10,211 matches
-
incidentă ("plînge"). Nu putem spune însă că citatul din titlu este mai puțin fidel decît celălalt; este vorba de două puneri în scenă distincte ale aceluiași material, ele răspunzînd unor necesități distincte. În titlu, cititorul trebuie atras cu ajutorul pateticului, în timp ce narațiunea propriu-zisă încearcă să construiască un suspans prin adoptarea punctului de vedere al celui care primește apelul telefonic; acesta din urmă este confruntat cu "vocea unui copil care pare foarte speriat", în timp ce titlul este scris folosind punctul de vedere al jurnalistului
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
VOR de pe A320 nu corespundeau normelor internaționale. Libération, 20 ianuarie 1997 În general, presa "populară" preferă discursul direct în locul discursului indirect. Această divergență trimite la două tipuri de punere în scenă a vorbirii raportate: - pentru un public "popular", ziaristul privilegiază narațiunea, legătura directă cu evenimentul, cuvintele exacte ale oamenilor, dînd cititorului impresia că asistă la situația respectivă; - pentru un public cultivat, ziaristul pregătește un produs accesibil inteligenței, în spatele căruia el dispare. De aici, o utilizare mai frecventă a discursului indirect și
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
etc.) între două voci, în timp ce rezumatul cu citate pretinde că dispare în spatele punctului de vedere exprimat de vorbirea citată. Rezumatul cu citate este practic rezervat articolelor în care DIL apare rar. În schimb, DIL este utilizat în mod constant în narațiunea literară. Într-adevăr, rezumatul cu citate are o pretenție documentară, se bazează pe o etică a vorbirii exacte, a obiectivității, care face ca vocea discursului care citează să fie cît mai discretă. Nu este însă și cazul narațiunii literare, care
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
constant în narațiunea literară. Într-adevăr, rezumatul cu citate are o pretenție documentară, se bazează pe o etică a vorbirii exacte, a obiectivității, care face ca vocea discursului care citează să fie cît mai discretă. Nu este însă și cazul narațiunii literare, care are ca scop întîlnirea punctelor de vedere ale unui narator și ale personajelor. 14 MODALIZARE AUTONIMICĂ, GHILIMELE, ITALICE 1. Autonimie și modalizare autonimică Autonimia Am întîlnit deja ghilimelele în cazul discursului direct: plasînd ghilimelele de o parte și
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
într-o oarecare măsură, pentru că ea îl obligă să anticipeze urmarea enunțului sau să aștepte pasiv rezolvarea vidului astfel creat. Ca regulă generală, anafora și catafora nu sînt plasate în aceleași tipuri de discurs. Anafora joacă un rol privilegiat în narațiune, pentru a înlănțui acțiuni. Catafora este mai degrabă legată de intervențiile enunțiatorului care își comentează propria vorbire: ("O mărturisesc: am greșit") sau anticipează ceea ce va spune ("un lucru este sigur: el a avut dreptate"). Avem aici un tip de enunțare
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
povestirii, își comentează propria vorbire. Această modalizare este legată în mod crucial de ambreierea enunțiativă: prezentul verbului ("insistăm") nu poate fi decît deictic: el se referă la enunțarea care este pe cale să se realizeze. Prezentul analizat contrastează cu prezentul de narațiune, non-deictic, al verbelor care preced și care urmează în text. Așa cum o arată și expresia "insistăm puțin", deși textul aparține unui tip de enunțare non-deictică, el este presărat cu intervenții "vorbite" ale enunțiatorului: în rîndurile care preced, găsim astfel paranteza
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
pe de altă parte, el realizează această operație printr-o formulă ("on insiste un peu") conformă, prin tonul său și prin modul de ambreiere, cu scenografia cerută. Este un proces reflexiv care vine să autentifice gestul de scuză. Trecînd de la narațiunea didactică fără ambreiori la comentariul modalizator ambreiat în stil vorbit, enunțiatorul operează o recentrare a discursului său. Recentrarea intervine într-un loc strategic din punct de vedere textual: la început de paragraf și la două treimi din pasaj, în momentul
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
la o categorie comună. Cuvântul începe să fie legat de contextul practic înainte de a fi legat de contextul verbal. Dar numai înăuntrul unui context verbal cuvântul poate deveni un mijloc de oglindire a realității și de comunicare. Aceasta corespunde stadiului narațiunii asupra căreia insistă Luria și care constituie o eliberare în raport cu contextul situațional. Inabilitatea copilului rhinolalic în povestire, narațiune, este astfel explicabilă deoarece modificările fonetice ale cuvintelor, se repercutează și asupra contextului verbal. Problematica cercetării noastre subliniază deci relația dintre latura
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
