9,682 matches
-
Folosindu-se cu abilitate de tipar, Erasmus a făcut cunoscut unui public larg mare parte din propria creație; prin intermediul dialogurilor sale educative, denumite Colocvii, a antrenat multă lume în citirea latinei sale elegante. Cea mai cunoscută lucrare a lui, Laudă nebuniei, scrisă în 1510 și publicată în 1511, a atacat corupția și venalitatea Bisericii și l-a blamat vehement pe Papă Iuliu al II-lea. O dată cu moartea lui Iuliu al II-lea în 1513, si cu alegerea unui papă din familia
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
de faimos pentru învățătură lui, făcând din personalitatea lui Manetti un subiect de batjocură 52: E-adevărat, Cunoșterea-i supremă bogăție atâta timp cât un caracter grav vrea sub control s-o ție. Însă Cunoașterea în sine, dacă-nțeleg eu bine, nu izgonește Nebunia și nici n-aduce-nțelepciune. Din Vanitate și Nechibzuința și Mândrie ai căpătat o licărire falsă de eternă glorie, de unde-acum purced numai Deriziunea și Disprețul. Spune-mi de unde-ai dobândit o astfel de Cunoaștere? Din textul ebraic? Său grec? Sau latin
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
ale sale, după sute de mii de pagini dedicate anti-firescului eminescian, axate aproape exclusiv pe metafizică, folclor, științe economice și politice, Schopenhauer, Kant și Hegel, pe Nirvana, cosmologie, alchimie, istorie națională, mitologie, geopolitică etc. pe orice, numai pe rănile și nebunia omului nu această baie domestică de carnalitate are valoarea purificatoare a unei scufundări lustrale [...] aici frumusețea, în absoluta naturalețe cu care iese la suprafață adâncimea iubirii unui cuplu încremenit de zeci de ani în suprafața etichetelor de mit național, legendă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
consacrate vieții lui Eminescu, ziua de 28 iunie 1883, când poetul este declarat nebun. Fără a-și îngădui vreun comentariu pur personal, exegetul citează câteva pasaje din referirile celor apropiați poetului, la acea dată, care prevesteau sau pregăteau momentul declanșării nebuniei: la 30 mai 1883, Maiorescu nota în Jurnalul său "După părerea mea, Eminescu înnebunește". Același Maiorescu nota în Însemnările zilnice, la 11 iunie 1883: ,"După părerea mea, Eminescu începe să înnebunească". La 23 iunie, același an, Maiorescu reia ideea: "după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
operei și judecarea existențialității sale azi, căci acolo unde "autorii teoriilor conspiraționiste" văd o... victimă, profesorul timișorean vede un damnat al propriei soarte, ce-și presimte, subconștient, apogeul, și tocmai de aceea strălucind orbitor, luciferic, înaintea coborârii definitive în noapte. "Nebunia nu-l introduce pe autor într-un univers al infamiei [...] ci, dimpotrivă, stimulează activitatea limitei". Geniile din familia sa, (Nietzsche, Holderlin), "presimt apropierea dezastrului și trăiesc, încercând să împiedice căderea, o hiperluciditate o "iluminare". Eminescu scrie în anul 1883 cele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Ștefan, Piatra lui Osman, Comoara de pe Rarău, Privighetoarea Socolei, Mărțișor și 5 poezii. 1874. Continuă colaborarea la Convorbiri cu nuvelele: Vânătoarea, Hatmanul Baltag și poeziile: Domnița și robul, Mini. 1875. În paginile aceleiași reviste apar : Astronomul și doftorul, Șanta, Două nebunii (nuvele), Țiganca (versuri). 1876. Semnează, în Convorbiri, nuvelele: Duduca Bălașa, Cânele Bălan și poezia A mea domnie. 1877. Se tipăresc, în revista de la Iași nuvelele: Petru Rareș, Andrei Florea Curcanul. Este tradusă în limba germană, de către Mite Kremnitz, nuvela Șanta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
în 2 volume (317, 341 p.), cu dedicația "amicilor mei din "Junimea"". Volumul întâi cuprinde: Domnița Ruxandra, Fluierul lui Ștefan, Piatra lui Osman, Comoara de pe Rarău, Privighetoarea Socolei, Vânătoarea, Aliuță, Hatmanul Baltag, Șanta, Astronomul și doftorul; volumul II cuprinde: Două nebunii, Duduca Balașa, Petru Rareș, Andrei Florea Curcanul, Ochii mamei, Cânele Bălan, În vacanțe, Sfântul Andrei. Tot în traducerea Mitei Kremnitz apar în limba germană nuvelele: Andrei Florea Curcanul și Sfântul Andrei, în volumul Neue Rumänische Skizzen, Leipzig. 1881. Publică în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Xenopol. În traducerea lui Iks, apare la Cernăuți, în limba germană, cel de al doilea volum de Novellen care cuprinde: Comoara de pe Rarău, Stejarul din Borzești, Aliuță, Astronomul și doftorul, Petrea Dascălul, Andrei Florea Curcanul, Sfântul Andrei, Hatmanul Baltag, Două nebunii, Ciubucul logofătului Manole Buhuș, Zgârcitul, Cânele Balan, În vacanțe, Ion Urdilă, Ura din copilărie. Colaborează la Junimea literară. 1907. În Viața românească, apare Mângăiere. La 14 iulie N. Gane este numit pentru a cincea oară primar al Iașului (până la 6
