca o năframă cusută cu mii de flori, iar codrii seculari inundă satul de sănătate și fericire, răsuflând adânc și cu foșnet. Numai mănăstirea privește zveltă spre cer, veghind cu turnurile sale întreg orizontul. Vorbind
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
când găinațul pă sării se scurge În fir prelung până la pământ, unde face plici!; iar Butter nu Însemna, pentru Urmuz, unt, ci acel prisos de cocă subțire care se scurge după ce lipitorul de afișe netezește cu palma afișul aplicat pe gard. Într-o dimineață, Urmuz fu găsit Împușcat pe o bancă la șosea. Dar deunăzi, plimbându-mi melancolia acestui În ceput de primăvară prin Cimitirul Bellu, ca În tinerețile noas tre romanțioase, cu decoruri adecvate de cavouri mucede, cruci gârbove de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Între prietenii sau amanții excelenți poți găsi, adevărate corespondențe pe căile [simpatiei superhumane], ca În seara aceea când, [fiind eu] surprins În patul unei frumoase refugiate din București, [am] escaladat, cu hainele la sub țioară, pe fe reastră și peste gardul de nuiele [și] mi-a șuierat fier binte, pe lângă ure che, un glonț de armă; ispravă pe care, povestindu-i-o lui Sfarț, acesta mi-a mărturisit emoționat că, neavizat În nici un fel, avusese totuși preștiința unei Întâmplări neno rocite
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
haltă de orientare. Cunoșteam toate ascunzătorile din această magazie, unde era foarte greu să fii descoperit. Odată, la un spectacol de seară, am încercat să pătrundem un grup de trei. Cred că eram eu cu Moțoc și Butnaru. Am sărit gardul ajutându-ne reciproc, am intrat în magazia observator, dar spre ghinionul nostru prin curte se foiau cam prea mult cei care supravegheau intrările. Ne fiind condiții bune, am stat peste o oră in condiții vitrege, ghemuiți printre vechiturile din magazie
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Nandris Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93341]
-
să ne uităm pe geam, el mai fusese, cică e un spectacol grozav. Într-adevăr, mai fusese, cunoștea locul. Ne-a condus pe o străduță întunecoasă, aflată în spatele fostului regiment care găzduia acum liceul agricol. Ne-am urcat pe un gard metalic. De acolo se zărea ca-n palmă, prin geamul luminat: fetele erau în dormitor, se așezaseră în pat, îmbrăcate în cămăși de noapte alburii, se odihneau, stăteau fără grijă, neglijente, pulpele li se dezveliseră, pulpe frumoase, strălucitoare, semănau cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
frumoase, strălucitoare, semănau cu niște lingouri de aur. Ce minune, aproape uitaserăm să mai respirăm, olala!... Dacă ne-am fi oprit aici ar fi fost bine. Dar Cornel avea planuri mari. Ne-a făcut semn să ne dăm jos de pe gard și ne-a explicat în șoaptă: Dacă aveți curaj să vă suiți în teiul de colo, atunci cu adevărat o să fie ceva ce n-ați visat voi vreodată!... De sus, de pe crengile pomului, poate o să avem norocul să prindem pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
umblând pe zăpadă, pentru că nu avea ce să încalțe; erau zile când nu pusese nimic în gură pentru că nu avea in casă nici o coajă de pâine; se încălzea, din cauza lipsei lemnelor de foc, cu nuielele pe care le rupea din gard. și apoi peste maica Natalia dăduse, după moartea soțului, și o altă nenorocire; în timp ce marele patriot Ilie Ilașcu stătea în temnițele din Tiraspol, niște derbedei din sat au pândit când bătrâna era plecată la câmp sau la biserică și i-
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
