12,849 matches
-
unei nopți În care nu vrei să pătrunzi pe de-a-ntregul, În sînul unei zile a cărei lumină nu poate nici ea să ne satisfacă și care, de altfel, și-ar pierde sensul său de zi dacă ar Înceta să lumineze niște obiecte a căror ființă nu e lumină, ci opacitate. Conștiința suprarealistă este deci, Înainte de toate, «relație» și se naște Întotdeauna dintr-o punere În relație”. Șocul apropierii unor astfel de elemente distanțate dezvăluie, În „lumina imaginii”, deopotrivă depărtarea față de
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
asociativ, un fel de ax, ca al acelor moriști din focurile de artificii, care, menținîndu-se ca punct de sprijin al mecanismului pus În funcțiune, e Înecat treptat În explozia rotitoare, cu tendințe centrifugale, a scînteilor aruncate În jur, pentru a lumina, Într-un feeric joc de sclipiri și umbre, un spațiu din ce În ce mai larg. Iar ceea ce contează, În fond, e tocmai (sau numai) spectacolul acestei izbucniri. „Înțelesul” nu mai trebuie căutat În coerența mai mult sau mai puțin rigidă a „ideii” sau
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
și un contur material. Și poate, Într-o legendă și mai fosforescentă, Prometeu a furat pentru uzul oamenilor nu numai flacăra, ci și cuvîntul. Căci e, desigur, În denumirea abstractă care se naște În creier, fărîma de fosfor care să lumineze deodată licurici sau plantă. Trecute prin brutăria fierbinte a gurii, după ce aluatul s-a zămislit Între fibrele abia simțite ale nervilor auditivi, tactili sau vizuali, cuvintele cad de pe buze, rotunjite În portocale, În pîini sau În argilă. [...] Sau poate e
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
vom respinge cu dispreț reproșul ignar ce i se face poeziei acestui timp că ar abuza de imagine și o va chema, sub acest raport, la o luxurianță tot mai mare”. Și mai departe: „imaginea analogică, În măsura În care se mărginește să lumineze, cu cea mai vie lumină, asemănări parțiale, nu se poate traduce În termeni de ecuație. Ea se mișcă, Între cele două realități de față, Într-un sens determinat, care nu e cîtuși de puțin reversibil. De la prima dintre aceste realități
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
În ecoul ploii pe lespezi de-anotimpuri” (Ibid., XIX). Sau de conjuncție („legarea diverșilor membri prin aceeași conjuncție repetată”): „Să se-odihnească berze În fînul din cuvinte, / Cărarea să-și dea suflu-n palma catifelată, / În pește să se zbată lumina dinainte...” - versuri ce-și amplifică aria asociativă, În continuare, prin adjoncțiune și repetiție: CÎnd o suferință te leagă de ziua mai Înaltă,// CÎnd mîinile bune au poposit ca flori calde /.../ CÎnd rîd prin ierburile iubirii mele, iubirii tale, / Acei cari
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
disponibilitate, deschisă oricăror modelări. În acest spațiu dinamic, „miliardarul de imagini” s-a cheltuit cu o generozitate dusă pînă la risipă, desfășurînd, cum s-a spus de atîtea ori, spectaculoase, sărbătorești focuri de artificii, care disimulau, abia, o originară neliniște. Lumina foarte multora dintre ele ajunge, Încă vie și proaspătă, pînă la noi. ARMURI FRAGILE Patmos și alte șase poeme nu e, totuși, ultima scriere a poetului În limba română. Ultima plachetă pe care trebuia s-o publice În țară cuprinde
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
cîntecul de fum e", „Aproape sau departe-aceeași lume"... Gestul deschiderii rămîne, poate, cel mai semnificativ În această ipostază Îndeajuns de nelămurită, cu disponibilități multiple, lăsate sub veghea iubirii: "Cum anotimpuri pleacă, vin Întruna / Fereastră, sângele deschis Îl las / Tu-l luminezi acum și-ntotdeauna". Ultima piesă a ciclului nu face decît să adauge cîteva elemente sugestive pentru o aceeași stare de așteptare În penumbră a deplinei expresii de sine, fără mari speranțe dar și fără lamentații inutile: Închipuire. Nu-i luceafăr
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
de rabinul care i-a găsit chiar și o soție. Același entuziasm și aceeași supunere a vieții private față de preocuparea aleasă sunt evidente și în cazul descrierii pe care o face Mike etapei actuale a vieții sale. Fața i se luminează și spune: „și de-atunci am făcut câte un film la doi ani, și asta este povestea până în ziua de astăzi”. Ora de intervievare care mai rămăsese a fost în întregime dedicată intrigilor și formelor filmelor sale, toate putând fi
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
