10,090 matches
-
cum făcusem și noi, încrezător în indicațiile șefului său direct, se duce acolo, unde l-a trimis șeful său, și-i cere celui cu piesele, s cula „Ia-mă de păr!” Solicitatul, îl și înșfacă de păr, dar doar în glumă, că și el era proaspăt promovat dintre foștii ucenici care mâncase atâtea și atâtea păcăleli. —Spune-i șefului tău că piesa cerută am dat-o altuia și nu-i disponibilă, i-a comunicat tânărul prin ucenic, colegului său de la lăcătuși
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
el era proaspăt promovat dintre foștii ucenici care mâncase atâtea și atâtea păcăleli. —Spune-i șefului tău că piesa cerută am dat-o altuia și nu-i disponibilă, i-a comunicat tânărul prin ucenic, colegului său de la lăcătuși. Multe alte glume se mai făceau și pentru ca să se mai uite de numeroasele necazuri ale vieții, avea să-și amintească ulterior fostul coleg al meu. Chiar eu, într-o zi am fost trimis de maistrul-șef la birourile Soc ietății, care se aflau
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
plină desfășurare mi-a pus o întrebare de natură politică, de care eu habar nu aveam cum să cumpănesc vorbele - cine va câștiga războiul, Stalin sau Hitler ? —Stalin, am răspuns eu, fără să dau importanță conținutului răspunsului, mai mult în glumă formul at, că eu eram lipsit de orice informație. Trecuse mai bine de două luni de când îl aveam chiriaș pe Ștefan. După care s-a dat plecat și absenta tot mai îndelungat. — Am fost trimis pe front, ne-a explicat
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
cu ideile iubitului ei - polițistul Ion Stoicu, împletite armonic în pledoariile avocatei Elena Domnaru. Am aflat mai a poi că încă de la 13 ianuarie Mădălina făcuse cererea pentru divorț, i-o arătase soțului ei, dar acesta o luase drept o glumă, în timp ce ea, ajutată de cei amintiți, o depusese la instanță să-și producă efectele. Că pe cei doi i-a lovit Dumnezeu, avocata a fost omorâtă prin înjunghiere de soțul ei iar ofițerul a fost aspru sancționat administrativ, este altă
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
acea adunare mîncăcioasă și guralivă. Gastonne, mărunțel și rotofei, împreună cu o femeiușcă dolofană cu ochi ca mura, iute ca o sfîrlează și care ciripește într-una, abia dovedesc să mulțumească pe toată lumea. Cînd nu pot răzbi, aruncă o vorbă, o glumă, un zîmbet și lumea așteaptă, dar nu renunță la scandal. Sticlele de Chianti îmbrăcate în cămășuțele lor de rafie, trec din mînă în mînă, de la femei la bărbați, de la cei care termină de mîncat la noii veniți. Se discută politică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
tînăr smead, cu nas acvilin, cu haine europene, dar cu nelipsita tiubiteică pe creștetul capului. Se îndreaptă spre dugheana sa, dar oprindu-se pe drum pe la toate ușile negustorilor vecini, le strînge mîna, îi întreabă de sănătate, rîde la vreo glumă, soarbe dintr-o ceașcă de ceai ce i se oferă și abia apoi, cu gesturi de ritual, deschide lacătele uriașe care-i apără marfa de duzină. Rodica alege un inel înalt, cu piatră cenușie și apoi fugim cu sufletul la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
de Veneția, porțelanul și ceramica din toate colțurile lumii. Ne pregătim să ieșim în parc, noi și bătrînii, dar mai zăbovesc o clipă în fața unui superb serviciu de ceai din porțelan de Delft, care, aici, în inima Orientului, pare o glumă frumoasă. Simt o mînă ușoară pe umăr. Tresar. Un bătrîn smochinit, cu privirea ca un fir subțire, oblic și negru, mă cercetează pătrunzător și mă întreabă în rusește de unde vin. "Din România", zic eu și fața boțită se adună într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
încet resemnați și ochind calea după fiecare fulger. Era tot o apă și vântul îmi răcea toate mădularele. După fiecare trăsnet, după fiecare poticneală prin gropile cu apă și glod, unul din flăcăi suduia pe Dumnezeu, el spunea că-i glumă și-l chema Nică. Era târziu, pe aproape de miezul nopții, când am ajuns la bariera târgului. M-am dus tot înainte în celălalt capăt al orașului, la mătușa Irina. Porțile încuiate, târgul dormea demult sub scurgerea necontenită a cerului; am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