nu sa mai întors niciodată. Nici măcar mormântul nu i se știe. Unul dintre mulții români fără mormânt! În dimineața celei de-a doua zile, pe o vreme cu puțini nori și câteva picături de ploaie, am încercat să repar un gard din grădină. Era în jur de ora 10, când, de aproape, am auzit un foc de armă. Cu puține momente înainte trecuseră două avioane militare, foarte aproape de sol, două Mig-uri care veneau dinspre Tighina și se îndreptau spre Bulboaca. Se
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
parcă așteptându-ne. Ne invită intr-o bucătărioară cu tavanul oblic, ce are ușa direct afară. Stă și doarme în acest mic ungher al casei, din cauza lipsei lemnelor de foc. Aici, cu vreascurile pe care le mai putea rupe din gardul curții sale, își mai încălzește trupul bolnav și obosit. Ungherul avea vreo 3 metri lungime și 1,5 metri lățime, era de nelocuit. Ne invită înăuntru, dar ne oprește să ne descălțăm, zicând că-i tare frig și putem răci
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
și-a pierdut tinerețea și ea (adică Nina, soția lui Ilie) și-o pierde și-i greu, greu pentru amândoi! Mergeți sănătoși!” Ne-a condus până la poartă, am făcut ca de obicei câteva fotografii la despărțire. A rămas la colțul gardului, să ne conducă cu privirea. După câteva zile am plecat la Chișinău, iar la data de 4 aprilie 1999, în sfânta zi de Florii, am pășit pentru prima oară pragul casei unde locuiau doamna Nina și cele două fiice, casă
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
Chirilă de la Iași. La mine totul e pe vechi, fără schimbări, căldura doar e mare. Cred că ați făcut tatei de un an? O fi fost Iurie și Aneta și Jena. Pe fotografia din ziar am văzut că ați scos gardul de la fântână. Dacă voi ieși cândva de aici, îi voi pune tatei altă cruce. Pe fotografie se văd niște buruieni pe mormânt, ar trebui de rupt. La mine cam asta. Poate cu altă ocazie vă voi mai scrie. La revedere
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
libertate. în jurul orelor 16 vine să-l vadă pe erou Tamara Suniță și fratele ei. Ilie Ilașcu ne povestește prin ce torturi groaznice a trecut, în cei nouă ani de detenție. în noaptea arestării sale a văzut cum cazacii săreau gardul, iar unii dintre aceștia se culcaseră, în poziție de tragere, chiar peste căpșunii pe care voia să-i culeagă a doua zi pentru fetițele sale. La ora 16,20 l-am rugat pe patriot să facem câteva fotografii, căci, așa cum
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
-se la lumea rea, care lipsise de la cimitir, dar la pomana mortului venise, trebuie s-o îngrop în picioare. Preotul nu știa că mătușa mea nu ar fi trebuit să se grăbească, fiindcă lumea mai bună se găsea și dincolo de gard, în vila pe care și-o construise alături de coșmelia ei nepoata favorită. Aceasta-i dintotdeauna problema cu mătușile: până și bătrânele care n-au nimic de împărțit îi dau tot ce-i mai bun, din ce n-au, unui nepot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
contează pe ce stradă o apuci. Contează ce simți. Venea primăvara, cireșii înfloreau, plouase un pic și totul mirosea a proaspăt: a ghiocei proaspeți, a văruială proaspătă și a nomenclaturiști proaspeți, mutați de curând în casele celor expirați. De după un gard, se uita la trecători, cu un aer dus, un tată vechi de nomenclaturist proaspăt. Purta un fes ponosit, era nebărbierit, bărbia îi tremura, iar una din lentilele ochelarilor legați cu sfoară peste urechi era spartă. Dacă te lăsai înduioșat de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Ceaușescu, hop și el. Ca să nu fac vreo greșeală, m-am oprit și i-am cercetat atent chipul. Nomenclaturiștii se deosebesc de ceilalți oameni prin faptul că păstrează o privire bănuitoare și când ajung boșorogi. Iar atunci se uită prin gard la trecători. Ies la poartă să-și mai umple și ei timpul cu ceva, dar au o căutătură dubioasă. Parcă ar vrea să fie recunoscuți, parcă n-ar vrea. Dacă nu ajungi să-i cârpești, poți în schimb să-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
