9,370 matches
-
și la de capitala Chișinău. Pohrebea face parte din categorie localităților mici pe republică, având 730 de locuitori si o suprafață de 112,37 ha. Casele satului Pohrebea sunt strâmtorate dintr-o parte și din alta de fâșia îngustă a luncilor nistrene, împrăștiate pe niște petice de pământ favorabil agriculturii, risipite printre pietrișul și prundișul din jur. În aceasta constă coplexitatea dezvoltării agriculturii și ridicarea construcțiilor, dar tot în aceasta se prezintă și originalitatea localității. Ocupația principală a băștinașilor este legată
Pohrebea, Dubăsari () [Corola-website/Science/305115_a_306444]
-
Temperatura medie a aerului în iulie atinge nivelul de +23 C°. Cantitatea de precipitații atmofserice constituie în medie pe an, de obicei precipitațiile căzând în timpul primăverii și verii. Relieful terenurilor agricole este neuniform: în partea de jos a satului sunt lunci inundabile; sunt prezente ramificații muntoase ale unor vâlcele; văgăuni lungi, străvechi sunt terase neinundabile. Conform datelor recensămîntului din anul 2004, populația satului constituia 703 oameni, dintre care 47.23% - bărbați și 52.77% - femei. Structura etnică a populației: 98.86
Pohrebea, Dubăsari () [Corola-website/Science/305115_a_306444]
-
care 1900 specii de plante superioare și 3500 specii de plante inferioare. Răspândirea plantelor este sub influența reliefului și a elementelor pedoclimatice. După compoziția floristică cele mai bogate sunt ecosistemele forestiere (peste 800 specii), de stepă (peste 600 specii), de luncă (circa 600 specii), petrofite (circa 200) și palustre (cca 100 specii). Pădurile foioase sunt predominate de speciile de stejar, și carpen. Vegetația de stepă s-a păstrat doar pe alocuri în formă de terenuri aparte și fragmente de asociații vegetale
Cobîlea, Șoldănești () [Corola-website/Science/305118_a_306447]
-
toate acestea datînd din perioada tîrzie a paleoliticului. Prima atestare documentară a satului Gura Căinarului apare la 20 august 1588, cînd voievodul Moldovei, Petru Șchiopul, îi făcuse danie lui Andrei hatman și pîrcălab de Suceava un rînd de sate din lunca Răutului, inclusiv Nemteni și Căinărești din preajma rîului, inclusiv un preot și cîțiva băjenari din Țara Leșească. Pe atunci siliștea avea o bisericuță de lemn acoperită cu stuf.(Documente privind istoria României. Veacul XVI. A. Moldova. București, 1951). Moșierul satului Enache
Gura Căinarului, Florești () [Corola-website/Science/305113_a_306442]
-
satul se află într-o zonă seismică activă, în apropierea focarului Vrancea din zona Carpaților de Curbură. Intensitatea maximă posibilă a cutremurilor conform scării Mercalli este de 6 - 7 grade. În zonă predomină solurile de cernoziom tipice slab humifer. În lunca râului s-au format solurile aluviale tipice. Sunt frecvente procesele de eroziune și alunecările de teren. Iezărenii Vechi este situat pe malul stâng al râului Ciulucul de Mijloc. Pe cursul Ciulucului de Mijloc s-au construit baraje pentru a forma
Iezărenii Vechi, Sîngerei () [Corola-website/Science/305122_a_306451]
-
suprafețelor de apă, 3814 ha - terenurilor arabile, 185,45 ha - pășunilor, 304 ha - viilor, 32 ha - livezilor, 32 ha - plantațiilor de nuci și 1188 ha - fondului silvic. Forma de gospodărire - asociații de gospodarii țărănești. Solurile sunt de cernoziom și, în Lunca Prutului, aluvionale și de fâneață. În apropierea satului există zăcăminte de nisip, argilă, prundiș, pietriș. Clima este temperat continentală, vegetație spontană de stepă. Pe teritoriul satului se afla GAS "Flora", care deține 122 ha de pământ. municipiul Cahul, la nord
Crihana Veche, Cahul () [Corola-website/Science/305143_a_306472]
-