teatru sau prima călătorie în străinătate. Același lucru este valabil și în cazul evenimentelor sociale șocante (denumite „amintiri-flash” de către Roger Brown și James Kulik [1977], de la Universitatea Harvard), care pot bulversa existențele individuale. Aceștia consideră că, întocmai ca flashurile care luminează perspectiva ce urmează a fi fotografiată, un eveniment public excepțional pune în valoare o amintire personală. Cercetarea lor este inspirată de ancheta organizată de o revistă de tip Paris-Match în care niște personalități erau întrebate ce făceau și unde se
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
o alta. și asta poate fi falsă) și eu am umblat, deci, odată cu o amintire în brațe - (și mă gândeam, cu un rânjet rău, că într-o carte celebră, nu mai știu cine umbla cu propriul său cap în infern, luminându-și drumul). și parcă nu e tot una? Ceea ce atrage atenția aici este abilitatea cu care eul poetic „jonglează” cu lumile - mai mult sau mai puțin adevărate, mai mult sau mai puțin ficționale -, Mircea Ivănescu dovedindu-se de neegalat atunci când
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
metaforic, niște obiecte de joacă, mingi pe care le ții în brațe etc. Semnificativă este și referința intertextuală din ultimele versuri; aluzia la acel personaj „dintr-o carte celebră” (desigur Infernul lui Dante), care își purta în mâini propriul cap, luminându-și drumul, sugerează, pe de o parte, că delimitarea ficțiunii de non-ficțiune nu se poate face odată pentru totdeauna, iar pe de alta, poate conduce la concluzia - vag consolatoare - că lumile false, fictive, bietele baloane de săpun ale amintirilor „neadevărate
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
copiilor au fost tratate ca probleme politice. Forma de putere vizată de către analizele feministexe "„feminist" este cea patriarhală. În cadrul acestei mari orientări, există o largă diversitate: feminism liberal, socialist, radical, postmodern, ecofeminism, feminism comunitarianxe "„feminismcomunitarian". Ele s-au influențat reciproc, luminând câte un aspect central al direcțiilor de emanciparexe "„emancipare" și afirmare a femeilor. Atacurile conservatoare împotriva feminismului îi pun acestuia din urmă în evidență contribuțiile majore la schimbările sociale. Pe scurt: „Feminism înseamnă recunoașterea faptului că, indiferent de timp și
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
astfel, persoanei cu handicap de auz posibilitatea de a participa activ la viața comunității, asigurându-i accesul la informație și comunicare. Cum puteți ajuta o persoană surdă să vadă ceea ce-i spuneți? - Fiți siguri că fața și buzele vă sunt luminate bine. - Asigurați-vă că persoana deficientă de auz se uită la dumneavoastră. - Fiți siguri că nu vă acoperiți gura cu mâinile. - Vorbiți natural, nu exagerați mișcările gurii, nu vorbiți prea încet sau prea tare. - Folosiți gesturi și expresii faciale. - Dacă
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2155_a_3480]
-
neatinsă ca marile simboluri medievale: „Zilele ce oi fi viu vrednic aș vrea ca să fiu, Oftînd, ca să te slăvesc, dar cum poci să Îndrăznesc? Iscusit aș trebui să fiu, să poci zugrăvi Chipul tău care dă rază soarelui, și-l luminează. Oi putea oare vreodată...” Iubirea, va să zică, este un soare pe care nu-l poți privi În față. Stihuitorului nu-i rămîne decît posibilitatea de a slăvi oftînd și de a medita la slabele-i mijloace de expresie (dar cum poci
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
corespondent de preț, „măreț”, Înalt (În chip cultural și moral): „Apoi, glob rubinos, nopței dînd mișcare și viață Se-nalță și, dimprejuru-i dese umbre depărtînd, P-ale stejarilor vîrfuri, piramide de verdeață, Se opri; apoi privirea-i peste lume aruncînd. Lumină adînci prăpăstii, mănăstirea Învechită, Deodală cetățuie, ce de turnuri ocolită. Ca de lună colorată și privită de departe, Părea unul din acele osianice palate, Unde geniuri, fantome cu urgie se izbesc; Și pustiul fără margini, și cărarea rătăcită, Stînca, peștera
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
În vălmășagul Încăierării și iese, la urmă, triumfător ca un campion dintr-un concurs dificil. În Basme, spațiul se deschide din nou spre universul dinafară. Devine vast și misterios. În muntele rîpos, Într-o peșteră, se află palatul patinați/or luminat de o „flacără misterică”. Peisajul este tenebros alpin: rîpe sălbatice, „turburoase unde”, vuiet de prigori, nori ce fumegă, lună „gălbenindă”, duhuri neguroase, schelete etc. Locul mesei din Legende l-a luat aici peștera stîncilor alpice: loc de refugiu, sălașul duhurilor
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