și a pereți dați cu Dufo galben și roz, behăi cu plăcere. Așa că i-am tras nomenclaturistului pensionar un behăit drept în față, de era să facă infarct. Fluxul energetic al behăitului meu primordial l-a azvârlit câțiva metri dincolo de gard. Behăitul, ca și revolta, ca și supărarea, e de două feluri: interior și manifest. Noi, românii, ne răsculăm numai pe dinăuntru. Alții, când e să răzbune ceva din viața lor, își dau drumul, urlă, se zbuciumă, sar la bătaie. Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
i-a zis, de cum l-a văzut aciuat pe lângă maidanezii pesediști, Hayssam nu-și mai găsește locul. Se bagă când printre picioarele șahiștilor, când printre acelea ale tablagiilor. Numai Băsescu nu pare afectat deloc de situație. Stă la umbra unui gard, se linge indiferent pe labe și doar din când în când scoate câte un schelălăit, care îi zburlește pe toți maidanezii. Și nu numai pe cei din parc, ci din tot cartierul. Prietenia cu avansare în grad Am lucrat mulți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
bine?!“ Lupta cu viața Când eram copil, o prietenă de-a mamei cu un piept uriaș mi-a spus că, în curând, voi lua viața în piept. Din cauza țâțelor ei cât bostanii, la care mă uitam printr-o gaură din gard când ieșea cu ligheanul în bătătură ca să se îmbăieze, luarea-n piept a vieții mi s-a părut multă vreme un lucru cam de rușine. De fapt, mai toate adevărurile existenței, așa cum îmi erau ele comunicate atunci, aveau ceva din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
balurile de la Liceul „Mihai Eminescu“, l-am întrebat cum miroseau liceencele. Lunganul m-a privit pentru prima oară cu prietenie, ca și cum descoperea un om într-un staul cu vite, și mi-a spus visător: „Dacă mă prinde santinela când sar gardul îmbrăcat ca oamenii, în haine civile, e vai de mama mea. O să fiu exmatriculat. Dar știi ceva, merită! După ce o miroși pe liceanca mea, poți să și mori.“ Cealaltă integrare Un amic de-al meu, plecat să se stabilească în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
trecute sau descoperind În fiecare nor imaginile ispititoare ale mîncării obișnuite. Făcînd drum Întors spre secția de poliție pentru a dormi cîteva ore, am luat-o pe o scurtătură și ne-am rătăcit. Am tăiat-o peste cîmpii și peste garduri, ajungînd În cele din urmă să ne tragem răsuflarea pe peluza unei case. Deja trecuserăm peste un zid de piatră cînd am dat cu ochii de un cîine și de stăpînul acestuia, luminați de luna plină, arătînd ca niște stafii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
Dimineața ne-am odihnit pe malul rîului - un peisaj foarte plăcut, deși frumusețea lui a scăpat Într-o oarecare măsură atenției noastre estetice, transformîndu-se În tot felul de delicatese bune de mîncat. În apropiere, trăgînd cu ochiul prin crăpătura unui gard, am surprins contururile durdulii ale unor portocale. Ospățul a fost groaznic și trist; Într-un minut, stomacurile noastre au devenit pline și acide, iar În următoarea clipă au revenit crampele dureroase ale senzației de foame. Lihniți, ne-am hotărît să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
Maternității Maicii Domnului. După o oră de marș pe un drum de câmp, iată-ne în sfârșit ajunși în lagărul de la Stoenești, alcătuit din mai multe saivane de oi, făcute din împletitură de nuiele, acoperite cu stuf și împrejmuite cu garduri înalte de sârmă ghimpată. Aici m-am întâlnit și am muncit în aceeași brigadă și echipă cu Bruder Dominic și Bruder Augustin, frați ai Școlilor Creștine. Miile de deținuți politici din lagărele de la Salcia, Strâmba, Stoenești, înălțau în Insula Mare
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]