Părți ale satului: Bortărie, Bulucu, Răzeșie, Sat, Vâlcova, Crihănița (cartier urban în vecinătatea municipiului Cahul) Zone din extravilan: Baltă, Baraghína, Dealurile de la Lutul Roș, Fântânéle, Grindul Lung, Pământul Popii, Petricéi, Răzeșie Hidronime: Bălacea (baltă), Barcul lui Ciochină (barc sau baltă, luncă băltoasă), Barcul lui Duia (barc), Barcul lui Topor (barc), Bribari (lac), Carasul (lac), Cardon (barc), Crihana (pârâu), Dracele (baltă), Floricica (pârâu, denumire alternativă pentru pârâul Crihana), Foltanele (lac în lunca Prutului), Hidrarea (literar Vidrarea) sau Hidrari (gârlă), Iezărul (baltă), Mlădițele
Crihana Veche, Cahul () [Corola-website/Science/305143_a_306472]
-
Răzeșie Hidronime: Bălacea (baltă), Barcul lui Ciochină (barc sau baltă, luncă băltoasă), Barcul lui Duia (barc), Barcul lui Topor (barc), Bribari (lac), Carasul (lac), Cardon (barc), Crihana (pârâu), Dracele (baltă), Floricica (pârâu, denumire alternativă pentru pârâul Crihana), Foltanele (lac în lunca Prutului), Hidrarea (literar Vidrarea) sau Hidrari (gârlă), Iezărul (baltă), Mlădițele Mari (baltă), Mlădițele Mici (baltă), Motranul (baltă), Prut (râu), Surda (baltă) Râpi: Râpa Bulucului, Râpa de la Chilatu Repere: De vale, În deal, La conacul lui Manolescu, La curte, La șușă
Crihana Veche, Cahul () [Corola-website/Science/305143_a_306472]
-
au format solurile actuale. Satul se află în zona seismică de 8 grade. Cel mai răspândit tip de sol este cernoziomul, reprezentat de două sutipuri: cernoziom sudic și cernoziom carbonatic. În râpi s-au format solul deluvial molic, iar în lunca Prutului - aluvial molic, aluvial turbos, aluvial vertic și sedimente lăcustre. De asemenea, în unele văi se întâlnește și sol cernoziomoid. Clima este temperat-continentală. Prutul marchează hotarul vestic al comunei pe o distanță de circa 6,2 km. Comuna este situată
Brînza, Cahul () [Corola-website/Science/305141_a_306470]
-
de vegetație a culturilor - 350-400 mm. În perimetrul comunei lățimea râului variază între 30 - 61 m. Vegetația este reprezintă în special de comunități xerofite și mezoxerofite. Din cauza valorificării teritoriului de către ome, vegetația spontană ocupă suprafețe reduse în văi și în lunca Prutului. În cursul râului cresc sălcișuri în formă de fâșii, dominate de salcie albă ("Salix alba") și plop negru ("Populus nigra"). Pe arbori atârnă vița de vie sălbatică ("Vitis silvestris") și hameiul ("Humulus lupulus"). De asemena, în pe versanții Prutului
Brînza, Cahul () [Corola-website/Science/305141_a_306470]
-
alb ("Morus alba"), soc negru ("Sambucus nigra"), sânger ("Cornus sanguinea"), măcieș ("Rosa canina") etc. Satul Brînza a fost atestat documentar în 1630. denumirea satului este fixată și pe harta lui Dimitrie Cantemir de la începutul secolului XVIII. Conform unei legende, în lunca Prutului s-au așezat oieri din Munteni cu familiile sale. Oierii au format o stână și o brânzărie. Datorită calității bune, brânza era cumpărată de localnicii din regiune. De aici ar fi provenit denumirea satului. În 1803 este edificată Biserica
Brînza, Cahul () [Corola-website/Science/305141_a_306470]
-
mori de vânt pe dealurile din preajma satului, erau 11 fântâni, 24 de parcele de vii și livezi, 26 de cai, 202 de vite cornute mari; 2273 de desetine de pământ arabil, 202 desetine de stejăriș și 48 de desetine de luncă inundabilă, stufăriș. La 13 martie 1835 datele istorice indică că staroste al satului era Constantin Vulpe. În 1883 se deschide prima școală frecventată de circa 20 de băieți, predarea era efectuată de preotului Vasile Lupu. Conforma statisticilor din 1878 populația
Brînza, Cahul () [Corola-website/Science/305141_a_306470]
-