verbal. Dar numai înăuntrul unui context verbal cuvântul poate deveni un mijloc de oglindire a realității și de comunicare. Aceasta corespunde stadiului narațiunii asupra căreia insistă Luria și care constituie o eliberare în raport cu contextul situațional. Inabilitatea copilului rhinolalic în povestire, narațiune, este astfel explicabilă deoarece modificările fonetice ale cuvintelor, se repercutează și asupra contextului verbal. Problematica cercetării noastre subliniază deci relația dintre latura sonoră și semnificația cuvântului la copilul rhinolalic. În ce măsură afectarea laturii sonore - prin tulburări de o maximă gravitate - influențează
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
prefac în pâraie și lacuri, iar oamenii își clădesc case de bârne în așezări statornice, lumea își întorsese fața cătră o lege nouă și număra anul 780 de la izbăvitorul Hristos." (pp. 14-15) Deși textemul diasemic subliniat pare caracteristic mai degrabă narațiunii istoriografice (cronicii) decât celei mitice și/sau literare (basmului), dedublarea religioasă a temporalității ("timpul lui Zalmolxis" vs. "timpul lui Hristos") evocă o Dacie cvasi-mitică, cufundată în sacralitate. Totodată, folosirea unei cronologii plurale, care admite implicit existența și legitimitatea mai multor
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
analiza textemelor pe care am întreprins-o mai sus e suficientă pentru a revela faptul că lumea ficțională din romanul Creanga de aur se dispune pe două axe (coordonate) referențiale. Cea mai evidentă dintre acestea - specifică basmului și, în general, narațiunilor inițiatice - este axa BINE vs. RĂU, care explică atât polarizarea personajelor, cât și natura conflictului. Un merit artistic semnificativ al lui Sadoveanu este, însă, de a nu-și limita romanul la un maniheism facil. În Creanga de aur, coordonata etică
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
de a fi încercat să desfacă "legătura" sacră pe care le-a hărăzit-o Fecioara. 3.3.3. Prefigurat la sfârșitul capitolului XV, momentul epiforic coincide cu ultimele două capitole ale cărții. Definitorie pentru "saltul metaforic" pe care îl realizează narațiunea este întâlnirea finală dintre Kesarion și Maria, a cărei sens este încapsulat într-o (micro)metaforă revelatorie ce condensează, de fapt, sensul întregului roman: "[33] Iată, ne vom despărți. Se va desface și amăgirea care se numește trup. Dar ceea ce
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
1993. nr. 3. pp. 76-120). Studiul la care ne referim în text, semnat de Egry, cu privire la achiziționarea moșiilor românești și la ușoara adumbrire a politicii financiare, a apărut în revista Múltunk (Trecutul nostru) sub titlul " Semnele de întrebare ale unei narațiuni de autolegitimare - bănci ale naționalităților, mișcări ale naționalităților în Transilvania, la răscruce de secol", în Múltunk, 2006, nr. 3 pp. 4-34. Pentru prezentarea relațiilor maghiare din Transilvania în perioada interbelică, nici astăzi nu aș putea recomanda o lucrare mai bună
Transilvania reîntoarsă: 1940-1944 by Ablonczy Balázs () [Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
și-a pierdut puterea explicativă. Indiferent în care curent filosofic ne încadrăm (de la realism la reprezentaționism sau pragmatism) realul nu mai este empiric, exterior, ci doar o sinteză perceptiv-contextuală subiect-obiect. Transferul cunoașterii de la realitate la imagine introduce un element nou: narațiunea. Cunoașterea narativă este considerată de Lyotard ca fiind principala modalitate de cunoaștere. "Mai întâi, cunoașterea științifică nu se suprapune cu întreaga cunoașterea: ea a fost dintotdeauna în exces, în competiție, în conflict cu un alt tip de cunoaștere, pe care
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
Ț sursă de inspirație pentru literatura cultă; 4. noblețea ideilor exprimate; 5. brevilocvența: a. mesaj scurt; d. expresia cea mai scrută a gândirii și a sentimentului; b. nu se dialoghează; e. se exprimă doar esențele; c. nu există exces în narațiune, descriere etc. 6. finețea (sentimentelor, a strărilor sufletești etc.); 7. contemplativitatea îndeosebi în poezia lirică; 8. descripția fantastică a realului; îmbinarea realului cu fantasticul; 9. formele și structurile fixe; limbaj standard (stereotipiu basmului, începutul doinelor etc.); 10. alte elemente de
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
ar trebui să fie) sugestiv, cu mare încărcătură de simboluri, semnificații; de cele mai multe ori, acestea ies în evidență după o lectură integrală a operei; uneori după mai multe lecturi sau...niciodată; - titlul pune, de regulă, în evidență momentul esențial al narațiunii; sau personajul demn de a fi remarcat; ori, sentimentul predominant în textul poetic; fie că se află în relație de semnificație cu întregul operei; - titlul este nodul care strânge tensional elementele subiectului. Poate fi alcătuit: 1. dintr-un cuvânt („Răscoala
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
mai puține), pe parcursul cărora personajele sunt antrenate într-unul sau mai multe conflicte; („este totalitatea acelorași motive, în aceeași succesiune și legătură în care sunt date” Ț B. Tomașevski);subiectul particularizează și individualizează motivele unei opere care se bazează pe narațiune (epică sau dramatică); - subiectul este firul narativ al operei; nu operăm cu acest termen în operele lirice, chiar dacă, să zicem, am intui o „undă” de narațiune au dacă întâlnim personaje; (!!) personajul Ț într-o astfel de situație Țeste un simbol