cunoscute, dar un pictor? Fără îndoială că în ochi lor am avut mai multă prețuire în momentul când împrejurări aspre m-au împins profesor de desen la una din școlile secundare din oraș. Eram profesor și când, mai mult în glumă și ca să pun barometrul, le-am făcut o mică expoziție, oamenii au apreciat cumpărând și pentru asta le rămân recunoscător că, datorită acestui act de apreciere, cu puținii bani obținuți pot pleca în 1929, pentru scurt timp, la Paris. Așa că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
deșchideau lumea dinlăuntrul partenerului. Se plictisea foarte repede și privea absent, ca și cum ar fi fost plecat undeva departe. Era pentru mine un fel de impolitețe care ma deranja adesea; dar știam cum să-l aduc înapoi cu o glumă. Faptul că pe amândoi ne plictiseau aceleași lucruri era un motiv de meditație și însemna că oarecum ar putea apărea vreo legătură între noi. A urmat o altă întrunire, dar mi s-a părut prea rece, prea static. De obicei
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
obrazul de al lui și primul sărut nu se lasă prea mult așteptat. Apoi adaugă: - Ești de acord cu o reluare? Își lipi iar obrazul de al ei, își plimba mâinile lungi peste soldurile ei și o ciupi ușor în glumă. Lăură își încolăci brațele în jurul gâtului lui și-l săruta repede și sălbatic de mai multe ori. Amândoi parcă se simțeau ușurați de o treabă pe care trebuiau s-o facă de mult. Mai cu seamă Lăură parcă încerca să
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
făcute mie însemi. - Bine, vii cu noi și nu mănânci, bei doar un suc, doar o cafea.... Au convins-o până la urmă și în drum spre ieșire, au reținut cu toții o masă la restaurant. Cină a decurs plăcut, presărată cu glume din belșug, cu mult umor și epigram, chiar compuse ad- hoc. Un aparat de filmat ar fi putut reda mult mai bine întrebările din ochi, privirile care se evitau, rezervele Laurei. Ceea ce trebuia să regăsesc pentru a putea vorbi limbajul
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
-i facă pe plac colonelului. Nu bănuia nimic, se temea doar că este o simplă răutate din povestea ei. Câteva clipe rămase tăcută. - Colonelul B. e cam ciudat! E atat de sobru, dar totodată atât de volubil, mereu pus pe glume. Numai nu prea-i plăcea Laurei faptul că punea prea multe intrebari de fiecare dată. A doua zi, îmbrăcată într-o ținută impecabila, cu părul lăsat intenționat să i se reverse din belșug de sub boneta prea strâmta pentru capul ei
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
lor, doar îi părea rău că nu-l mai putea întâlni că bun prieten și atât. În zilele care au urmat, Lăură s-a făcut că uită de subiect, nici macar nu a meditat la propunere, i s-a părut o glumă obișnuită, așa cum adesea obișnuia colonelul B. să facă, uitând totuși să îi dea o boneta mare, așa cum îi promisese. - De-abia acum încep să înțeleg că el știa mult mai multe despre mine, că mă consideră persoană ideală, care să
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
adună” materiale, gândi el. Nu era chiar o surpriză. O fată de “calibrul” ei... Regretă doar că nu i-o luase înainte. Își amintea cum îi replicase odată că toți bărbații sunt niște porci, iar despre el adăugase mai în glumă, măi în serios, că este cel puțin unul cinstit. Într-o zi o întreba brusc: -Lăură, te-ai gândit cumva la viitor? -Nu prea, îi răspunse ea, cam absența. -Nu știu dacă e o idee bună, mă deprima. Vocea ei
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
din Irak, stângișții, pacifiștii și, mai larg, toți cei care ignoră complexitatea problemei. Așa răspunde o parte a stângii europene referindu-se, evident, la țările lor -, iar la noi un asemenea răspuns conține și ecouri ale luptelor politice interne. Lăsând gluma la o parte, trebuie să spun că chestiunea este serioasă și, după cum am promis în ediția trecută, voi încerca să dau un răspuns întrebării de mai sus. Prezența românilor în Irak nu începe cu războiul din 2003. Pe timpul lui Ceaușescu
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
mai puțin secreți, au cheltuit mari sume de bani, au ridicat recompensa pusă pe capul lui de la 25 la 50 de milioane de dolari, și tot degeaba. Osama este bine merci, amenință în continuare și-și găsește timp și de glume ca aceea prin care-l cheamă pe Bush la sânul iubitor al Islamului. Care să fie explicația acestei impotențe a celei mai mari puteri a lumii? Eu nu cred în fabulațiile despre o implicare a guvernului american în atentatele din
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