despicăturilor de lemne forme arhitectonice cari ar merita medalia de aur, dacă asemenea talente s-ar recompensa În țara noastră. Dimineața Îmi place să mă scol de cu noapte și să găsesc cabinetul meu de lucru bine Încălzit și vesel luminat de un candelabru aprins. Ceaiul e gata pe masă; cățeii mei sar prin cameră cu mii de jocuri și desmierdări, așteptînd porțiile lor de zahăr; biroul mă cheamă lîngă el, arătîndu-mi călimara plină, condeiul zburdalnic, hîrtia albă. «La lucru!ă
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ce face. Monstru cumplit cu fața ca sufletu-i de slută, În trame sîngeroase gîndirea-i e perdută. Orcine-l vede crede că au văzut o ciumă, Și dacă scapă teafăr, cu păr de lup s-afumă, Căci fruntea lui apare sinistru luminată De-a focului ce-l arde văpaie-nflacarată; Dar vulturii, și ulii, și bulinele, și corbii, Precum tot spre lumină cu jale cată orbii, Țintesc cu neclipire spre dînsul ochi sălbatici Ce noaptea printre arbori s-aprind ca roși jaratici. Ei
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
bona) ca fiind caracteristică pentru scriitorul român. La Alecsandri latura decorativă a lucrurilor nu este niciodată ignorată. Templul său este Îmbrăcat În lumini de intensități diferite. Universul În totalitate este valorizat acum prin capacitatea lui de a produce strălucire. Luna luminează ca un far tainic tabloul măreț, fantastic. Soarele este, Într-o oră a zilei, „rotund și palid”, apoi, cînd ninsoarea Încetează, „doritul soare” apare și „strălucește și desmiardă oceanul de ninsoare”. Plopii pierduți În clăbuci albi de fum se topesc
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
un scurt poem biografic: Într-o sară, 820 septv., În 7, ce ne aflam În adunare cu iubita. Un mic poem galant pe tema oscilației Între două universuri: „Cu ce să te-asămănez, O, Împodobită fire? Să-ți zic stea ce luminezi, Ești mai mult, căci poți sîmțîre. Să-ți zic Înger? covîrșești, Căci, pe lîngă frumusăță, Ești tot nuri și, cînd grăiești, Farmeci cu delicateță, Iar zicîndu-ți Dumnezău, M-apropii de-a ta ființă, Pent-aceea mă-nchin eu ȚÎe cu-atîta credință
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
care să tragă profituri. Avansează viziunea unei catastrofe personale și a unei generozități (mile) seducătoare: .,De-acum nădejdile toate de la mine s-au sfîrșit, Mori luîndu-mi ziua bună de ia ceea ce-am iubit. Mă duc, mă-ngrop În pustiuri, lumină să nu mai văz, Ah, ascultă-mă, stăpînă, pînă nu mă depărtez, Astăzi mă despart de tine cu sufletul m-ai sfîrșit, Pentru că a ta cruzime l-au ars și l-au amărît. De-oi muri să scrii pe piatră
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
tulburătoare metaforă textuală În aceste rînduri finale: „Nu pot, nu-mi permite paznicul să lungesc mai mult, pe scurt, viața mea este În pericol din toate părțile și ca s-o salvați Întîlniți-vă cu mitropolitul, luptați Împreună, după cumva va lumina Dumnezeu, cereți scrisoarea mea către prea sfinția sa, citiți-o, și răspundeți-mi, În numele lui Dumnezeu, fie pe ascuns, fie pe față. Ah, stăpînul meu, iată mi se ia călimara, fie-ți milă de mine și salvați-mă, În numele lui Dumnezeu, ah
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
își scoteau pălăria și intrau în cârciumă să bea ca niște adevărați domni. În cele din urmă s-a destăinuit. Catarinella dăduse de mâncare la găini și la porc și se așezase pe bancă să curețe cicoare. Ochii i se luminară, se uita la el ca la o cometă, îi mângâia creștetul pentru a-l face să-i spună tot ce avea pe suflet, și își privea buricele degetelor ca și cum ar fi vrut să controleze dacă acestea nu i s-au
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
Încearcă să-și amintească pe de rost, se întinde în culcușul său cu mâinile puse-n cruce sub ceafă, închide ochii și merge pe urma cuvintelor lui Lucrețiu: Uită-te când se strecoară într-o odaie-ntunecată aducând Cu ele lumina razele soarelui; și-o să vezi cum prin vid multe Mărunte corpuscule în cele mai diverse feluri se-amestecă în acea Dungă de lumină, și cum ca-ntr-o necontenită bătălie, se-ncaieră, Se iau la trântă, se-nfruntă pâlcuri între
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
și trebuia pedesită. Trebuia să demonstreze că smintiții nu sunt în stare să înțeleagă și, în primul rând, nu sunt în măsură să pătrundă adevărul filosofiei, fie ei apropiați spiritului lor, fie străini de sensibilitatea lor. Se scula de îndată ce se lumina de ziuă și se așeza la masa de scris, fără să contenească truda până la ora prânzului, și imediat după acesta începea din nou. La întâlnirile din faptul serii era de-acum istovit și nu-i mai ardea de glume sau
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]