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
Ț B. Tomașevski);subiectul particularizează și individualizează motivele unei opere care se bazează pe narațiune (epică sau dramatică); - subiectul este firul narativ al operei; nu operăm cu acest termen în operele lirice, chiar dacă, să zicem, am intui o „undă” de narațiune au dacă întâlnim personaje; (!!) personajul Ț într-o astfel de situație Țeste un simbol, iar firul narativ este o modalitate de evidențiere a semnificațiilor artistice; (deci) sunt excluse verbe ca: „a povesti”, „a relata”, „a nara”, „a înfățișa” etc. - subiectul
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
mima”, „a traspune”, etc. - autorul are o atitudine obiectivă, de implicare; mai mult sau mai puțin vădit, el se poate ascunde sub înfățișarea unui personaj; sau se poate „trăda” prin felul în care concepe metatextul. Felurile modurilor de expunere: 1. narațiunea; 3. dialogul; 2. descrierea; 4. monologul. NARAȚIUNEA - este un mod de expunere, alături de descriere, dialog, monolog; - este un mod de expunere propriu genului epic (!!) fiind chiar baza acestui gen; - ca semn, ca bază a genului epic, ea poate căpăta formele
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
atitudine obiectivă, de implicare; mai mult sau mai puțin vădit, el se poate ascunde sub înfățișarea unui personaj; sau se poate „trăda” prin felul în care concepe metatextul. Felurile modurilor de expunere: 1. narațiunea; 3. dialogul; 2. descrierea; 4. monologul. NARAȚIUNEA - este un mod de expunere, alături de descriere, dialog, monolog; - este un mod de expunere propriu genului epic (!!) fiind chiar baza acestui gen; - ca semn, ca bază a genului epic, ea poate căpăta formele speciilor ce țin de acest gen: 1
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
de cele mai multe ori, cronologică, despre evenimente, întâmplări, fapte etc. trăite de către autor (narator) sau aflate din alte surse; (deci) constă într-un proces de vorbire, care integrează o succesiune de elemente de interes uman, în unitatea aceleiași acțiuni; (deci) în narațiune, accentul cade pe semnificația faptelor și a comportamentului personajelor, iar în descriere, pe imaginea artistică, adică pe: a. spațiu; b. linii; c. culori; d. forme; etc. - presupune neapărat o succesiune (!! unde nu există succesiune nu există nici narațiune, ci: descriere
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
deci) în narațiune, accentul cade pe semnificația faptelor și a comportamentului personajelor, iar în descriere, pe imaginea artistică, adică pe: a. spațiu; b. linii; c. culori; d. forme; etc. - presupune neapărat o succesiune (!! unde nu există succesiune nu există nici narațiune, ci: descriere, deducție, efuziune lirică etc.); - cere o integrare în aceeași unitate de acțiune (!! altfel nu ar exista narațiune, ci: o simplă cronologie, enunțarea unor fapte neconcordante între ele etc.); - structurarea spațială și temporală nu poate avea loc (!! excepțiile sunt
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
pe: a. spațiu; b. linii; c. culori; d. forme; etc. - presupune neapărat o succesiune (!! unde nu există succesiune nu există nici narațiune, ci: descriere, deducție, efuziune lirică etc.); - cere o integrare în aceeași unitate de acțiune (!! altfel nu ar exista narațiune, ci: o simplă cronologie, enunțarea unor fapte neconcordante între ele etc.); - structurarea spațială și temporală nu poate avea loc (!! excepțiile sunt puține) decât în legătură cu ființe umane;elementele constitutive sunt: fapte, acțiuni, demersuri etc.; - acțiunea este elementul predominant, iar personajul/personajele
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
și subliniat în spațiu, prin linii,forme și culori. - are momente principale și momente secundare;derularea gradată a subiectului, într-o organizare specifică, de obicei, în succesiunea: 1. expoziție; 2. intrigă/conflict; 3.desfășurarea acțiunii; 4. punctul culminant; 5. deznodământul; - narațiunea se poate desfășura pe un (singur) plan sau pe mai multe planuri; (!!) un rol important în aceasta au: 1. categoriile gramaticale ale verbului Ț moduri, timpuri (de regulă, o formă de trecut); (!!) timpul prezent fiind utilizat, mai ales, în scrierile
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
desfășura pe un (singur) plan sau pe mai multe planuri; (!!) un rol important în aceasta au: 1. categoriile gramaticale ale verbului Ț moduri, timpuri (de regulă, o formă de trecut); (!!) timpul prezent fiind utilizat, mai ales, în scrierile epistolare, în narațiunea cu caracter memorialistic sau fals memorialistic; 2. pronumele (de obicei, pers. a III-a) (!!) narațiune inversă: acțiunile unui personaj sunt relatate de alt personaj, în cadrul unui dialog (sau al unui monolog); - narațiunea se desfășoară în timp și în spațiu (deci
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]