În sat, pe la scoala, unde comisia primăriei constată că În ziua aceea se arase miriștile, pentru că-i vedea deasupra cocenilor plugul, cotiga și cu tânjeala, ca să ajungă acasă drumul trecea chiar prin fața primăriei. Acolo se adunau sătenii la sfat și glume, după chindie, mai ales cei fără de atelaje, și alături erau, adesea, si notabilitățile. Cu 500-600 metri Înainte de a ajunge În dreptul lor, boii erau lăsați la pas de voie, să meargă cum le era pasul de seară. Cand ajungea În dreptul mulțimii
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
pe vârful de spadă/ Urmărit de visuri de pradă - / Rămân perpetuu omul crâng,/ Cu copilul de mână cât viața de lung”. Parcă să ne scoată din atmosferă gravă a momentului, jucăuș și sprințar la Început, cu iz de legendă și glumă pământeasca, sfârșind Într-o seriozitate, prielnica momentului și prevestind conținutul altui volum de poezie a lui Alexandru Tăcu, vine Aurel Ștefanachi scriitor, poet și editor, dar și mare prieten, dintotdeauna, al autorului, ia lampă lui Aladin cu sine și, făcându
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
sticle de vin (divin) ne-am Împelițat și am Inceput (fără nerușinare) să umplem sticlele golite cu petale de prun. Mai mult, spre seară, Încercând să ne Întoarcem acasă, Îngerul ne-a tăiat drumul și ne-a pedepsit. Mai În glumă, mai În serios, ne-a șoptit: ,, Dimineața cu genunchii pe facere/ M-a aruncat la Începutul pădurilor/ Împărțindu-mă În cântece și drumuri/ Meșterii venind să taie pentru viori/ Mi-au aflat numele din gură toporului./ Prima minune a fost
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Mă perfecționam rulând competiția până scoteam timpi ideali. Nu e totuna să-i bați pe King Edward și pe King Alfred (monstruoasa coaliție) în șase ore sau în două și un sfert. Apoi făceam același lucru la nivelul hard. Deja gluma se îngroșa, situația devenea problematică, uneori dramatică. Resursele erau greu de administrat, adversarii se înmulțeau ca poporul chinez, în timp ce eu nu mai pridideam să construiesc, să întăresc ziduri, să ating noi stadii de progres și civilizație. Ba se termina peștele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
nou venit la Junimnea s-ar fi așteptat să vadă „O societate literară gravă, cu statute, prezident și viceprezidenți, fiecare luând cuvântul după numărul înscrierei.Și când acolo ce vedea? Vedea la prima ochire o societate aproape de nebuni, fiindcă veselia, glumele și râsul erau aproape în permanență, iar membrii se tratau între ei cu cea mai mare familiaritate”. Era „...o dezordine plăcută și spirituală...fiecare vorbia ce-i plăcea și tonul dogmatic nu era uzat decât în discuțiile și chestiile de
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
întâlnim cu întrebarea: când a fost fondată această faimoasă societate literară? Pentru a putea străbate labirintul argumentelor pro și contra,trebuie să ne înarmăm cu răbdare și să-i luăm pe junimiști așa cum au fost, pentru că, din același spirit de glumă și zeflemea, nu s-a insistat niciodată pentru stabilirea datei fondării acestei societăți. Să încercăm, totuși, să urmărim șirul faptelor...Întâi să pornim de la acele prelecțiuni populare inaugurate de Titu Maiorescu la 10 februarie 1863 în salonul Băncii Moldovei din
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
mai urma și după ceai până la miezul nopții, ora retragerii generale, dar cel mai des în acea vreme nu se mai cetea nimic, ci adunarea se încheia cu convorbiri relative la literatură sau la starea noastră socială sau povestiri de glume și anecdote”. La Junimea, anecdota prima, dar ferească-l sfântul pe cel care încerca să spună o anecdotă și nu avea haz,pentru că ceilalți membri îl făceau să se simtă rușinat pur și simplu. Acel misterios Dosar al Junimii cuprindea
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
amfitrion al Junimii ieșene devenise Teohari Antonescu, hotărât să reînvie un trecut care apusese. Într-o scrisoare către Maiorescu, Al. Philippide își arăta tristețea și nemulțumirea: „Ședințele literare din saloanele lui Teohari au fost însă curioase prin exagerarea calităților Junimei; gluma devenea bufonerie, spiritul nebunie, libertatea anarhie. Ați văzut vreodată un trandafir din cei bătuți ce fel de flori dă, dacă nu-i îngrijit? Niște flori strâmbe și crețe seamănă cu curechiul de Bruxelles. Chiar așa degenerase în saloanele lui Teohari
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]