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
se tipărește ediția a II-a (revăzută și corectată) din Infernul. Se adaugă o prefață la noua ediție. Tradusă în franceză, nuvela Andrei Florea Curcanul este publicată în ziarul bucureștean L'Indépendance roumaine. La Brașov este publicată piesa populară Două nebunii, a învățătorului D. Bocșa, prelucrare după nuvela lui Gane. 1907-1908. Editura librăriei Alcalay din București scoate în cadrul colecției "Biblioteca pentru toți" (nr. 305-306 și 353-356) 3 volume de Nuvele (cu un cuvânt înainte de Ludovic Dauș), retipărite în cadrul aceleiași populare colecții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
din odrasle de la Fanar, clasă refractară la orice progres, neaccesibilă la orice idee nobilă și patriotică. Ei ne numeau pe noi pantalonari, bonjuriști, și căutau să ne convingă cu argumente ca de-alde aceste: Știți voi ce vă așteaptă, dacă nebuniile voastre se vor împlini? O să se desființeze rangurile de boierii, o să vă ieie la oaste, o să plătiți bir! Noțiunea egalităței cetățenești nu intra deloc în mintea lor. [...] Asemenea oameni cu asemene idei nu ne puteau opune piedeci serioase, dacă n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
târziu. Dar să revin la interesantul roman din prima mea tinereță. Pentru prima oară am văzut pe Maria în vara anului 1854, la începutul lunei iulie, când venisem, acasă de vacanțe proaspăt, proaspăt, cu dor de petreceri, cu dor de nebunii. Chipul ei blond de virgină imaculată a atras imediat vederile mele și, în fiecare zi, la fiecare întrevedere în cursul celor două luni de vacanțe, tot mai adânc se întipărea în inima mea. Adunam zi cu zi în mine o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
unei a doua lumi, acelei dindărăptul lumei reale. Visam, treaz fiind, încât nu știu zău cum mă vor fi judecat tovarășii mei care se uitau ciudat la mine, bănuind că nu calcam tocmai pe pământ sănătos. Dar să-mi povestesc nebunia pănă la capăt: Cu inima mișcată de o stranie emoțiune, de un fel de bucurie pe care nu pot să o definesc, o bucurie, sau mai bine zicând, o stare de extaz, cum ar simți cineva, când, înzestrat cu aripi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
curând de o mulțime de pete portocalii ce acopereau, fără excepție, acoperișurile din azbociment ale caselor. Nimeni alții decât lichenii, comunii Xanthoria, care se lăfăiau la soare, Într’un mediu deci Încă nepoluat. Adevărul e că lichenilor le place la nebunie la soare și uscat. La Iași, microscopul le-a dezvăluit o suprafață catifelată, mustind de viață; pe cealaltă parte, substratul, azbocimentul, ce nu mai era decât o massă amorfă și fără vreo urmă de azbest: lichenul Își făcuse datoria. Nu
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
fost atât de cinic. În mod evident, motivul principal a fost asigurarea finanțării partidului și cel secundar rent-seeking-ul personal efectuat de o nouă specie a politicianului național. În plus totuși, Searle observă că Partidul Liberal, spre deosebire de Conservatori, care realizaseră curând nebunia sprijinirii pe micii finanțatori în noul context politic, nu reușise să se adapteze noilor realități ale finanțării. Asigurarea donațiilor organizate era acum necesară, dar Liberalii au continuat să se sprijine excesiv pe indivizii bogați. Așa cum remarcă Searle, în timp ce șansa ca
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
moarte au îndepărtat mila Lui de noi: Conducătorii noștri au călcat în picioare toate legile, Cu ură sîngeroasă s-au doborît unii pe alții, Au smuls din frunțile fraților lor ochii vii, Au ales în schimb ca lege și călăuză nebunia ! Iar cei care i-au slujit pe regii noștri au devenit trădători, S-au scăldat în purpuriul sîngelui regal ! Nobilii noștri cadă Blestemul Domnului asupra sufletelor lor Au sfîșiat și au făcut fărîme Regatul, Irosind cu turbare puterea poporului nostru
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
utilitar. La întâmplările din anii ăia, se râde la fel ca la bancurile care au ca personaje nebunii. Savoarea pe care o simți ascultând e identică celei generate de ascultarea unui banc despre întâmplările de la Spitalul 9. O perioadă patologică. Nebunia, comportamentul deviant transformat în normă. Nebunia care încheagă o nație. Îi dă substanță. „Luăm becul și ne mutăm în sufragerie.“ Sau: „Mai punem o haină groasă pe noi și mergem la culcare“. Fraze care par decupate tot dintr-un astfel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