Colibași se pomenește prin hrisoavele din secolul XVII. Oficial, Colibașul a fost pentru prima dată atestat documentar în anul 1711, cu toate că satul era populat cu mult mai devreme. Mulți cercetători leagă denumirea „Colibași” cu valorificarea stepelor sălbatice și a bogățiilor luncii inundabile a Prutului, cînd ciobanii, mereu în căutare de pășuni bogate, își mînau încoace turmele de oi. Astfel, pe malul stîng al Prutului apar colibe. Stăpînilor care le-au ridicat li se mai spuneau colibași. De aici și denumirea de
Colibași, Cahul () [Corola-website/Science/305142_a_306471]
-
însă, nu mai este ca pe vremea lor. În prezent se pescuiesc cantități mici de pește, cauza principală fiind micșorarea numărului de specii. Pescuitul are loc de obicei în apele rîului Prut, iar atunci cînd acesta își revarsă apele, în lunca inundată. Se pescuiește în cantități mai însemnate așa specii de pești: crap, caras, șalău și mai rar somn, știucă. Unii pescari, posedînd licență de permisiune pot pescui în apele lacului natural Manta, care se află lîngă teritoriului satului. Dacă pentru
Colibași, Cahul () [Corola-website/Science/305142_a_306471]
-
a interzis strict tăierea copacilor, fiind luate cele mai drastice măsuri împotriva celor care încalcă legea. Astfel, la ora actuală starea pădurilor Colibașului este cît de cît satisfăcătoare. Deosebit de important este faptul că în anul 2002 - 2003 a fost împădurit lunca Prutului. Deja de trei ani localnicilor le este interzis pășunatul aici, astfel plopii care au fost plantați și plantele tipic de stepă sînt aproape ca odinioară. Problemele legate de braconaj sînt foarte mult simțite în ceia ce privește pescuitul și
Colibași, Cahul () [Corola-website/Science/305142_a_306471]
-
cultură, biserică. Ocupația de bază a colibășenilor este agricultura. Avînd parte de o climă foarte favorabilă, soluri prielnice , locuitorii cultivă un spectru larg de culturi agricole: cereale (grîu, orz, ovăz), legume (roșii, varză, ardei etc), legumicultura fiind mai dezvoltată în lunca rîului Prut, unde sînt condiții favorabile de aplicare a irigației. Se mai cultivă vița-de-vie, care reprezintă atît emblema sudului, cît și a satului. Puține mai sînt suprafețele cultivate cu livadă, aproximativ 30 ha din totalul terenurilor. această cifră mică se
Colibași, Cahul () [Corola-website/Science/305142_a_306471]
-
Republica Moldova. Atestat la 26 ianuarie 1446. Notă statistică (2006). Distanțe: 15 km pînă la Dubasari, 50 km pînă la Chișinău. Satul se află printre dealuri cu panțe domoale, cu podișuri și culmi întinse, cu vai și vâlcele coborând cătinel spre lunca Nistrului, cu rănii și ranisuri pe malul Rîului. Budăiul, Zăvoiul, Lanul, Colacul, Holmul, Stîncă, Costișa, Ibrineasa, Obrocul, Solonețul, Baltă, Ceairul, Rărișul, Chistelnița-sunt cuvinte vechi, denumiri semnificative ce evocă particularitățile fizico-geografice și naturale ale terenurilor din preajma satului. Odată cu construirea barajului de la
Holercani, Dubăsari () [Corola-website/Science/305164_a_306493]
-
de altă parte, în cursul vremii, populația s-a înnoit cu familii stamutate din alte localități și regiuni. Din 1817 consemnează pentru Horilcanii din ocolul Nistruluide Sus 87 de gospodării, moșia aparținînd de asemenia Mănăstirii “Sf. Sava” din Iași. În lunca Nistrului erau multe grădini și livezi. Locuitorii posedau semamaturi de cereale, cultivau tutunul, pescuiau, se ocupau cu păstoritul și creșterea vitelor. Aici era o biserică (veche de lemn), avînd icoane și cărți bisericești rare. Registrul localităților din Basarabia de la 1859
Holercani, Dubăsari () [Corola-website/Science/305164_a_306493]
-
acolo de pe malul rîului începea satul. "La Bairac", o casă din afara satului, cîndva locuise vre-un bai. În stinca din sat este un loc pe care-l numim "La uneri" acolo în toate timpurile istorice s-au dus lupte. La lunci" se numea locul unde aveau oamenii grădinele în satul vechi. "La răni" unde apa Nistrului nu era adîncă. "În staniște" un loc mai înalt al satului unde se aduna lumea la adunări. "În chisc" se spune la locul din intrarea
Molovata Nouă, Dubăsari () [Corola-website/Science/305165_a_306494]
-
temperatura medie este de circa +20 °C, iarna, în ianuarie, de -4 °C. Cantitatea medie de precipitații variază între 550-600 mm/an. Dintre fenomenele extreme în Hlinaia se manifestă viscolul, chiciura, poleiul, canicula. Flora locală este reprezentată de vegetație de luncă care s-a păstrat pe versanții văilor, o bună parte a teritoriului fiind valorificată, de vegetația palustră și acvatică. Vegetația forestieră lipsește. După cum spune legenda, dumult, în locul unde este situat satul astăzi, pămîntul nu era populat, din motivul că era
Hlinaia, Edineț () [Corola-website/Science/305166_a_306495]
-
Cioară este situat la latitudinea 46.7324, longitudinea 28.2247 și altitudinea de 49 metri față de nivelul mării. Distanță directă până la orașul Hîncești este de 42 km. Distanță directă până la Chișinău este de 76 km. Satul Cioară este amplasat în lunca Prutului, mărginit de satele Pogănești și Dancu. Suprafață totală este de 3076,22 ha. Suprafață teritoriului administrat de primărie - 84,75 ha. Primarul satului Cioară este d-na Lambos Elenă. Populația localității constituie 2665 locuitori. Numărul populației pe categorii: bărbați
Cioara, Hîncești () [Corola-website/Science/305178_a_306507]
-
mării. Profilul geologic este redat de nisipuri, marnă acoperite cu o cuvertură de roci argiloase și luturi lessoide. Răuțelul se află într-o zonă cu seismicitatea maximă posibilă până la 7°. Pe teritoriul satului predomină solurile cernoziomice tipice moderat humifere. În lunca râului s-au depus solurile hidromorfe aluviale tipice. Rețeaua hidrografică este include râul Răuțel și 2 pâraie. Râul Răuțel traversează localitatea de la vest la est pe o distanță de circa 5 km. Lățimea râului la intrare în sat este de
Răuțel, Fălești () [Corola-website/Science/305170_a_306499]
-
2 pâraie. Râul Răuțel traversează localitatea de la vest la est pe o distanță de circa 5 km. Lățimea râului la intrare în sat este de 6 m și se mărește până la 10-11 m, adâncimea 0,1-1 m. În timpul viiturilor în lunca râului se formează mlaștini și bălți. Apa râului se caracterizează prin conținut sporit de săruri. Scurgerea medie anuală constituie 30-40 mm/an. Clima este de tip temperat continentală, cu veri calde și ierni blânde. Temperatura medie a lunii iulie este
Răuțel, Fălești () [Corola-website/Science/305170_a_306499]
-
graurul ș.a. Cea mai mare parte a teritoriul a fost valorificată, însă pe versantul drept al râului Răuțel se întâlnește vegetația de pajiști și au fost plantate fâșii silvice. Arboretul este reprezentat de arțar american, salcâm, plop, ulm etc. În luncile inundabile sunt răspândite rogozul, stufului, pipirigul etc. În satul Răuțel sunt amplasate 6 situri arheologice, inclusiv: 2 movile funerare 2 așezări Sântana de Mureș-Cernjachov și 2 mezolitice. Cele mai vechi mărturii ale existenței oamenilor pe teritoriul satului sunt cele două
Răuțel, Fălești () [Corola-website/Science/305170_a_306499]
-
Chiriecii se ridică spre Pojăreni la altitudinea de peste 280 m, coama dealului Dolugeni (277 m) desparte satul Bardar de Ruseștii Noi. De pe piscul Chirieci se vede conturat în zare Chișinăul. La poarta satului licărește argintul apei curgătoare Botna, care răcorește lunca pe o distanță de 152 km, de la cetatea de pământ Horodca din codrii seculari pîna la fluviul Nistru, mai sus de Mănăstirea Chițcani. Satul Bardar și-a facut faima in lume prin persone celebre, cu minte luminoasă - doi codreni au
Bardar, Ialoveni () [Corola-website/Science/305183_a_306512]