se râde la fel ca la bancurile care au ca personaje nebunii. Savoarea pe care o simți ascultând e identică celei generate de ascultarea unui banc despre întâmplările de la Spitalul 9. O perioadă patologică. Nebunia, comportamentul deviant transformat în normă. Nebunia care încheagă o nație. Îi dă substanță. „Luăm becul și ne mutăm în sufragerie.“ Sau: „Mai punem o haină groasă pe noi și mergem la culcare“. Fraze care par decupate tot dintr-un astfel de banc. Sau dintr-un text
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
terță persoană. Ați înțeles. Aveam o afacere, o combinație. Și acel cineva stătea la etajul opt al unui bloc. Blocul avea interfon. Eu, când am ajuns în fața blocului, aveam în mână o înghețată. Înghețata avea și cacao, și vanilie. O nebunie. Probabil și E-uri avea. Înghețata. Despre ea vorbim. Despre bloc deja ați aflat că avea opt etaje. Așa că povestea de aici trebuie să înceapă. Spun convențional „să înceapă“, nici o poveste nu începe și nu se sfârșește undeva. Mă rog
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Acum trebuie să te miști repede, ochii pe butelie. Interesant la el mai era că avea program de lectură. Se scăpase odată când l-am întrebat dacă citise Cel mai iubit dintre pământeni, carte care mie unuia îmi plăcuse la nebunie. Cică nu, aia mai târziu. Peste vreun an avea fixată lectura. Asta era ordinea. Atunci când îl întrebasem, citea Hegel. La Hegel. Trei pagini pe seară. Nu înțelegea mare lucru, dar se chinuia cu un mare filosof. Și De veghe... I-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
acolo. Care propuneau incoerența ca metodă de lucru. Era la modă să fii cinic. Rău. Îi ascultam pe puștii care-și povestesc isprăvile. „Io nu sunt sănătos!“, se dădeau ei rotunzi. Să fii nebun e de bonton. E marfă. Banalizarea nebuniei. Nebunia ca blazon. Carte de vizită. Singura soluție dacă vrei să înțelegi ceva din ce ți se întâmplă. „Nebun e ăla, bă!“ „Nebun“ ca laudă supremă. În loc de „șmecher“, „Bă, nebuuunule!“, ca formă de a-ți exprima dragostea. E greu să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Care propuneau incoerența ca metodă de lucru. Era la modă să fii cinic. Rău. Îi ascultam pe puștii care-și povestesc isprăvile. „Io nu sunt sănătos!“, se dădeau ei rotunzi. Să fii nebun e de bonton. E marfă. Banalizarea nebuniei. Nebunia ca blazon. Carte de vizită. Singura soluție dacă vrei să înțelegi ceva din ce ți se întâmplă. „Nebun e ăla, bă!“ „Nebun“ ca laudă supremă. În loc de „șmecher“, „Bă, nebuuunule!“, ca formă de a-ți exprima dragostea. E greu să înțelegi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
mele. Prima problemă a fost cu pachetul. Pentru că nu era orice fel de pachet. Era un pachet de mâncare. Tăiaseră ai mei porcul, îl tranșaseră și-mi trimiseseră și mie ceva carne și niscai cârnați usturoiați. Foarte mișto cârnați. O nebunie. Superbi. Niște cârnați superbi, auzi ce-am spus! Cu cimbru. A doua problemă a fost cu trenul. Pentru că ningea și trenul a avut întârziere. Și uite cum întârziau cârnații și ceafa mea împănată undeva pe traseu. Ceafa porcului, nu a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
o singură plăcere în a-mi alege locul de joacă. Ieșeam în uliță, în fața porții pentru a mă supraveghea atent Maia și-mi adunam câteva găletușe de loess , pe care le umectam cu apă, după care începeam să construiesc o nebunie de canale, forme ciudate și permanent mă întrebam de unde vine această abundență de pământ nisipos, neștiind atunci că voi ajunge să studiez în speță problema în lucrarea mea de diplomă. Prezența cuverturii loessoide, atât de evidente în Câmpia Brăilei, uneori
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
Doamna dirigintă n-a avut copii, dar cu fiecare promoție devenea dintr-o dată mamă eroină, acolo la școală eram toți ai dumneaei și ne identificam cu apelativul „promoția sau seria Băteanu”. La limba și literatura română era cu adevărat „o nebunie”, făceam cu nu mai puțin celebrul profesor Florea, fratele cunoscutului profesor de metodică și didactică de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. Doamne, învățam în medie, aproape în fiecare zi, în jur de trei ore numai la română. Ai mei
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
te crezi supraom, refuzându-ți totul. Prin evoluție să ți dai seama de valoarea dorințelor. Ce folos de sacrificiile lui dacă erau contrarii firii. A fost un om nebun. Era un inspirat, dar și-a stricat viața și menirea prin nebunia lui. Cred că ați Înțeles drama vieții lui. Beldie are chemare pentru a adânci oamenii, dar Încă ochii lui sunt Închiși adevăru rilor eterne. El nu și-a mințit firea, cu toate că mulți Îl socotesc păcătos. El a urmat firul vieții
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]